Decizia civilă nr. 2823/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZI CIVILĂ NR. 2823/2011
Ședința publică din 28 iunie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. GREFIER : V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul A. P., chemata în garanție A. F. PENTRU M. și pârâta A. F. P. A M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 4177 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și intimata D. G. A F. P. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentul A. P., avocat Ș. R. T., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtă și de chemata în garanție sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Recursul declarat de reclamant este timbrat cu 21,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului A. P. arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate în cauză.
Reprezentantul recurentului A. P. solicită admiterea recursului formulat de către clientul său, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, pentru motivele detaliate pe larg în scris și respingerea celorlalte recursuri.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4177 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C. s-a admis în parte acțiunea in contencios administrativ precizata formulată de reclamantul A. P. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C.-
N. si in consecinta :
A fost obligată parata AFP C.-N. sa restituie reclamantului suma de
4.392 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de 27 mai 2009 si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate. Dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 8./(...).
Pârâta a fost obligată sa plătească reclamantului suma de 789,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a admis cererea de chemare in garantie formulata de parata A. F. P. a M. C.-N. impotriva chematei in garantie A. F. pentru M..
A fost obligată chemata in garanție sa restituie pârâtei suma de 4392 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate.
S-a respins cererea de restituire a sumei de 2671 lei aferentă deciziei nr. 8./(...) emisă de A. C.-N.
S-a respins și cererea de anulare a acestei decizii precum și cererea de chemare în garanție formulată cu privire la această sumă.
S-a respins acțiunea față de pârâtele pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
În considerentele sentinței se arată că prin cererea precizata înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), reclamantul A. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C.-N., D. C. și A. B. obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 7063 lei , plătită cu titlu de taxa poluare cu dobânda legală, aferentă deciziilor cu nr.81273/(...) și 8./26 ianuarie 2010 emise de A. C.-N., cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul că a achiziționat două autoturisme în cursul anului 2009
și 2010, autoturisme ce erau înmatriculate intr-un stat membru al UE . A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe,dar cererea sa a fost respinsa .
Excepțiile invocate în cadrul întâmpinărilor au fost soluționate în
ședința publică din 26 noiembrie 2010, motivarea regăsindu-se în cadrul încheierii de amânare a pronunțării.
Reclamantul a achiziționat in anul 2009 și 2010 două autoturisme care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii E., respectiv G. și A. (f.10-13). In vederea înmatriculării în R. a autoturismelor sus indicate, reclamantul a fost obligat să achite suma de 4392 lei în anul
2009, sumă aferentă deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 8. din 27 mai
2009 cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a M.-N. in 27 mai 2009 (f. 6,8), precum și suma de 2671 lei în anul 2010, sumă aferentă deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 8. din (...), taxă pe care a achitat-o la A. C.-N. la data de 26 ianuarie 2010.
Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestora (f.14-17) .
Taxa de poluare în cuantum de 4392 lei, achitată la (...) a fost perceputa sub incidenta OUG 5. in forma modificata prin OUG 2. si OUG 7. . Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata .
Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambului ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adancire a crizei financiare si economice in luna octombrie, care releva o scadere importanta a pietelor auto si a productiei industriei furnizoare, precum si masurile de sustinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala; faptul ca G. R. se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare,,
Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial „.asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, tinand cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei C. de J. a C. E., avand in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricaror consecinte juridice negative ale situatiei actuale.
Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. Asifei, de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locuriior de munca angrenate in productia de autovehicule.
Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejarii industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunandu-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabiiii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat.
Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in R. sau in alte state membre ale Uniunii E. in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a G. nr. 5.. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse OUG 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E.
A., in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor.
In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii suntdescurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
In urma modificarilor aduse prin OUG 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatiblla cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturime noi cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in R., fie spre cele produse in R..
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de
,,infringement,, de catre C. E., la data de 25.06J2009, in temeiul art. 226 din T.ul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare.
C. a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare care urmeaza sa fie inregistrate in R. in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiate.
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. T. apreciaza ca in speta se poate acorda dobinda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor OUG
9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale .
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din L. 554/2004 si a prevederilor anterior menționate a obligat parata la restituirea taxei de poluare în cuantum de 4392 lei aferentădeciziei 8. mai 2009, pe care a anulat-o, obligând totodată pârâta și la restituirea dobânzii legale in materie civila calculata de la data plății si pana la restituirea efectivă.
Având in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG
5. taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ., a admis si cererea de chemare in garantie cu privire la suma sus menționată.
Taxa de poluare în cuantum de 2671 lei, achitată la 26 ianuarie 2010 are un alt regim juridic, din considerentele ce urmează a fi expuse reieșind legalitatea solicitării acesteia de către instituția pârâtă.
A., tribunalul a analizat legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una legală în considerarea următoarelor aspecte:
A., OUG nr. 5. stabilea in forma initiala cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R..
Analizând compatibilitatea acestei taxe in forma initiala a OUG 5. cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță aceasta nu încălca dispozițiile art. 25,28,30,90 din T.ul de instituire a C. E.(actualmente art.30,34,36,110 din TFUE) .
A., potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și C. E., astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T.ul de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Nu se poate vorbi in speta de o discriminare intre autovehiculele second hand ce se inmatriculeaza pentru prima data in R. si autovehiculele second hand deja inmatriculate ele neaflindu-se intr-o situatie similara .A. in cazul celei de a doua categorii mai sus mentionate nu se mai poate stabili o taxa de poluare in vederea admiterii in circulatie cita vreme ele deja au fost admise in circulatie anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa .
Practica judiciara a statuat ca forma modificata a OUG 5. prin OUG 2. si OUG 7. contravine prevederilor dreptului comunitar avind in vedere preambulul OUG 2. in care se arata ca ea este adoptata avind in vedere criza financiara si economica care a dus la scaderea pietelor auto si avind in vedere scutirea de la plata taxei de poluare ce se acorda unei categorii de autoturisme in care se incadreaza productia interna auto. Ca atare aceasta forma modificata a fost considerata contrara prevederilor dreptului comunitar intrucit urmarea in mod indirect sa incurajeze industria auto interna prin jocul combinat al maririi taxei de poluare si al scutirii acordate.
Incepind cu (...) scutirea sus indicata nu se mai acorda OUG 117. vizeaza punerea in aplicare a scutirii deja acordate dar nu vizeaza productia interna . In aceste conditii practic taxa de poluare a incetat sa mai fie contrara prevederilor comunitare sus mentionate considerentele aplicabile formei initiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile si pentru perioada de dupa (...). Cuantumul taxei de poluare nu incalca doar prin el insusi prevederile art. 90 din T.ul CEE (in prezent art. 110 din TFUE )el aplicindu-se pe baza acelorasi criterii tuturor autovehiculelor . Totodata acest cuantum nu influenteaza direct sau indirect optiunea cumparatorilor acestia nereorientindu-se spre produsele interne similare .
Taxa de poluare solicitată în prezenta cauză, aferentă cererii de inmatriculare a fost achitată de catre reclamant dupa data de (...) asa cum arata chiar in actiune si cum rezultă din actul de la fila 7 și 9 astfel ca in vederea inmatricularii el are obligatia achitarii taxei de poluare.
In consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta A. a mun.C.-N. a încasat taxa de poluare în cuantum de 2671 lei pentru înmatricularea autoturismului reclamantului, marca Volkswagen Passat nr. de identificare W., taxă reglementată de dispozițiile OUG nr. 5., dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată de reclamant fiind considerată nefondată pentru această sumă, motiv pentru care a respins-o. Urmare a respingerii acțiunii principale a respins și cererea de chemare în garanție formulată pentru această sumă.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. P., solicitând admlterearecursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii in totalitate a actiunii introductive, sentinta fiind lipsita de temei legal si fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii respectiv a textelor legale invocate in actiunea introductiva.
În motivarea recursului, recurentul arată că consideră că OUG 117. nu a eliminat discriminarea la care a facut referire in actiunea introductiva si nu a fost armonizata legislatia interna cu cea comunitara. A., discriminarea dintre autoturismele second hand inamtriculate in alte state ale UE si cele inamtriculate in R. exista in continuare, consumatorul fiind directionat astfel spre achizitionarea unui autoturism deja inmatriculat in R..
In jurisprudenta referitoare la art. 110 din T.ul privind U. E. (ex art. 90 din T.ul C. E.), Curtea de Justiție E. a aratat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produselenationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate iar prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor.
In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate, art. 110 TUE este aplicabil, iar norma fiscala nationala acestuia trebuie inlaturata de la aplicare.
In cazul de fata consideră ca nu se poate sustine ca nu exista o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R.. Evident, exista un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta spre cele deja inmatriculate in R.. C. a aratat de asemenea ca acest criteriul al primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre.
La pagina 6, ultimul paragraf, din sentinta atacata, instanta arata ca practica judiciara a statuat ca OUG 5., modificata, contravine prevederilor dreptului comunitar deoarece in preambulul OUG 2. guvernul recunostea expres ca a adoptat respectivul act normativ avand in vedere criza financiara si economica etc.
Un astfel de rationament nu este ferit de critici deoarece in primul rând tot practica judiciara a fost cea care a statuat faptul ca exista o contradictie intre dreptul comunitar si taxa de prima inmatriculare, iar ulterior taxa de poluare instituita de OUG 5., chiar inainte de modificarea acesteia prin OUG 2. in a carei nota de fundamentare se recunostea expres caracterul protectionist al acestei taxe. In al doilea rand, faptul ca in nota de fundamentare a OUG 1. nu se mai recuunoaste expres caracterul protectionist al acestei taxe, ci se declara contrariul, nu este in masura sa armonizeze legislatia interna cu normele comunitare; instanta avea obligatia sa analizeze caracterul protectionist sau nu al taxei, fara a se opri la a cita declaratiile guvernului. In urma unei analize se constata faptul ca discriminarea dintre autoturismele second hand inamtriculate in alte state ale UE si cele inamtriculate in R. exista in continuare, consumatorul fiind directionat astfel spre achizitionarea unui autoturism deja inmatriculat in R.; aceeasi concluzie rezulta si din declaratiile ministrilor R. conform carora cuantumul taxei de poluare urma sa creasca din nou, cu până la 50% pentru autoturismele second hand, in timp ce pentru autoturismele având caracteristicile celor fabricate in R. cresterea este nesemnificativa, precum si din adoptarea OUG 118/2010.
In ceea ce priveste admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a DGFP C., considera ca aceasta exceptie trebuia respinsa, DGFP C. având calitate procesuala pasiva de vreme ce, conform art. 205 si urm C. proc. fisc, îi revenea competenta solutionarii contestatiei formulate de catre recurent.
In concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii in totalitate a acțiunii introductive.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs A. F. PENTRU M. (AFM), prin care a solicitat admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului,întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivarea recursului recurenta arată că, în privința analizei taxei prin prisma art. 90 din T.ul C. E., atunci când și o astfel de analiză a fost supusă analizei, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din tratat, în materia taxării interne, în genere și a autovehiculelor în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română, ci la legea comunitară.
Art. 90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din OUG nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de prima înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie
2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot sa impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxare al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-
132/88 Con. C. E. c. Republicii Elene parag. 17).
De asemenea, Curtea E. de J. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindri că sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum capacitatea cilindrică, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc de decizii arbitrare.
Principala critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-3. N. T., parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un vehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere cecorespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de J. s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T.ul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzel conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona nemeth, parag.
49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T.ul C. E.
Determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), luându-se în considerare deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare a autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor ce au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Împotriva sentinței civile nr. 4177/(...) și împotriva încheierii din (...) a declarat recurs Adminstratia F. P. a M.icipiului C.-N., pe care le-a apreciat ca fiind netemeinice și nelegale.
Recurenta arată că prin sentinta si incheierea mai sus-mentionate a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei, exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia tardivitatii introducerii actiunii si exceptia tardivitatii plangerii prealabile si a fost admisa in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul A. P. cu precum si cererea de chemare in garantie a A. F. pentru M..
Sentinta civila recurata i-a fost comunicata la data de (...).
Solicită ca, dupa indeplinirea procedurii prevazute de lege, sa se trimită cererea de recurs, impreuna cu intreg dosarul cauzei, C. de A. C. unde solicita admiterea recursului si modificarea in parte a Sentintei civile nr.4177/2010 si a I. din (...) pronuntate de T. C. in D. nr. (...) in sensul admiterii exceptiilor invocate de catre recurentă (lipsa calitatii procesuale pasive a acestuia, inadmisibilitatea actiunii, tardivitatea introducerii actiunii si tardivitatea plangerii prealabile) si respingerea in totalitate a actiunii formulate de catre A. P.
Sentinta civila nr. 417712010 si I. din (...) sunt, in parte, netemeinice si nelegale in conf. cu art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
În motivarea recursului, recurneta arată că exceptiile invocate de catre recurentă (lipsa calitatii procesuale pasive a acesteia si inadmisibilitatea actiunii) sunt intemeiate si trebuiau admise de catre prima instanta.
Respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a s-a datoratincalcarii de catre prima instanta a prevederilor art.l coroborat cu cele ale art. 5 din OUG. Nr. 5., conform carora, " Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului ... ", "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. "
Având in vedere imprejurarea ca, reclamantul nu a inteles sa atace modul de calcul efectuat de auroritatea fiscala, in speta de A. F. P. C.-N., ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum si ca acesta ar genera discriminare intre cumparatorii de autovehicule, recurenta nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, arată că prima instanta a omis sa analizeze motivele invocate de aceasta in sustinerea acestei exceptii (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 7
Cod procedura civila).
Actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:
Taxa pe poluare a carei restituire o solicita reclamantul a fost stabilita prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 8./(...) si nr.
8./(...) (depuse de catre reclamant la dosarul cauzei) iar impotriva acestor decizii reclamntul nu a exercitat calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr. 9212003.
Asa cum se mentioneaza in cuprinsul lor, deciziile de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule puteau fi contestate de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art. 207 alin.l din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin. 1 din acelasi act normativ.
Reclamantul nu a exercitat, insa, calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata impotriva deciziilor de calcul al taxei pe pouare pentru autovehicule, motiv pentru care actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila.
In conformitate cu art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. G. a F. P. a J. C. ar fi solutionat contestatia prevazuta de art. 205 si urm. din ordonanta, in cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamant.
Deci, actele care au produs efecte juridice sunt deciziile de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie titlu de creanta si in baza carora reclamantul a achitat taxa pe poluare.
Pentru motivele mai sus expuse, prima instanta trebuia sa respinga ca inadmisibila actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant.
. timp cat deciziile de calcul al taxei pe poluare nu au fost desfiintate prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, recurenta nu va putea fi obligata la restituirea catre reclamant a taxei pe poluare si nu poate fi vorba despre vreun refuz nejustificat din partea acesteia.
In sensul celor de mai sus s-a pronuntat atât Curtea de A. T. prin D. civila nr. 3. prin care actiunea formulata de reclamantul din acel dosar a fost respinsa ca inadmisibila pentru motivul ca nu se poate pune problema restituirii taxei pe polare pentru autovehicule atâta timp cât decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost contestata in conformitate cu art. 205 si urm.din O.G. nr. 92/2003 in termenul prevazut de art. 207 alin. 1 din ordonanta, cât si Curtea de A. C. prin mai multe decizii (ex. D. civila nr. 1.).
Solicitarea reclamantului de anulare a deciziilor de calcul al taxei pe poluare este inadmisibila si datorita faptului ca prin cererile de restituire a taxei ("plangeri prealabile") reclamantul nu a formulat petit de anulare a deciziilor de calcul al taxei pe poluare si, deci, pentru acest petit nu a fost parcursa procedura prealabila prevazuta de art. 7 din L. nr. 554/2004 si de art. 205 si urm. din O.G. nr. 92/2003.
In al treilea rând, acțiunea formulata de către reclamant este inadmisibila si datorita faptului că deciziile de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule au fost emisă de către recurentă urmare cererilor depuse de către reclamant la aceasta, prin care acesta a solicitat sa procedam la "calcularea taxei pe poluare conform OUG nr. 5.".
După cum se poate observa, prima instanta a facut abstractie totala de actele aflate la dosarul cauzei (deciziile de calcul al taxei pe poluare, cererile reclamantului prin care reclamantul a solicitat reclamantei să-i calculeze taxa pe poluare) - motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila.
De asemenea, solutia de respingere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 205 si urm. si art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
De asemenea, exceptia tardivitatii introducerii actiunii a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta deoarece comunicarea catre reclamant a D. de calcul al taxei pe poluare poluare nr. 81273/(...) si plata taxei pe poluare stabilite prin aceasta decizie (4.392 lei) au fost efectuate la data de (...), in timp ce actiunea in contencios administrativa fost inregistrata la Tribunalul Cluj doar la data de (...), termenul de depunere a actiunii prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 fiind depasit cu peste o luna de zile.
La fel, exceptia tardivitatii "plangerii prealabile" a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, întrucât, raportat la data comunicarii catre reclamant a D. de calcul al taxei pe poluare nr. 81273/(...) si nr. 8./(...) si la data efectuarii de catre reclamant a platii taxelor pe poluare (4.392 lei la data de (...) si 2.671 lei la data de (...)), cele doua cereri de restituire ("plangeri prealabile") sunt tardive deoarece au fost inregistrate la recurentă doar la data de (...)0, termenul de depunere a plangerii prealabile/contestatiei prevazut de art. 7 din L. nr. 554/2004 si de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 fiind in mod evident depasit.
In al doilea rând, actiunea formulata de catre reclamant trebuia respinsa ca neintemeiata de catre prima instanta, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum a arătat mai sus, taxa pe poluare a fost stabilita de către recurentă la cererea reclamantului prin care acesta a solicitat stabilirea taxei pe poluare, in conformitate cu O. nr. 5..
Cererile reclamantului au fost solutionate favorabil de catre recurentă prin D. de calcul al taxei pe poluare (depuse la dosarul primei instante).
Prin urmare, in speță nu poate fi vorba despre vatamarea vreunui drept al reclamantului sau despre refuzul nejustificat al recurentei de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Având in vedere faptul ca taxa pe poluare a fost stabilita la cererea reclamantului, inseamna ca la data respectiva reclamantul insusi a apreciat ca O. nr. 5. nu contravine normelor de drept comunitar.
D. de calcul al taxei pe poluare nu au fost atacate de catre reclamant in condițiile art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, astfel că nu mai pot fi desfiintate.
O. nr. 5. nu este contrara normelor comunitare. Asa cum rezulta din continutul actului normativ, scopul instituirii OUG 5. este acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestuia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.
Sustinerile reclamantului cum ca ar fi discriminat si ca s-ar afla intr- un dezavantaj fata de cumparatorii de autovehicule rulate cumparate din R. nu sunt reale. A., in speta nu s-a demonstrat ca este vorba despre aplicarea unor condiții diferite în tranzacții echivalente cu alte părți, prin urmare nu se poate discuta despre faptul ca reclamantul s-ar afla intr-un dezavantaj concurential.
Dispozitiile tratatelor privind U. E. nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
OUG nr. 5. nu contravine art. 90 din T.ul CE, scopul acestei ordonante fiind acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., O. nr.5. este aplicabila unor categorii de vehicule si nicidecum unor categorii de cumparatori pentru a se discuta despre discriminarea acestora.
Prin D. nr.802/(...) (M.Of. nr,428/(...)), Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de U. nr. 5., retinand faptul ca aceasta ordonanta a fost adoptata pentru punerea de acord a legislatiei nationale cu cea comunitara in situatia in care era iminenta declansarea procedurii de infrigement in fata C. de J. si ca taxa pe poluare este platita de catre "poluator" fiind stabilita "in functie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului".
Solutia de obligare a recurentei la plata catre reclamant a dobanzii legale este gresita si lipsita de temei legal deoarece aceasta nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei pe poluare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
In ceea ce priveste data de la care recurenta ar putea fi, eventual, obligata la plata de dobanzi, considera ca dobanda legala nu poate fi datorata de catre aceasta, decât incepand de la data introducerii cererii de chemare in judecata.
In ceea ce priveste obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata (789,3 lei), este lipsita de temei legal deoarece recurenta nu s-a aflat in culpa procesuala intrucat plata taxei s-a facut voluntar si in conformitate cu prevederile legale in vigoare, iar, pe de alta parte, prima instanta trebuia sa faca aplicarea art. 274 alin.3 Cod procedura civila si sareduca onorariul avocatial tinand cont de valoarea pretentiilor admise (4.392 lei) si de munca efectiv prestata de catre avocat.
Analizând recursurile instanța constată următoarele:
1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești.
Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală .
Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate .
Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din
21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5..
Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul areglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei.
De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a
G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe.
De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă.
Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională".
Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
În acest context, și dispozițiile art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios- administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că
"dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din T.ul CE.
Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instanțelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii.
Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și
7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu.
La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza
2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ).
Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E.4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe.
C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar .
Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,,
Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ).
Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar.
Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare.
Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., Curtea E. de
J. a statuat:
Conform art. 13:
"Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale."
Interpretând art. 13 in lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat in convenție.
Aceasta dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei
"autorități naționale competente" care sa examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care sa ofere și reparația adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. C. de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecată.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP B. M. nu a demonstrat că o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă.
Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond.
3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală pentru următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie
2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicareadirectă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5..
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitateafiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea D. C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțelede mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05
Mos Nădasdi și Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90
TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi și Ilona Nemeth, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminaresub aspectul dreptului european.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabileștecadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R..
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
A. fiind, prima instanță trebuia să constate că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru toate aceste considerente Curtea va constata că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, impunându-se astfel admiterea recursului reclamantului.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 5., taxa de poluare încasată de către organele fiscale constituie venit la bugetul fondului de mediu și se gestionează de către acesta, motiv pentru care se impune admiterea cererii de chemare în garanție în vederea asigurării opozabilității hotărârii față de
A. F. pentru M..
Potrivit dispozițiilor art. 312 (2), art. 304 (9) Cod proc.civ., instanța va admite recursul declarat de A. P. împotriva sentinței civile nr. 4177 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va modifica, în sensul că va admite în întregime cererea de chemare în judecată și va dispune obligarea A. F. P. C.-N. la plata sumei de 2671 lei, cu dobânda legală de la data achitării și până la achitarea efectivă a sumei. Va admite cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. B. și cu privire la această sumă și va menține în rest dispozițiile sentinței.
În temeiul dispozițiilor art.312 (1) C.proc.civ., instanța va respinge recursul declarat de A. F. PENTRU M. și pârâta A. F. P. A M. C.-N.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
C.-N.
Respinge recursul declarat de A. F. PENTRU M. și pârâta A. F. P. A M.
Admite recursul declarat de A. P. împotriva sentinței civile nr. 4177 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică, în sensul că admite în întregime cererea de chemare în judecată și dispune obligarea A. F. P. C.-N. la plata sumei de 2671 lei, cu dobânda legală de la data achitării și până la achitarea efectivă a sumei.
Admite cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. B. și cu privire la această sumă.
Menține în rest dispozițiile sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. V. D.
Red. D.P. dact. GC
3 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.M.B.
| ← Decizia civilă nr. 3202/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1654/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
