Decizia civilă nr. 3202/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3202/2011
Ședința de la 14 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 10 din data de (...), pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul D. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 și art. 17 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 cpc, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin sentința civilă nr. 10 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal, ulterior precizată,formulată de reclamantul D. N. în contradictoriu cu intimata A. F. P. a M. B. și în consecință: S-a dispus anularea actului administrativ fiscal - refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare nr. l5.820/0l/23.06.20l0 emis de intimata AFP B. A fost obligată pârâta AFP B. să restituie reclamantului suma de 805 lei reprezentând diferența dintre suma de l205 lei achitată cu chitanța seria TS nr. 5656295 din l(...), și suma restituită de 400 lei, conform dispoziției de plată nr. 4748 din 6.l0.2008 , plus dobânda legală de la data refuzului de restituire 23.06.20l0 și până la data restituirii efective. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Potrivit disp.art. 2l4/l - 2l4/3 Cod fiscal (L.57l/2003), în vigoare de la 0., reclamantului i s-a impus plata taxei speciale de primă înmatriculare în R. pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un alt stat membru al UE în cursul anului 2007, respectiv din Germania, unde autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată. Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. ll din Constituția României și analizarea disp.art. 90 paragraf l din T.ul C. E. invocat de reclamant. Din această perspectivă, tribunalul a constatat că disp.art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de 0., contravin disp.art. 90 paragraf l din T.ul C. E. care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „ produselor altor State membre „ și „ impozitele interne de orice natură care se aplică , direct sau indirect , produselor naționale similare"; . Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale U. E. în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie. In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către S. R. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispozițiile legale contrare normelor comunitare, sens în care s-a pronunțat Curtea de Justiție, care a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Sunt considerente pentru care instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru a obține obligarea pârâtei la restituirea sumei de 805 lei, ce reprezintă diferența dintre suma total achitată de l205 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și suma restituită voluntar de către pârâtă de 400 lei prin decizia de restituire arătată. Î.ucât reclamanta a fost lipsită în mod nelegal de suma ce i s-a perceput,pârâta datorează și dobânzile legale aferente până la data plății efective numai în acest fel prejudiciul putând fi considerat reparat integral, potrivit cu disp.art. l084 rap.la art. l082 C.civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a municipiului B. solicitând admiterea recursului așa cum este formulat În scris; modificarea sentinței civile atacate, În sensul respingerii acțiuniiformulate de către reclamantul-intimat D. N., ca fiind neîntemeiată.. În motivare s-a arătat că: Critică soluția pronunțată de către instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu Încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru considerentele pe care le expune mai jos solicitând totodată onoratei curți a face aplicațiunea art. 304 ind. 1 Cod proc. civ., în sensul examinării cauzei sub toate aspectele. Consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 2141 - 2143 Cod Fiscal. În contradictoriu cu reținerile instanței de fond, apreciază că taxa de primă Î. achitată de către reclamantul-intimat, a fost corect percepută conform prevederilor art. 214 ind.1 - 214 ind.3 din L. nr. 5. privind Codul F iscal, coroborate cu prevederile art. 31 ind.1 - 31 ind.2 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a 5., Î. - autovehiculul achiziționat de reclamantul-intimat s-a înmatriculat pentru prima oară În R.; - autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar În R.; - taxa specială a fost achitată de către reclamantul-intimat, persoană fizică care a și înmatriculat autovehiculul; - autovehiculul achiziționat și lnmatriculat de către reclamantul-intimat nu a intrat În categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi : vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din Împrumuturi nerambursabile , din programe de cooperare științifică și tehnică. În contradictoriu cu reținerile instanței de fond arată ca In opinia noastră, prevederile 214 ind.1 și următoarele din L. nr. 5. privind Codul Fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. În lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă Î.) percepută și de la reclamantul-intimat nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale U. E., ci ea a fost aplicată tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second- hand înmatriculate pentru prima dată În R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse În țară și În străinătate. L. nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă În situația În care autoturismul se înmatriculează pentru prima data În R.. De precizat că în cadrul procedurii de constatare a neindeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor U. E., Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românesti cu cea europeană. Față de dispozițiile art. 11 din OUG nr. 5., apreciază că legiuitorul a hotărât restituirea doar În parte a taxei specia le achitată în perioada (...) - (...), drept pentru care, în baza prevederilor art.117 din O.G. nr.92/2003 raportat la prevederile art.8,10 și 11 din O.U.G. nr. 5., reclamantului i-a fost restituită suma de 400 lei din totalul de 1205 lei, astfel că acțiunea reclamantului, prin care se solicită restituirea în întregime a taxei achitate, consideră că este neîntemeiată. Instanța de fond a dispus restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, precum și dobânda legală de la data refuzului de restituire (...) și până la data restituirii efective. Și din acest punct de vedere critică soluția primei instanțe. Învederează onoratei instanțe faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curteaconstată următoarele: Potrivit disp.art. 2l4/l - 2l4/3 Cod fiscal (L.57l/2003), în vigoare de la 0., reclamantului i s-a impus plata taxei speciale de primă înmatriculare în R. pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un alt stat membrual UE în cursul anului 2007, respectiv din Germania, unde autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată. Din probatoriul ce s-a administrat reiese că s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare de l205 lei, sumă ce a fost achitată cu chitanța seria TS nr. 5656295 din l(...) . Urmare intrării în vigoare la l.07.2008 a OUG nr.5. privind taxa de poluare, în temeiul art.ll din acest act normativ a solicitat intimatei AFP B-ța restituirea diferenței din taxa specială de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare stabilită prin acest din urmă act normativ, solicitare ce a fost admisă prin decizia de restituire cu nr.4748 din 06.l0.2008 emisă de AFP B., prin care i s-a restituit reclamantei suma de 400 lei din totalul achitat de l205 lei. Prin urmare, suma pe care reclamantul o solicită a fi restituită, este de 805 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și cea restituită în temeiul OUG nr.5., cu dobânzile legale aferente. Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamantul a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă încontinuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. De asemenea, se constată că și dispoziția de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale este corectă, numai într-o asemenea manieră fiind respectate liniile directoare expuse în practica CJUE privind drepturile contribuabililor cărora li s-au perceput taxe cu încălcarea dreptului comunitar, soluția fiind consecventă din punct de vedere al faptului că, în esență, s-a angajat răspunderea civilă delictuală a pârâtei. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 10 din 12 ian. 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 sept. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: I. Pârâuan
| ← Sentința civilă nr. 98/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2823/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
