Decizia civilă nr. 3228/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. Nr. 3228/2011
Ședința publică de la 15 S. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul R. V., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul I. P. - J. B.-N. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite inmatriculare auto fara taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
P. de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul R. V. împotriva pârâtului S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. - I. P. J. B.-N. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat un autovehicul utilizat marca Audi A4 înmatriculat în G.. Prin adresa nr. III/D/13772/2047/(...) pârâta i-a comunicat că în vederea înmatriculării este necesar să depună la dosar și dovada achitării taxei de poluare instituită prin art. 4 din O. nr. 5. după care solicitarea sa va fi soluționată favorabil (f.9). Ca urmare a răspunsului primit reclamantul a introdus prezenta acțiune. Referitor la problema dedusă judecății tribunalul constată că temeiurile pentru care reclamantul a solicitat înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de poluare se circumscriu pretinsului caracter discriminatoriu al acestei taxe și susținerii că reglementarea legală în baza căreia s-au achitat aceste taxe încalcă prevederile art. 90 alin. 1 din T.C.E. Este real că potrivit art. 23-25 din T.C.E. sunt interzise, între statele membre U.E., taxele vamale la import și export, precum și orice taxe cu efect echivalent. Pentru atingerea obiectivelor prevederilor de art. 23 - 25, același tratat a prevăzut că sunt interzise și taxele discriminatorii interne pentru produsele ce provin din statele membre,(art. 90 alin. 1 T.C.E.). Curtea de Justiție a C. E. a stabilit că o taxă care se aplică autovehiculelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru și nu pentru că bunul respectiv a trecut frontiera ci pe alt temei, nu constituie o taxă vamală. Instanța a constatat că nu există diferență de tratament legal, în cazul taxei de poluare, între autovehiculele importate din statele membre U.E. (noi sau utilizate) înmatriculate prima dată în România și autovehiculele produse și comercializate în România, înmatriculate - de asemenea - pentru prima dată în România, astfel că O. nr. 5. este compatibil cu dispozițiile art. 90 din T.C.E. T. este percepută ținând cont de parametrii obiectivi (art. 6 O. nr. 5.) și care nu au nici o legătură cu proveniența autovehiculului înmatriculat pentru prima oară în România, iar Curtea Europeană a stabilit că criteriile ce privesc emisia de CO2, capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului, etc., constituie criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare. T. este caracterizată prin dispozițiile art. 1 alin. 2 din O. nr. 5., care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului ce urmează a fi finanțate din sumele colectate cu titlu de taxă de poluare, iar trăsăturile taxei nu impun prin ele însele caracteristici discriminatorii, așa încât în modalitatea instituită prin O. nr. 5. taxa apare ca fiind în concordanță cu principiile de drept și legislația europeană. Aprecierea de mai sus se circumscrie perioadei de la data de 1 iulie 2008 (data de aplicare a O. nr. 5.) și până la 15 decembrie 2008, data prin care ordonanța a fost modificată prin O. nr. 2. și OUG nr. 1., aceste din urmă acte introducând elemente de discriminare între autovehiculele supuse primei înmatriculări. După data de 15 decembrie 2008 și până la 15 februarie 2010 ce constituie perioada de aplicare a O. nr. 2. decembrie 2008 și OUG nr. 1., taxa de poluare a dobândit un evident caracter discriminatoriu care rezultă cu claritate din expunerea de motive a actelor legale menționate, expunere care se referă la măsuri de susținere a sectorului de automobile intern, păstrarea locurilor de muncă în economia românească, precum și scutirile de la plata taxei a autovehiculelor cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm, ce sunt preponderent produse în România. Așa fiind, rezultă că s-a instituit un tratament diferențiat pentru diferite categorii de autoturisme, iar acest tratament nu este compatibil cu art. 90 alin. 1 din TCE, motiv pentru care pentru taxele achitate în perioada 15 decembrie 2008 - 15 februarie 2010 s-a impus restituirea acestora către plătitor. După data de 15 februarie 2010 data ieșirii din vigoare a O. nr. 1., respectiv din data de 16 februarie 2010 a reintrat în vigoare O. nr. 50/2010 în forma nemodificată de O. nr. 2., și în consecință în speță este aplicabilă taxa de poluare ce nu conține elemente de discriminare directă sau indirectă între autovehiculele supuse primei înmatriculări în România, fiind indiferent locul de origine al acestora. În acest sens mai este de menționat și faptul că instituirea taxei de poluare în forma actuală este rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu contravine legislației comunicare, dovada fiind și faptul că împotriva acesteia nu s-a deschis procedura de infrigement cum s-afăcut în cazul fostei taxe de primă înmatriculare și cum era să se întâmple din nou cu privire la O. nr. 2.. Pentru considerentele menționate, constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 90 alin. 1 din T.ul C.E., instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. V. solicitândmodificarea sentinței atacate cu anularea adresei nr. III/D/13772/2047/(...) emisă de intimată, obligarea intimatei la înmatricularea autoturismului Audi A4 cu nr. de identificare W., fără achitarea taxei de poluare, precum și obligarea intimatei la plata de daune interese moratorii și cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plății taxei de poluare este nelegal, iar taxa de poluare este discriminatorie, în condițiile în care autovehiculul a fost deja înmatriculat într-o țară membră a U.E., respectiv în G. la data de (...). În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispozițiile art. 90 paragraf 1 din T.ul C.E. cât și pe cele ale art. 148 alin. 2 din C. R. care impun că prevederile tratatelor constitutive ale U.E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, taxa de primă înmatriculare este discriminatorie. Astfel, prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. C. R. prevede expres faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii, dar prin introducerea acestei taxe speciale se creează o discriminare pozitivă în favoarea celor care achiziționează autoturisme deja înmatriculate în România. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Cererea de înmatriculare a autoturismului fără achitarea taxei de poluare a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor in România se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de OUG 5. argumente pe care se bazează și recursul promovat. Această soluție a fost confirmată de instanța de fond însă pe considerentul că cererile de înmatriculare formulate după data de 15 februarie 2010 când iese din vigoare OUG nr. 119/2009 și se activează prevederileinițiale ale OUG nr. 5. nu există elemente de discriminare directă ori indirectă care să facă necesară reținerea netemeiniciei perceperii taxei pe poluare. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7. și după adoptarea OUG nr. 119/2009. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Nu în ultimul rând, Curtea de A. are în vedere și recenta hotărâre pronunțată de aceeași instanță de la L. care a întărit practic soluția din prima hotărâre citată. Astfel, prin hotărâre pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza I.n Nisipeanu vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și A. F. pentru Mediu nr. C- 263/10, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Spre deosebire de hotărârea pronunțată în cauza T., în cauza Nisipeanu s- au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2010, situație care este incidentă și în speța de față. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2009 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către C. la pronunțarea deciziei în speța T.. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din C. R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent care înlocuiesc sentința pronunțată de instanța de fond, soluția de respingere a acțiunii și absența obligării a autorității administrative de resort la îndeplinirea operațiunii administrative de înmatriculare a autovehiculului, fără plata taxei pe poluare, este neîntemeiată. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. rap. la 304 pct. 9 C.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...) pe care o va modifica în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca Audi A4 cu nr. de identificare W., proprietatea reclamantului. În ceea ce privește cerere privind plata daunelor moratorii, pe lângă faptul că această cerere nu este compatibilă cu dispozițiile art. 112 și urm. C.pr.civ. nu este nici întemeiată. Daunele interese moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor în materie contractuală. În materia contenciosului administrativ legea cadru în materie, respectiv L. nr. 5., a prevăzut la alin. 3 al art. 18 că în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. Așa fiind, în litigiul de contencios administrativ nu acționează principiile și regulile de reparație a prejudiciului specifice materiei răspunderii contractuale ci acelea ale răspunderii de drept comun, delictuale. Într-o asemenea situație reclamantul are nu numai posibilitatea să ceară despăgubiri dar are și obligația procesuală de a indica valoarea acestora și mijloacele de probă din care rezultă cauzarea acestui prejudiciu precum și dovada prezenței tuturor condițiilor de răspundere în armonie cu dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 3-5 și urm., art. 133 alin. 1, art. 129 alin. 1 art. 723 C.pr.civ. corelat cu art. 1169 C.civ. În absența acestor elemente cererea de despăgubiri este neconformă cu dreptul și se va respinge ca atare. Întrucât pârâta a căzut în pretenții relativ la primul capăt de cerere, fiind astfel găsită în culpă procesuală, în temeiul art. 274 rap. la art. 276 Cod P. C. a fost obligată să plătească reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E A dmite recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată. Dispune înmatricularea autoturismului marca Audi A4 W. fără plata taxei de poluare. Respinge cererea de acordare a daunelor interese. Obligă pârâta să achite reclamantului la 400 lei cheltuieli de judecată parțiale. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. V. C.
| ← Decizia civilă nr. 4610/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5774/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
