Decizia civilă nr. 3232/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
D. CIVILĂ Nr. 3232/2011
Ședința publică de la 15 S. 2011
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții L. I. M. și C. M.
D., împotriva încheierii din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A JUD.C. și chemații în garanție L. E., L. T., L. H., L. M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenți, avocat C. L. M.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta recurenților. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, în sensul admiterii cererii de suspendare a actului administrativ. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin încheierea civilă din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost respinsă cererea formulată de reclamații L. I. M. C. M. D. împotriva pârâtei D. G. A F. P. A JUD.C., a chemaților în garanție L. E., L. T., L. H., L. M., de suspendare a executării deciziei de impunere nr.40965 din 4 iunie 2010 emisă de pârâta D. G. A F. P. A JUD.C.. S-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 3.000,00 lei achitata de C. V. conform chitanței nr. 4379827/1 seria TTE nr. 6364299 din (...) și recipisei de conservare nr.6823227/1 seria TA nr. 1739941 la CEC B. S. C. B-dul 21 D. 1989 nr. 23-35 (fila 35-36), a sumei de 27.898,56 ron achitată de C. V. conform chitanței nr. 4439364/1 din (...) seria TTE nr. 6354164 și recipisei de consemnare nr. 6. seria TA nr. 1739982 din (...) achitata la CEC B. S. C. B-dul 21 D. 1989 nr. 23-35 . S-a amânat judecarea pe fond a cauzei pentru data de 27 iunie 2011,ora 12, sala 130. S-a dispus citarea pârâtei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: În ce priveste cererea de suspendarea executării deciziei de impunere instanța reține urmatoarele: Potrivit art.14 alin.1 din L. nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. C. două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat"; și a „iminențeiproducerii pagubei";. Suspendarea este o măsură de excepție, un instrumentjuridic pus la dispoziția particularilor care se pretind vătămați, precum și o garanție împotriva efectelor vătămătoare care ar putea fi irepetabile; numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. Instanța a apreciat în concret, că reclamanții nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ. Mai întâi, este de observat că reclamanții, atunci când se refera la cazulbine justificat invocă o aplicare necorespunzătoare a prevederilor legale, adica faptul ca nu au desfașurat o activitate impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoare adaugată. In această procedura speciala a suspendarii executării, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea doar a unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acesta vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. In absența unor împrejurări conexe actului administrativ aceasta condițieimperativă rămane neîndeplinită. In mod evident însa, punerea în executare a deciziei de impunere este generatoare de pagubă pentru patrimoniul reclamanților dar această împrejurarea nu este suficientă pentru a demonstra existența celeilalte condiții și anume paguba iminentă întrucât executarea actului administrativ atacat poartă doar riscul de a pune în dificultate financiară familia acestora. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată și dovedită efectiv, și nu doar presupusă. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în toate cazurile executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.15 din L. 554/2004, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei de impunere. In ce privește cererea de acordare a unui nou termen, instanța a încuviințat cererea pentru ca reclamanții sa răspundă la excepțiainadmisibilității cererii de chemare in garanție, excepția lipsei calității procesuale, excepția lipsei capacitații procesuale, invocate de chemații in garanție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții L. I. M. și C. M. D. solicitând modificarea încheierii și pe cale de consecință, admiterea cererii și dispunerea executării actului administrativ-fiscal, respectiv a deciziei deimpunere nr.40965/(...) emisă de pârâta D. G. a F. P. C. până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în dosarul nr.(...) a T.ui C.. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au arătat că instanța de fond a reținut în încheierea pronunțată că, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea doar a unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acesta vizează fondul actului, fond care se analizează numai in cadrul acțiunii in anulare, iar in absenta unor împrejurări conexe actului administrativ, aceasta condiție imperativa rămâne neîndeplinita. In ceea ce privește paguba iminenta, instanța de fond a arătat ca, chiar daca punerea in executare a deciziei de impunere este generatoare de paguba pentru patrimoniul reclamanților, aceasta împrejurare nu este suficienta pentru a demonstra existenta acestei condiții, întrucât executarea actului administrativ atacat poarta doar riscul de a pune in dificultate financiara familia acestora. Instanța de fond concluzionează ca paguba ar trebui sa constea intr-o împrejurare determinata si dovedita efectiv, si nu doar presupusa. Cazul bine justificat pentru care se impune suspendarea actului administrativ-fiscal atacat, respectiva deciziei DGFP jud. C., se regăsește în multitudinea neconformităților si nelegalităților deciziei contestate. Au arătat pe larg in cuprinsul cererii de chemare in judecata motivele pentru care decizia DGFP este nelegala, iar analizarea acestor motive nu duce la o soluționare pe fond a cauzei. In cadrul analizării cererii de suspendare, instanța fondului are obligația de a verifica aparenta dreptului (lucru reținut, de altfel, de către instanța de fond), iar prin analizarea cazului bine justificat din prisma motivelor de nelegalitate nu se ajunge la analizarea pe fond a actului administrativ, cum in mod greșit a considerat instanța de fond. In ceea ce privește împrejurările conexe actului administrativ la care face referire instanța fondului, acestea nu sunt cerute de către textul de lege, respectiv art. 14 din L. nr. 554/2004, nevorbind despre eventuale împrejurări conexe. Cu toate acestea, reclamanții puteau indica existenta acestor împrejurări conexe dispoziției DGFP C., arătând ca aceasta dispoziție a fost pusa deja in executare, ca s-a emis un titlu executoriu prin care s-au indisponibilizat toate sumele existente si cele viitoare provenite din încasările zilnice in conturile in lei sau/si valuta deschise la BRD-G. S. G. S.A, B. S. A, B. T. S.A ale reclamanților, si chiar s-au făcut ridicări ale unor sume din aceste conturi. Având in vedere ca toate operațiunile noastre financiare se derulează prin aceste conturi, indisponibilizarea tuturor sumelor existente si viitoare reprezintă nu numai un caz bine justificat ce sta la baza cererii noastre de suspendare a executării dispoziției DGFP C., ci si o paguba reala. Aceasta cu atât mai mult cu cat ni s-au indisponibilizat si, in parte, chiar executat, sume depuse in contul nostru de plăți in avans din partea A.P.I.A. Subliniază ca, in conformitate cu dispozițiile art. 149 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei si în valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, cu excepția celor indicate in alin. 2, respectiv sumelereprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte care nu sunt supuse executării silite prin poprire, in cazul in care împotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executării silite. Astfel de credite nerambursabile sau finanțări sunt și sumele care au fost indisponibilizate, existente la băncile menționate În cuprinsul comunicării cu nr. (...), reclamanții beneficiind de plăți în avans din partea Agenției de P. si I. pentru Agricultura, așa cum rezulta din Deciziile de plata în avans nr.1988300 din data de (...); nr. 1935773 din data de (...) si nr. 2220713 din data de (...). Analizând cererea de suspendare a executării dispoziției DGFP C., instanța de fond era datoare sa analizeze aceasta cerere si din perspectiva cererii de chemare in garanție a numiților L. E., L. T., L. M. si L. H. T. acești chemați in garanție sunt moștenitori ai numitului L. I., persoana cu care reclamanții au avut, in toata perioada desfășurării activității avute in vedere de către inspecția fiscala, un contract de societate civila, in conformitate cu care participarea la beneficii si pierderi era de 20% reclamanții si 80% antecesorul chemaților in garanție. Punerea in executare a dispoziției DGFP C. înainte de analizarea cererii de chemare in garanție ar duce la diminuarea nejustificata si intr-o proporție mult mai mare decât cea care s-ar cuveni, a patrimoniului acestora. Iată ca aceasta cerere de chemare in garanție ar putea reprezenta o alta împrejurare conexa regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa ne fundamenteze cererea de suspendare. In ceea ce privește paguba iminenta la care face referire art. 14 din L. nr. 554/2004, aceasta este, de asemenea, îndeplinita, având in vedere ca punerea in executare a acestei decizii deja a avut consecințe drastice asupra activității noastre si asupra mijloacelor noastre de existenta, nefiind numai o diminuare a patrimoniului reclamanților, ci afectând si traiul acestora si al copiilor de zi cu zi. C. referitoare la cererea de chemare in garanție menționate mai sus constituie o motivare in plus a pagubei iminente, condiție necesara admiterii cererii de suspendare. Consideră ca, instanța de fond in mod greșit vorbește despre o paguba dovedita efectiv, iar nu doar presupusa, având in vedere ca textul de lege, respectiv art. 14 din L. Of. 554/2004 vorbește despre o paguba iminenta, deci pe cale de a se produce, si nu produsa deja. Cu toate acestea, au arătat mai sus ca fata de reclamanți, paguba a fost solicită admiterea recursului, modificarea încheierea si pe cale de consecința solicită admiterea cererii, dispunând suspendarea executării actului administrativ-fiscal, respectiv a D. de impunere nr. 40965/(...) emisa de parata D. G. A F. P. A J. C., pana la pronunțarea unei hotărâri definitive si irevocabile in dosarul nr. 89581117/2010 a T.ui C.. Prin încheierea înregistrată la data de 6 septembrie 2011, pârâta D. G. a F. P. C. a solicitat respingerea recursului formulat împotriva încheierii atacate,prin care s-a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.40965/(...). În motivare, pârâta a arătat că in susținerea recursului, se arata ca instanța de fond in mod greșit ar fi reținut si motivat cum ca, paguba invocata cu ocazia cererii de suspendare nu ar fi determinata si dovedita, întrucât aceasta se regăsește in multitudinea neconformităților si nelegalitatilor deciziei atacate. Cu alte cuvinte, recurenta-reclamanta recunoaște indirect ca nu a produs probe in sensul solicitărilor sale in fata instanței de fond, doar ca, aceasta, trebuia sa realizeze întrunite condițiile lega le ale suspendării executării actului administrativ fiscal prin simpla analiza a legalității acestuia. Pârâta susține că nu este de acorda cu susținerile recurenților pentru motivele reținute de instanța de fond prin încheierea atacata cu prezentul recurs. În esența, așa cum retine si motivează instanța de fond, potrivit cerințelor art. 14 din L. nr. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă inițierea procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite cumulativ alte doua condiții, verificându-se astfel numai aparenta dreptului. C. doua condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare denota caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectiva a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa fie de natura a argumenta existenta "unui caz bine justificat" si a " iminentei producerii pagubei". Suspendarea, este o măsura de excepție, un instrument juridic pus la dispoziția particularilor care se pretind vătămați, precum si o garanție împotriva efectelor vătămătoare care ar putea fi irepetabile; numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoiala puternica cu privire la legalitatea sa, precum si numai daca ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul sau executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. In speța, reclamanții, nu au adus elemente prin care sa probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ. In mod evident insa, punerea in executare a deciziei de impunere este generatoare de paguba pentru patrimoniul reclamantei dar aceasta împrejurare nu este suficienta pentru a demonstra existenta celeilalte condiții si anume paguba iminenta întrucât executarea actului administrativ atacat poarta doar riscul de a pune in dificultate financiara reclamanta. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui sa constea, in cazul de fata, intr-o împrejurare determinata si dovedita efectiv, si nu doar presupusa. Altfel, s-ar ajunge la concluzia ca cerința referitoare la iminenta producerii un .- pagube este presupusa in toate cazurile executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Conform art. 215 C.pr.fisc. contestația administrativă împotriva actului administrativ fiscal nu-i conferă caracter suspensiv de drept, recunoscându-i- se dreptul contestatorului de a cerere suspendarea pe cale judecătorească prin formularea unei cereri în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea fiind condiționată de plata unei cauțiuni până la 20% din valoarea sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. Astfel fiind, corelând acest text legal cu dispozițiile art. 14 din L. nr. 554/2004, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal trebuie îndeplinite următoarele condiții: depunerea/consemnarea unei cauțiuni; existența unui act administrativ fiscal, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Prima cerință stipulată anterior este îndeplinită în speță, având în vedere că instanța de fond a fixat cu titlu de cauțiune 8% din cuantumul sumei contestate (f. 33 dos. fond) astfel că suma de suma de 3.000 lei a fost consemnată la dispoziția instanței la societatea bancară CEC B. SA S. C. așa cum atestă actul (recipisa de consemnare) emis de bancă seria TA sub nr. 1739941/(...) (f. 35 dos. fond). În ceea ce privește a doua condiție este de notat că prin D. de impunere nr. 40965/(...) emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 386.232 lei reprezentând obligații fiscale cu titlu de TVA (f. 10-17 dos. fond). Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 corelat cu art. 41, art. 43 și art. 86-87 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, decizia de impunere emisă de organul fiscal prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat este susceptibilă de regimul prevăzut de art. 41 și art. 205 și urm. C.pr.civ. Din această perspectivă și această condiție este îndeplinită în cauză. Cu referire la condiția exercitării procedurii administrative prealabile ținând seama de calificarea dată de instanța de contencios constituțional (D. nr. 409/2004) și practica judiciară a Î. C. se reține că în cauza procedura prealabilă a fost îndeplinită. Astfel, Curtea reține că împotriva actului fiscal s-a formulat contestație întemeiată formal pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.fisc. astfel că și această condiție este îndeplinită. Cât privește condiția existenței cazului bine justificat, Curtea are în vedere în analiză sensul acestei expresii ce comensurează această condiție dată de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel conform art. 2 alin. 1 lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Analizând această condiție prin prisma celor susținute de reclamanți și a dovezilor invocate în sprijinul acesteia, Curtea constată că stabilirea legalității actului administrativ fiscal ține de soluționarea contenciosului de legalitate. Din această perspectivă, Curtea în aparență și în analiza acestei condiții nu poate statua că din împrejurările de fapt ori de drept ar rezulta aparența unei încălcări a legii cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă a invocat în sprijinul cererii de suspendare aceleași împrejurări care fac obiectul contestației formulată pe cale administrativă, așa cum de altfel a reținut întemeiat și instanța de fond. Așa cum s-a statuat constant în practica judiciară: S. susțineri făcute înconținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin.(1) lit. t) din L. nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților. (ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 2537 din 13 mai 2010). Cât privește motivarea actului fiscal, Curtea are în vedere exigențele impuse de legea internă și de acte internaționale cu valoare de soft-law, respectiv R. C. de M. al C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, în special la P. IV din Rezoluție care impune ca în situația când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului. Din această perspectivă, Curtea reține că decizia suspusă suspendării conține o anumită justificare legală și factuală a stabilirii obligațiilor fiscalesuplimentare mai ales dacă facem trimitere și la D. nr. 198/(...) respectiv D. nr. 199/(...) (f. 10-17 dos. fond). Astfel fiind, în cauză nu au putut fi decelate care sunt împrejurările de fapt și de drept care de la prima vedere și în aparență conduc la concluzia că ar exista o îndoială puternică și serioasă asupra legalității actului administrativ fiscal. Aspectele de fapt și de drept reiterate și în recurs nu pot constitui în elemente apte să conducă la reținerea ca întemeiată a acestei condiții câtă vreme analiza acestora implică o evaluare nu în aparență și sumar ci o analiză aprofundată unde sunt necesare probatorii și raționamente judiciare ce țin de controlul de legalitate în substanță a actului administrativ. Pe de altă parte, Curtea reține că motivele de nelegalitate invocate pe calea contestației sau a acțiunii judiciare nu trebuie să se confunde cu motivele de fapt și de drept care susțin cererea de suspendare, mai ales că aceasta vizează analiza sub aspectul împrejurărilor de fapt și de drept de natură să creeze în aparență o îndoială serioasă și profundă a nelegalității actului administrativ în discuție. De aceea, Curtea reține că analiza făcută de instanța de fond asupra acestei condiții este pertinentă. Cât privește ultima condiție, Curtea are în vedere circumstanțiere legală a acesteia în art. 2 alin. 1 lit. ș) din L. nr. 554/2004 unde se arată că prin expresia pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Sigur, actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamanții sunt obligați ca de îndată, voluntar, sau ulterior, în cel mai scurt timp, silit, să plătească fiecare suma de 386.232 lei. Cu trimitere la practica judiciară a Î. C., Curtea reține că: Executareaunei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucurăde prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art.2 alin.(1) lit. ș) din L. nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. (ÎCCJ-SCAF, decizia nr. 2537 din 13 mai 2010). Așa cum s-a arătat în jurisprudența CEDO prin aplicarea interpretării specifice acesteia și prin utilizarea noțiunilor autonome, procedurile jurisdicționale în materie fiscală sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidența art. 6 din Convenție, ceea ce impune a se reține cu trimitere la art. 6 parag. 2 care conferă garanții în această materie că nu se opune, în principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, dar într-o astfel de situație statul trebuie să-și exercite prerogativele sale în limite rezonabile și astfel să se asigure un just echilibru între interesele aflate în cauză. Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, nu ar fi susceptibilă să destabilizeze justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanță fiscală pe baza unor acte prezumat valabile și interesul contribuabilului care are dreptul să-și păstreze patrimoniul fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul legalității. Or, în cauză, executarea obligațiilor bugetare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumție de legalitate, astfel că nici această condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită. Din această perspectivă, Curtea urmează să rețină că recursul formulat în cauză nu este fondat, sens în care întemeiat pe dispozițiile art. 14 și art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 215 C.pr.fisc. se va respinge ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanții L. I. M. și C. M. D. împotriva încheierii civile f.n. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. A. R.lescu
| ← Decizia civilă nr. 53/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3702/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
