Decizia civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar Nr. 4641/2011

Decizia din 15 Noiembrie 2011

Completul compus din: PREȘEDINTE C. I. Judecător A.-I. A. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea recursurilor declarate de A. F. P. A M.C. N., recurent D. G. A F. P. A JUD.C., recurent A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1950 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatul B. V. P., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

P. de citare este legal îndeplinită.

Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare .

Curtea, din oficiu, în temeiul art.159^{1 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.}

Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 1950 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea în contencios administrativ precizata formulată de reclamantul B. V. P., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. C.-N. și D. G. A F. P. A JUD.C. si in consecință, s-a dispus anularea Deciziei de calcul nr. 8. a taxei de poluare

/(...) precum și a Deciziei nr. 115/(...) emisă de D. C. în soluționarea contestației reclamantului. A fost obligată pârâta AFP C.-N. sa restituie reclamantului suma de

14354 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobânda legala în materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate. A fost obligată pârâta sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

S-a admis cererea de chemare în garanție formulata de pârâta A. F. P. a M. C.-N. împotriva chematei în garantie A. F. pentru M., iar aceasta din urmă a fost obligată să restituie pârâtei suma de 14354 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat in anul 2010 un autoturism care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al U. E.In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat , reclamanta a fost obligata să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxape care a achitat-o la A. F. P. a M. C. N. in (...). Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe. A formulat totodată și contestație împotriva acestei acestei decizii de calcul a taxei de poluare, aceasta fiindu-i respinsă prin D. 1. a D. C. ( f 12).

T. a analizat legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie

2010 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una nelegală în considerarea următoarelor aspecte:

A., în data de (...) s-a pronunțat Curtea de Justiție a U. E. în C. T. împotriva R., respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr.

327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE , și s-au dispus următoarele:

„A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 5. și cel în vigoare începând cu (...), respectiv modificarea adusă prin L. 3., publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009, s-a reținut că hotărârea pronunțată în C. T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de (...) , cum este cazul și în speța de față.

A apreciat tribunalul că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența C. -, spre exemplu C 5., B. c. M., rezultănd de asemenea și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția R..

Pentru aceste argumente, tribunalul a apreciat că taxa de poluare instituită prin

OUG 5. cu modificările aduse prin L. 3., încalcă prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E.

A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

In consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr- un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare.

A concluzionat instanța de fond că norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al U. E. si care se înmatriculează în R. si autoturismele second hand deja înmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturime noi cu caracteristicile celor produse în R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spatiului de libera circulație a mărfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importatesi produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speță, fie spre cele deja înmatriculate în R., fie spre cele produse în R..

In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat tribunalul a remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale . T. a apreciat că în speță se poate acorda dobânda legala întrucât perceperea taxei din speța cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicită ce atrage răspunderea paratei in condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plătii taxei din speță si până la data restituirii sale integrale .

Având in vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 8,18 din L. 554/2004 si a prevederilor anterior menționate, a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a dispus anularea Deciziei de calcul nr. 8. a taxei de poluare /(...), anularea Deciziei nr. 115/(...) emisă de D. C. în soluționarea contestației și a obligat pârâta la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală în materie civilă calculata de la data plătii si până la restituirea efectivă. Având în vedere considerentele de mai sus si faptul că în baza OUG 5. taxa de poluare achitată a fost virată de către pârâtă în contul administrat de chemata în garanție, în temeiul art. 60 si urm C.pr.civ s-a admis si cererea de chemare în garanție în întregime.

In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat pârâta aflată în culpă procesuala să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat pârâtele A. F. P. A M. C.-N., D. G. A F. P. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În recursul pârâtelor A. F. P. A M. C.-N. și D. G. A F. P. C., întemeiat pe dispozițiile art. 304 și art. 304^{1 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru netemeinicie.}

O primă critică formulată de pârâte se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului, deoarece nu se poate reține încălcarea normelor comunitare, taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită prin O. nr. 5., iar persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea are obligația plății taxei cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R., exceptate fiind doar vehiculele menționate la art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1 din acest act normativ. În acest context, pârâtele au precizat împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura prev. de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată și modifi., la organul fiscal competent potrivit art. 209 a.lin. 1 din același act normativ.

Așa fiind, sumele solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria celor prev. de dispozițiile art. 8 și 10 din O. nr. 5., art. 7 și 8 din Anexa la H. nr. 6., ale Cap. 3 și 5 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 9. precum și ale art. 117 alin. 1 din O.G. nr.

92/2003, rep. cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la O. nr. 5., pârâtele au relevat că scopul acesteia este de a asigura protecția mediului, iar la emiterea acesteia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. A., prev. O. nr. 5. instituie obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în R., nefiind în nici o contradicție sau incompatibilitate cu dispozițiile comunitare, respectiv art. 90 din T.ul C. Referitor la dobânzile solicitate și acordate până la data restituirii efective, pârâtele susțin că în mod greșit instanța de fond a obligat organul fiscal să-i plătească reclamantului dobânda legală de la data plății, deoarece temeiul legal al obligării la plata dobânzii legale în constituie art. 1088 Cod civ., deci de la data cererii de chemare în judecată.

În privința cheltuielilor de judecată, pârâtele precizează că nu se justifică obligarea sa la acestea, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada relei sale credințe și nu i se poate reproșa vreo culpă, organul fiscal făcând în mod corect aplicarea textelor legale naționale în vigoare.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) prin care a solicitat admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

O primă critică formulată de chemata în garanție se referă la faptul că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece acesta trebuia să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind astfel incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din L. nr. 554/2004 cu referire și la disp. O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule și la cele ale art. 206, 207 și 209 din

C.pr.fiscală, texte care arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acesteia și organul competent de a soluționa.

Pe fondul cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., chemata în garanție a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece instanța de fond nu s-a referit la practica C. relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 110 din T.ul C. în materie taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română cu privire la cea comunitară.

A., chemata în garanție a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din T.ul CE. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ului CE.

Pe de altă parte, dispozițiile. art. 1 din O. nr. 5. stabilesc coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constitui venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A., în vedere finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, acest act normativ a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe plătite în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Prin urmare, A. consideră că atâta timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 Nemeth sunt respectate.

O altă critică formulată privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea la plata către reclamant a acestora, deoarece în speță au prioritate prev. O.G. nr. 92/2003. Acest nivel al dobânzii prevăzut de art. 124 Cod P. F. se poate acorda doar în situatia în care s-ar depăsi termenul de 45 de zile de la înregistrarea cererii prev. de art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală. prin urmare, nu se cuvine plata daunelor începând cu data plății, așa cum a hotărât instanța de fond. Pe de altă parte, a apreciat că nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, suma aferentă taxei pe poluare fiind virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, nu poate fi obligată la plata vreunei dobânzi.

În final, consideră că nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F . pentru mediu se face in temeiul O.G nr. 5., nefăcând nicio operațiune legată de acestea și nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale.

Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu- zis al T.ului CE, impunându-se modificarea sentinței și respingerea acțiunii.

Intimatul reclamant B. V.-P. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, argumentat de faptul că e taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale.

Analizând recursurile formulate, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand în anul 2010, înmatriculat anterior într-un stat membru au U.E., iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în R. a plătit suma de 14.354 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanta TS6 nr. 3382061/(...) (f.17 dosar fond), stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 8./(...). Reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare, însă pârâta A. C.-N. i-a respins solicitarea deoarece suma nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003. Totodată, reclamantul a formulat și contestație împotriva acestei decizii de calcul a taxei de poluare, dar fost respinsă prin decizia nr. 1. a D. C.

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C. că art. 110 din T. (fostul art. 90) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.

Referitor la excepția inadmisibilității, invocată de către recurenta A. F. pentru M., derivată din neexercitarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. 93/2003, excepție invocată in fața instanței de fond de către pârâtele A. F. P. a municipiului Ș. S. și D. S., Curtea a reținut următoarele:

În opinia redactorului acestei decizii, aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.

Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O. 5. are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.

În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.

Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea R. la U. E., taxa trebuie restituită de către S. Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de R. prin aderarea la acest spațiu.

În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09

T. împotriva R., reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de J. a U. E., judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. O. apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.

În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R., actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de J. a U. E., așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.

Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură F. este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. A., a ce a stă p roce d u ra n u ma i e ste

p rivită d e că tre o rga nu l fisca l ca o mo d a lita te în sp rijin u l co n tribua b ilu lui p rin ca re se o fe ră șan sa ad mi n istraț iei să -și revo ce a ctu l ad ministrat iv fisca l n e leg a l to ta l sa u pa rția l c i e ste invo ca tă ca o b a rie ră în ca le a restitu irii u n e i ta xe pe rcep u tă cu în că lcarea d rep tu lu i co mu n ita r, ta xă ca re a r tre bu ie rest itu ită d in o ficiu d e că tre o rgan ul a d ministraț ie i care a perceput-o subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R..

P. administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.

În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.

Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă săstabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.

În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele : Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc sub imperiul ultimei forme a taxei pe poluare, la data de (...). Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.

Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., exact varianta taxei analizată în cazul concret dedus judecății.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2010 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către C. la pronunțarea deciziei în speța T.. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5..

A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.

Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal).

În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc., Curtea reține următoarele:

Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.

Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.

Dacă s-ar admite teza recurentelor, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.

Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursurile exercitate de către pârâta A. F. P. a M. C.-N., D. G. a F. P. C. și chemata în garanție A. F. pentru M. împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o va menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursurile declarate de pârâtele A. F. P. a M. C.-N. prin D. G. A F. P. A J. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1.950 din

15 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C. I. A. A. I. D. P.

GREFIER,

M. N. ȚAR R ed.A.A.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.M. B..

← Decizia civilă nr. 1982/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 2895/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal