Decizia civilă nr. 3425/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3425
Ședința publică din 23 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: AL H. S. JUDECĂTORI : I.-M. I.
A.-G. N.
G.: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. B. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr.5158 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata SC K2 G. S. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din L. nr.5. și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A P rin sentința civilă nr. 5158 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtele A. F. PENTRU M. și D. G. A F. P. M.. S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC „K2 G. S. S. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. B. M., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. S-a constatat nelegalitatea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 6286,65 lei achitată de reclamantă conform ordinului de plată nr. 65/(...). A fost obligată pârâta D. G. a F. P. M. să restituie reclamantei suma de 4.191,65 lei, cu dobândă legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, începând cu data de (...) până la plata integrală a sumei. S-a respins cererea față de pârâta A. F. pentru M. A fost obligată pârâta D. G. a F. P. M. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1043,3 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta a achitat suma de 6.286,65 lei cu ordinul de plată nr. 65/(...) reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 și art. 214 indice 2 din C. fiscal conform chitanței nr. 758135/(...), pentru un autoturism importat din Germania conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) ,înscrisuri depuse la filele 5- 7 și 9 . La cererea de restituire pe care reclamanta a formulat-o la data de (...) s- a dispus restituirea doar pentru suma de 2095 lei reprezentând diferența dintretaxa specială și taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 5., astfel că a rămas nerestituită diferența de 4.191,65 lei care face obiectul prezentei acțiuni. Instanța a constatat că art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E.(TCE) în prezent art.110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în R. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, se datora cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerat la art. 2. Cod fiscal. Această taxă a fost introdusă în C. fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. nr. 3. prin OUG nr. 1. ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire. Această taxă specială nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în R., ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. În consecință această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din T. pentru ordinea juridică internă a R., instanța a constatat că art. 2.-214/3 din C. fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării R. la U. E., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. A considera că nu se poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale pentru autoturism,în condițiile plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul de a avea acces liber la justiție, cu consecința încălcării art. 6 și art. 13 din CEDO. Actul atacat, respectiv dispoziția parțială de restituire a pârâtei A. F. P. B. M. este un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 5. pe calea acțiunii în contencios administrativ. În consecință a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de A. F. pentru M. Pentru plata taxei de primă înmatriculare nu avea cum să existe un titlu de creanță cu suport material și nici un act fiscal, deoarece plata „benevolă"; făcută de reclamantă constituia una dintre condițiile necesare operațiunii de înmatriculare în R. a autovehiculului importat dintr-o țară aparținând Comunității E. Taxa i-a fost impusă reclamantei, motiv, de altfel, invocat în cererea de chemare în judecată, pentru a-și putea înmatricula în R. autovehiculul achiziționat din țara de origine unde a fost înmatriculat. Astfel, este vorba despre produse comunitare provenind din state diferite, în contextul în care pentru autovehiculele similare vândute pe teritoriul R. și deja înmatriculate în R. nu se percepe aceeași taxă, intervenind astfel caracterul său discriminatoriu. Î.ucât R. este stat membru al U. E., prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate se încalcă principiul nediscriminării. C.J.C.E. a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu. Prevederile tratatelor constitutive ale U. E. și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța a constatat că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului. Î.ucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de primă înmatriculare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE( art.110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună reclamantei parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative . Din această perspectivă, pentru a se garanta accesul efectiv la justiție al reclamantei, instanța apreciază că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din D. nr. 167/1958 aplicabil în cauză începe să curgă potrivit art. 7 alin. 1 al aceluiași act normativ numai de la data constatării încălcării dreptului comunitar printr-o hotărâre judecătorească în condițiile în care autoritățile administrative nu numai că au refuzat categoric să aplice acest drept dar i-au contestat inclusiv incidența. Oricum în raport de data la care s-a achitat taxa (...) și data înregistrării cererii la instanță - (...) termenul general de prescripție nu s-a împlinit, excepția a fost respinsă. În condițiile în care legislația în vigoare la data plății taxei de către reclamantă nu prevedea stabilirea obligației de plată printr-un act administrativ fiscal care să constituie titlu de creanță atacabil în procedura reglementată de C. de procedură fiscală iar actul administrativ atacat constituie un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din L. nr. 5., exceptat de la regula caracterului obligatoriu al plângerii prealabile, instanța va respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Se mai impune însă a fi analizată legalitatea refuzului de restituire prin prisma dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. care reglementează restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare. Prin Ordonanța de U. nr. 5. s-au abrogat prevederile art. 2.-214/2 din C. fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. A. act normativ a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. Comparând dispozițiile art. 2.-214/3 din L. nr. 571/2003 (în prezent abrogate) pe de o parte și prevederile OUG nr. 5., pe de altă parte, se constată că reglementează două taxe distincte. Dacă s-ar accepta că se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 6., ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 5., diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse. Nu este deneglijat un alt aspect care s-ar pune în discuție dacă s-ar accepta în cazul dedus judecății compensarea. În înțelesul său juridic, compensarea este un mijloc de stingere a două obligații reciproce iar cea legală presupune îndeplinirea anumitor condiții. Pornind de la realitatea că pârâtele au obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație de plată a taxei de poluare, înseamnă că reclamantul ar datora taxa de poluare introdusă la 01 iulie 2008 retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, deși potrivit OUG nr. 5. taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări. Pe de altă parte procedura de restituire reglementată de H.G nr. 6. reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia, în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuind a fi compensate conform art. 116 din OG nr. 9.. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 6. ar obliga instanța să depășească și cadrul procesual dedus judecății și în același timp să se substituie autorităților administrativ fiscale, cu încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești și a principiului disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii, deoarece OUG nr. 5. nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale. Pentru aceste considerente instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru prima înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 2 din C. fiscal, fără ca pârâtele să facă dovada susținerilor din întâmpinare privind restituirea parțială a sumei de 1337 lei temeiul art. 11 din OUG nr. 5., sarcina probei revenindu-le conform art. 1169 Cod civil. Obligația de plată a fost stabilită numai în sarcina pârâtei D. G. a F. P. M. care este organ administrativ cu personalitate juridică, cu toate atributele pe care le implică această calitate, inclusiv patrimoniul și împotriva căreia poate fi începută executarea silită în cazul nerespectării hotărârii pronunțate în soluționarea prezentei cauze. Î.ucât administrațiilor finanțelor publice nu li se conferă prin lege personalitatea juridică,fiind concepute ca structuri în subordinea direcțiilor generale potrivit H.G. nr. 109/2009, nu au patrimoniu și nu pot fi obligate în mod eficient la plată pentru realizarea creanței stabilite în favoarea reclamantului. Calitatea procesuală pasivă a administrației finanțelor publice decurge din calitatea de emitent a actului administrativ atacat iar capacitatea procesuală, ca o condiție generală de exercițiu a acțiunii , este recunoscută în mod excepțional în materia contenciosului administrativ și entităților fără personalitate juridică care sunt abilitate prin lege să emită acte administrative. Această capacitate administrativă restrânsă este conferită exclusiv în raport de petitul privind legalitatea actului împuternicită prin lege să îl emită fără a putea fi obligate la plata despăgubirilor întrucât nu au patrimoniu propriu. Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de primă înmatriculare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu,prejudiciu care în dreptul intern este evaluat legal la nivelul dobânzii pe care reclamanta a solicitat-o conform O.G nr. 9/2000. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea reclamantului de către stat,prin autoritățile fiscale,de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal,cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea D.urilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDOîn jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar. Dând eficiență principiului disponibilității instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale prevăzute de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, calculată de la data producerii prejudiciului, mai exact de la data plății. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii și argumentele expuse mai sus cu privire la nelegalitatea și ineficiența stabilirii oricărei obligații de plată în sarcina administrației finanțelor publice, s-a stabilit și obligația de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei reprezentând onorariul avocațial achitat conform chitanței depuse la dosar, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A . F. P. A M. B.-M. solicitând sa se admita recursul, sa se modifice sentinta in sensul respingerii actiunii reclamantei. În motivare s-a arătat că: Instanta de fond a respins in mod gresit exceptia prescriptiei dreptului la actiune reglementat prin D. nr. 167 / 1958 privitor la prescriptia extinctiva, cu motivatia ca termenul de prescriptie curge de la data constatarii prin sentinta judecatoreasca a incalcarii dreptului comunitar. Ori in acest caz, instanta reglementeaza un caz de suspendare a cursului prescriptiei neprevazut de D. nr. 167 / 1958. Prescriptia ce curge dupa pronuntarea unei sentinte judecatoresti este prescriptia punerii in executare a titlului executoriu si nu prescriptia dreptului la actiune in sens material prin care se constata dreptul de creanta. De asemenea, instanta de fond a obligat unitatea fiscala judeteana sa restituie suma incasata cu titlu de taxa de prima inmatriculare raportat la faptul ca are personalitate juridica desi nota de calcul al taxei de prima inmatriculare a fost emisa de A. F. P. B. M., organ fiscal care are si atributii de restituire a taxelor si impozitelor platite de contribuabil. De asemenea, cererea de restituire a taxei a fost adresata A. F. P. B. M. Luand in considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei E., Guvernul a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei speciale de inmatriculare redefinind-o ca o taxa pe poluare prin O. nr. 50/(...) pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare, la data judecarii cauzei de catre instanta de fond nu mai erau in vigoare dispozitiile art. 214 ind. 1-214 ind. 3 din L. nr. 571/2003 privind C. fiscal referitoare la taxa speciala de inmatriculare. La data solutionarii cauzei sunt in vigoare prevederile O. nr. 5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, iar reclamantul are dreptul la restituirea diferentei dintre taxa de inmatriculare si taxa pe poluare, acest drept putand sa si-I exercite printr-o procedura necontencioasa prevazute de N. metodologice emise in aplicarea O. nr. 5.. Problema juridica care a aparut cu ocazia aplicarii noului act normativa fost reglementarea situatiei anterioare datei de 1 iulie 2008 si deci in ce masura efectul retroactiv al noului act normativ incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Cu privire la efectul retroactiv al O. nr. 5., Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 499 / (...) publicata in Monitorul Oficial nr. 341 / (...) si nr. 802 din 19 mai 2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 428 din 23 iunie 2009 retine că "redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale (decizii de impunere), care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la Î. prin plată voluntară, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite În plus de contribuabil față de cuantumul datorat nu și situația În care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. Natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei, iar aplicarea art. 11 din O. nr. 50 / 2008 dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare În raport cu cea datorată să Își recupereze suma plătită În plus, normă, care, de altfel, Îi este și favorabilă. Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM), solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecand cauza pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului. HOTĂRÂREA A FOST DATĂ FĂRĂ TEMEI LEGAL(art. 304 pct. 9 C.proc.civ.). Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din T.ul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitate. Învederează faptul că în Cauza C-402/09 Tatu împotriva Statului român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. Prezentarea concluziilor de către avocatul general este o etapă importantă a procesului, în cadrul acestora, avocatul analizând în detaliu aspectele îndeosebi juridice ale litigiului și propunând, în deplină independentă, Curtii de Justiție răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate. Curtea, după ascultarea avocatului general, deliberează și adoptă hotărârea, dispozitivul acesteia fiind pronunțat în ședință publică (hotărârile și concluziile avocatilor generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunțării, respectiv a prezentării). Consideră că din prima concluzie a avocatului general rezultă cu evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe .. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor nationale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O. nr. 50!2008 prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul devânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că OUG nr. 5. prevede că taxa cea mai mare (în functie de norma de poluare) este cea pentru masina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzator deprecierii autovehiculului. Astfel, valoarea de vanzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. Astfel, grila fixă de depreciere prevazută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule (O. nr. 5. și H.G. 6. privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.) cuprinde, pe lângă vechime a autovehiculului și alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare(aer condiționat, ABS și airbag). De asemenea, C.J.C.E. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este faptul că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al carei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. ( A se vedea Deciziile Curții de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia E.- D. G. Impozitare și Uniune Vamală a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: "La nivelul U. E. nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia. ( de exemplu, în D., o taxă similară se ridică la 1. din valoarea automobilului)." HOTĂRÂREA A FOST DATĂ CU APLICAREA GREȘITĂ A L. (art. 304 pct. 9 tz. a II-a C. proc. civ.). Hotărârea instanței de fond nelegală sub aspectul gresitei interpretări si aplicări a legii. În speță, acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ si să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.1 din L. 5. privind contenciosul administrativ. Mai mult decât atât, soluția instanței este nefondată, raportat la prevederile O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care are în anexa nr. 3 formularul de D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. În curprinsul acestui formular se prevede fără echivoc: "Prezenta decizie reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din Ordonanțe Guvernului nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicetă, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ". Prin urmare, Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule este titlu de creanță si totodata este act administrativ fiscal, exact ca și decizia de impunere fiscală. De asemenea, în anexa nr. 1 la ordin este detaliată procedura emiterii D.i de calcul(pct. 2.7 -2.12). De asemenea, cum Decizia de calcul a taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prevazută de O. 9. privind C. de P. F.. Art. 206, 207, 209 din C. de P. F. arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a solutiona. 2. Cât privește capătul de cerere privind acordarea DOBÂNZII LEGALE, considerăm soluția instantei de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile O. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În aplicarea acestor prevederi s-a emis Ordinul ministrului finanțelor nr. 1899/2004 privind P. de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Conform acestor reglementari, restituirea catre contribuabil se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii cererii acestuia. Se constată astfel că, potrivit prevederilor O. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dobânda cuvenită contribuabililor în materie fiscală este datorată din prima zi după expirarea termenului legal de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire. Prin urmare, nu se cuvine plata daunelor incepand cu data platii, așa cum a hotărât instanța fondului. Astfel, dacă înstanța fondului hotăra, de principiu, acordarea dobânzii, în mod corect §i legal ar fi trebuit să fie vorba de dobânda calculată și acordată potrivit O. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările §i completările ulterioare. Adică, după ce contribuabilul a formulat cerere de restituire la organul fiscal competent §i acesta i-a respins-o, se adreseaza instanței de judecată care acordă dobânda începând cu data respingerii cererii de restituire de către organul fiscal. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul nostru de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa ne făcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu putem fi obligați la plata unei dobânzi legale. Prin urmare, din punctul de vedere al acordarii dobânzii legale, hotărârea instanței fondului este absolut nelegală, fiind dată cu încălcarea evidentă a prevederilor legale. În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele: Referitor la recursul declarat de catre A. F. PENTRU M. acesta este lipsit de interes urmand a fi respins. Pentru a fi parte într-o procedurã judiciarã se impun a fi îndeplinite anumite condiții, reclamantul trebuind sã facã dovada, printre altele, cã are un interes juridic, recunoscut și ocrotit de lege, nãscut și actual, personal și direct (a se vedea în acest sens, spre exemplu, V. M. C., G. B.-D. procesual civil, C. selectiv, Ed. 3, p. 4; M. Tãbârcã-Excepțiile procesuale în procesul civil, Ed. A II- a, p. 179-1.). Referitor la condiția interesului, în literatura de specialitate se reține cã "prin impunerea condiției interesului, se urmãrește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp, menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului, astfel încât rolul instanțelor sã nu fie încãrcat cu astfel de pricini.";( M. Tãbârcã-Excepțiileprocesuale în procesul civil, Ed. A II-a, p. 180, autoarea fãcând trimitere la A., M. de procédure civile, 2. éd., F. de droit de L., 1987, p. 38). In R. R (86) 12 a Comitetului de M. al C. E., privind mãsurile de prevenire și reducere a volumului excesiv de activitate al instanțelor, adoptatã la data de 16 septembrie 1986, reținându-se cã numãrul mare de cauze aduse în fața instanțelor poate aduce atingere dreptului la judecatã în termen rezonabil, drept protejat de art. 6 alin. 1 din C. E. a D.urilor Omului, se recomandã statelor membre ale Convenției, sã ia mãsuri pentru a reduce atribuțiile non- juridice încredințate judecãtorilor și atribuirea acestor îndatoriri altor persoane sau organe. In anexa la R. R (86) 12, printre atribuțiile non-juridice sunt menționate și operarea ca notar public și mãsurile referitoare la patrimoniul persoanelor decedate. Prin urmare, chiar și în statele membre ale Convenției E. a D.urilor Omului, în care operarea ca notar public și mãsurile referitoare la patrimoniul persoanelor decedate, intrã în competența judecãtorilor, s-a recomandat degrevarea judecãtorilor de astfel de atribuții. Or, în R., persoana interesatã are la îndemânã procedura succesoralã notarialã, astfel încât, fãrã a face dovada cã s-a adresat notarului public pentru obținerea certificatului de moștenitor și cã au existat impedimente de naturã juridicã în realizarea dreptului, nu justificã practic niciun interes juridic în deschiderea unei proceduri judiciare. Calitatea de parte în proces nu este suficienta pentru declararea caii de atac, fiind necesar ca cel care critica hotarârea sa justifice si interesul de a o ataca aceasta reprezentând o conditie de exercitiu a actiunii civile. În aceste conditii, legitimare procesuala activa are numai partea care a pierdut procesul deoarece cel care a avut câstig de cauza nu are interes, neputând demonstra drepturile care i-au fost lezate, iar recursul declarat de acesta va fi respins ca lipsit de interes. Din dispozitivul sentintei civile rezulta ca recurenta este partea care a câstigat procesul ori într-o atare situatie recurenta nu poate justifica un interes în folosirea caii de atac împotriva solutiei instantei de fond. Referitor la recursul declarat de catre D. G. A F. P. A J. M. Nu poate fi retinuta intervenirea prescriptiei extinctive raportat la data prelevarii taxei de poluare si la data depunerii actiunii. În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 TFUE (fostul art 90 din TCE). E. unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excedevaloarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri. E. real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 110 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. A.e norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauzaconexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Se reține, de asemenea, că dobânzile acordare de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale. F.a de cele ce preced potrivit art 312 cor pr civ raportat la art 20 din L. nr 5. curtea va respinge recursul formulat de pârâta A. F. PENTRU M. ca lipsit de interes si de asemenea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 5158 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâta A. F. PENTRU M. ca lipsit de interes. Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 5158 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, AL H. S. I.-M. I. A.-G. N. G., M. ȚÂR R ed.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. H.
| ← Decizia civilă nr. 5075/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2696/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
