Decizia civilă nr. 3452/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.3452/2011
Ședința ta de 26 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. C. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. împotriva sentinței civile nr. 67 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimatul B. Z. , având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 67 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. a fost admisă în parte acțiunea reclamantului B. Z., împotriva pârâtei D. G. a F. P. a J. S. - A. F. P. a orașului C. S., și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2378 lei, reprezentând taxă de poluare cu dobândă legală aferentă de la data formulării cererii (...) și până la achitarea acesteia. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F. P. a J. S. - în nume propriu și în numele A. F. P. a orașului C. S., a A. F. pentru M., care a fost obligată larestituirea către D. G. a F. P. a J. S. - A. F. P. a orașului C. S. a sumei de 2378 lei, reprezentând taxă de poluare. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului C. S. la data de (...) suma de 2.378 lei cu titlu de taxă de poluare aspect dovedit prin chitanța seria TS5 nr.1938519. Potrivit art. 2141 - 214 3 din C. fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un statmembru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din C. fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național,altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În urma cerinței de „. înmatriculare"; toate mașinile noi, înmatriculate în perioada (...)- (...), care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare. Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că această formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea către D.G.F.P. S. - AFP C.-S., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., art. 3 alin. 6-8. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motiv că reclamantul nu a atacat decizia prin care i s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare a fost apreciată nefondată, întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. De altfel, în cazul în care o taxa a fost încasata in baza unei legislații interne contrara normelor comunitare, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. In astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomiaprocedurala și îmbogățirea fără justa cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite(CJCE,cazul nr.68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum si cauza conexata nr.C-290/05 si C-333/05 Akos Nadasdi si Ilona Nemeth parag..61-70). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. S., solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 67 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibila și menținerea ca legală și temeinică a deciziei nr. 140/(...) emisă de D. G. a F. P. S. și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat. În motivarea recursului recurenta consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 7,8 și 9 Cod Procedură Civilă si in considerarea dispozitiilor art. 3041 deoarece instanța instanța de fond în mod nelegal a admis actiunea reclamantului și a dispus obligarea paratelor să-i restituie reclamantului suma de 2378 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă. In motivarea respingerii exceptiei inadmisibilitatii actiunii instanta de fond a retinut in mod cu totul eronat incidenta dispozitiilor Ordinului MFP nr. 1899/2004, deoarece acesta reglementeaza procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobinzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal. Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevazute la art. 112 (in prezent art 117) din OG nr. 92/2003, privind condul de procedură fiscală, republicat. Restituirea se efectueaza la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii acesteia la organul fiscal caruia îi revine competenta de administrare a creantelor bugetare potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 Actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. Decizia poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de restituire a taxei de poluare fara a contesta legalitatea actului administrativ fiscal. Prin urmare calea aleasa de reclamantă ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In aceasta ambianta factuala si procesuala atât in faza administrativa de solutionare cât si ulterior in faza de control judecatoresc si judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea factuala si legala de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne cu norma comunitara pertinenta. Referitor la capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale de la data plății până la restituirea efectivă, consideră că s-a făcut fără temei legal, deoarece taxa de poluare s-a făcut în temeiul OUG nr.5., reclamantul nu a dovedit că ar fi suferit vreun prejudiciu, motiv pentru care solicită respingerea acestuia. Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și A. F. pentru M. B.,solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului se arată că în Cauza C-402/09 Tatu împotriva Statului român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M. având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. Consideră că din prima concluzie a avocatului general rezultă cu evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 T. și nu reprezintă o măsură discriminatorie doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Obiectivul articolului 110 T. așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor nationale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. Cât priveste cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O. nr. 5. prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitatea taxei pe poluare cu articolul 110 T., deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima datăca vehicul nou. Explicația constă în faptul că O. U.G. nr. 5. prevede că taxa cea mai mare (în functie de norma de poluare) este cea pentru masina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzator deprecierii autovehiculului. Astfel, valoarea de vanzare a unui autovchicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoarea reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. Astfel, grila fixă de depreciere prevazută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule(O. nr. 5. și H.G. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.) cuprinde, pe lângă vechimea autovehiculului și alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare (aer condiționat, ABS și airbag). Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, consideră soluția instantei de fond ca fiind nelegală. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 5. că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 5. apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din L. 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din L. 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din L. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri deinfringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta estemomentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente: În speță, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s- a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...). Deși cauza Tatu privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 5. în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T.. Cât privește cererea privind acordarea dobânzii, instanța constată că aceasta s-ar fi datorat de la data plății sumei a cărei restituire s-a dispus și până la restituirea integrală, în temeiul art.3 alin.3 din OG 9. și art.1084 raportat la art.1082 C., deci doar sub forma dobânzii legale prevăzute de OG 9., însă solicitarea reclamantului a fost de acordare a dobânzii prevăzute de C. de procedură fiscală, astfel că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. În consecință, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.6 C.proc.civ., în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., instanța va admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. C. S. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. împotriva sentinței civile nr. 67 din (...), pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va modifica în sensul că va înlătura dispoziția de obligare la plata dobânzii legale aferente și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. C. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. împotriva sentinței civile nr. 67 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii legale aferente. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. M. S. C. P. L. F. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: P. R.M.
| ← Decizia civilă nr. 4617/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3289/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
