Decizia civilă nr. 3792/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3792/2011
Ședința data de 17 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N., A. F. P. A M. B. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.LUI împotriva Sentinței civile nr. 1 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamantul P. L., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție A. F. pentru M.. S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. L. O. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. PENTRU M. și în consecință: - s-a anulat decizia nr. 60/(...) emisă de D. B.-N. - a fost obligată pârâta AFP a mun. B. să restituie reclamantului suma de 759 lei reprezentând taxa de poluare împreună cu dobânda legală aferentă de la data de 13 august 2009 și până la data plății integrale. S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și în consecință: - a fost obligată chemata în garanție să vireze pârâtei AFP a mun. B. suma de 759 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare. A fost obligată pârâta AFP B. să plătească reclamantului suma de 43,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată P entru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepțiainadmisibilității invocată de chemata în garanție este nefondată deoarece pe de o parte avem de a face cu refuzul nejustificat al pârâtei de a da curs cererii reclamantului, iar pe de altă parte prin prezenta acțiune reclamantul solicită în primul rând anularea deciziei pârâtei D. prin care i s-a respins contestația formulată înainte de introducerea acțiunii. Referitor la fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru pe care l-a înmatriculat în anul 2009 în R. și pentru care a achitat o taxă de poluare în sumă de 759 lei prin chitanța nr. 0449193/(...) precum și faptul că a formulat o plângere împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de pârâtă la data de (...) dar prin decizia nr. 60/0(...) i-a fost respinsă cererea formulată. T. i-a fost stabilită și încasată în baza prevederilor O. nr. 5.. T. a constatat că temeiurile pentru care reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare se circumscriu pretinsului caracter discriminatoriu al taxelor achitate și susținerii că reglementarea legală în baza căreia s-au achitat aceste taxe încalcă prevederile art. 90 alin. 1 din T.C.E. Este real că potrivit art. 23-25 din T.C.E. sunt interzise, între statele membre U.E., taxele vamale la import și export, precum și orice taxe cu efect echivalent. Pentru atingerea obiectivelor prevăzute de art. 23 - 25, același tratat a prevăzut că sunt interzise și taxele discriminatorii interne pentru produsele ce provin din statele membre, (art. 90 alin. 1 T.C.E.). Curtea de Justiție a C. E. a stabilit că o taxă care se aplică autovehiculelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru și nu pentru că bunul respectiv a trecut frontiera ci pe alt temei, nu constituie o taxă vamală. Instanța a constatat că nu există diferență de tratament legal, în cazul taxei de poluare, între autovehiculele importate din statele membre U.E. (noi sau second-hand) înmatriculate prima dată în R. și autovehiculele produse și comercializate în R., înmatriculate - de asemenea - pentru prima dată în R., astfel că O. nr. 5. este compatibil cu dispozițiile art. 90 din T.C.E. T. este percepută ținând cont de parametrii obiectivi (art. 6 O. nr. 5.) și care nu au nici o legătură cu proveniența autovehiculului înmatriculat pentru prima oară în R., iar Curtea E. a stabilit că criteriile ce privesc emisia de CO2, capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului, etc., constituie criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare. T. este caracterizată prin dispozițiile art. 1 alin. 2 din O. nr. 5., care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului ce urmează a fi finanțate din sumele colectate cu titlu de taxă de poluare, iar trăsăturile taxei nu impun prin ele însele caracteristici discriminatorii, așa încât în modalitatea instituită prin O. nr. 5. taxa apare ca fiind în concordanță cu principiile de drept și legislația europeană. Aprecierea de mai sus se circumscrie perioadei de la data de 1 iulie 2008 (data de aplicare a O. nr. 5.) și până la 15 decembrie 2008, data prin care ordonanța a fost modificată prin O. nr. 2., acest din urmă act introducând elemente de discriminare între autovehiculele supuse primei înmatriculări. S-a instituit astfel un tratament diferențiat pentru diferite categorii de autoturisme, iar acest tratament nu este compatibil cu art. 90 alin. 1 din TCE, motiv pentru care pentru taxele achitate în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 se impune obligarea restituirii acestora către plătitor. Deoarece plata efectuată în data de (...) a fost achitată în baza unui act normativ ce încalcă legislația comunitară, instanța a admis cererea de obligare apârâtei să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data achitării și până la data restituirii efective. Pe cale de consecință, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție să plătească acestuia suma ce i-a fost virată în cont spre administrare cu titlu de taxă de poluare în data de (...). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecand cauza pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din T.ul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitate. Învederează faptul că în Cauza C-402/09 Tatu împotriva Statului român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011, conform cărora OUG nr. 50/2010 este conform T.ului. De asemenea, C.J.C.E. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este faptul că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al carei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. ( A se vedea Deciziile Curții de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia E.- D. G. Impozitare și Uniune Vamală a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: "La nivelul U. E. nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia. ( de exemplu, în D., o taxă similară se ridică la 1. din valoarea automobilului)." În speță, acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ si să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Mai mult decât atât, soluția instanței este nefondată, raportat la prevederile O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care are în anexa nr. 3 formularul de D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. În curprinsul acestui formular se prevede fără echivoc: "Prezenta decizie reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din Ordonanțe G. nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicetă, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ". Prin urmare, D. de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule este titlu de creanță si totodata este act administrativ fiscal, exact ca și decizia de impunere fiscală. De asemenea, înanexa nr. 1 la ordin este detaliată procedura emiterii D.i de calcul(pct. 2.7 - 2.12). De asemenea, cum D. de calcul a taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prevazută de O. 9. privind Codul de P. F.. Art. 206, 207, 209 din Codul de P. F. arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a solutiona. Cât privește capătul de cerere privind acordarea DOBÂNZII LEGALE, consideră soluția instantei de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile O. nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. a F. P. a județului B.-N. solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 304 C.p.c alin. 1) pct. 7) 8) și 9), precum și în temeiul art. 3041 C.p.c. cu aplicarea art. 312 alin. 3) C.pr.civ. în urma analizării cauzei sub toate aspectele, să se dispună modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, cu consecința implicită a respingerii acțiunii introductive ca inadmisibilă, respingerea acțiunii introductive ca fiind nefondată cu consecința menținerii ca temeinic și legal a actului administrativ atacat și să nu se dispună restituirea sumelor solicitate și nici dobânda legală aferentă. Fată de exceptia lipsei procedurii prealabile, pârâta arată că prin actiunea introductivă formulată, reclamanta a înteles să cheme în judecată pe pârâta D. G. a F. P., solicitând obligarea acesteia la restituirea unor sume de bani, sume achitate de reclamantă cu titlu de taxă de poluare. Față de acțiunea introductivă astfel formulată, solicită a constata că prin adoptarea de către legiuitor a O.U.G 5., respectiv, ulterior a H.G 6. privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5., a fost reglementată procedura de stabilire și calcul a taxei de poluarea. În argumentare a invocat disp. art. 3 alin. 2) din H.G 6., care prevăd documentele necesare și condițiile pe care trebuie îndeplinite de contribuabil în vederea înmatriculării unui autovehicul și modalitate de plată a taxei de poluarea, documente ce se supun condițiilor de formă și fond prevăzute de O.G 9. și care așa cum se prevede in mod expres și in finalul actului, poate fi atacat cu contestației in condițiile prevăzute de art .207 din cadrul aceluiași act normativ, respectiv in termen de 30 de zile de la comunicare. Fată de cele expuse mai sus solicită a constata că in prezenta spetă dedusă judecătii, petentul nu a inteles să uzeze de cale administrativă, in sensul de a ataca in termen, cu contestatie decizia de calcul a taxei de poluare, in termenul de 30 de zile de la comunicare in conformitatea cu dispozitiile art. 207 alin. 1) din OG nr. 9.. Astfel, rezultă fără dubiu, că raportul fiscal consacrat prin decizia atacată, nu mai poate face obiect de analiză în conditiile in care, ulterior rămânerii lui definitive, petentul a formulat o cerere prin care a solicitat restituirea cuantumului instituit in sarcina sa. În continuarea motivelor de recurs pârâta a arătat că sentinta recurată este neîntemeiată, instanța făcând o greșită interpretarea a prevederilor legale, deoarece O.G 5. este în deplină conformitate cu principiile jurisprudentei europene, prin prevederea unei grille de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață și care in măsura in care sunt apreciate incorecte pot fi contestate de contribuabilul platitor. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta A. F. P. B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată, pe calede consecință să se mențină ca fiind temeinic și legal actul administrativ, respectiv D. nr. 60/(...) și să nu se dispună restituirea sumei de 759 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare și nici dobânda solicitată. Arată instanței de recurs, că în opinia sa, temeiul legal, respectiv dispozițiile cuprinse în O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare și de prevederile H. nr. 6. pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5. în baza cărora a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este în deplină concordanță cu prevederile internaționale și pe cale de consecință aceasta nu se impune a fi restituită. În ce privește acordarea dobânzii aferente legale fiscale, pârâta apreciază că în mod nelegal s-a dispus obligare sa la plata acesteia, având în vedere că taxa de poluare nu este o taxă fiscală și nu se circumscrie situațiilor limitativ reglementate de art. 117 C., iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile O.M.F.P. nr. 1899/2004, care nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termen legal. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curteaconstată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la tribunal cu nr. de mai sus reclamantul P. L. O. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B.-N. și A. F. pentru M. solicitând anularea deciziei nr. 60/0(...) prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare și pe cale de consecință obligarea pârâtei A. F. pentru M. la restituirea sumei de 759 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, cu plata dobânzilor legale de la data plății și până la restituirea integrală a taxei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii se arată că în cursul lunii martie 2009 a importat din Uniunea E. un autoturism marca Opel Corsa, pentru a cărui înmatriculare s-a stabilit să achite suma de 759 lei prin decizia A. F. P. a M. B. si pe care a plătit-o cu chitanța nr.0449193/(...). În ceea ce privește criticile susținute de către cele două recurente, Curtea ia act de faptul că este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O. 5.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. N. În această cauză, C. a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: „Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 5. are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piațanațională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 5., astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 2., OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 5. mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în R. a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 5., între versiunea inițială a OUG nr. 5. și versiunile ulterioare ale acesteia."; Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie otaxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilăexercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri, precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Pentru a hotărî astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, inclusiv prin acordarea dobânzii legale, numai pe temeiul prev. de OG nr. 9. și nr.13/2011. Drept consecință a soluției date cererii principale, este legală și soluția de admitere a celei de chemare în garanție, în cauză fiind pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., textul OUG nr. 5. cuprinzând suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare, criticile din recursul pârâtei fiind lipsite de obiect, în ceea ce privește această chestiune. Drept consecință, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursurile declarate de A. F. PENTRU M. B., D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr. 1 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 17 O. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: V. C.
| ← Decizia civilă nr. 3341/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2320/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
