Decizia civilă nr. 3812/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3812/2011
Ședința din 18 octombrie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. N.-V., împotriva sentinței civile nr. 895 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., cauza privind și pe intimatul P. M. C. - N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr. 1.).
La apelul făcut în cauză nu s-a prezenta nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după se reține că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. . 895 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. N. V., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N. În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...), reclamanta P. N. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N., anularea dispoziției P. municipiului C.-N. nr.3171 din 28 mai 2010 pentru modificarea Dispoziției P. C.-N. nr.1116 din (...), cu consecința obligării pârâtului la revenirea la actul administrativ de reîncadrare și stabilire a drepturilor salariale corect și legal, emis anterior - Dispoziția nr.1116 din (...), precum și obligarea pârâtului la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial de care ar fi trebuit să beneficieze și cele acordate conform dispoziției contestate, precum și suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art.14 și 15 din L. 554/2004. Reclamanta a prezentat detaliat modul în care i s-au stabilit inițial drepturile salariale, prin includerea în salariul de bază a sporurilor care s-au acordat în decembrie 2009 și care sunt prevăzute în notele din anexele lalege, conform art. 30 alin.1 din L. nr. 3., a art. 5 alin.(1) lit. a) și art.10 din OUG 1.. Pe lângă sporul de vechime, indemnizația de conducere, salariul de merit (acolo unde a fost cazul) au fost incluse în salariul de bază și sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. Ulterior, ca urmare a emiterii O.ui comun al M. M., F. și P. S. și M. finanțelor P. nr.(...) și a unei adrese emise de A. J. pentru P. S. C., primarul a revenit asupra dispoziției inițiale, eliminând orice alte sporuri în afară de cel de vechime. Reclamanta a apreciat că prin emiterea acestei dispoziții s-a dispus reîncadrarea și stabilirea drepturilor sale salariale în mod nelegal prin încălcarea drepturilor prevăzute de legislația muncii și legislația salarizării în vigoare și garantate de C. R., având drept consecință nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31 decembrie 2009, precum și neacordarea de eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective în materie de muncă, legal încheiate și în vigoare. Reclamanta a detaliat apoi motivele invocate în susținerea acestor argumente, făcând referire în mod special la caracterul obligatoriu al acordului colectiv de muncă încheiat, la faptul că veniturile sale au fost diminuate, precum și la faptul că actele administrative în temeiul cărora a fost emisă dispoziția contestată sunt nelegale. De asemenea, reclamanta a motivat îndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea executării actului contestat. În drept, au fost invocate prevederi relevante din L. 554/2004, C. muncii, L. 130/1996, L. 1., acordul colectiv de muncă, HCL 5., L. 3., OUG 1., L. 2., C. R., C. de procedură civilă, C. O. I. a M. În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: dispoziția contestată, precum și cea anterioară, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, Dispoziția P. municipiului C.-N. nr. 2142/(...), A. A. nr.386/R/(...), minuta sentinței civile nr.239/(...) a C. de A. C. pentru anularea O.ui nr.(...), minuta sentinței civile nr.1953/(...) a T. C. pentru suspendarea executării Dispoziției nr. 2142/(...) în temeiul art. 14 din L. contenciosului administrativ. Pârâtul P. municipiului C. - N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de anulare/suspendare a executării dispoziției, prezentând pe larg motivele pentru care apreciază că a procedat în mod legal la eliminarea sporurilor de stabilitate/dispozitiv din salariul de bază cuvenit funcționarilor publici din aparatul de specialitate, precum și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din L. 554/2004 pentru suspendarea executării dispoziției. Pârâtul a mai invocat D. I. nr.3. privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale, s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează in sensul ca indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilorlocale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. În cadrul probei cu înscrisuri, a mai fost depus acordul colectiv de muncă, precum și structura salariului reclamantei atât în prezent, cât și în luna decembrie 2009, defalcat pe salariu de bază și sporuri. Analizând înscrisurile depuse prin prisma susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale relevante, instanța a reținut următoarele: Prin Dispoziția nr.1116/(...), primarul municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1983 lei, care cuprindea sporul de vechime, spor de dispozitiv și spor de stabilitate, avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 132 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1., precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 2.. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru P. S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.3171/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 1454 lei, care includea sporul de vechime. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, însoldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, personalulaflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din lunadecembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Art.10 din OUG 1. - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. A., aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2./(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfelcaracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Întrucât actul administrativ contestat este legal și temeinic, cererea de suspendare a executării acestuia apare ca fiind neîntemeiată, nefiind îndeplinită prin ipoteză condiția existenței cazului bine justificat. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea reclamantei prin care solicită atât anularea, cât și suspendarea executării dispoziției primarului nr.3171/(...) este neîntemeiată și a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. N. V., solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării dispoziției P. mun. C.-N. ca nelegală și netemeinică. În motivarea recursului, recurenta arată că prin acțiunea introductivă de instanța, a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea Dispoziției P. municipiului C.-N. nr. privind modificarea și completarea art. 2 din Dispoziția nr. 3171/(...) privind reîncadrarea sa și stabilirea salariului de bază și a sporuri lor începând cu data de (...). Prin sentința civilă nr. 8. contestată, instanța de fond s-a pronunțat și a dispus respingerea acțiunii sale. În motivare, instanța a analizat prezenta cauză, în mod superficial și eronat de altfel, prin prisma datei la care a fost incheiat si a legalitatii acordului colectiv de munca desi nu aceste aspecte au facut obiectul litigiului . A solicitat instantei de fond sa ia nota de conditiile in baza carora a fost emisa Dispoziția P. municipiului C.-N. nr 3011/(...) , pe care o contestă, (O. comun al M. M. si Min F. (...), act administrativ abrogat prin O. 727/(...) al Min Mun., dar si anulat de Curtea de A. C. prin S. civila 239/(...) si Dispozitia P. nr 3171/(...), act adiministrativ a carui executare a fost suspendata de Tribunalul Cluj prin S. nr 1953/(...), executorie de drept) si anularea acesteia. La nivelul P. municipiului C.-N., a cărei salariata este, in (...) s-a incheiat o conventie colectiva, ca rezultat al negocierilor intre salariati, reprezentati de S. si P. municipiului C., reprezentata de primar E. Boc, denumita generic " Contract/Acord colectiv de munca" . C. a fost inregistrata la D. C. sub nr. 326 din (...), data de la care si intra in vigoare, conf art 70(1) si produce efecte. Ulterior a fost aprobata prin HCL nr 831/(...) si completata cu HCL nr 61/(...), ambele hotarari nefiind atacate de prefect. In acest sens, a cerut instantei sa constate ca , in conformitate cu cap III, art 16, lit d si e, salariatii beneficieaza de "spor de fidelitate si loialitate fata de institutie, pentru salariatii ne sanctionati , in raport cu vechimea in institutie ( ... ) , precum si de indemnizatie de dispozitiv, in cuantum de 25 % ( ... )". A/CCM ale carui clauze au fost evocate mai sus s-a incheiat pe o durata de doi ani, iar potrivit prevederilor art.2 al 2" daca niciuna dintre parti nu denunta contractul de munca cu 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea acestuia se prelungeste pana la incheierea unui nou contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni.".Partile au dateficienta prevederilor art.2 al 2 din A/CCM, astfel ca acest contract si-a incheiat efectele la data de (...), adica dupa data publicarii L. nr 3.. Ca urmare a expirarii perioadei pentru care a fost incheiat A/CCM, mai sus mentionat, la data de (...) a fost incheiat un nou acord colectiv de munca, in cadrul caruia au fost mentinute toate sporurile prevazute in contractul ale carui efecte au incetat la data de (...), inclusiv cel de stabilitate ( sinomime cu fidelitate, loialitate fata de institutie) si de dispozitiv, cap III, art 16, lit d si e. Se retine ca , in cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului A/CCM in sensul conformitatii cu legea, D. C., actuala A. C., careia ii incumba aceasta obligatie, conform art 27 din legea nr 13011996, nu a constatat și sesizat clauze neconforme cu legislatia in vigoare. Prin prisma L. nr. 130/1996, republicata si a disp. C.ui de munca unic la nivel national valabil pt anii 2007-2010, clauzele acordului colectiv de munca incheiat la (...), sunt deplin legale, fiind incheiate cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor. Oricum, acest nou acord colectiv de munca a preluat si contine clauze identice cu cele ale anteriorului A/CCM,doar ca P. a fost reprezentata de catre alt primar, Sorin Apostu. A. colectiv nr 2./(...) a fost depus la C. paritara si aprobat prin HCL nr 545/(...), neatacata de prefect. A., nu inteleg insinuarile tendentioase ale instantei de fond referitoare la data incheierii noului acord colectiv de muncă" a fost încheiat in data de (...), doua zile dupa publicarea legii (n.n L. nr. 3.) in Monitorul Oficial " pentru ca L. 3. nu interzice negocierile colective si nici incheierea sau prelungirea unor conventii colective. Consideră că în mod eronat T. a reținut că cererea sa nu este intemeiata rezumându-se, in esenta, la motive in functie de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză. A., primul argument retinut de catre instanta de fond in motivarea hotararii se refera la faptul ca, acordul colectiv de munca a fost incheiat dupa publicarea in Monitorul Oficial a L. nr. 3.. Este real faptul ca L. nr. 3. a fost publicata in Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009, iar noul acord colectiv de munca a fost incheiat in data de (...) si inregistrat la D. C. la data de (...), insa consideră ca data publicarii L. nr. 3. in Monitorul Oficial este lipsita de relevanta juridica, in conditiile in care, este de notorietate imprejurarea ca acest act normativ intra in vigoare la data de (...), astfel cum rezulta si din disp. art. 47. Practic, instanta de fond a confundat data publicarii in Monitorul Oficial a L. nr. 3. cu data intrarii in vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant disp. art. 78 din C. R. si disp. art. 12 din L. nr. 24/2000. Mai retine instanta de fond faptul ca sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. si, pe cale de consecinta, nu pot fi luate in considerare la stabilirea salariului, desi in cuprinsul hotararii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei 1/3 din L. nr. 3.. Contrar acestor argumente, solicită Onoratei Instante a observa faptul ca nici unul dintre cele doua sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa 1/3 și 1. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din adminsitrația publică din municipii re ședință de județ, asa cum este Municipiul C.-N. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act adminsitrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul arte 3lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 1/3 și I. din legea nr. 3., texte reiterate și de arte 5 alin. (1) lit. a)și arte 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. Instanta de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia Dispozitiei P. municipiului C.-N. prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminarea celor două sporuri. Conform art 6 din OUG nr 1. , in situatia in care angajatorul ar fi constatat diferente in defavoarea angajatului, intre salariul din luna decembrie 2009 (cu toate sporurile incluse) si salariul de reincadrare valabil incepand cu anul 2010, angajatorul avea obligatia sa acorde o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, al carei cuantum ar fi trebuit sa fie egal cu diferenta dintre cele doua salarii mai sus mentionate, asigurandu-se respectarea principiilor de baza ale legii, principii recunoscute si expres subliniate si de Curtea C. prin D. 1.. Curtea C. retine ca " notiunea de salariu brut include, atat salariile de baza, soldele pentru personalul militar si indemnizatiile lunare de incadrare, dupa caz, cat si sporurile sau alte adaosuri aflate deja in plata. Desigur , finalitatea este ca dupa perioada de implementare a legii , in 2015, toti salariatii bugetari sa fie salariati potrivit prevederilor acesteia. Faptul ca unii vor cunoaste cresteri salariale, iar altii stagnari din punct de vedere al salariului brut incasat, inseamna ca se incearca crearea unui sistem unitar de salarizare, prin eliminarea discrepantelor mari existente in sistemul public de salarizare. Ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al "încheirii și negocierii celor două sporuri după publicarea în Monitorul Oficial al legii nr. 3.", este că la nivelul P. municpiului C. N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. A. colectiv de muncă nr. 1193/(...) (inregistrat la D. C. la data (...)) și în vigoare până la data de (...) când a fost încheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou acord, cu clauze similare, chiar identice. Mai mult, legalitatea acordului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că "prin clauzele contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozțiile legale", și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților ", conform art 236 al 4 din L. 53/2003 C. muncii. În temeiul principiului identitătii de ratiune și a securitătii și stabilitătii raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. Conform dispozitiilor art 41 din Constitutie" Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate de asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 611(...) prin care s-a aprobat înmod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din P. municipiului C.-N. Interpretand dispozitiile art 10 din OUG nr 1., se retine faptul ca legiuitorul nu a avut in vedere momentul in care aceste conventii colective urmau sa inceteze a mai fi aplicate, ci doar daca in luna decembrie 2009 au avut drept efect incasarea de catre salariat a unor drepturi banesti. In masura in care la momentul de referinta prevazut de lege drepturile salariale au fost platite in baza unor astfel de clauze conventionale, acordarea lor incepand cu ianuarie 2010 este obligatorie in temeiul art 10 din OUG 1., indiferent de momentul expirarii termenului pentru care fusese incheiat respectiva conventie colectiva de munca. O dispozitie contrara asa cum a fost cea cuprinsa in nota din anexa nr 1 din O. (...) emis de M. muncii, familiei si protectiei sociale, pentru monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor L. cadru nr 3. , care prevedea" pentru anul 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective de munca sau alte acte, decat legi sau hotarari ale Guvernului" , nu putea avea drept efect nerespectarea drepturilor recunoscute salariatilor prin art 10 din OUG nr 1., pentru ca s-ar aduce atingere fortei juridice superioare a legii fata de normele de punere in aplicare a legii, respectiv de monitorizare si control a punerii in aplicare a legii, principiu stabilit de art 74 din L. nr 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Conform acestuia, " ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora", or din natura ordinului citat, rezulta ca a fost emis in temeiul prevederilor L. nr 3., a carui aplicare si-a propus s-o monitorizeze. Practica Inaltei Curti de C. si J. și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și "per a contrario" dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Ceea ce se stabileste prin acorduri/contracte colective de munca sunt anumite drepturi convenite de catre parti si care nu sunt tratate de dispozitiile legale, si se numesc drepturi conventionale, suplimentare iar odata negociate, sunt obligatorii. Drepturile prevazute de lege sunt imperative, ele nu pot fi negociate, dar daca nu s-ar putea negocia alte categorii de drepturi, s-ar lipsi de continut prevederea constitutionala privind dreptul la negociere si s-ar contraveni principiului conform caruia " ceea ce nu este interzis de lege, este permis". Daca legiuitorul ar fi vrut sa ingradeasca acest drept fundamental, dreptul de negociere colectiva, ar fi facut-o in mod expres si justificat. Asadar, prin acorduri/contracte colective de munca nu se pot negocia drepturi stabilite prin acte normative, cum sunt: salariul de baza, sporul de vechime, indemnizatia de conducere, sporul de noape, etc, dar pot fi prevazute drepturi care nu sunt reglementate prin lege sau interzise de lege, pe considerentul ca " ceea ce nu este interzis de lege, este permis ." Un alt argument in validitatea rationamentului expus vine si din interpretarea teleologica a dispozitiilor legale mentionate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin conventii colective de munca exclusiv in privinta drepturilor a caror acordare este stabilita prin dispozitii legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Referitor la functionarii publici, chestiunile nu pot fi decat identice, altfel s-ar crea o discriminare neintemeiata si nejustificata, doar pentru ca unii bugetari fac parte din categoria functionarilor publici. Nimic nu impiedica negocierea si prevedere unor drepturi suplimentare in acordurile colective, asa cum rezulta din art 72 si art 31 din legea 1.. Un argument in plus il ofera si C. O. I. a M. nr 15411981, privind promovarea negocierii colective ratificata de R. prin L. nr 1.. O restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor art 5 al C.i OIM nr 154/1981. De asemenea, disp. art.2, pct 2 din C. OIM nr 131/1970 prevad posibilitatea ca prin acorduri/contracte colective de munca sa se prevada drepturi cu un caracter superior sau suplimentar celor prevazute in normele legale sau de contractele colective incheiate la nivel superior., acestea din urma neputand prevedea situatii si drepturi exhaustive. Apoi, pe aceeasi linie logica, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri, prime și alte drepturi suplimentare. L. aplicabila raporturilor de munca ce se deruleaza intre partile prezentului litigiu reglementeaza exclusiv acordarea si modul de calcul a salariului de baza, recunoscand existenta unei parti variabile a salariului, constand in adaosuri, sporuri ai alte drepturi salariale suplimentare (a caror acordare si mod de calcul nu o reglementeaza ) rezulta ca aceasta parte variabila a salariului poate face obiectul negocierii colective . Se retine ca, atata timp cat este in vigoare, C. muncii trebuie respectat, atat in mediul public cat si in cel privat, derogari neputandu-se face, indiferent daca partea interesata apartine domeniului public sau privat. Spre exemplu, D. plenului C. C. nr 1/1995, privind obligativitatea deciziilor sale, puterea de lucru judecat se ataseaza nu numai dispozitivului ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Atat considerentele cat si dispozitivul deciziilor sunt obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, iar autoritatii le publice urmeaza ca in aplicarea L. salarizarii unice sa respecte cele stabilite de Curtea C. In ceea ce priveste sporul ( indemnizatia) de dispozitiv, prin D. I. nr 3., publicata in MO 217/(...), instanta suprema a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca : " dispozitiile art 13 raportat la art 47 din L. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar .... , precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din institutiile militare, se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara, in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazut la art 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul MAI si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliior locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de tranferul sau detasarea dincadrul fostului Minister de interne." D. nr 3. produce efecte doar fata de instantele judecatoresti si numai ulterior publicarii in Monitorul Oficial dobandeste caracter obligatoriu. Pe cale de consecinta, legalitatea clauzei din acordul colectiv de munca referitoare la sporul ( indemnizatia ) de dispozitiv, cap III, art 16, lit e, nu poate fi analizata prin prisma D. 3. a I. , asa cum gresit retine instanta de fond. Aceasta decizie nu are aplicabilitate in cauza, sporul ( indemnizatia ) de dispozitiv solicitat(a) a fi recunoscut(a) si dupa data de (...), n-a fost acordata in luna decembrie 2009 in temeiul actului normativ interpretat de instanta suprema, in conformitate cu dispozitiile art 329, Cod proc. Civ. . P. municipiului C.-N. ce modifică Dispoziția inițială de reîncadrare a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 386/R/(...) a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O.ui comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte. Referitor la O. M. și MFP nr. (...) și la A. nr. 386/R/(...) a A., solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte: Controlul A. a fost și este unul înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților adminsitrației publice locale. Mai mult, la data emiterii Dispozitiei P. municipiului C.-N. privind modificarea reîncadrării și drepturilor sale salariale, O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat si nu mai putea fi invocat ca si temei legal.Anularea O.ui (...) al M. muncii, familiei si protecției sociale, prin S. civila nr 239/(...), la dosarul nr (...), a C. de A. C. atrage dupa sine obligatia de revocare sau de anulare a actelor subsecvente acestora. Pri urmare, paratul ar fi trebuit sa revoce Dispozitia nr 2142/2010 ( disp. generala de reincadrare a intregului personal ) si sa nu mai emita dispozitia contestata ( cea individuala, de reincadrare a recurentei). In privinta mentiunii din cuprinsul Adresei nr 386/(...) emisa de A. C. potivit careia sporul de stabilitate si cel de dispozitiv nu pot fi acordate incepand cu data intrarii in vigoare a L. nr 3., intrucat sunt nelegale, se poate retine ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare, la data emiterii adresei mentionate, care sa abiliteze A. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unei conventii colective de munca. . P. municipiului C.-N. nr.3171/(...) prin care se impune modificarea Dispoziției inițiale nr.1116/(...) privind reîncadarea sa și stabilirea drepturilor salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă următoarele principii: principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiează potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155din C. muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaos uri aflate deja în plată. " Prin neluarea în calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care a beneficiat în decembrie 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care a beneficiat În decembrie 2009, respectiv ianuarie 2010, când în mod corect s-a efectuat reincadrarea, și cel din luna mai, în aplicarea Dispoziției nr. 301/(...), ceeace contravine principiului statuat în mod definitiv și imperativ de instanța constituțională mentinerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009. Principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autoritătilor locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.). La nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost prevăzute prin contractul și respectiv acordul colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual În domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (1) din C. M., caracterul lor obligatoriu fiind consființit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu în ultimul rând, prin C. S. E. (art. 1). Dispozitia P. M. C.-N. nr. neagă efectele acestor acte de negociere colectivă, suspendând practic unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor, iar în ce privește raporturile individuale modifică în mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar art. 41 alin. (1) din C. muncii). Principiile generale, constitutionale și internationale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul său, precum și retinerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. Europene de J. (CEDO) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protectia bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primului Act Adițional la C. . P. . C.-N. nr. 3011/(...) modifică drepturile sale salariale, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care mi se cuvin. La momentul intrării în vigoare a L. nr. 3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte adminsitrative cu putere de lege la nivel local, consființite ca drepturi contractuale și printr-o hotărâre judecătorească, și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o speranță legitimă, la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor. Cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3. în anexe le recunoaște. Drepturile salariale reprezintă un "bun" în sensul C.i pentru apărarea drepturilor și libertătilor fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și al art. 1 din Primului Act Adițional la C., precum și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. Europene a D. O. de la S. (CEDa) - Hotărârea din 2 martie 2004 în Cauza Sabin P.escu impotriva R., publicată in M Of nr. 770 din 24 august 2005; Hotărârea din 15 februarie 2007 în cauza Bock și Palade împotriva R. - cererea nr.21740/02; Hotărârea din 21 februarie 2008 În cauza Driha Împotriva R. - cererea nr.29556/02; Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian impotriva R. - cererea nr.30658/05. Recent, în H otărârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr.12821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol. În acest sens, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, ca drepturi personale patrimoniale câștigate și ca "bunuri patrimoniale" se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care apreciază încălcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală și nesusținută) exprimată de o instituție cum este A. J. de P. S. C. . A., pe de-o parte, și respectiv însăși Dispozitia nr. 3171/(...) contestată conduce la diminuarea drepturilor salariale ale recurentei si reprezintă o veritabilă ingerintă în dreptul de proprietate al salariatilor și o restângere nejustificată și de neadmis în respectarea și protectia bunurilor, prin prisma P. nr. 1 la C. Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.304, 3041 C.proc.civ. Curtea reține următoarele: Prin dispoziția 3171/(...) emisă de P. municipiului C.-N. s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate al reclamantei fiind stabilit salarul fără includerea acestor sporuri, modificându-se astfel dispoziția 1116/2010. Potrivit acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N., aceste sporuri au fost negociate pentru funcționarii publici și pentru personalul contractual, situație confirmată și prin hotărâri ale C.ui local al municipiului C.-N. A. acte normative și acordul colectiv de muncă nu au fost atacate în justiție însă din punct de vedere al instanței de recurs , tribunalul a aplicat în mod corect prevederile stipulate în art.10 din OUG 1. în conformitate cu prevederile art.30 din L. cadru 3.. A. prevederi arată că începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L. cadru 3.. Prin urmare, prin lege s-a stabilit nevalabilitatea unor astfel de acorduri și unor acte administrative, astfel că tribunalul a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte, din moment ce a constatat că sporurile au fost stabilite peste prevederile legale în vigoare. De asemenea, chiar dacă O. (...) a fost abrogat de O. (...), actele emise în baza acestui ordin rămân în vigoare fiind emise și în raport cu prevederile L. 3. și OUG 1.. În acest sens, sunt și prevederile art.71 din L. 1. și ale art.22 din HG 833/2007 care stabilesc faptul că acordurile colective de muncă cuprind aspecte de ordin social privitor la condițiile de muncă, sănătate și perfecționare profesională, fără să dea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor prime sau sporuri neprevăzute de lege. Așa fiind, doar sporurile legal stabilite care se aflau în plată la finalul 2009 urmează să fie acordate și nu cele care au fost stabilite contrar dispozițiilor legale pentru că în sensul acesta sunt prevederile legale ale L. 3.. Curtea relevă că în speță sunt incidente pe de o parte prevederile art.30 alin.1 din L. nr.3., ale art.4 alin.1 din OUG nr.1., art.5 alin.1 și respectiv art.10 din același OUG nr.1.. Coroborând aceste dispoziții legale rezultă că în anul 2010 ca prim an de aplicare etapizată a L. unitare de salarizare nu puteau fia cordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acelesporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced legii cadru de salarizare. Așa cum a arătat și prima instanță aspectul esențial de lămurit în prezenta cauză este de a ști dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2. din (...) și aflat în plată la data de (...), era legal acordat, legalitate pe care instanța era obligată să o cerceteze în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1.. Așa fiind, criticile recurentei conform cărora A. colectiv de muncă nu a făcut obiectul vreunei analize de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, este lipsită de relevanță deoarece instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1. să analizeze legalitatea acordului. Prin urmare, urmând a avea de stabilit legalitatea acordării sporului prin A. colectiv, prima instanță în mod corect s-a raportat la dispozițiile imperative ale art.31 din L. nr.1. privind statutul funcționarilor publici, potrivit căreia pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariul compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Această dispoziție legală trebuie coroborată cu prevederile art.72 din L. nr.1. care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Așadar, din aceste dispoziții legale Curtea relevă că nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, deoarece din punctul de vedere al L. nr.1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. De altfel negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. nr.1. nu pot negocia prestații suplimentare. Nu în ultimul rând această concepție a fost preluată și de L. nr.3. atunci când prevede expres în anexa 3 care sunt sporurile și alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici. Cât privește sporul de stabilitate potrivit acestei legi, el nu se mai regăsește printre acestea. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în C. colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Nu poate fi reținut faptul că prima instanță a încălcat principiul disponibilității atunci când a analizat legalitatea A.ui colectiv de muncă deși nu a fost investită în mod expres, și el a fost menținut de C. local al M. C.-N. prin HCL nr.5., deoarece instanța era obligată să o cerceteze în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1.. Nici susținerea potrivit căreia legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003 prin sentința civilă nr.1. a T. C., deoarece de la acea dată au survenit o serie de acte normative cu aplicare imediată și care au determinat schimbarea situației juridice a funcționarilor publici. Susținerile recurentei în sensul că dispoziția primarului ce constituie obiectul acțiunii a fost emisă în urma controlului efectuat de A. de P.județene C., control care este unul înafara legii, nu poate fi primită deoarece este o afirmație străină de natura pricinii. Aceleași argumente Curtea apreciază ca fiind pe deplin valabilă și în cazul sporului de dispozitiv care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr.3. pronunțată de I. în examinarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Potrivit acestei decizii s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M.A.I. și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului minister de interne. Cum dispozițiile legale care permit acordarea acestui spor doar a anumitor categorii de funcționari publici nu sunt aplicabile recurentei, în mod întemeiat s-a apreciat că acest spor nu poate fi acordat. S-a mai statuat în mod legal că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. nr.3. și nici cele ale art.7 alin.2 din aceeași lege, întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. S-a mai criticat soluția primei instanțe prin interpretarea greșită a dispozițiilor L. 3. din perspectiva salariului de bază al reclamantei raportat la data de (...) care a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază astfel cum prevede L. unică de salarizare, iar acordarea celorlalte sporuri (de toxicitate) nu fac obiectul litigiului, așa încât critica potrivit căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit, nu poate fi primită. În mod corect prima instanță a înlăturat argumentele referitoare la retroactivitatea actului administrativ (dispoziția contestată) precum și referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost acesta emis (ordinul comun nr.(...)). Dispoziția contestată este un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție (primarul), în executarea L. 3. în vigoare începând c u data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Cu alte cuvinte, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3. având astfel caracter declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Recurenta a formulat și o cerere de suspendare a executării dispoziției, în cadrul acțiunii, întemeiată pe prevederile art.15 alin.1 din L. contenciosului administrativ, cerere care în mod corect a fost respinsă de primă instanță, în condițiile în care nu au fost probate cerințele impuse de textul legal, respectiv paguba iminentă și existența unei îndoieli puternice a legalității actului administrativ. Față de toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta P. N.-V.,. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta P. N.-V., împotriva sentinței civile nr. 895 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C.,pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. A.-I. I. C. D. V. Red.D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: C. P.
| ← Sentința civilă nr. 85/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5446/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
