Decizia civilă nr. 3864/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3864/2011
Ședința din data de 19 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. V. D., C. L. E., P. ANA, P. M., D. I., D. I., V. I., V. F., V. F. F., S. Ș., S. E., B. C., B. G., B. V., B. V., B. A., B. G. D., K. E., K. S., B. C., P. G., K. A. A., K. K., G. N., G. I D., B. D., B. D., D. I., D. E., D. I., N. I., N. A. C., N. A. C., N. N., T. D. M., T. R., T. A., B. D., B. V. L., B. A. D., C. M., C. A., A. A., N. E., R. E., A. N., A. M., V. I., V. R., V. I. II, N. G. V., N. G. L. M., N. G. M., N. G. A. Z., N. G. M. M., S. F., SC M. G&R S., SC A. S., V. I. I., T. A., C. V., M. I., R. V., P. V., R. V., C. C., L. R., L. D., M. V., M. M., M. E., M. V. JR, G. I., G. B. G., G. V., C. P., F. I. împotriva Sentinței civile nr. 916 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. C. N. și M. C. N. PRIN P., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la strigarea cauzei la ora 1100,se prezintă recurenții prin avocat P. O., în baza împuternicirii avocațiale nr. 0.din (...), aflată la fila 2 din dosar, lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 674012439 din (...), aflată la fila 3 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul recurenților solicită instanței încuviințarea efectuării unei adrese către P.ul M. C.-N. pentru a comunica instanței dacă până la acest moment s-a eliberat autorizația de construire și care este stadiul proiectului, pentru considerentul că eliberarea unei autorizații de construire justifică interesul reclamanților, iar în situația în care, între timp proiectul a fost abandonat, interesul acestora nu se mai justifică. Curtea, în urma deliberării, respinge cererea în probațiune formulată de apărătorul recurenților, apreciind că aceasta nu este utilă și pertinentă pentru soluționarea cauzei dedusă judecății. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul recurenților solicită recursului așa cum acesta a gost formulat, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii cereriiintroductive și anularea HCL nr. 414/(...), HCL 478/(...) și HCL nr. 41/(...). În subsidiar, în situația în care se apreciază că prima instanță a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă iar nu ca nefondată, solicită casarea sentinței instanței de fond și trimiterea spre soluționare instanței competente. Cu privire la natura juridică a hotărârilor C.ui local atacate arată că în cuprinsul concluziilor scrise depuse la fondul cauzei a precizat că acestea sunt acte premergătoare emiterii autorizației de construire însă a omis a indica dacă este un act administrativ sau o operațiune premergătoare unui act administrativ. În cadrul procesului complex de implementare a proiectului, primele acte administrative sunt aceste hotărâri ale C.ui local care își produc efectele asupra persoanelor prin alte acte administrative. În opinia sa aceste hotărâri sunt acte administrative, care pot face obiectul verificării pe calea acțiunii în contencios administrativ. Împrejurarea că aceste acte joacă rolul unei componente a procedurii de implementare a proiectului centrului social, prefigurând emiterea autorizație de construire, nu le transformă în simple operațiuni tehnice care să poată fi supuse controlului doar o dată cu actul final. Susține că hotărârile atacate trebuiau să respecte condițiile speciale cerute pentru normele de urbanism în vigoare, respectiv trebuia cerut acordul reclamanților. D. pârâții au arătat că acest acord nu ar fi necesar, întrucât prin înființarea unui centru pentru adăpostirea oamenilor fără locuințe într-o clădire liberă, nu ar avea loc o modificare a destinației clădirii, dacă noua afectațiune îi afectează pe reclamanți, trebuie solicitat acordul acestora. Cum acest acord nu a fost cerut, hotărârile adoptate se bazează pe un viciu de procedură, astfel încât se impune anularea acestora. Totodată arată că pentru această fază procesuală nu solicită cheltuieli judiciare. Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.916 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții C. V. D., C. L. E., P. ANA, P. M., D. I., D. I., V. I., V. F., V. F. F., S. Ș., S. E., B. C., B. G., B. V., B. V., B. A., B. G. D., K. E., K. S., B. C., P. G., K. A. A., K. K., G. N., G. I D., B. D., B. D., D. I., D. E., D. I., N. I., N. A. C., N. A. C., N. N., T. D. M., T. R., T. A., B. D., B. V. L., B. A. D., C. M., C. A., A. A., N. E., R. E., A. N., A. M., V. I., V. R., V. I. II, N. G. V., N. G. L. M., N. G. M., N. G. A. Z., N. G. M. M., S. F., SC M. G&R S., SC A. S., V. I. I., T. A., C. V., M. I., R. V., P. V., R. V., C. C., L. R., L. D., M. V., M. M., M. E., M. V. JR, G. I., G. B. G., G. V., C. P., F. I. în contradictoriu cu pârâții C. Local al M. C.-N., M. C.-N. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că hotărârile contestate nu produc efecte juridice proprii de natură a prejudicia în concret drepturile sau interesele unor persoane, în lipsa unei autorizații de construire apte de a fi pusă în executare și care să stabilească în concret elemente ce pot fi analizate ca vătămătoare pentru terți. Argumentele esențiale ale reclamanților care au făcut și obiectul plângerii prealabile se referă la chestiuni de oportunitate - un prezumtiv impact negativ pe multiple planuri pe care existența unui asemenea obiectiv l-ar avea asupra zonei, simple speculații neînsoțite de elemente concrete. De altfel, acestea din urmă nici nu ar fi putut fi prezentate la acest moment, tocmai datorită stadiului incipient al proiectului. Motivele strict tehnice invocate de reclamanți referitoare la nerespectarea regulilor de urbanism sau de sănătate publică, pe lângă faptul că nu au făcut obiectul procedurii prealabile (fila 40), nu pot fi analizate în acest stadiu al proiectului, pe de o parte întrucât de la regulamentul local de urbanism (invocat ca fiind nerespectat) pot fi prevăzute mai departe derogări în conformitate cu dispozițiile legale, iar, pe de altă parte, numai autorizația de construire este actul care trebuie să respecte anumite cerințe, de exemplu, obținerea eventualului acord prealabil al vecinilor, dacă este necesar. Verificând totuși chiar și sumar conținutul certificatului de urbanism eliberat, (fila 333 - acesta oricum nu face obiectul cauzei) se observă că acesta certifică anumite condiții tehnice care aparent infirmă o parte din susținerile reclamanților. Hotărârea prin care s-a dispus darea în folosință a terenului nu a fost criticată pe motive de nelegalitate proprii, ci în strânsă legătură cu cea prin care s-a aprobat înființarea centrului, astfel că nu va fi analizată distinct. În sprijinul tuturor acestor argumente, reține instanța vin și dispozițiile art.18 alin.2 din L. 554/2004, astfel că reclamanții nu vor fi lipsiți pe această cale de posibilitatea de a ataca aceste hotărâri de consiliu local dacă apreciază, însă ulterior și numai împreună cu acte administrative care îi pot vătăma efectiv. Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții susținând că hotărârile C.ui local atacate sunt acte care prefigurează emiterea autorizației de construire a clădirii în care va funcționa centrul social de urgență. creând cadrul legal pentru implementarea proiectului. Or, în condițiile în care actele care stau la baza proiectului sunt nelegale, în mod inevitabil și autorizația de construire (sau autorizația privind modificarea construcției existente) a imobilului la care se referă proiectul va fi nelegală. Practic în condițiile menținerii și executării actelor administrative nelegale până la momentul realizării actului final pe care acestea îl prefigurează se acceptă și se perpetuează o stare de nelegalitate care într-un final va da naștere tot unei stări de nelegalitate. Așa fiind încă de la momentul stabilirii prin acte administrative nelegale a cadrului in care urmează să se implementeze proiectul reclamanții aveau prefigurată incâlcarea drepturilor acestora subiective protejare prin normele de urbanism pe care le-au invocat prin cererea de chemare in judecată, ceea ce le conferă puterea de a acționa la chiar acest moment pentru protejarea interesului lor legitim. Admisibilitatea unei atare acțiuni este justificată și de un puternic interes de ordin practic ,stabilirea stării de nelegalitate la acest punct împiedică avansarea unor cheltuieli deloc neglijabile pentru un proiect care nu va putea obține o autorizație de funcționare valabilă în cazul de fată. Se avansează cheltuieli pentru înființarea centrului, urmate de cheltuieli pentru desființarea centrului întrucât oricum nu va putea obține o autorizație de funcționare in conditiile legii, urmate apoi de cheltuieli pentru rambursarea sumelor avansare de către stat pentru sustinerea proiectului. Pe de altă parte, prin soluția propusă de către prima instanța se ajunge la situația bizară a recunoașterii și punerii în executare a unor acte cu obiect imposibil. Pentru ca autorizația să poată fi emisă în mod valabil ,aceasta trebuie să respecte normele de urbanism care reglementează zona respectivă si în mod evident toate actele realizate in vederea obținerii autorizației trebuie să fie emise in respectul normelor de urbanism,altfel autorizația nu se va putea emite. Pe cale de consecință a admite ca doar autorizația ca act final este supusă controlului de legalitate din punct de vedere urbanistic și doar la momentul obținerii autorizației părțile vătămare ar putea acționa împotriva acesteia, ar însemna să se admită ca legale o scrie de hotărâri de consiliu local care au un obiect imposibil,in sensul ca tind la obținerea unei autorizații care nu poate li obținută tocmai datoritafaptului că actele administrative care o preced nu răspund conformității normelor legale la care însăși autorizația trebuie să răspundă. Chiar dacă reprezintă acte menite să creeze cadrul legal și tehnic al funcționării centrului social de urgență, jucând rolul unor acte premergătoare în cadrul procesului complex de implementare a proiectului hotărârile de consiliu local nu își pierd calitatea de acte administrative așa cum este noțiunea definită de art. 2 alin. 1. lit. c din 1 L. nr. 554/2004. Împrejurarea că aceste acte joacă rolul unei componente a procedurii de implementare a proiectului centrului social. prefigurând emiterea autorizație: de construire, nu le transformă în simple operațiuni material-tehnice care să poată fi supuse controlului doar odata cu actul final. Prin urmare din acest punct de vedere, în mod eronat a dispus instanța respingerea acțiunii ca inadmisibilă: hotărârile de consiliu local sunt acte administrative tipice care pot face obiectul verificării pe calca acțiunii în contencios administrativ. Referitor la plângerea prealabilă se susține că într-adevăr în cuprinsul acesteia nu s-au detaliat aspecte de ordin tehnic ce țin de legalitatea hotărârilor de consiliu local atacate, în sensul că nu a invocat exact prevederile legale încălcate prin înființarea centrului social într-un spațiu atât de redus precum cel în discuție. Aceasta nu înseamnă însă că instanța de judecată nu ar putea analiza aspectele detaliate în acest sens în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Plângerea prealabilă nu trebuie să fie identică cu cererea de chemare în judecată și nu trebuie să cuprindă toate argumentele aduse în sprijinul unei susțineri care face obiectul plângerii. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Prin cererea introductivă de instanță recurenții în contradictoriu cu C. Local al municipiului C.-N. și M. C.-N. prin P. au solicitat instanței anularea HCL nr.414/(...), HCL 478/(...) și HCL 41/(...), suspendarea executării actelor menționate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În susținerea celor solicitate se arata în esență că prin actele atacate se stabilește locația unui centru social fără a se respecta regulile urbanistice specifice zonei, fără a respecta OMS nr.536/1997 sau L. nr.50/1991. Astfel în dezvoltare se susține că potrivit titlului II, secțiunea II art.4 din Regulamentul Local de U. C.-N., aprobat prin HCL nr.792/1999 în temeiul HG nr.525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de U. în cazul construcțiilor publice dispuse izolat, terenul minim este de 1000 mp cu un front la stradă de minim 30,0 m. C. în care ar urma să se desfășoare activitatea C.lui de U. este o construcție publică dispusă izolat care în mod cert, nu răspunde acestor exigențe: în primul rând, suprafața de teren pe care se află amplasată această construcție este de 594 mp, situându-se astfel la sub 60% din limita minimă impusă prin actele normative în vigoare. În al doilea rând construcția are un front la stradă de mai puțin de 20 m nerespectând astfel și condiția privitoare la frontul minimal de 30 m. Regula a fost impusă pentru a se evita supra aglomerarea în anumite zone în condițiile în care în preajma clădirilor publice există un flux permanent și continu de persoane. D., având în vedere specificul activității C.lui de U. coroborat cu obiectivele expres descrise în proiectul adoptat prin actele atacate apare de ordinul evidenței faptul că asigurarea accesului permanent a 100 de persoane pe o suprafață de 590 mp din care aproape jumătate este construită, este de natură să supra aglomereze zona și să obstrucționeze ordinea și liniștea publică. O altă regula care s-ar încălca este aceea că prin aprobarea funcționării C.lui de U. în spațiul menționat este cea stabilită prin art.15 din Ordinul M.ui Sănătății nr.536 din 23 iunie 1997: „unitățile care prin specificul activității lornecesită protecție specială se vor amplasa în așa fel încât să li se asigure o zonă de protecție de minim 50 m față de locuințe, de arterele de circulație sau de zonele urbane aglomerate. Or, construcția care ar urma să fie adaptată pentru desfășurarea activității C.lui de U. nu beneficiază de o astfel de zonă de protecție astfel încât să fie aptă pentru a găzdui un asemenea proiect ce se pretinde demn de un stat civilizat. În altă ordine de idei se înscrie și încălcarea pct.B din anexa 1 la L. locuinței nr.114/1996 care prevede că unei persoane trebuie să i se asigure o încăpere ce u înălțime minimă de 2,55 m la care se va asigura un volum minim de 15 m3 de persoană, aceasta în condițiile în care suprafața minimă ce trebuie asigurată într-un dormitor de 3 persoane este de 22 mp, de 4 persoane este de 24 mp, iar de 10 persoane este de peste 48 mp. D., C.l de U. așa cum apare în proiectul aprobat prin actele atacate nu răspunde acestor exigențe consecința fiind una de natură să-i afecteze nu doar pe beneficiari dar și locuitorii din zonă, prin crearea fenomenului supra aglomerării. Tort astfel arată reclamanții există o încălcare și a Legii nr.50/1991 în condițiile în care acordul vecinilor este necesar în cazul lucrărilor care au ca scop schimbarea destinației de locuință a clădirilor individuale sau colective existente, sau a unor părți de acestea precum și a spațiilor cu altă destinație din aceeași clădire dacă prin natura activităților se produce poluare de orice fel etc. Textul se arată impune la rândul său două condiții, ambele îndeplinite în cauza de față: să se schimbe destinația clădirii - nu încape îndoială că prin înființarea unui centru pentru adăpostirea oamenilor străzii într-o clădire care actualmente este încă liberă și care oricum niciodată nu a funcționat ca un spațiu pentru activități de natura celei precizate, are loc o modificare a destinației clădirii: prin natura activităților se produce poluare de orice fel: adăpostirea unui număr de 100 de persoane pe an într-un spațiu de 594 mp din care jumătate reprezintă construcția efectivă, indiferent care ar fi gradul de performanță al materialelor izolante folosite se ajunge inevitabil la o supra aglomerare a populației în zonă, care să producă poluare fonică și care să pună grav în pericol liniștea și ordinea în vecinătate. Prin urmare pentru ca acest C. de U. să poată fi construit în mod legal în spațiul și în condițiile stabilite prin proiectul aprobat prin actele atacate, este necesar acordul vecinilor, exprimat în formă autentică. Or, reclamanților nu li s-a cerut un astfel de acord sub nicio formă, și mai mult de îndată ce au luat la cunoștință despre intențiile și condițiile înființării acestui centru în zonă și-au manifestat dezacordul ferm față de modalitatea în care încearcă municipalitatea să îi convingă de participarea sa la soluționarea unei probleme sociale. Dacă, într-adevăr scopul autorităților publice este acela de a soluționa problemele sociale ale cetățenilor săi atunci trebuie să aibă în vedere efectiv aceste probleme și să găsească soluții efective pentru toți membrii societății. Referitor la suspendare arată recurenții că sunt îndeplinite cerințele cerute de art.15 C. bine justificat provine din faptul că autoritatea publică sub pretextul sensibilizator , al înființării unui centru de adăpost pentru persoanele care au o locuință și sub masca scopului declarat de combatere a fenomenului „oamenii legii"; încearcă derularea unor proiecte fără a respecta normele legale în vigoare, atât în ceea ce privește urbanismul cât și în cele referitoare la regulile privind disciplina în construcții și sănătatea populației a mediului înconjurător. Paguba iminentă arată recurenții rezidă în contextul în care vor fi obligați să suporte vecinătatea în condiții constatate ca nelegale iar cheltuielile pentru centru vor fi avansate din beget respectiv contribuțiile fiecăruia. Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat respingerea demersului în considerarea în esență că argumentele evocate nu aduc în discuție aspecte denelegalitate a actului administrativ atacat, toate elementele ar putea fi luate în discuție doar în contextul emiterii ulterioare a unor acte care să reglementeze executarea măsurilor și activităților planificate. Cu toate acestea arată intimații trebuie arătat că proiectul aprobat prin hotărârea consiliului local în discuție a fost validat de o comisie în baza prevederilor HG nr.197/2006 de O. nr.325/2006 pentru aprobarea metodologiei de evaluare selectare și finanțare a proiectelor din cadrul programelor de interes național în domeniul asistenței sociale a persoanelor vrâstnice, a persoanelor fără adăpost și a persoanelor victime ale violenței în familie și aprobat prin O. nr.1710/(...) Această comisie în exercitarea atribuțiilor specifice ca urmare a verificării realizate a constata faptul că proiectul îndeplinește criteriile eligibile prevăzute la pct.3.2 din ghidul elaborat cu respectarea normelor în vigoare. Dreptul la siguranță al persoanei invocate de reclamanți despre care se consideră că ar fi încălcat prin implementarea proiectului a fost unul din argumentele avute în vedere la demararea procedurilor. Prin implementarea proiectului nu se încalcă dreptul la siguranță al persoanei ci dimpotrivă prin implicarea celorlalte autorități și parteneriate prevăzute a fi derulate creste nivelul de siguranță prin control și diminuarea fenomenelor cunoscute. Din susținerile părților reiese că instanța a fost investită cu verificarea legalității hotărârilor consiliului local nr.414 din (...), nr.478/(...), nr.41/(...). Potrivit hotărârilor nr.41/(...) au fost aprobate darea în folosință gratuită din patrimoniul municipiului C.-N. D. de A. S. organizată ca serviciu public pe durata desfășurării activității a spațiului cu suprafața de 249,20 mp și respectiv a terenului în suprafață totală de 594 mp. (ceea ce include și cota de 8. aferentă construcției date în folosință gratuită) identificat cu nr.topo 7394/1/1 (nr.cadastral 2.) înscris în CF 2. C.-N.). Tot astfel prin hotărârea nr.411 și 4. au fosta probate înființarea unității de asistență socială C.l social de urgență în subordinea D. de A. S. care va funcționa în spațiul situat în str. D. V. nr.36-38 identificat cu nr.top.7394/1, proiectul direcției pentru atragerea de fonduri și bugetul și modificată anexa 1 la hotărâre. La baza adoptării hotărârilor au stat potrivit actelor depuse la dosar propuneri referate și memorii justificative. Se observă din cele de mai sus că actele adoptate reprezintă o manifestare de voință a autorității publice, exprimată în regim de putere publică în limitele competenței (L.215/2001/- vizând atribuțiile consiliului în adoptarea hotărârilor de administrare a bunurilor aflate în patrimoniu entităților teritoriale) după o anumită procedură și urmând dispozițiile legii pe care o pun în aplicare. Cu alte cuvinte manifestarea de voință a activității administrație publice în sensul obligării -administrării /transferării bunului chiar dacă acesta cade în sarcina unei autorități produce efecte juridice. O atare obligație de transferare/administrare bunului în competența unei instituții după anumite limite,proceduri în aplicarea legii ce impune inclusiv respectarea normelor în contextul cărora au fost emise și a drepturilor altora nu poate fi considerată o simplă exprimare a opiniei din partea instituției publice administrativ sau o operațiune tehnica. Incălcarea oricăror dintre limite poate insera un exces a cărei verificare se face în controlul de legalitate instituit de legea contenciosului. Prin urmare cum actele atacate produc efecte in sensul obligarii unei autoritati de a avea o anumita conduita nu se poate susține că acestea nu ar avea o existență de sine stătătoare și că demersul ar fi inadmisibil. Ca atare constatând că în mod greșit prima instanță a admis excepția Curtea în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 vaadmite recursul, va casa hotărârea și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții C. V. D., C. L. E., P. ANA, P. M., D. I., D. I., V. I., V. F., V. F. F., S. Ș., S. E., B. C., B. G., B. V., B. V., B. A., B. G. D., K. E., K. S., B. C., P. G., K. A. A., K. K., G. N., G. I D., B. D., B. D., D. I., D. E., D. I., N. I., N. A. C., N. A. C., N. N., T. D. M., T. R., T. A., B. D., B. V. L., B. A. D., C. M., C. A., A. A., N. E., R. E., A. N., A. M., V. I., V. R., V. I. II, N. G. V., N. G. L. M., N. G. M., N. G. A. Z., N. G. M. M., S. F., SC M. G&R S., SC A. S., V. I. I., T. A., C. V., M. I., R. V., P. V., R. V., C. C., L. R., L. D., M. V., M. M., M. E., M. V. JR, G. I., G. B. G., G. V., C. P., F. I. împotriva sentinței civile nr. 916 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1897/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1992/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
