Decizia civilă nr. 3915/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3915/2011
Ședința din data de 24 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1088 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul A. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 1088 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. C. împotriva pârâtei A. F. P. A M. și în consecință, A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2384 lei cu titlul de taxa de poluare nedatorata cu dobânda legală de la data de (...) si până la momentul restituirii efective . S-a admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta A. F. P. A M. împotriva A. F. PENTRU M.. A fost obligată chemata in garanție să plătească pârâtei suma de 2384 lei cu titlul de taxa de poluare nedatorata cu dobânda legală de la data de (...) si până la momentul restituirii efective. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Volkswagen înmatriculat in 1998 pentru prima data in Germania, iar ulterior in anul 2009, iar ulterior achiziționării a demarat toate procedurile pentru înmatricularea acestuia in România, formalități și acte pe care le-a depus la dosar la fila 7-16, respectiv prin adresa înregistrată la parata a solicitat acesteia înmatricularea, dar a fost refuzat și obligat la plata sumei de 2384 lei ca taxa de poluare pentru autovehicule. La data de (...) a achitat la T. M. T. cu chitanța seria ZS6 nr.6003179 suma de 2384 lei reprezentând taxa de poluare, iar in 2010 a solicitat restituirea sumei, dar aceasta a refuzat motivat pe faptul ca taxa de poluare este legală și nu poate fi restituită. Tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâta A. F. P. A municipiului T., întrucât sunt incidente prevederile art. 8 al.1 din Legea nr. 554-2004 coroborat cu art. 117 al.1 lit d, din Codul de procedura fiscală, reclamantul fiind în situația de a cere restituirea unei sume platite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. La momentul la care s-a stabilit si perceput taxa de poluare nu se cunoștea și nu era verificată incidența prevederilor legislației naționale în raport cu cerința comunitara în aceasta materie si deci, reclamantul nu a beneficiat , in mod practic si efectiv la acel moment, de posibilitatea exercitării căii de atac speciale prevazută de art. 205 si urm din Codul de proc fiscală. Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 50/2008 in forma modificata prin OUG 2. si OUG 7..Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 50/2008 in forma sus indicata. Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. Prin ultimele modificări aduse OUG 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. Atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin OUG 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Tribunalul a apreciat ca in spetă se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage răspunderea paratei in condițiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta .Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legalein materie civila de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale. Având in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garanție în temeiul art. 60 si urm C.pr.civ, a admis si cererea de chemare in garanție în întregime. Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. PENTRU M., prin care asolicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, recurenta arată că, acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Cât privește capătul de cerere referitor la acordarea dobânzii legale, soluția instanței de fond este nelegală. În mod neîntemeiat instanța a dispus obligarea reclamantului la plata dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare, fiind aplicabile în acest sens prevederile OG nr. 92/2003. Împotriva sentinței a declarat recurs și A. F. P. T., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii exceptiei de inadmisibilitate si respingerea actiunii ca neintemeiata. În motivarea recursului recurenta arată că taxa pe poluare a carei restituire a solicitat-o reclamantul a fost stabilita de catre A. F. P. a municipiului T. prin D. de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 21596/(...), decizie emisa ca urmare a cererii depuse de catre reclamant la A. T. Asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei, D. de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art.207 alin.l din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, la organul fiscal competent potrivit art.209 alin.l din acelasi act normativ. Atata timp cât D. de calcul a taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003 rep. si modificata, reclamantul nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. a municipiului T. În ce privește dobânda legală, potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr.9/2000 aceasta este stabilită la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de BNR diminuat cu 20%. Acest nivel al taxei este cel din ultima zi lucrăătoare a fiecărui trimestru, valabil pe întreg trimestrul următor. Cererea de acordare a dobânzii legale ar fi trebuit respinsă pentru că dauna de întârziere este datorată doar din ziua chemării în judecată. In concluzie, solicită instantei sa retina ca legea aplicabila raportului juridic legat de inmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul careia s-a cerut efectuarea operatiunii de inmatriculare si nu aceleia sub care a fostefectuata achizitia intracomunitara, mai ales ca in sistemul normativ avem de-a face cu o succesiune intertemporala de legi materiale si procesuale. Nu este fondata astfel teza de la care pleaca reclamantul si pe care o impartaseste si instanta de fond, respectiv aceea conform careia contenciosul general este singura procedura prevazuta de lege prin care se poate aduce in discutie refuzul nejustificat de restituire a taxei si ca doar acest cadru ofera posibilitatea antamarii compatibilitatii normei pertinente interne cu cea comunitara europeana incidenta in aceasta materie. Dimpotriva, solicită instantei de recurs sa observe ca reclamantul a platit voluntar taxa pe poluare supunandu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur, plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. D. de calcul a taxei pe poluare intruneste exigentele si trasaturile actului administrativ fiscal in sensul prevazut la art. 41 din codul de procedura fiscala. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiuitorul delegat in continutul art.7 din OUG nr.50/2008 si a fost determinata de initierea si desfasurarea procedurii de infrigement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Pentru aceste motive, solicită modificarea sentinței atacate in sensul admiterii exceptiei de inadmisibilitate si, prin urmare, respingerea acțiunii ca neintemeiata. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 50/2008 că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 50/2008 apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din Legea 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din Legea 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri deinfringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul C E, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiuneainadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantului, corectă fiind așadar soluționarea cauzei pe fond. Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente: În speță, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolounde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de (...). Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T.. Cât privește cererea privind acordarea dobânzii legale, curtea constată că aceasta se datorează de la data plății sumei a cărei restituire s-a dispus și până la restituirea integrală, în temeiul art.1084 raportat la art.1082 C. și a fost corect acordată de instanța de fond. În temeiul art.1 alin.1 din OUG 50/2008 și art.60 C.proc.civ., a fost corect admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M., acesta fiind organul care gestionează taxa de poluare achitată de contribuabili. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursurile ca neîntemeiate, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursurile declarate de chemata în garanție A. F. pentru M. și A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr.1088/(...), pronunțate în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F. Red. C.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: A. Rădulescu
| ← Decizia civilă nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 925/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
