Decizia civilă nr. 406/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406/2011
Ședința publică de la 02 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR : F. T.
JUDECĂTOR : M. H. GREFIER : M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta A. - A. B. N. PRIN A. B. împotriva Sentinței civile nr. 2350 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului MARAMUREȘ în contradictoriu cu intimatul M. E. M. având ca obiect obligare emitere act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierile de ședință din data de 19.01 și (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheieri ce fac parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 147 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale și inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A. - A. B. N. admisă acțiunea formulată de reclamantul M. E. M. în contradictoriu cu A. - A. B. N. și în consecință a fost obligată pârâta să elibereze reclamantului autorizația de instructor auto constatând că îndeplinește condițiile exercitării profesiei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția necompetenței materiale este neîntemeiată întrucât reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată să-i elibereze autorizația de instructor auto iar potrivit disp.art.4818 alin.1 din OUG nr.109/2005 modificată și completată prin L. nr.218/2009 (în vigoare la data solicitării autorizației de către petent), cu aplic. art.6 alin.1 rap.la art.7 alin.4 din Metodologia privind autorizarea instructorului de pregătire practică - Anexa 3 la O. nr.1019/2009, autorizația se eliberează de A. - agenția teritorială care ține și un Registru al instructorilor auto autorizați. În aceste condiții, nu sunt încălcate prev.art.3 alin.1 Cod procedură civilă invocat de A., întrucât în speță sunt aplicabile disp.art.2 lit.d Cod procedură civilă iar faptul că A. - prin D. juridică și contencios administrativ a formulat întâmpinare și s-a prezentat în cauză pentru A. B.-N., nu poate conduce la o altă competență materială. De altfel, A. B. nu a fost chemată în judecată, nu a fost citată și s-a prezentat la solicitarea agenției din subordinea sa. Referitor la excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile se reține de instanță că este de asemenea, neîntemeiată deoarece s-a făcut dovada că a fost depusă o plângere prealabilă la M. T. și I. în subordinea căruia funcționează A., de către A. F. A. din care face parte și reclamantul și s-a răspuns la această plângere prealabilă prin adresa nr.2870/14 decembrie 2009 (f.111), acest punct de vedere fiind transmis și impus și agențiilor teritoriale. Cu privire la fond reține instanța că reclamantul a fost atestat ca instructor conform AT.ATULUI de pregătire profesională a instructorilor de conducere auto Seria AIC nr.0022748 eliberat de A., cu valabilitate de la data de 20 octombrie 2007 (data eliberării) până la data de 20 octombrie 2012 (deci o perioadă de 5 ani). În baza acestui atestat, reclamantul a făcut dovada cu actele dosarului că a exercitat această profesie prin încheierea de contracte cu o școală de șoferi, prin SC. M. I. SRL, apoi, din 31 ianuarie 2008 autorizat ca persoană fizică (P.F.) din 28 ianuarie 2009 ca persoană fizică autorizată (P.F.A), fiind înregistrat legal, inițial la P. de domiciliu și apoi la R. C. I. este de analizat și de stabilit dacă atestatul eliberat în condiții legale la data de 20 octombrie 2007, de către A., cu valabilitate până la data de 19 octombrie 2012 (f.15 și 104), și-a pierdut valabilitatea odată cu modificarea OUG.109/2005 privind transporturile rutiere, prin L., prin care s-a instituit un alt cadru privind autorizarea instructorilor auto dat în competența agențiilor județene ale A. și înscrierea acestora în R. Instructorilor A.rizați. Prin aceste noi reglementări, atestatul seria AIC nr.0022748 emis de A. la 20 octombrie 2007 pe numele reclamantului, valabil până la 19 octombrie 2012, nu și-a pierdut valabilitatea și acesta îi conferă reclamantului dreptul de a obține autorizația de instructor auto cu înscriere în R. Instructorilor A. de către pârâta A. - A. B.-N., nefiind posibil să-i fie impusă o nouă condiție introdusă prin noile reglementări adoptate în perioada de valabilitate a atestatului obținut anterior întrucât legea dispune numai pentru viitor, așa cum s-a arătat, dar și în baza principiilor stabilității și continuității muncii și a celor privind drepturile câștigate. De altfel, într-o situație similară de modificare a legislației privind atestarea și autorizarea instructorilor auto independenți, chiar M. T. - D. Generală Infrastructură și Transport Rutier, printr-o adresă către Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa"; din 20 iunie 2007, făcând trimitere la precizările M. I. și R. A. din 25 aprilie 2007 a interpretat că prin sintagma „. auto autorizat în condițiile legii"; se înțelege instructor auto atestat de către M. T. care parcurge ulterior procedura autorizării stabilită de L. nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent. Reclamantul a făcut dovada că a fost autorizat în condițiile acestei legi iar ulterior a fost înregistrat ca persoană fizică autorizată la R. C. în baza prev.OG.44/2008 și a depus la dosar și contractul nr.4/2 iunie 2008 încheiat cu o școală de șoferi autorizată având ca obiect activitatea de pregătire practică și teoretică în vederea susținerii examenului pentru obținerea permisului de conducere auto. Chiar dacă la data solicitării eliberării autorizației de către pârâtă, atestatul eliberat petentului avea o vechime de 2 ani și o lună, acesta tot este îndreptățit să i să elibereze atestatul de instructor auto, din moment ce face dovada îndeplinirii condițiilor privind autorizarea, nefiind posibil să i se paralizeze acest drept doar pentru că legea nu are dispoziții tranzitorii, așa cum s-ar fi cerut pentru asemenea situație, doar în cazul în care o persoană fizică nu deține un atestat valabil de instructor auto la data solicitării, însă a avut anterior un asemenea atestat, i se poate cere condiția prev.de art.4814 alin.4 din OUG.109/2005, așa cum a fost modificată de L. și apoi de O.. Prin refuzul pârâtei de a elibera petentului autorizația solicitată doar pentru neîndeplinirea cerinței prev.de art.4 lit.g din Metodologia, Anexa 3 la ordinul MTI nr.1019/2009, reclamantul este vătămat într-un drept al său și ca atare, acțiunea este întemeiată. Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta A. susținând că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității iar refuzul nu poate fi unul nejustificat în înțelesul arătat de art.2 alin-.1 lit.i din L. 554/2004. Astfel se aratăcă potrivit art.7 din L. 554/2004 și art.109 alin.2 C.proc.civ. cel ce se consideră vătămat în dreptul său are obligația ca înainte de a ataca un act în justiție pentru realizarea dreptului său, să formuleze plângere prealabilă, iar reclamantul nu a urmat o atare procedură. Adresa nr. 2870/(...) nu reprezintă un răspuns reclamantului și A. F. A. și ca atare invocarea OMT solicitată de asociație nu poate fi reținută ca fiind procedura instituită de normele menționate. În privința fondului se arată că OG 109/2005 privind transporturile rutiere aprobată prin L. 1. a fost modificată prin OUG 3. după cum urmează: Art.4814 alin.4 prevede că „.ul de pregătire practică prevăzut la alin.(1) poate fi autorizat numai dacă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, a fost angajat cel puțin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puțin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate";. Reclamantul nu a probat că îndeplinește condițiile cerute de norma arătată respectiv nu face dovada că a fost angajat cel puțin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puțin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate. Din contractul nr.4/(...), rezultă fără dubiu că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.4814 alin.-4 din OUG nr. 34, respectiv că reclamantul a fost angajat cel puțin 3 ani cu normă întreagă, contractul nr.4/2008 fiind un contract de prestări servicii și nu un contract individual de muncă cu normă întreagă înregistrat la I. T. de M. B.-N. Totodată raportat la condiția prevăzută de art.4814 alin(4) din OUG 34, reclamantul avea posibilitatea să solicite autorizația de instructor auto, doar dacă ar fi activat cel puțin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul unei școli autorizate. Astfel, din atestatul de pregătire profesională a instructorilor de conducere auto, seria AIC nr. 0022748, rezultă fără dubiu că reclamantul are acest atestat valabil de la data de (...), ori perioada de 6 ani s-ar împlini la (...). De altfel mai arată recurenta trebuia reținut că Federația Națională a Școlilor de Ș. din România și Uniunea Generală a Industriașilor din România a solicitat instituției suspendarea și anularea autorizațiilor emise pentru școlile de șoferi, întrucât, în practică s-a constatat faptul că instructorii auto, încheiere contracte de colaborare cu unele școli de șoferi, iar în baza acestor contracte de colaborare se emit adeverințe de practică a cursanților ce nu au efectuat cursuri de instruire practică dat fiind faptul că instructorii auto nu sunt salariați ai școlilor de șoferi. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente, de dispozițiile art. 304 C.proc.civ. Cureareține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate. Astfel se reține că o primă critică adusă de recurentă constă în aceea că excepția inadmisibilității este greșit respinsă. Critica adusă în sprijinul excepției evocate nu poate fi reținută întrucât în cauză demersul intimatului a fost argumentat pe refuzul autorității de a soluționa cererea adresată și a elibera actul administrativ solicitat. Ori în cazul refuzului nu se cere conform legii contenciosului și formularea unei plângeri prealabile. Prin urmare nefiind cerută cerința în cazul refuzului reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite. O altă critică adusă de recurenta constă în aceea că refuzul autorității nu este unul nejustificat dat fiind că intimatul nu întrunea cerințele cerute de OG 1. cu modificările ulterioare pentru autorizare. Critica adusă nu poate fi primită. Astfel se reține că prin cererea introductivă intimatul a solicitat instanței obligarea recurentei la eliberarea autorizației de instructor. În motivarea demersului a arătat că s-a adresat autorității pentru eliberarea documentului iar prin răspunsul primit i-a fostcomunicat că nu întrunește condiția cerută de art.4 lit.g Anexa 3 din Ordinul MTI nr. 1019/2009 și anume că nu a făcut dovada că a activat cu normă întreagă ca instructor auto în cadrul unei școli de conducători auto o perioadă de minim trei ani. Răspunsul susține intimatul este unul nejustificat deoarece respectând cu strictețe actele normative în vigoare în anul 2007 inclusiv L. 300/2004 a fost atestat desfășurând mai întâi activitate în colaborare cu o școală de conducători auto iar apoi ca persoana fizică autorizată fiind înregistrat legal la primăria domiciliului și la registrul comerțului. În această situație condiția cerută de autoritate nu i se aplică întrucât: legea dispune numai pentru viitor; fiind atestat/autorizat nu intră pentru prima dată în sistem; actele normative în vigoare la momentul atestării defineau persoana calificată instructor auto atestat - autorizat, pregătirea practică potrivit HG 1391/2006 se efectuează de instructor auto atestat; L. 219/2009 nu prevede să activezi cu normă întreagă la școala ca și condiție esențială. Din conținutul celor susținute prin demersul inițiat se observă că cererea recurentului se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a elibera autorizația, ca prin acest refuz i s-ar aduce o vătămare într-un drept recunoscut de lege. Conform prevederilor art.1 din L. 554/2009 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal al unei cereri se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim. Potrivit aceluiași act normativ se asimilează actelor administrative unilaterale refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorităților prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești. Din actele dosarului rezultă că din data de (...) intimatul a fost atestat ca instructor de conducere auto, atestat valabil conform actului seria Aie nr. 0022748 (f.15 dosar fond) până la (...). În baza acestui act a desfășurat activitate în colaborare - potrivit contractelor cu o școală de șoferi (SC M. I. SRL) iar din 31 ianuarie 2008 a exercitat activitatea ca persoană autorizată fiind înregistrat mai întâi la primăria domiciliului și apoi la registrul comerțului (f.7,10 dosar fond). Conform actelor normative în vigoare la momentul eliberării documentelor menționate mai sus instructorul auto atestat putea exercita activitate în forma colaborării/autorizării iar autorizațiile erau vizate anual pe perioada valabilității statuate de cinci ani. Pe parcurs deși au fost stabilite prevederi vizând autorizarea școlilor de conducere auto, actele normative inclusiv ordine nu au mai cuprins statuări în legătură cu eliberarea autorizațiilor în vederea desfășurării activității sau prevederi cu privire la valabilitatea autorizațiilor instructorilor de conducere eliberate anterior. Activitatea instructorilor auto atestați în condițiile nestatuărilor arătate urma a se desfășura până la expirarea valabilității atestatului. În acest context prin modificările aduse actelor normative ce vizau transporturile rutiere OG 109/2005 s-a statuat că pregătirea practică în vederea obținerii permisului pentru categoriile A,B și BE și subcategorii se poate realiza cu instructori de pregătire practică atestați care sunt persoane fizice înregistrate la registrul comerțului, atestate și autorizate de către autoritatea competentă pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului transporturilor. Acelașiact normativ a prevăzut că instructorul poate fi autorizat numai dacă a activat cel puțin trei ani. În aplicarea prevederilor enunțate a fost emis O. nr. 1019/2009 ce prevede o condiție în plus privind activarea ca angajat cu normă întreagă. Actul normativ modificator de asemenea nu cuprinde prevederi cu privire la vizarea autorizațiilor existente, la cei ce erau autorizați, dețineau un atestat valabil și respectiv nu cuprinde dispoziții tranzitorii. În acest condiții cerințele noi cerute de actul invocat de recurentă se referă la cei al căror atestat a încetat prin expirarea termenului de valabilitate, la cei ce nu au un atestat valabil (a fost revocat, anulat) sau la cei ce doresc să intre pentru prima dată în sistem să desfășoare o atare activitate. Actele dosarului nu atestă expirarea valabilității atestatului, a autorizației înregistrate la registrul comerțului și nici o revocare sau anulare, atestatul fiind valabil până la (...). Ori în această situație refuzul autorității este unul în sensul legii contenciosului așa cum corect a reținut și prima instanță. De altfel nu trebuie trecut neobservat că în condițiile unei statuări incomplete prin OUG 3. legiuitorul a reglementat situația celor autorizați a căror atestate erau valabile statuând că instructorul de pregătire practică poate fi autorizat: …, dacă face dovada că a deținut autorizație pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de autoritatea competentă și nu a avut suspendat permisul de conducere și/sau atestatul în ultimii trei ani. Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art. 312 coroborat cu art.20 din L. 554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta A. B. pentru A. A. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 147/CA/0(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. F. T. M. H. M. T. Red.FT Dact.SMD/2ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3332/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
