Decizia civilă nr. 5544/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5544/2011
Ședința publică de la 08 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. N. PENTRU R. P. - S. P. A. L. N., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta V. E. A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au depus, la data de (...), note de ședință. CURTEA Prin sentința civilă nr. 2121 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta V. E. A. în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P. - S. P. A. L. N. și în consecință: A fost obligată pârâta să întocmească documentele de plată a despăgubirilor bănești în cuantum de 494.971 lei stabilite în favoarea reclamantei prin H. nr. 109/(...) emisă de I. P. J. C. - C. J. pentru aplicarea L. nr. 2.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin virament bancar în contul reclamantei deschis la B. T. C. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin H. nr. 9/(...) (f.6-9) emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. 2., s-a aprobat cererea înregistrată sub nr. 2742/2004 formulată de reclamantă stabilindu-se valoarea totală a despăgubirilor în sumă de 494.971 lei în baza raportului tehnic de evaluare întocmit de comisia tehnică. La emiterea acestui act administrativ în baza ansamblului documentației depuse în susținerea cererii s-a reținut în esență că petenta este moștenitoarea numitului S. T. - proprietarul imobilelor pentru care s-a solicitat acordarea de despăgubiri. Potrivit prev. art. 2 alin.2 din Normele metodologice pentru aplicarea L. 2. aprobate prin HG 1. au fost depuse la dosarul care stă la baza emiteriihotărârii atacate declarațiile autentificate ale reclamantei care nu a beneficiat de despăgubiri pentru bunurile solicitate, nu a primit si nu urmează să primească în proprietate suprafețe de teren reconstituite potrivit legilor fondului funciar. De asemenea a fost anexată declarația autentificată a acesteia conform căreia bunurile pentru care solicită acordarea de măsuri reparatorii au fost si au rămas în proprietatea bunicului său patern, nefiind înstrăinate prin convenții civile încheiate prin liber acord de voință de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora. Valoarea construcțiilor constând în casă si anexe si a terenului aferent in suprafață de 450 mp a fost stabilită la suma de 235.904 lei iar a terenului agricol care depășește suprafața terenului aferent casei la suma de 259.067,47 lei, ambele de C. tehnică de evaluare. H. cu nr. de mai sus fiind definitivă prin neatacare, reclamanta în conformitate cu prev. art. 18 din Normele de aplicare ale L. 2. s-a adresat pârâtei conform cererii de la fila 11, cerere la care a anexat si documentația prevăzută de aceste dispoziții legale. Este real că art. 18 alin.5 din HG 1220/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 2. prevede că, compensațiile bănești stabilite pentru aplicarea acestui act normativ se achită beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu această destinație, în bugetul de stat deci acordarea acestora este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Apărarea formulată de pârâtă sub acest aspect este întemeiată parțial în sensul că așa cum rezultă din prevederile legale menționate acordarea despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficient aprobate anual cu această destinație, însă în speță nu a făcut dovada că de la data emiterii hotărârii - (...) nu au fost alocate sume sau sume suficiente cu această destinație pentru onorarea despăgubirilor acordate reclamanților prin hotărâre definitivă. Reclamanta prin acțiunea promovată nu s-a prevalat de existența în speță a refuzului nejustificat, obiectul acțiunii constituindu-l obligarea pârâtei la întocmirea documentelor de plată, a despăgubirilor bănești stabilite prin H. nr. 109/(...) și a se dispune virarea acestora în conformitate cu prevederile art. 18 pct. 4 din Normele pentru aplicarea L. nr. 2. și ale HG nr. 1277/2007 în contul lor, astfel încât apărarea formulată sub acest aspect este neîntemeiată. Conform prev. art. 18 din H. nr. 1. privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 2. pârâta este cea care dispune plata despăgubirilor pe baza documentelor prezentate iar compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutiv, astfel : 40 % în primul an și 60 % în anul următor dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. Pârâta nu a făcut dovada însă că ar fi acordat prima tranșă așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, pentru ca reclamanta să poate beneficia de vreo transă din cuantumul sumei dispuse în conformitate cu prev. art. 18 pct. 5 lit. c și pct. 6, motiv pentru care și apărarea formulată sub acest aspect este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 10 pct. 2 din L. nr. 2. „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la data comunicării hotărârii comisiei județene ori a municipiului B., după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. 4 sau 6, respectiv la art. 9; plata lor se va face și în rate, în maximum doi ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. 1";. Având în vedere că hotărârea prin care au fost stabilite în favoarea reclamantei măsurile reparatorii conferite și stabilite de L. nr. 2. este definitivă prin neatacare, iar de la data comunicării a trecut mai mult de un an și pârâta nu și-a onorat obligația statuată prin această hotărâre, respectiv plata despăgubirilor acordate în favoarea reclamantei în maxim doi ani, tribunalul în baza art. 8 din L. nr. 2., art. 17 din Normele metodologice de aplicare ale L. nr. 2. s-a dispus admiterea acțiunii reclamantei ca întemeiată, în sensul obligării pârâtei la: întocmirea documentelor de plată, a despăgubirilor bănești stabilite prin H. nr. 109/(...) emisă de C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 2. și dispunerii acesteia în baza disp. art. 18 pct. 4 din Normele pentru aplicarea aceluiași act normativ la plata despăgubirilor bănești stabilite prin H. nr. 109/(...) în favoarea reclamantei prin virarea lor conform HG nr. 1277/2007 în contul acesteia. Potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (f.18-19). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. N. PENTRU R. P. - S. P. A. L. NR. 2., solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza pe fond, să se respingă acțiunea formulată împotriva pârâtei. În motivarea recursului pârâta a arătat că potrivit art. 18 alin (5) din H.G. 1., „Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 2., (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei RON; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei RON și 100.000 lei RON; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei RON";. Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existenta în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Menționează că prevederile art. 18 alin. (5) din Normele metodologice pentru aplicarea L. nr.2. privind eșalonarea plății pe parcursul a 2 ani consecutivi, sunt aplicabile doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza L. nr.2.. Până la sfârșitul anului 2009, A. N. pentru R. P. i-a fost alocată de către Ministerul Finanțelor Publice pentru plata despăgubirilor o sumă totală de 704.085.968 lei, astfel: - 309.223.968 lei în anul 2007; - 251.417.000 lei în anul 2008; - 157.995.000 lei în anul 2009. Din aceste sume S.ui pentru aplicarea L. 2. i-au fost alocate: - 52.911.909,15 lei în anul 2007; - 17.567.560,94 lei în anul 2008; - 20.389.425,80 lei în anul 2009. Face precizarea că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat A. N. pentru R. proprietăților, sunt acordate în baza: - L. nr. 9/ 1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940; - L. nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; - L. nr. 2. privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de N. și T. H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la P. la 10 februarie 1947. În fapt, în data de (...) I. P. J. C. - C. pentru aplicarea L. 2. a emis pe numele intimatei V. E. A. H. nr. 109. Prin H. nr. 1. s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 494.971 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorul S. T., abandonate și sechestrate în localitatea O., ca urmare a refugiului. Urmând procedura legală stabilită de prevederile art. 18 din HG 1., intimata V. E. A. a depus pe data de (...), o cerere de plată, înregistrată la A. N. pentru R. P. cu nr. 7083/2007. În cererea de chemare în judecată, intimata V. E. A. solicită obligarea A. N. pentru R. P. - S. pentru A. L. nr.2. la plata întregii sume stabilită ca despăgubire prin H. nr. 1.. Însă, așa cum a arătat, conform art. 18 alin. (5) din HG 1., "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr.2., a S.ui pentru aplicarea L. nr.290 /2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)". Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin L. bugetului de stat, iar sumele plătite de A. ca despăgubiri pe L. 2. sunt publice fiind publicate pe site- ul anrp.gov.ro. În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii în sarcina A. o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european. În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C. Astfel, din motivele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., solicită admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2121 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj. Prin notele de ședință din data de 7 decembrie 2011 reclamanta V. E. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate calegală și temeinică. În motivare reclamanta a arătat că recursul formulat este lipsit de obiect în condițiile în care, ulterior pronunțării sentinței recurate, respectiv sentința 2. pârâta și-a îndeplinit obligația și a pus în executare această hotărâre virând în contul reclamantei deschis la B. T. C. prima tranșă a despăgubirilor, respectiv cota de 40% din suma totală de 494.971 lei la care este îndreptățită, în concret 197.988,4 lei. Reclamanta mai susține că recursul este și nefondat având în vedere că din faptul că s-a virat tranșa de 40% din despăgubirile cuvenite reclamantei rezultă că au existat disponibilități bănești necesare contrar susținerilor din motivele de recurs. Prin acțiunea a solicitat plata conform prevederilor dispozițiilor art.18 alin.5 lit.c și alin. 6 din Normele de aplicare a L. nr.2., deci pe tranșe și nu plata integrală a sumei într-o singură tranșă astfel cum susține pârâta în recurs. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: 1. Prioritar Curtea va reține în analiză excepția lipsei de obiect a recursului, invocată în apărare de către reclamantă. Premisa acestei excepții este dată de împrejurarea susținută de reclamantă conform căreia după data pronunțării sentinței atacate cu recurs, pârâta și-a îndeplinit obligația și a pus în executare sentința virând în contul reclamantei suma ce constituie prima tranșă de despăgubiri în procent de 40% din suma totală de 494.971 lei, respectiv a făcut plata parțială pentru suma de 197.988,4 lei ce rezultă și din extrasul de cont depus la dosar (f. 15). Curtea reamintește cu privire la obiectul recursului că potrivit dispozițiilor art. 299 alin. 1 C.pr.civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. De asemenea, în materia contenciosului administrativ conform art. 20 alin. 1 din legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță de către instanța de contencios administrativ este supusă recuruslui, competența în recurs fiind stabilită de dispozițiile art. 10 din aceeași lege. Raportat la cele ce precedă, Curtea reține că independent de situațiile ulterioare pronunțării sentinței susceptibile de recurs și independent de conduita părților față de această hotărâre, recursul odată exercitat împotriva ei are ca obiect tocmai sentința atacată. Așa fiind, recursul nu poate fi lipsit de obiect, pentru că ar însemna, prin premisă, lipsa hotărârii recurate ceea ce este inadmisibil Din această perspectivă, Curtea va respinge excepția lipsei de obiect a recursului. De asemenea, Curtea reține în context că prin plata parțială efectuată de pârâtă nu se poate reține că aceasta a achiesat total la hotărârea recurată. Și este așa, deoarece deși contul reclamantei a fost creditat la data de (...) și recursul a fost declarat anterior acestei date, respectiv la data de 19 iulie 2011 pârâta a achiesat tacit doar parțial la hotărâre în ceea ce privește prima tranșă. Din această perspectivă, ținând totuși seama de această conduită, Curtea va continua soluționarea recursului pârâtei, doar în limitele diferenței de plată restantă, întrucât a continua judecata recursului și a desființa în întregime sentința înseamnă a ignora valoarea juridică a achiesării parțiale și a înlătura titlul executoriu și baza legală a plății parțiale deja efectuate. 2. Singurul motiv de recurs antamat de pârâtă se circumscrie dispozițiilor art. 18 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1. și aspectului că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Din economia dispozițiilor legale antamate, rezultă că în cazul reclamantei sunt aplicabile dispozițiile consacrate de art. 18 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1. privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea L. nr. 2. privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de N. și Ț. H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate si Asociate, semnat la P. la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora compensațiilebănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea L. nr. 2., a S.ui pentru aplicarea L. nr. 2., în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilordepășește 100.001 lei. Și este așa deoarece, reclamanta este îndreptățită la compensații mai mari decât suma de 100.001 lei. Curtea constată însă că pârâta a efectuat plata primei tranșe în valoare de 40% la data de (...) deci aferent primului an de plată din cei doi ani consecutivi. Tot astfel, pârâta este obligată să facă plata diferenței de 60 % în anul următor, deci în anul 2012. Având în vedere data pronunțării recursului de față, Curtea consideră că nu împietează cu nimic dispozițiilor legale dacă va păstra titlul executoriu constituit de sentința primei instanțe ca temei pentru executarea celei de a doua plăți, având în vedere că executarea titlului se va face conform dispozițiilor art. 24 alin. 1 în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei sentințe, deci începând cu data de 8 ianuarie 2012. Din această perspectivă, motivul lipsei fondurilor pentru efectuarea plății diferenței de compensații la care este îndreptățită reclamanta nu este pertinent. Și este așa, deoarece, așa cum de altfel a arătat fără echivoc (f. 14), reclamanta a urmărit să obțină un titlu executoriu privind plata compensațiilor bănești pe tranșe conform dispozițiilor legale antamate și în prezenta decizie, nu plata integrală și dintr-o dată a acestora. Pe cale de consecință, în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004, Curtea urmează a respinge ca neîntemeiat recursul și ca o consecință se va păstra în întregime sentința instanței de fond. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU R. P. - S. P. A. L. N., împotriva sentinței civile nr. 2121 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 08 decembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, M. D. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
