Decizia civilă nr. 421/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 421/2011
Ședința publică din data de 02 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: G.-A. N.
JUDECĂTOR: S. AL H.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr.
5151 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. în contradictoriu cu reclamanta SC A. R. S.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
C. are ca obiect anulare act de control taxe și impozite -taxă de poluare.
C. se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de D. G. A F. P. a J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. a O. Ș. S. este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Prin S. R., la data de (...), intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare. Recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art.10 al. 2 și 3 din L. nr. 554/2004. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 5151 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., s-a admis acțiunea reclamantei S.C A. R. S. ȘIMLEU-S., împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. - A. F. P. ȘIMLEU-S. care a fost obligată la restituirea către reclamant (ă) a sumei de 4.300 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală; fără cheltuieli de judecată. În considerentele hotărârii s-a reținut că prin chitanța TS5 nr. 1950162/(...) reclamanta a achitat în contul pârâtei suma de 4.300 lei, cu titlu de taxă pe poluare. R. s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 7780/2010, aceasta din urmă comunicând refuzul său (fila 12 dosar fond). Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România. D. urmare, a mai arătat instanța de fond, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, a concluzionat instanța de fond, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamanta susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța de fond a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru cele ce preced, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantei, motiv pentru care a admis-o în sensul în care a fost formulată. În ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a apreciat că acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. ȘIMLEU-S., solicitând admiterea acestuia și modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond și, rejudecând cauza, să se admită cererea de chemare în garanție a A. F. pentru Mediu și să se mențină ca legal și temeinic actul administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de A. Sub aspectul respingerii cererii de chemare în garantie a Administratie F. pentru Mediu, pârâta a arătat că în conformitate cu art. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, iar înconformitate cu art. 3 alin. 2 din ordonanță, taxa se calculează de organul fiscal, dar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A., astfel că în mod greșit prima instanță a apreciat că suma încasată de la reclamantă este administrată de către M. F. D., urmare, pârâta consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., deoarece această sumă constituind venit la bugetul F. pentru Mediu, fiind gestionata de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și A. F. pentru Mediu. In concluzie, nu organul fiscal, obligat prin sentinta la restituirea sumei solicitate de reclamantă este beneficiar al plătii, si prin urmare nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de aceasta. Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că taxa de poluare a fost corect percepută în temeiul O. nr. 5., raportat la data plății taxei conform chitanței nr. 1950162 din (...). Întrucât, această taxă nu a fost percepută și calculată conform art. 214 Cod fiscal, abrogat la data achitării taxei, ci conform O. 5., pârâta consideră că perceperea taxei de către unitatea fiscală este legală având în vedere că prin adoptarea noului act normativ s-a instituit un instrument de protecție a mediului, calcul taxei fiind determinată în funcție de emisa de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină. D. urmare, pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Pârâta a mai criticat și faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la incidența art. 725 alin. 1 C.pr.civ. invocat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, text de lege ce nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare, proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată (decizia Curții Constituționale nr. 628/2006). Din această perspectivă, pârâta consideră că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe prima instanță trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din O. nr. 5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...) - (...) și nu restituirea integrală a taxei, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare și neîncălcând principiul neretroactivității legii civile în timp, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor. Din această perspectivă, pârâta menționează că taxa specială de primă înmatriculare a fost calculată și încasată de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, respectiv O. nr. 5., art. 117 C.pr.fiscală, cu referire și la art. 148 alin. 4 din Constituția R. și în îndeplinirea atribuțiilor deserviciu, iar în aceste condiții, nu poate fi reținută culpa procesuală a D.G.F.P. S. pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea depusă, reclamanta S. A. R. S. ȘIMLEU S. a solicitat anularea recursului ca insuficient timbrat, în principal, și respingerea ca netemeinic în secundar, argumentat de faptul că în speță se încalcă dispozițiile art. 90 parag. 1 din Tratat, în aceste împrejurări neaplicându-se în mod uniform principiul „poluatorul plătește";. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente: Raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de prima formă a OUG nr 5., formă care nu realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute. A. reclamantul intimat prin chitanța TS5 nr. 1950162/(...) a achitat în contul pârâtei suma de 4.300 lei, cu titlu de taxă pe poluare. Prin L. nr. 157/2005 România a ratificat T. prin aderarea R. B. și R. la U. E., efectele acestei ratificări fiind reglementată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R., astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din T. Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Trebuie avut în vedere de asemenea că T. CE a creat ";o noua ordine juridică"; în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea E. de Justiție în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția R., potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. În speță, OUG nr. 50/(...) stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr. 5. pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5. reprezentă oexprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, iar obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei. Verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor O. nr. 5. poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de (...) și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada (...) - (...), supuse taxei de primă înmatriculare. Evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. A. pentru că, așa cum a reținut Curtea E. de Justiție în cauza C-393/1998, Antonio Gomes Valente c. Fazenda P.a, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe: a. să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone; b. sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate; c. cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere. Analizând din această perspectivă O. nr. 5., Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine T.. A., așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din O. nr. 5., toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor. S.ul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de CO2, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de „. a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (C. C-290/2005, Akos Nadasdi, par.52). În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. A M. ȘIMLEU-S. și va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei S. A. R. S. ȘIMLEU S. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și ca reprezentant al A. F. P. ȘIMLEU-S. împotriva sentinței civile nr. 5157 din 22 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei S. A. R. S. ȘIMLEU S. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2011. Red.G.A.N./dact.L.L.C. 3 ex./(...); Jud.fond:M. S.
| ← Decizia civilă nr. 2714/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4619/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
