Decizia civilă nr. 4297/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4297/2011
Ședința din data de 02 N. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. G. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1286 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamanta O. M. C., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recursurile sunt declarate în termen iar recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din Legea nr.554/2004, dispozițiile OG NR. 92/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1286 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. M.-C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a G. și pârâta A. F. pentru M.. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 2479 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la data restituirii integrale. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu A. F. P. a municipiului C.-N., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...), reclamanta O. M. C. a solicitat, în principal, în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. a județului C. - A. F. P. a municipiului C.-N. și A. F. pentru M., anularea deciziei AFPM G. nr. R2228/(...) și restituirea sumei de 2479 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală, de la data încasării și până la data restituirii efective, conform art.3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, iar în subsidiar să se dispună restituirea sumei de 2479 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, ca fiind o plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată în cazul opunerii la admiterea prezentei acțiuni. În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă, apreciind că această taxă este discriminatorie, că se încalcă art.110 din TFUE și invocând principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național. A mai arătat că restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare o reprezintă plata nedatorată. Pârâta A. F. pentru M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă, fie pe calea excepției de inadmisibilitate (întrucât reclamanta nu a atacat decizia de calcul a taxei, ci a solicitat numai restituirea acestei suma de bani), fie pe fond, în condițiile în care prevederile legale care reglementează taxa de poluare sunt compatibile cu dispozițiile art.90 din T.ul de instituire a C. E., expunând pe larg motivele pentru care apreciază că taxa este în mod legal instituită și percepută. Pârâta A. F. P. a municipiului C.-N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și lipsită de obiect. La termenul din data de 21 ianuarie 2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. a municipiului C.-N. De asemenea, la termenul din data de 21 ianuarie 2011 reclamanta a formulat extindere de acțiune față de A. F. P. G. Pârâta A. F. P. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a înțeles să exercite calea de atac prevăzută de lege în vederea anulării deciziei de calcul a taxei de poluare și a restituirii sumelor achitate în temeiul acestora, ci a înțeles să formuleze o simplă cerere de restituire adresată A. F. P. G. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. T. a constatat că reclamanta a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E., anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 5., o taxă de poluare în cuantum de 2479 lei la AFP G., la data de (...). La data de (...), reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, conform OUG nr. 117/(...). Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția inadmisibilității invocată instanța a respins-o, pentru următoarele argumente: Instanța a observat că reclamanta nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamanta a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator - AFP G., cerere care a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantei nu i sepoate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, instanța a apreciat că norma de drept intern nu este conformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România. Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.90 din TCE, motiv pentru care cererea reclamantei a fost admisă, pârâtele au fost obligate să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale. P. nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu li se poate reține o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantei. P. au făcut aplicarea în mod corect a textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituite a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. G. solicitândadmiterea recursului așa cum a fost formulat; modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii intimatei reclamante. În motivare s-a arătat că: In primul rand, asa cum a invocat și in fata primei Instante actiunea intimatei reclamante este inadmisibila. Face trimitere la dispozitiile art.7 din O.U.G. nr.60/2008 pentru instituirea taxe pe poluare pentru autovehicule. ART. 205 din O.G. nr.92/2003 reglementeaza posibilitatea de contestate a titlului de creanta precum si a altor acte administrative fiscale iar art.209 din acelasi act normativ reglementează competenta de solutionare a acestor contestatii. In cuprinsul deciziei de calcul a taxel pe poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit In sarcina intimatei reclamante obligatia de plata a sumei de 2479 lei este mentionat in mod expres, faptul ca aceasta decizie reprezinta titlu de creanta si poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii potrivit art.207 alin. 1 din OG nr.92/2003 la organul fiscal competent. potrivit art.209 alin.1 din același act normativ. Cu toate acestea, intimata nu a inteles sa exercite calea de atac prevazuta de lege in vederea anularii deciziei si restituirii sumelor achitate intemeiul acesteia ci a formulat o simpla cerere de restituire a sumei adresata A. F. P. G. Mai apoi, taxa pe poluare pentru autovehicule a fost instituita prin O. nr.5O/2008, astfel persoana fizică sau juridica care face inmatricularea are obligația platii taxei cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul în Romania, făcând exceptie doar autovehiculele mentionate la art.3, alin.2 si art.9 alin. 1 din acelasi act normativ. Potrivit dispozițiilor art.8 si art. 10 din OUG nr.5., a art.7 si art.8 din Anexa la H. nr.686/2008, ale cap.3 si cap.5 din O. presedintelui ANAF nr.986/2008, precum si ale art.117 alin.1 din O.G. nr.92/2003, republicată cu modificarile și completarile ulterioare, dupa efectuarea platii taxei pe poluare, la cererea contribuabilului, se restituie numai: - sumele reprezentând valoarea reziduală a taxei pe poluare; - sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate in urma contestarii taxei pe poluare; - sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorata, conform legislatiei in vigoare. Dispozițiile mai sus citate nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate. In lipsa unei armonizări la nivelul U. E. in domeniul impozitării autovehiculelor statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora. Este binecunoscut faptul ca art.90 din T.ul C.E., reprezinta unul din temeiurile de bala ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să inlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala. care ar fi da natura a afecta libera circulatie a bunurilor. marfurilor si serviciilor in cadrul U. E.. lnsa. asa cum rezulta in mod textual si expres din chiar continutul art.90 alin.1 din T.ul CE citează "niciun stat membru nu poate impune, direct sau Indirect. asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor nationale similare". Norma Indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite da un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. In speta, taxa pe poluare nu se aplica exclusiv autoturismelor second- hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in Romania, indiferent de provenienta lor geografica sau nationala. respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U. (Asia, America, etc), precum si cel mai important. autoturismelor noi din productia nationala a R.. De asemenea, precizează ca principiul „. plateste";, pe care se bazeaza instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul U. In drept își întemeiază sustinerile pe prevederile actelor normative la care a facut referire in text. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecând cauza pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului. În speță, acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din T.ul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. Curtea E. de Justiție (CEJ) a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second- hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile articolului 90 din T.ul CE. Astfel, niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Cât privește capătul de cerere privind acordarea DOBÂNZII LEGALE, consideră soluția instantei de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul chematei în garanție de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, recurenta nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligatii în raport de contribuabil. astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale. Prin urmare, din punctul de vedere al acordării dobânzii legale, hotărârea instanței fondului este absolut nelegală, fiind dată cu încălcarea evidentă a prevederilor legale. Deliberând asupra recursurilor, Curtea constată următoarele: Reclamanta a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E., anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG 5., o taxă de poluare în cuantum de 2479 lei la AFP G., la data de (...). La data de (...), reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă. În acest context, s-a adresat tribunalului, care a admis acțiunea, conform celor mai sus expuse. În ceea ce privește criticile susținute de către cele două recurente, Curtea ia act de faptul că este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O.U.G. 5.. În consecință, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuieanalizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. N. În această cauză, C. a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: „Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 5. are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 5., astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 5. mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 5., între versiuneainițială a OUG nr. 5. și versiunile ulterioare ale acesteia."; Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prinordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din România trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri, precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european, stabilindu-se că, în astfel de cazuri devine pe deplin aplicabil principiul unei juste și integrale acoperiri a prejudiciului suferit ca urmare a prelevării unor taxe sau impozite, în temeiul unor dispoziții interne care au fost constatate ca fiind incompatibile cu dreptul european. Or, modul în care tribunalul a rezolvat petitul referitor la acordarea dobânzilor respectă pe deplin acest principiu, în cauză nefiind incidente prev. art. 124 C.pr.fisc. Drept consecință, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursurile declarate de A. F. P. G., A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 1286 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 02 N. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1029/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1125/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
