Decizia civilă nr. 43/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/2011
Ședința data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâtul C. J. S. împotriva Deciziei Civile nr. 2622 din (...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC E. D. N. SA - S. Z., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul prin consilier juridic C. A.-C., în baza delegației de reprezentare nr. 1053 din (...), aflată la fila 16 din dosar și intimata-reclamantă prin mandatar M. S., cu delegație de reprezentare aflată la dosar, fila 17.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată, contestație în anulare, termen acordat pentru a da posibilitatea contestatorului să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depuse de intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentanții părților litigante învederează instanței că nu mai au excepții de invocat sau alte cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul cu privire la contestația în anulare formulată.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 2622/(...), pronunțată de Curtea de A. C., anularea deciziei contestate ca nelegală, întrucât prin decizia contestată instanța de recurs a fost pronunțată după o analiză bazată pe o eroare materială și prin nepronunțarea asupra unui motiv de recurs. A., instanța de recurs, în motivarea hotărârii, se referă doar la H. C. Local nr. 2., fără a lua în considerare și HCL nr. 1., prin ambele se constituie baza de impozitare și nu instituie obligația de plată, așa cum în mod eronat a interpretat instanța. Litera c) din anexa actului amintit, are două subpuncte, care însă nu au fost luate în considerare de instanță, fapt care demonstrează ca aceasta s-a a fost în eroare față de obiectul dedus judecății.
Raportat la cel de al doilea motiv - nesoluționarea unui motiv de recurs - precizează că prin decizia contestată, instanța de recurs a analizat eronat doar motivele de recurs cu privire la HCL nr. 2., fără a se pronunța și cu privire la motivele de recurs invocate cu privire la HCL nr. 1., constatând legalitatea sentinței de fond dosar cu privire la primul act administrativ. Pentru motivele invocate, solicită admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea contestației în anulare formulată împotriva deciziei instanței de recurs, ca neîntemeiată, pentru motivele expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin Decizia civilă nr. 2622 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a respins recursul declarat de pârâtul C. J. S., împotriva sentinței civile nr. 2.931 din 10 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, pe care a menținut-o în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.931 din data de 10 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a admis cererea formulată de reclamanta S. E. D. T. N. S. - S. Z., în contradictoriu cu pârâtul C. J. S. și s- a dispus anularea parțială a H.i nr. 1. Anexa 10 lit. c) precum și a H.i nr. 2. anexa la H. lit. c.
Împotriva acestei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 304 și 3041
C.pr.civ., pârâtul C. J. S. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală, iar ca urmare a rejudecării cauzei pe fond, să se dispună respingerea acțiunii reclamantei cu privire la hotărârile C., pe cale de excepție sau pe fond ca fiind nefondată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel a constatat că este nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare C. J. S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate ca fiind nelegală, iar ca urmare a rejudecării cauzei pe fond să se dispună respingerea acțiunii reclamantei cu privire la hotărârile C. J. S., pe cale de excepție sau pe fond ca fiind nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 2622 din (...), pronunțată de Curtea de A. C. în
D. Nr. (...) a dispus, după o analiză bazată pe o eroare materială și prin nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, menținerea Sentinței civile nr.
2931/(...), Tribunalul Sălaj prin care a fost admisă acțiunea reclamantei - intimate în mod nelegal și fără a analiza motivele invocate în apărare, reținând faptul că nelegalitatea actelor administrative rezidă din faptul că acestea instituie obligații față de intimată în condițiile în care este scutită la achitarea acestor tarife.
Instanța omite să constate faptul că prin actele administrative contestate, respectiv prin lit. c) din anexa nr. 10 la H. C. J. S. nr. 1. și lit. c) din anexa la H. a C. J. S. nr. 2., se instituie taxe pentru utilizarea zonei drumurilor aflate în proprietatea publică a Județului S. și în administrarea C. J. S. prin amplasarea de cabluri electrice, telefonice și TV.
Cele două acte administrative au fost adoptate potrivit prevederilor legale, fapt confirmat și de instanța de recurs, și susținut de prevederile art. 23 - Nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale - alin.(1) din O. nr. 9. Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin care se prevede faptul că "dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează". A., prin cele două acte administrative se constituie baza de impozitare și nu se instituie obligația de plată, cum în mod eronat a interpretat onorata instanță, nașterea drepturilor și obligațiilor fiscalecorelative ale părților din raporturile juridice fiscale se nasc doar după constituirea bazei de impozitare.
În lipsa unei baze de impozitare nu își găsește justificare reglementarea unor cazuri de acordare a unor prezumtive scutiri, altfel spus orice reglementare a unor cazuri prin care sunt stabilite scutiri sunt inaplicabile în situația în care nu este stabilită baza de impunere. Prin natura sa juridică orice reglementare prin care se acordă scutiri unor categorii de persoane trebuie raportată la norma juridică prin care se stabilește baza de impozitare, fapt ce reiese și din modul de redactare a normei juridice prin care se acordă scutirea. A. toate normele juridice de acest gen se concretizează prin includerea în cadrul acestora a sintagmei "sunt scutite la plata .... ", consfințind astfel necesitatea reglementării noțiunii de plată respectiva bazei de impunere.
Confirmarea acestor susțineri este dată de prevederile art. 24 - Stingerea creanțelor fiscale - din O. nr. 9. Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin care se dispun modalitățile de stingere a creanțelor fiscale, respectiv prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege. A. normă juridică definește noțiunea de scutire ca fiind o modalitate de intrarea lor în vigoare acestea devin executorii, instituind dreptul C. J. S. de a solicita executarea acestora în baza procedurilor de executare silită a creanțelor bugetare, corelate cu obligația contribuabililor la bugetul județului, de declarare a materiei impozabile și de plată a debitului datorat prin aplicarea prevederilor art. 85 din O. nr. 9. Codul de procedură fiscală, cu modificările și completări le ulterioare.
Prin aceste hotărâri ale C. județean nu se realizează individualizarea contribuabililor, a categoriilor de impozite și taxe și nici a cuantumului acestora, cum în mod eronat a reținut instanța, realizarea individualizării inclusiv prin aplicarea eventualelor scutiri efectuându-se prin impunerea deținătorilor de astfel de obiective astfel cum prevede art. 85 alin.(2) din O. nr. 9. Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, am invocat inexistența dreptului sau interesului legitim al reclamantei care a fost lezat prin adoptarea hotărârilor C. J. S. a căror legalitate se solicită a fi analizată, întrucât prin acțiune reclamanta nu-și precizează dreptul său recunoscut de lege ce i-a fost încălcat sau vătămat și nici dacă a fost lezată într-un interes legitim, și în ce mod.
Simpla afirmație reținută de instanța cu privire la existența unei proceduri de impunere la plata taxelor stabilite prin cele două acte administrative fără operarea vreunei distincții între subiecții de drept susceptibili de a datora aceste taxe, nu conferă intimatei justificarea unui drept sau interes legitim în sensul textelor legale sau o vătămare care să atragă sancțiunea nulității actelor administrative.
O astfel de interpretare prin care se constată faptul că neincluderea unor distincții între subiecții de drept susceptibili a datora aceste taxe produc o vătămare persoanelor interesate care atrage nulitatea actului administrativ, este de natură a încălca toate principiile stabilite de codul fiscal și codul de procedură fiscală respectiv de a impune copierea în orice act cu caracter normativ a tuturor textelor legale prin care se instituie scutiri de la plata obligațiilor fiscale.
Faptul că prin punerea în executare a actelor administrative intimata se simte lezată în stingere a creanțelor fiscale, și nu un drept subiectiv al beneficiarului, dreptul la acordarea scutirilor prevăzute de prevederile legalese naște doar în momentul existenței bazei de impunere respectiv după reglementarea obiectului scutirii.
Reglementările legale stabilesc potrivit art. 85 din O. nr. 9212003
Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, doar două modalități legale prin care se realizează stabilirea impozitelor datorate bugetului general consolidat, printre care nu se regăsesc actele normative sau cele cu caracter normativ privind constituirea bazei de impunere.
Totodată, potrivit prevederilor alin.(2) al art. 85 din O. nr. 9. Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, se instituie obligativitatea aplicării celor două modalități de stabilire a impozitelor inclusiv în cazul existenței scutirilor la plată potrivit prevederilor legale.
Totodată, cu privire la legalitatea hotărârilor C. J. S., am precizat faptul că, potrivit prevederilor art. 47 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.
47/1997, cu modificările aduse de L. nr. 8., ulterior republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. J. S. în calitate de administrator al drumurilor județene are competența deplină și exclusivă de a stabili taxe locale pentru ocuparea zonei drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, terenurilor prin amplasarea în zona drumurilor a unor construcții, instalații sau panouri publicitare, respectiv de a institui și reglementa baza de impozitare. A. competențe legale deși sunt consecința existenței dreptului de proprietate publică au fost ignorate în mod inexplicabil de către instanța de judecată.
Potrivit normelor legale prevăzute de L. nr. 2. și a hotărârii de atestare a dreptului de proprietate publică a județului, respectiv H. nr. 9., cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 4., administrarea drumurilor județene este de competența exclusivă a C. J. S. fiind proprietate publică a Județului S.
H.le C. J. S. de stabilire, indexare sau majorare a taxelor, tarifelor sau impozitelor locale sunt acte administrative cu caracter normativ și totodată, prin drepturile sale conferă acesteia dreptul de a contesta sub toate aspectele modul de impunere la plata acelor taxe, și practic consfințește momentul în care se produce o prezumtibilă vătămare a dreptului pretins a fi recunoscut de lege, printr-o eventuală inaplicare a art. 85 din O. nr. 9. Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, cu privire la legalitatea H. lor C. J. S. nr. 79/2002 și nr.
37/2003. prin care au fost stabilite taxele locale pentru anii anteriori, instanța de contencios administrativ s-a pronunțat prin S. civilă nr. 2. a T.
S., D. .-"" civil nr.3685/2003, respingând acțiunea din contencios administrativ ca fiind nefondată.
Așadar, față de aceste două hotărâri există o practică unitară cu privire la legalitatea actelor administrative de stabilire a impozitelor și taxelor locale.
Cu privire la cel de al doilea motiv al contestației în anulare, respectiv cel al nepronunțării asupra unui motiv de recurs, menționăm faptul că prin decizia re curată instanța de recurs a analizat eronat doar motivele de recurs cu privire la H. a C. J. S. nr. 2112009, nepronunțându-se cu privire la motivele de recurs invocate cu privire la H. C. J. S. nr. 1., constatând legalitatea sentinței instanței de fond doar cu privire la primul act administrativ.
Din aceste considerente solicită instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate ca fiind nelegală, iar ca urmare a rejudecării cauzei pefond să se dispună respingerea acțiunii reclamantei cu privire la hotărârile
C. J. S.
În drept s-au invocat prevederile art. 318 din codul de procedură civilă; L. nr. 2., O. nr. 4., L. nr. 2., L. nr. 57112003 și O. 9..
În probațiune s-au depus acte la dosarul cauzei.
Intimata S.C E. D. TRANSILV ANIA N. S.A - S. Z. a formulat întâmpinare la contestația în anulare solicitând respingerea acesteia ca fiind netemeinica si nelegala.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 318 și 319 alin1. și 2 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Contestatoarea critică DC 2622/(...) a Curții de A. C. invocând o pretinsă ,, eroare materială,, precum și o nepronunțare a instanței asupra unui motiv de recurs.
Greșeala materială, ca motiv de contestație în anulare, în înțelesul restrictiv al art. 318 C. proc. civ., trebuie să existe în dosar, să fie evidentă și săvârșită de instanță datorită omiterii sau confundării unor elemente și date materiale importante ale cauzei. Greșeala materială se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
Acesta este sensul urmat de legiuitor, la redactarea acestui motiv de contestație în anulare, care are o interpretare restrictivă față de aria sa limitată de acțiune. O altă interpretare ar crea, prin această cale extraordinară de atac, un veritabil recurs la recurs.
Raportând sensul dat de legiuitor noțiunii de ,, greșeală materială,, la criticile aduse de către contestatoare deciziei atacate, Curtea constată că acestea din urmă exced posibilităților de control judiciar, pe calea contestației în anulare, nevizând eventuale greșeli de fapt.
Contestatoarea vizează, prin cererea sa, aspecte care se circumscriu unor eventuale greșeli de judecată dar, pe calea contestației în anulare nu este posibilă examinarea justeții unei soluții pronunțate.
Curtea apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.318 Cod procedura civila, intrucât acestea au un caracter limitativ nefiind incidente in speta dedusa judecătii.
Un alt motiv invocat este acela ca instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unui motiv de recurs.
In acest sens aplicabilitatea art.318 alin. 1 Cod pr. civila este restrictiva, trebuind a fi indeplinite cumulativ următoarele conditii: instanta de recurs sa fi omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare si aceasta omisiune sa se fi produs din greșeală.
În speță, se arată de către contestatoare că, în mod omisiv, Curtea nu a statuat asupra H.i nr. 1., limitându-se la a analiza hotărârea nr. 2..
Curtea constată că prin H. nr. 21/(...) emisă de către C. J. S. a fost modificată H. nr. 1. privind stabilirea taxelor și tarifelor de competența sa, aspect reținut de altfel și în decizia dată în recurs.
Nu se poate vorbi, în acest caz, de o necercetare a vreunui motiv de recurs, instanța examinând, sumar, toate criticile aduse prin promovarea căii de atac.
Obligatia de a-si motiva deciziile pe care articolul 6.1 o impune instantelor, nu se poate interpreta ca o cerinta de raspuns detaliat la orice argument, așa cum de altfel s-a statuat în CAUZA DUMITRU c. ROMANIA (Cerere nr. 4710/2004) astfel încât susținerile contestatoarei sunt, și sub acest aspect, nefondate.
Față de aceste împrejurări, Curtea va respinge contestația în anulare declarată de C. J. S. împotriva deciziei civile nr. 2622 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. pe care o va menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de C. J. S. împotriva deciziei civile nr. 2622 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
D.C. 27 Mai 2011
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.recurs: R.R. D., L.U., A.M. T.
Jud.fond: Pop Rada-M.lena
| ← Decizia civilă nr. 1903/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3663/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
