Decizia civilă nr. 443/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 443/2011
Ședința publică de la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul M. A. N. B. PRIN D. PENTRU R. CU P. ȘI A. J. și cu intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și D. G. A F. P. - S., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat M. A. N. B. PRIN D. PENTRU R. CU P. ȘI A. J., consilier juridic R. C., cu delegație la dosar și reprezentanta recurentului, consilier juridic M. E. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat M. A. N. B. PRIN D. PENTRU R. CU P. ȘI A. J. solicită respingerea recursului, conform motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 461 din 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), s-a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. F. P. S.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea formulată de M. A. N. reprezentat de D. PENTRU R. CU P. ȘI A. J. pentru U.M. nr. 01468 ȘIMLEU-
S., împotriva pârâtului C. LOCAL AL O. ȘIMLEU-S. și s-a dispus anularea
Hotărârii nr. 12 din (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin
H. nr. 12/(...) C. local Ș.-S. a aprobat revocarea dreptului de administrare operativă și folosința gratuită a M.ui A. N. - Garnizoana Ș.-S. a suprafeței de
3113 mp teren situat în Ș.-S., str. M. Sadoveanu, nr. 23, județul S., notat în C. 3973 top 1660/b/1/3, cu suprafața de 3848 mp cuprinsă în domeniul privat al orașului, iar diferența de 735 mp din acest teren aferent construcțiilor rămâne în continuare în administrarea operativă a M.ui A. N. - Garnizoana Ș.-S. (fila 32).
Din actele depuse în cauză, tribunalul a reținut că prin D. 3., s-a declarat expropriat pentru cauză de utilitate publică suprafața de 297.644 mp, teren situat în Ș.-S. De asemenea, prin acte succesive s-au realizat transferuri și schimburi de teren, iar în anul 1995 M. A. N. a solicitat dezmembrarea parcelelor unității din cadrul Garnizoanei Ș.-S.
Conform Hotărârii C. Local nr. 1/95 s-a atribuit M.ui A. N. în folosință gratuită pe durata existenței construcțiilor a suprafeței de 3848 mp.
Acest imobil este notat în C. 3973 Ș.-S. top 1660/b/1/3 în care figurează proprietar S. R., iar M. A. N. nu are drept de administrare operativă și folosință gratuită.
Din toate probele administrate în cauză, rezultă că terenul în litigiu este ocupat de 2 clădiri, cămin garnizoană și popotă, acestea nu au fost desființate și sunt destinate în continuare unor nevoi utilitare. Regimul lor juridic nu a suferit nici un fel de modificări.
Potrivit art. 3 alin. (2), alin. (4) și art. 4 din Legea nr. 213/1998 „D. public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din
C., din cele prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz saude interes public național, declarate ca atare prin lege.
D. public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarâre a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
D. privat al statului sau al unitaților administrativ-teritoriale estealcatuit din bunuri aflate în proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitațile administrativ-teritoriale au drept de proprietate private";.
A apreciat instanța de fond că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale, nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune, iar actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor menționate mai sus, referitoare la regimul juridic al bunurilor din domeniul public, sunt lovite de nulitate absolută.
S-a remarcat faptul că imobilul aflat în administrarea M.ui A. N. din care face parte și terenul din litigiu, a intrat în domeniul public al statului de interes național încă din anul 1938, în baza D.ui nr. 2268/1938, a D.ui nr.
3305/1939, a D.ui nr. 3/1946, a D.ui nr. 450/1959 și a O.ui nr. M22/1964, conform H. de validare nr. 1045 din data de 6 noiembrie 2000.
Deci, bunul în discuție a aparținut domeniului public al statului anterior includerii lui în actul de inventariere care nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, nu este de natură a vătăma drepturile reale existente ale deținătorilor imobilelor.
T. a constatat că hotărârea C. local a fost înlocuită cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care menționează că „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unitați administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a C. G. al M. B. sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarâre a G.
Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarâre a G., a consiliului județean, respectiv a C. G. al M. B. sau a consiliului local, daca prin C. sau prin lege nu se dispune altfel";.
De asemenea, în cazul de față, instanța de fond a apreciat că, C. local a ignorat aceste dispoziții legale și a apreciat că S. R. reprezentat prin
Ministerul Finanțelor Publice poate fi deposedat de suprafața de 3113 mp teren fără a se efectua nici un demers în acest sens.
Apărările pârâtei potrivit căreia hotărârea luată este justificabilă prin interesul public local de a asigura accesul său spre blocul ANL, nu au putut fi luate în considerare, mai ales că printr-o altă Decizie a C. de A. C. (nr. 5.), s-a menționat că există o altă cale de acces la imobilele mai sus menționate.
În aceste împrejurări, tribunalul a apreciat că s-a făcut o greșită aplicare a legii, iar C. local nu este în drept să dispună asupra acestui teren atâta vreme cât nu a făcut dovada trecerii acestuia în domeniul privat al orașului Ș.-S.
În ce privește lipsa excepției calității procesuale pasive a S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice - D. F. P. S., tribunalul a considerat că este îndreptățită și a fost admisă. Cererea este formulată de M. A. N. care a chemat C. local al orașului Ș.-S. pentru anularea unei hotărâri din anul
2009.
Prin urmare, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.
Ca atare, calitatea procesuală pasivă aparține C. local care a emis hotărârea și a dispus retragerea dreptului de folosință gratuită, iar nu S. R..
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea în întregime a sentinței atacate.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de fond a dat hotărârea criticată cu încălcarea și aplicarea în mod greșit a legii întrucât intimatul-reclamant nu a făcut dovada că terenul litigios este cuprins în inventarul centralizat al statului aprobat prin HG nr. 1. - anexa 4, astfel cum au fost sustinerile acestuia la dezbaterile pe fondul cauzei. Astfel, din adresa nr. 360648/(...) a M.ui F. P. și din înscrisul denumit "anexa 4" nu rezultă datele de identificare ale constructiilor și terenului apartinând obiectivului cu denumirea "imobil 694", respectiv denumirea acestora, nr. constructiilor, suprafata construită, regim de înăltime, destinatia lor, suprafata terenului, destinatia acestuia, date de carte funciară, vecinătăti, aspect menționat de către M. în adresa de mai sus, în sensul că acesta nu deține alte informații referitoare la bunurile din domeniul public al statului aflate în administrarea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și al autorităților publice centrale, decât cele înscrise în inventarele întocmite de aceste instituții, ceea ce înseamnă că și în evidențele M. imobilul 694 figurează cu aceleași date tehnice ca și cele prevăzute în anexa 4 din (...) din evidențele M.
Pe de altă parte, pârâtul a învederat că din corespondența purtată între Comandantul U.M.01468 "A" Ș. S. - dl. Ștefan Toader și Ministerul
Finanțelor Publice - D. G. de L. și R. în D. A. S. rezultă că imobilul ,,694" cod clasificație 8.29.09 compus din construcții și teren având nr. de identificare
MF 1. este cuprins în inventarul bunurilor din domeniul public al statului întocmit de M. A. N. aprobat prin H. nr. 1., dar fără să existe un document care să ateste că și terenul înscris în CF nr. 3973 nr. top 1660/b/1/3 face parte din imobilul cu nr."694" cod clasificație 8.29.09.
Astfel, a apreciat pârâtul, din niciun înscris existent la dosar nu poate fi dovedită apartenenta terenului cu nr. top 1660/b/1/3 la domeniul public al statului, în lipsa datelor de identificare enumerate mai sus.
O altă critică formulată de pârât se referă la faptul că instanta de fond a interpretat în mod greșit legea referitoare la regimul juridic al terenului din litigiu, care a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări, în functie de legislatia în vigoare la data producerii acestora, nesocotind faptul că terenul litigios a trecut în temeiul Legii nr. 18/1991 (art. 35 alin. l) în proprietatea privată a orașului, retinând în mod greșit faptul că terenul litigios a intrat în domeniul public al statului încă din anul 1938, "În baza D.ui nr.
2268/1938, a D.ui nr. 3305/1939, a D.ui nr. 3/1946, a D.ui nr. 450/1959 și a O.ui nr. M 22/1964, conform H. de validare nr. 1. noiembrie 2000", fără ca regimul juridic al acestuia să fi suferit modificări.
Astfel, prin D. regal nr. 3305/1939 terenurile cu nr. top (...), 1663,
1664 și 1665 au fost expropriate pentru cauză de utilitate publică cu scopul de a servi pentru construcții militare. În anul 1964, prin O. nr.M22/(...), M. A.i N. a transferat cele două cartiere de locuințe de serviciu în administrarea Primăriei orașului Ș. S. împreună cu terenul aferent în suprafață de 5,1675 ha (cartierul I cu suprafața de 3,8475 ha și cartierul II cu suprafața de 1,32 ha).
Ulterior, prin D. nr. 360/(...) și nr. 308/(...) ale C. P.ular Provizoriu al
Județului S., la solicitarea UM 01468 Ș. S. au fost transmise de la Î. de gospodărie comunală și locativă două clădiri: pavilionul "P" și pavilionul
,,01", respectiv actualul cămin de garnizoană și popota, situate în afara perimetru lui unitătilor militare, fără a fi transmis vreodată și terenul aferent acestor constructii, care a rămas în continuare în administrarea Primăriei orașului Ș. S., unde se afla și la data intrării în vigoare a Legii nr.(...) a fondului funciar (în forma inițială) - 20 februarie 1991.
Potrivit art. 35 alin. l din lege "Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localitătilor și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25", adică vor putea fi vândute, concesionate ori date în folosintă celor care solicită să-și construiască locuinte și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru efectuarea compensărilor.
Astfel, la data la care terenul în litigiu a fost dat în folosință gratuită prin HCL nr. 1. acesta era în proprietatea privată a orașului, prin declaratia legii, conform art. 35 alin .l din Legea nr. 18/1991 și se afla în administrarea primăriei. Mai mult, HCL nr. 1. a fost comunicată M., a fost acceptată și însușită de către acesta, și-a produs efectele și nu a fost atacată niciodată la instanța de contencios administrativ pentru nelegalitate, acceptând și recunoscând astfel implicit și dreptul de proprietate privată a orașului Ș. S. asupra suprafeței de 3848 mp. înscrisă în CF nr. 3973 cu nr. top
1660/b/1/3. Așa fiind, pârâtul consideră că în mod nelegal s-a înscris în cartea funciară și dreptul de administrare atâta timp cât prin HCL nr. 1. s-a aprobat doar atribuirea în folosintă gratuită a unor terenuri în favoarea M.ui A. N.. Potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998 bunurile aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale și care nu fac parte din domeniul public alcătuiesc domeniul privat al acestora.
Referitor la actul administrativ în temeiul căruia reclamantul susține că terenul în litigiu este proprietatea publică a S. R. și în administrarea M.ui
A. N., pârâtul a subliniat faptul că declararea unui bun ca apartinând domeniului public nu scutește pe titularul domeniului respectiv să facă dovada că bunul a intrat în proprietatea sa în mod legal.
De asemenea, s-a precizat faptul că la adresa din str. M. Sadoveanu nr. 23 figurează două cartiere de locuinte civile, C. "S." cât și unitatea militară. Este de subliniat și faptul că cele două clădiri - căminul de garnizoană și popota se află în afara incintei unitătii militare, în cartierul civil și nu dorește pârâtul să se creeze o confuzie, astfel cum încearcă să inducă reclamantul și D. G. a F. P. S., care afirmă cu tărie că terenul în litigiu este cuprins în domeniul public al S. R. conform HG nr. 1., în condițiile în care nu rezultă din nici un înscris existent la dosarul cauzei datele de identificare ale acestuia. Mai mult, D.G.F.P. S. face o greșită interpretare a textului art. 35 și art. 25 din Legea nr. 18/1991 (în forma inițială) și face o gravă confuzie întrucât afirmă că "În primul rând la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar nr.18/1991, terenul se afla în proprietatea publică a statului și în folosința gratuită a M.ui A. N. și nu a C. Local Ș. S.", or atribuirea în folosință gratuită a terenului în litigiu s-a efectuat abia în anul 1995.
Sub acest aspect pârâtul a precizat că terenul în litigiu nu s-a aflat în mod continuu, neîntrerupt în administrarea M.ui Fortelor Armate din anul
1938 până în prezent, cum greșit a retinut instanta de fond și intimatul- reclamant, deoarece în anul 1964 prin O. M22/(...) acesta a trecut în administrarea primăriei, unde se afla și la data intrării în vigoare a Legii nr.
18/1991, intrând astfel sub incidenta art. 35 din această lege și trecând implicit, în virtutea legii, în proprietatea privată a orașului.
Un alt aspect retinut în mod greșit de instanta de fond este cel referitor la calea de acces la imobilele mentionate mai sus, făcând trimitere la D. C. de A. C. nr. 5. în care s-a mentionat că există o altă cale de acces la aceste imobile, fără ca judecătorul să analizeze probele depuse de noi la dosarul cauzei constând în plan de situatie, plan cadastral, planșele cu traseele retelelor de utilităti, din care rezultă în mod indubitabil că accesul în cartierul I se realizează pe o singură cale de acces, respectiv aleea amplasată pe nr. top 1660/b/1/3, acesta încălcând astfel prevederile art. 129 din C.proc.civ.
În opinia pârâtul o importanță deosebită în lămurirea cauzei deduse judecătii o are punerea în discutie a fortei juridice a izvorului dreptului său de proprietate raportat la izvorul de drept invocat de reclamant și de către D. G. a F. P., precum și momentul nașterii acestor drepturi.
Astfel, dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu izvorăște din lege, în spetă, art. 35 alin. l din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (în forma initiaIă), dobândit în anul 1991, iar dreptul de proprietate invocat de reclamant își are izvorul într-un act administrativ - HG nr. 1., prezumat a fi dobândit în anul 2006.
Intimatul M. A. N. a depus întâmpinare, prin care a reiterat celesusținute în fața instanței de fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâtul formulează două critici principale în susținerea recursului promovat.
Pe de o parte, invocă faptul că intimatul reclamant nu a fost în măsură să probeze că terenul aflat în litigiu este cuprins în inventarul centralizat al statului, aprobat prin H. nr. 1. - anexa 4.
Se impune a se avea în vedere efectele limitate ale unei asemenea hotărâri de G., care nu constituie, ci doar atestă un drept de proprietate în favoarea statului.
Rezultă din înscrisurile aflate la dosar că prin Î. D. nr. 3305/(...) a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică, pentru interes militar, suprafața de 297.644 mp. teren existent pe raza teritorială a Ș.ui S. Pe acest teren, în parte, au fost edificate construcții aferente nevoilor militare
(garnizoanei) printre acestea fiind și construcția Cazarmei Ș. S.
Dreptul de proprietate al statului român, dobândit în perioada interbelică, prin expropriere, este înscris în cartea funciară, iar imobilul nr.
64 cod clasificație 8.29.09, compus din construcții și teren, cu numărul de identificare MF: 1. a figurat ca bun din domeniul public, în anexa nr. 4 la H. nr. 1. și este evidențiat în prezent în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin HG nr. 1..
Pe de altă parte, se susține că regimul juridic al terenului a suferit modificări, acesta trecând în administrarea primăriei în anul 1964, unde se afla și la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, fiind așadar aplicabile dispozițiile art. 35 din această lege.
Or, art. 35 din Legea fondului funciar și-ar fi găsit aplicarea doar în ipoteza în care terenul nu ar făcut obiectul dreptului de proprietate publică a statului român, fiind exclusă incidența sa în cazul terenurilor prevăzute de art. 5 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991.
Este nelegală hotărârea de C. local prin care s-a dispus revocarea dreptului de administrare operativă și folosință gratuită a M.ui A. N. - Garnizoana Ș. S., asupra terenului situat în Ș. S., str. M. Kogălniceanu nr.
2, jud. S., în condițiile în care acest imobil face obiectul dreptului de proprietate al statului român, drept înscris în CF 3973 Ș. nr. topo
1660/b/1/3, ca și dreptul de administrare operativă și folosință gratuită al intimatului.
Pe parcursul anilor, la nivelul autorităților, prin acte succesive s-au realizat transmiteri, schimburi și transferuri și dat fiind acestea, în vederea clarificării situației terenurilor și construcțiilor edificate, M., prin instituțiile din subordine, a solicitat în anul 1995 dezmembrarea parcelelor utilizate de unitățile din cadrul Garnizoanei Ș. S., respectiv a celor afectate de curtea și construcțiile cazarmei. În acest context, prin hotărârea nr. 1. C. Local Ș. S. a atribuit M. - Garnizoana Ș. S. în folosință gratuită pe durata existenței acesteia suprafața de 32,8644 mp. teren. Acest teren, conform anexei ce face parte din hotărârea menționată, se identifică cu imobilele înscrise în C. nr.
3.046, nr. topo. 1.660/b/1/2 în suprafață de 8,7619 ha.; nr. topo.
1.660/b/1/3 în suprafață de 0,3838 ha., nr. topo. 1.660/b/1/4 în suprafață de 1,1147 ha., nr. topo. 1.661 în suprafață de 3,1830 ha., nr. topo. 1.662 în suprafață de 1,1685 ha., nr. topo. 1.663 în suprafață de 2,6630 ha., nr. topo. 1.664 în suprafață de 6,3959 ha., nr. topo. 1665/2 în suprafață de
8,0834 ha., C. nr. 2.794 cu nr. topo. 1.666/a în suprafață de 1,6031 ha., nr. topo. 1.666/b în suprafață de 0,5349 ha., nr. topo. 1.666/c în suprafață de
1,0312 ha., nr. topo. 1.666/d în suprafață de 1,0312 ha., C. nr. 2.816, cu nr. topo. 1.631 în suprafață de 2,8775 ha., C. nr. 3.046 cu nr. topo. 1.689/b în suprafață de 0,0122 ha., nr. topo. 1.690/b în suprafață de 0,0054 ha., nr. topo. 1.691/b în suprafață de 0,0147 ha.
În baza celor dispuse și consemnate prin aceste din urmă acte, cu privire la suprafața de 3.838 mp. aferentă curții și construcțiilor - garnizoanei/cazarmei se înscrie în același an în C. nr. 3.973 cu nr. topo.
1.660/b/1/3, dreptul de administrare operativă și folosință gratuită în favoarea M. - Garnizoana Șimelu S.
Conform schițelor, planurilor depuse, inclusiv schița P.U.D., pe terenul identificat în C. arătat sunt edificate două clădiri: cămin de garnizoană și popotă, acestea fiind despărțite printr-o aleea de intrare în incintă, alee ce pornește din str. M. Sadoveanu.
Așadar terenul cu nr. topo. 1.660/b/1/3 a fost destinat utilizării unităților din Garnizoana Ș. S.; pe acest teren au fost edificate căminul de garnizoană și popota, clădiri folosite și utilizate de M., prin unitățile sale, inclusiv cazarma Ș. S., iar această situație a fost recunoscută prin hotărârea din anul 1995 a consiliului local, hotărâre ce nu a modificat regimul respectiv folosința imobilului.
Susținerile că pe terenul ce a făcut obiectul hotărârii ce se atacă există un cartier de locuințe și că acesta nu ar deservi unitatea militară nu pot fi primite întrucât din actele depuse în probațiune - schițe, planuri rezultă că locuințele sunt edificate pe un alt topografic - nr. 1.660/b/1/1 - decât cel în discuție - 1.660/b/1/3. Acest aspect rezultă inclusiv din planul P.U.D. depus la dosar. În plus, din actele depuse nu rezultă că terenul identificat cu topograficul arătat nu ar deservi nevoile militare sau ar fi inutilizabil scopului avut în vedere inițial. Dimpotrivă, din acte rezultă că terenul este afectat de două clădiri - cămin garnizoană și popotă - iar acestea nu au fost desființate, nefiind desființată însăși „garnizoana"; și deci este destinat deservirii militare.
Nu poate fi reținută critica vizând greșita reținere a aspectelor referitoare la calea de acces prin decizia nr. 518/(...) a C. de A. C., întrucât aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, care se extinde și asupra considerentelor, în măsura în care explicitează dispozitivul.
Față de cele expuse mai sus, criticile recurentului sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 461 din 11 februarie 2010, pronunțată de
Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
ANA M. T.
JUDECĂTOR,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
L. U.
GREFIER, M. T.
}
Red.A.M.T.
Dact.H.C./2 ex./(...)
Jud.fond:P. R.M.
| ← Decizia civilă nr. 1987/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 201/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
