Decizia civilă nr. 4484/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4484/2011
Ședința din data de 09 N. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul P. C. C.-M. împotriva sentinței civile nr. 207 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.
(...) al T. B.-N., în contradictoriu cu reclamanta S. V. și pârâta C. C.-M. PRIN
P., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) anulare dispoziție de imputare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că intimata-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 Cod pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 118/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 2. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. V., în contradictoriu cu pârâții P. comunei C.-M. și C. C.-M. prin P. S-a anulat actul administrativ - D. de imputare nr. 378/(...) emisă de pârâtul P. comunei C.-M. A fost obligat pârâtul primarul comunei C.-M. să plătească reclamantului suma de 404,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 378/(...) emisă de primarul comunei C.-M. , se impută funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. comunei C.-M., sumele acordate necuvenit în cursul anului 2008, din mențiunile inserate în cuprinsul actului administrativ rezultând faptul că sumele astfel imputate fac obiectul procesului-verbal de constatare nr. 1777 din 09 iulie 2009 al Curții de C. a R. - C. de C. a județului B.-N. a fi necuvenită de Curtea de Conturi a României - C. de C. a J. B.-N. și deciziei nr. 15/2009. În art. 1 din dispoziția atacată se face, cu privire la sumele imputate, mențiunea „conform Anexei la prezenta, anexă ce face parte integrantă din prezenta dispoziție";. Conform tabelului purtând mențiunea olografă „ANEXA nr. 1 la D. nr. 378/(...)";, depusă la fila 7 dosar, reclamantul este înscris la poziția 10 (rubrică nenumerotată) cu mai multe cifre pe coloane ca reprezentând salariu brut CAS, aj. șomaj, CASS, impozit și salariu net, fără să se poată decela care sunt sumele imputate ce reprezintă acestea, fără să rezulte ce plată i s-a făcut necuvenit și de ce este nelegală. Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 (f. 8 dosar). Din analiza celor două acte menționate, depuse la dosar rezultă că, în urma controlului efectuat, s-a constatat că s-au acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul primăriei și școlii generale următoarele sporuri, indemnizații și sume, apreciate ca excedând cadrului legal: - spor pentru fidelitate cuprins între 5%-25%, din salariul de bază, pentru fiecare salariat, în funcție de vechimea în muncă în instituție; - spor de 10% din salariul de bază pentru personalul care desfășoară lucru sistematic cu publicul; - prima pentru sărbătorile de P., echivalent cu salariul mediu brut pe economie, comunicat de Comisia Națională de Statistică, pentru luna anterioară acordării primei, pentru fiecare salariat; - indemnizație de hrană acordată lunar în sumă de 8 lei/zi lucrătoare/salariat; - contravaloarea unei ținute decente pe an calendaristic, pentru fiecare salariat, în echivalentul unu salariu mediu brut pe economie. - spor de confidențialitate reprezentând 10% din salariul de bază În circumstanțele în care procesul-verbal și decizia care au stat la baza emiterii dispoziției atacate nu i-au fost comunicate petentului pentru a putea fi contestate și deci nu îi sunt opozabile, în anexa la dispoziția de imputare trebuiau individualizate sporurile și cuantumul în care au fost plătite nelegal reclamantei. Chiar dacă am admite teza pârâților în sensul că aceste mențiuni, nefiind de esența actului administrativ atacat, puteau fi lămurite în cadrul acțiunii judiciare exercitate de reclamantă, în cauză, pârâtul P. comunei C.- M. nu a procedat la lămurirea și prezentarea modului de calcul a sumei imputate, a componentelor acesteia, nici atunci când reclamanta a solicitat în mod explicit acest lucru prin plângerea prealabilă formulată, și nici chiar în cadrul procedurii judiciare, încălcându-se în mod grav dreptul beneficiarului actului de a cunoaște în esența sa, și nu doar formal, conținutul actului administrativ cu privire la care invocă vătămarea și, implicit, de a-și apăra în mod corespunzător și efectiv, interesele și drepturile ce decurg din calitatea sa de funcționar public. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, lipsa atestării, prin semnătură, a faptului că tabelul intitulat „anexa"; aflat la fila 7 dosar materializează sumele la care se face trimitere în dispoziție, îndoiala reclamantei cu privire la conformitatea acestui tabel cu actul de autoritate apare ca legitimă. În aceste condiții, actul administrativ atacat este nelegal și, în consecință, instanța, în baza prevederilor art. 85 și 109 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea și a dispus anularea dispoziției D. nr. 378/(...) emisă de pârâtul P. comunei C.- M. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. C. C.-M. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat. În motivare s-a arătat că: In fapt, reclamanta S. V. , a chemat in judecata: P. comunei C. M. ,pentru ca in urma judecatii cauzei sa-i fie anulata ca nelegala D. de imputare nr. 378 din (...) ", Prin S. Civila nr. 2./2011 din (...) ,T. B. N. a dispus anularea ca nelegala a D. de imputare nr. 378 din (...). Hotararea pronuntata prin care s-au dispus cele precizate mai sus este neclara si contradictorie intrucat: a) din sentinta data nu reiese clar daca actul administrativ atacat este nelegal in ce priveste forma sa ,sau in sensul ca ,sumele imputate prin acest act administrativ nu sunt sume acordate necuvenit si astfel nu se poate proba paguba produsa cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice conform art. 84 al Legii nr. 188/1999 ,ceea ce ar inlatura raspunderea civila a functionarului public. b) in sentinta data nu se face vorbire despre S. civila nr. 1. a T. B. -N. ,sentinta in care reclamantul P. J. B.-N. a solicitat anularea partiala a HCL nr. 5. si recuperarea sumelor acordate necuvenit ,sentinta care se refera la aceleasi sume acordate functionarilor publici din cadrul P.iei C. C. M. si cu privire la care T. B.-N. s-a pronuntat in sensul ca : "Dispune anularea partiala a art. 20 ali.l ,lit.a,d,si e ,ar.25 si art.46 alin. 6 si 8 din Anexa nr.l la HCL NR. 5. si 3.. R. cererea de obliga re a P. comunei C. M. la recuperarea sumelor acordate necuvenit ,ca neantemeiata" Pentru aceste motive si in temeiul art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila solicită instantei să examineze cauza sub toate aspectele, si sa se pronunte cu privire la faptul ca imputarea sumelor pentru functionarii si personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei C. M. este sau nu legala ,trebuie emisa o noua dispozitie sau poate fi considerata ca autoritate de lucru judecat ca urmare a ramanerii definitive si irevocabile a Sentintei civile nr. 1. a T. B.-N., sentinta care se refera la aceleasi sume acordate functionarilor publici din cadrul P.iei C. C. M. si cu privire la care T. B.-N. s-a pronuntat in sensul ca : "R. cererea de obligare a P. comunei C. M. la recuperarea sumelor acordate necuvenit..ca neîntemeiata" In drept s-au invocat prevederile art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila. În apărare, reclamanta intimată Ș. V. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat - fila 19-23 din dosar. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: Sub aspectul criticilor privind încălcarea dispozițiilor legale care consacră cerința formalității actului administrativ, Curtea reține următoarele: Actul administrativ unilateral legal întocmit presupune îndeplinirea unor condiții de fond și formă specifice speciei din care face parte. În speță, Curtea reține că autoritatea pârâtă, P. C. C. M. jud. B.-N. a emis D. nr. 378/(...) în vederea recuperării sumei de 6.062 lei de la reclamantă așa cum rezultă din Tabelul anexă la D. Curtea reține că suma a fost imputată reclamantei pentru recuperarea unor sume drepturi salariale nelegal acordate așa cum rezultă din procesul- verbal de constatare al C. de C. a jud. B.-N. nr. 1777 încheiat la data de (...) și decizia nr. 15/2009 a aceleași autorități. Criticile privind nelegalitatea formală a dispoziției de imputare sunt întemeiate. Astfel, conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice între altele pentru situația prevăzută la art. 84 lit. b) (pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată. D. de imputare reprezintă astfel actul administrativ unilateral cu caracter individual emis de conducătorul autorității sau instituției publice pentru recuperarea de la funcționarul public vizat a sumelor de bani primite necuvenit și care nu au fost restituite în termenul prevăzut de lege. Din această perspectivă, dispoziția de imputare trebuie să îndeplinească condițiile specifice de formă și de fond ale actului administrativ individual. Astfel, dispoziția de imputare trebuie să arate temeiul legal și factual al emiterii actului, să individualizeze suma de plată, să individualizeze exact funcționarul public care urmează să i se impute. În speță, se constată că dispoziția de imputare a avut la bază cele două acte întocmite de organele de control ale C. de C. a jud. B.-N. care nu au fost comunicate reclamantei intimate pentru a-i fi opozabile. Dincolo de aceasta, în dispoziția de imputare nu este individualizată suma de plată, cu atât mai mult cu cât în actele de control ale Curții de C. rezultă cu titlu general că în baza acordului/contractului colectiv de muncă la nivelul anului 2008 s-au acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul primăriei din localitate diverse sporuri, îndemnizații și sume care exced cadrului legal. Se conchide că s-au efectuat plăți fără bază legală în sumă de 35.161 lei din care sporuri, prime și alte sume achitate angajaților în valoare de 26.453 lei și sume achitate în plus bugetului consolidat în valoare de 8.708 lei. De asemenea s-a reținut că s-au achitat din bugetul primăriei, spor de fidelitate cuprins între 5% - 25% din salariul de bază pentru fiecare salariat, în funcție de vechime în muncă în instituție, spor de 10% din salariul de bază pentru personalul care desfășoară lucrul sistematic cu publicul, primă de P., indemnizație de hrană, spor de confidențialitate. Curtea observă din cele ce precedă că unele sporuri vizează toate categoriile de personal cum ar fi sporul de fidelitate iar alte sporuri vizează numai anumite categorii de personal cum ar pentru relații cu publicul. Curtea reține că în tabelul anexă la dispoziție nu se arată explicit care sume de bani au fost plătite nelegal reclamantei, în ce au constat acestea și care este temeiul legal al restituirii, cu atât mai mult cu cât actele de control nu au fost comunicate cu recurenta. Se mai observă că nici pe parcursul derulării procesului în cele două cicluri procesuale pârâtul, autor al actului contestat, nu a adus lămuriri pertinente instanțelor judecătorești spre a se edifica asupra realității acestora cu atât mai mult cu cât tabelul anexă privește mai multe persoane nu este semnat și autentificat prin ștampila instituției publice, simpla mențiune din antet că este anexă la dispoziția de imputare nefiind suficientă din punct de vedere formal pentru a se aprecia că acest tabel face parte integrantă din structura și conținutul actului administrativ contestat. Instanța apreciază că fundamentarea în fapt și în drept a actelor administrative de autoritate emise în temeiul atribuțiilor legale conferite organelor administrației publice, este o componentă esențială în aprecierea legalității acestora, prezumție în temeiul căreia astfel de acte se bucură de putere executorie. Prin Rezoluția Comitetului de M. ai C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative. În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate, în principiul IV din Rezoluție fiind inserată obligația de prezentare a motivelor care stau la baza actului. De asemenea, potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 721 C. pr. civ., dispozițiile Codului de procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice. Așadar, în privința conținutului motivării, art. 261 C. pr. civ. impune ca hotărârea să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; cel puțin aceste elemente trebuie aplicate și în cazul motivării actului administrativ. Procesul de deliberare al administrației nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza emiterii actului sunt într-adevăr expuse, într-o manieră concretă, de organul administrativ. Așa fiind, Curtea reține că sub aspect formal dispoziția de imputare nu conține elementele necesare antamate mai sus pentru a se putea efectua un control judecătoresc eficace. Este evident că fără posibilitatea realizării unui control formal și validarea actului din această perspectivă, un control judecătoresc de fond asupra raportului de funcție publică privind obligație efectivă de plată a sumei imputate apare de prisos. Solicitările formulate de către recurent cu privire la : ,, pronunțarea cu privire la faptul ca imputarea sumelor pentru functionarii si personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei C. M. este sau nu legala ,trebuie emisa o noua dispozitie sau poate fi considerata ca autoritate de lucru judecat ca urmare a ramanerii definitive si irevocabile a Sentintei civile nr. 1. a T. B.-N., sentinta care se refera laaceleasi sume acordate functionarilor publici din cadrul P.iei C. C. M. si cu privire la care T. B.-N. s-a pronuntat in sensul ca : "R. cererea de obligare a P. comunei C. M. la recuperarea sumelor acordate necuvenit..ca neîntemeiata" apar ca inadmisibile în condițiile în care P. nu a formulat în fața instanței de fond pretenții proprii ci doar a combătut susținerile reclamantei prin depunerea unei întâmpinări. În măsura în care se apreciază de către instituția publică ca fiind necesară intervenția instanței pentru lămurirea unor situații de natură litigioasă, există posibilitatea formulării unor acțiuni în justiție fiind inadmisibil ca, pe calea recursului la o hotărâre pronunțată într-o anumită materie, pârâtul să emită pretenții proprii. Din această perspectivă și cu această motivare, Curtea apreciază că recursul pârâtului este fondat, sens în care în temeiul art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 29 și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul declarat de P. C. C.-M. împotriva sentinței civile nr. 207 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE R. recursul declarat de P. C. C.-M. împotriva sentinței civile nr. 207 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9.XI.2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: I. U.
| ← Decizia civilă nr. 2517/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2214/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
