Sentința civilă nr. 117/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 117/2011
Ședința ta de 21 februarie 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâții C. N. DE P. P. ( fostă C. N. DE P. ȘI A. D. DE A. S.), M. M., F. ȘI P. S. și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
(L.a Nr.188/1999) anulare ordin schimbare din funcție.
În data de 21 februarie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamantul F. I.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 februarie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 25 august 2010, reclamantul F. I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C. N. DE P. ȘI A. D. DE A. S., M. M., F. ȘI P., GUVERNUL ROMÂNIEI și A. N. A F. P., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea ordinului nr.496/(...) emis de P. C. N. de P. și alte drepturi de asigurări sociale;
- admiterea excepției de nelegalitate având ca obiect următoarele acte administrative: ordinul nr.356/2009, ordinul nr.1170/2009, ordinul nr.934/2009, ordinul nr.1070/2009, nr.1356/2009, nr.1230/2009, nr.1533/2010, nr.21/2010, nr.201/2010, nr.320/2010;
- repunerea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv;
- obligarea pârâților în solidar la repararea prejudiciului suferit
De asemenea, reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului nr.496/(...) emis de P. C. până la soluționarea irevocabilă a cauzei cu consecința repunerii temporare a acestuia în funcția publică de conducere de director executiv al C. J. de P. B.-N. până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că actele administrative contestate atât prin acțiune directă cât și pe calea excepției de nelegalitate sunt întocmite în temeiul unor acte normative declarate ca fiind neconstituționale astfel că se impune anularea acestora.
Arată că, prin decizia nr. 146/(...) emisă de P. C. reclamantul a fost numit începând cu data de (...) în funcția publică ce conducere de director executiv ai C. județene de P. B.-N., în conformitate cu art. 62 alin. 2 din L.a nr. 188/1999, ca urmare a promovării concursului organizat de către A. N. a F. P.
În urma adoptări OUG nr. 37/(...) P. C. a emis O. 356/(...) prin care s- a desființat funcția publică de conducere de director executiv al C. J. de P. B.-N. Prin același ordin s-a dispus încetarea raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, de la data expirării termenului de preaviz - și anume data de (...). Tot ca o consecință a adoptării OUG nr. 3. s-a emis de către M. M., F. și P. S. O. nr. 1170/(...) prin care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator la C. J. de P. B.-N., cu contract de management asimilat contractului individual de muncă pe durată determinată, pe o perioadă de maximum 4 ani, cu un salariu de bază lunar de 1739 lei, la care se adaugă indemnizația de conducere în procent de 40%, și sporul pentru vechime în muncă în procent de 25%.
Prin D. nr. 12:57/(...) Curtea Constituțională a constatat că L.a pentru aprobarea OUG nr. 3. privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională. Corelativ, G. a adoptat o nouă ordonanță, OUG nr. 1. având un cuprins aproape identic cu cel al OUG nr. 3.. În aceste condiții P. C. a emis O. nr. 934/(...) prin care s-a stabilit că potrivit OUG nr. 1. contractul de management al reclamantului având funcția de D. C. al C. J. de P. B. încetează la data de (...). În aceeași zi s-a emis tot de către P. C. și O. nr. 1070/(...) prin care s-a stabilit că începând cu data de (...) atribuțiile funcției de conducere de D.
C. al C. J. de P. B. vor fi preluate de subsemnatul până la ocuparea prin concurs a postului.
Ulterior, în data de (...) a fost emis de către P. C. O. nr. 1356/(...) prin care reclamantul a încetat să exercite atribuțiile funcției de conducere de director C. al C. J. de P. B. De asemenea, în aceeași dată s-a emis și O. nr.
1230/(...)1 de P. C. prin care a fost numit începând cu data de (...), în temeiul art. III alin. 4 din O.U.G. nr. 1., în funcția de director coordonator la
C. J. de P. B., cu contract de management asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, pe o perioadă de maximum 4 ani, cu un salariu de bază lunar de 1739 lei, la care se adaugă indemnizația de conducere în procent de 40% și sporul pentru vechime în muncă în procent de 25%.
Cum prin D. nr. 1629/(...) Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. III alt. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. sunt neconstituționale, P. C. a trebuit din nou să coreleze denumirile funcțiilor publice cât și a persoanelor ce le ocupă. Astfel, prin O. nr. 1533/(...) emis de P. C. reclamantul a fost reîncadrat în funcția de conducere - director coordonator, gradul II în cadrul C. J. de P. B.-N. A. ordin a fost ulterior revocat prin O. nr. 21/(...) emis de P. C. și s-a dispus, raportat la art. 15 și art. 30 din L.a nr. 33012009 și art. IV alin 8 din OUG nr. 105/2005", reîncadrarea în funcția de conducere de director coordonator, gradul 1 de salarizare, în cadrul C. J. de P. B.-N.
Ulterior, prin O. nr. 201/(...) P. C. a dispus încetarea aplicării prevederilor O.ui nr. 1230/26.l0.2009 prin care a fost numit în funcția de conducere de director coordonator al C. J. de P. B.-N. De asemenea din (...) au încetat să se mai aplice prevederile contractului de management, anexă la O. nr. 1., 10.2009. Apoi, în (...) P. C. a emis O. nr. 320/(...) prin care a stabilit că Ordinele nr. 186 - 281 inclusiv și nr. 284 - 310 inclusiv, emise cuo zi înainte (în (...)) se vor aplica doar de la data intrării în vigoare a prevederilor legale cuprinse în proiectul de L. pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aflat în dezbaterea Parlamentului. Cu alte cuvinte, prin O. nr. 320/(...) a amânat punerea în aplicare a O.ui nr. 201/(...) prin care reclamantul am fost evocat din funcția de conducere de director coordonator al C. J. de P. B.-N.
Ulterior, în data de (...) P. C. prin O. nr. 496/(...) a dispus că începând cu data ce (...) se aplică prevederile Ordinelor P. C. de la nr. 186 la nr. 281 inclusiv și de la nr. 284 la nr. 310 inclusiv, emise în data de (...), ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al R. Partea 1 nr. 471/(...), a Legii nr.
140/(...) pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, dată la care au intrat în vigoare prevederile legale cuprinse în proiectul de L. ce s-a aflat în dezbaterea Parlamentului (PL-x nr. 42/2010). Practic, prin O. nr. 496/(...) reclamantul a fost definitiv revocat din funcția de conducere de director coordonator al C. J. de P. B.-N.
Arată, de asemenea, că după demiterea din funcția publică reclamantul a solicitat Agenției N. a F. P. să se ia măsurile legale necesare pentru a fi repus in funcția de director executiv al C. de P. J. B.-N. sau să i se ofere o altă funcție având în vedere că din luna mai 2009 este în rezerva funcțiilor publice ce se păstrează la instituție, însă, răspunsul primit de la A. N. a F. P. prin A. nr. 491445/(...) a fost o prezentare a dispozițiilor legale cuprinse în L.a nr. 188/1999 referitoare la eliberarea din funcție a funcționarilor publici, redistribuirea funcționarilor din corpul de rezervă de către A. N. a F. P., părăsirea corpului de rezervă și pierderea calității de funcționar public
Cu privire la excepția de nelegalitate a actelor administrative emise în temeiul unor ordonanțe de urgență declarate neconstituționale reclamantul apreciază că legătura dintre ordinele atacate și soluția cauzei pe fond este evidentă din moment ce acestea au avut ca efect demiterea ilegală a reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv al C. județene de P. B.-N. D. adoptarea OUG nr. 3. privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice s-au emis în legătură cu funcția reclamantului două acte administrative, și anume O. 356/(...) emis de P. C. și O. 1170/(...) emis de M. M. F. și P. S.
Arată că în baza unor prevederi cuprinse în ordonanțe declarate neconstituționale pentru a stabili caracterul legal sau nelegal al actelor administrative emise cu privire la funcția publică de conducere deținută la C. J. de P. B.-N. trebuie avut în vedere că legalitatea unui act administrativ presupune conformitatea acestuia cu toate actele superioare acestuia din perspectiva forței juridice (acte administrative normative cu forță juridică superioară, legi și Constituția R.).În speță nu există o asemenea conformitate, cât timp actele administrative care fac obiectul prezentei excepții de nelegalitate au fost emise în baza unor prevederi din ordonanțe neconstituționale, fapt ce atrage implicit caracterul nelegal ale acestor acte.
Guvernul României, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și având în vedere obiectul acțiunii, față de motivele de fapt și de drept ale acesteia, înțelege să invoce excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu dispozițiile art.5 alin.2 din L.a nr.554/2004, excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu dispozițiile art.9 alin.(4) și (5) din L.a nr.554/2004, modificată și completată.
Decizia civilă N. de P. și A. D. de A. S. prin întâmpinarea depusă solicită respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
1. Reclamantul F. I. a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv al pârâtei C. județeană de pensii B.-N., prin decizia nr.146 din data de 11 martie 2008 emisă de către P. C. numirea în funcția publică de conducere a reclamantului a fost urmare a promovării concursului organizat în acest sens de către A. în perioada 06-(...), fiindu-i stabilite și drepturile salariale corespunzătoare.
Urmare a adoptării OUG nr.3., P. C. a emis ordinul nr.356 din data de (...) prin care s-a desființat funcția publică de conducere de director executiv deținută de către reclamant; ulterior, prin ordinul nr.1170 din data de (...), pârâtul M. M., F. și P. S. procedează la numirea reclamantului în funcția de director coordonator.
Întrucât prin decizia nr.1257/2009, Curtea Constituțională a constatat că legea pentru aprobarea OUG nr.3. este neconstituțională; ulterior, în baza noului act normativ, OUG nr.1., P. C. a emis ordinul nr.934 din data de (...) și a stabilit că, fundamentat pe dispozițiile legale enunțate, contractul de management al reclamantului încetează la data de (...); la aceeași dată, prin ordinul nr.1070, s-a stabilit că reclamantul va prelua funcția de conducere de director coordonator până la ocuparea prin concurs a postului.
Ulterior, a fost emis ordinul nr.1356/(...) și s-a stabilit că reclamantul încetează să exercite atribuțiile funcției de conducere de director coordonator iar prin ordinul nr.1230 a fost numit, începând cu data de (...), în funcția de director coordonator, cu contract de management asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Întrucât prin decizia nr.1629 din data de (...), Curtea Constituțională a stabilit că OUG nr.1. este neconstituțională, P. C. a procedat la emiterea unor noi ordine pentru a corela denumirile funcțiilor publice, pe seama reclamantului fiind emise ordinele nr.1533/(...), nr.21/(...), nr.201/(...), nr.320/(...) respectiv ordinul nr.496/(...).
Analizând conținutul ordinelor nr. 356/(...) și nr. 1170/(...) se poate observa că de fapt prin aceste acte administrative au fost puse în aplicare dispozițiile OUG nr. 3. și implicit tot ce s-a criticat de către Curtea
Constituțională prin decizia nr. 1257/(...), astfel că se poate susține cu temei nelegalitatea acestora constatând că au fost emise în baza OUG nr. 3., declarată ca fiind neconstituțională.
Aceeași este și concluzia referitoare la actele administrative individuale emise în baza OUG nr.1. respectiv ordinul nr. 934/(...) emis de P. C. potrivit căruia raportat la prevederile OUG nr. 1. contractul de management al reclamantului având funcția de D. C. al C. J. de P. B. încetează la data de (...), ordinul nr. 1070/(...) emis de P. C. prin care s-a stabilit că începând cu data de (...) atribuțiile funcției de conducere de D. C. al C. J. de P. B. vor fi preluate de reclamant până la ocuparea prin concurs a postului, ordinul nr.
1356/(...) emis de P. C. prin care reclamantul a încetat să exercite atribuțiile funcției de conducere de D. C. al C. J. de P. B., ordinul nr. 1230/(...) emis de
P. C. prin care începând cu data de (...), în temeiul art. III alin. 4 din O.U.G. nr. 1., reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator la C. J. de
P. B., cu contract de management asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, pe o perioadă de maximum 4 ani, ordinul nr. 1533/(...) emis de P. C. prin care s-a dispus ca începând cu data de (...), reclamantul având funcția de conducere de director coordonator al C. J. de P. B.-N., salarizată în conformitate cu prevederile art. VI alin. 8 din OUG nr.
1., a fost reîncadrat în funcția de conducere - director coordonator, gradul II în cadrul C. J. de P. B.-N., ordinul nr. 21/(...) emis de P. C. prin s-a dispusrevocarea ordinului nr. 1533/(...) precum și că începând cu data de (...), în temeiul art. 15 și art. 30 lin L.a nr. 330/2009 și art. IV alin 8 din OUG nr.
1., reîncadrarea în funcția de conducere de director coordonator, gradul 1 de salarizare, în cadrul C. J. de P. B.-N., ordinul nr. 201/(...) emis de P. C. care a dispus încetarea aplicării prevederilor ordinului nr. 1230/(...) prin care reclamantul a fost numit în funcția de conducere de director coordonator al C. J. de P. B.-N., ordinul nr. 320/(...) emis de P. C. prin care a stabilit că ordinele nr. 186 - 281 inclusiv și nr. 284 - 310 inclusiv, se vor aplica doar de la data intrării în vigoare a prevederilor legale cuprinse în proiectul de L. pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Prin urmare, Curtea va constata că actele administrative contestate sunt lipsite de orice fundament legal ca urmare a deciziilor nr.1257 din 7 octombrie 2009 și nr.1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii de aprobare a OUG nr.3. și a înseși prevederilor ordonanței de urgență, devenit parte integrantă a legii de aprobare și respectiv neconstituționalitatea OUG nr.1..
A admite teza contrară în sensul că ordinele își păstrează validitatea pentru că ordonanțele de urgență erau în vigoare la data emiterii lor, ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.
Independent de acest considerent ținând de evoluția legislativă, Curtea constată, contrar susținerilor pârâtului, că prevederile contractului de management nu poate constitui, prin el însuși, un temei al încetării contractului la expirarea duratei pentru care a fost încheiat fără o motivare care să justifice măsura aplicată, pentru că potrivit clauzei respective, contractul de management a fost încheiat pe o perioadă determinată de până la 4 ani.
Cât privesc ultimele două acte administrative individuale deși nu pun în aplicare directă dispozițiile din OUG nr. 1. acestea reglementează efectele produse de actul normativ declarat neconstituțional. Astfel, prin cele două ordine, pârâta a încercat să elimine consecințele produse de OUG nr. 3. și
OUG nr. 1., însă nu a readus întreaga situație juridică la forma inițială - cea anterior adoptării celor două ordonanțe, ignorând dispozițiile cuprinse în decizia nr. 413/(...) a Curții Constituționale potrivit cărora în momentul de față, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publicedeconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 3., or readucerea situației în faza anterioară presupune și înlăturareaordinelor care împiedică practic realizarea acestui fapt, astfel că anularea actelor administrative nelegale se impune.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată ca fiind fondată iar în temeiul art. 10 din L.a nr.554/2004 raportat la art.9 și 4 din același act normativ o va admite, va constata nelegalitatea ordinelor nr.356/2009, nr.1170/2009, nr.934/2009, nr.1070/2009, nr.1356/2009, nr.1230/2009, nr.1533/2010, nr.21/2010, nr.201/2010, nr.320/2010 și va dispune anularea ordinelor nr.496/(...), 1142/(...) și 1148/(...).
Trebuie observat că în speță devine aplicabilă teoria funcționarilor de fapt, știut fiind că "funcționarul de fapt" este persoana care exercită o funcție publică, deși învestirea sa a fost nelegală. În speță, reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director coordonator în perioada (...) -
(...), în baza ordinelor nr. 356/(...), nr. 1170/(...), nr. 934/(...), nr. 1070/(...), nr. 13561(...), nr. 1230/(...), nr. 1533/(...), nr. 21/(...), nr. 201/(...), nr.
320/(...) emise în temeiul unor ordonanțe declarate neconstituționale sau a consecințelor produse în urma pronunțării deciziilor de neconstituționalitate.
Prin urmare, deși în urma constatării nelegalității acestor acte juridice, potrivit teoriei funcționarilor de fapt, ele produc anumite efecte juridice, în sensul că actele emise de reclamant în exercitarea atribuțiilor corespunzătoare funcției deținute rămân valabile și, de asemenea, renumerația primită în perioada de referință nu va trebui restituită. O soluție contrară ar leza atât interesele particularilor prin prejudicierea persoanelor în favoarea cărora au fost emise diverse acte administrative cât și ale reclamantului prin restituirea salariului primit în condițiile în care acesta nu are vreo culpă în emiterea ordonanțelor neconstituționale cât și a actelor emise în temeiul acestora.
2. Cât privește cererea reclamantului privind repunerea acestuia în funcția deținută anterior emiterii actelor administrative nelegale, Curtea va constata că aceasta este fondată.
Este de principiu că în urma declarării neconstituționalității unei ordonanțe, instanța are posibilitatea să oblige autoritatea publică să repună particularul în situația juridică existentă anterior adoptării ordonanței.
În speță, ca o consecință a anulării ordinului nr.496/(...) și a constatării nelegalității tuturor actelor administrative care au dus la încetarea efectelor deciziei nr.146/1(...) privind numirea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv al C. de P. B.-N., se impune repunerea în funcția deținută anterior.
Adoptarea acestei soluții corespunde și considerentelor cuprinse în decizia nr. 413/(...) a Curții Constituționale prin care s-a prevăzut că reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse de OUG nr. 3.. Rezultă, așadar, că un efect al declarării neconstituționalității celor două ordonanțe de urgență este reintrarea în vigoare, după 45 de zile, a prevederilor legale privind funcțiile de conducere cuprinse în L.a nr.
188/1999.
Cum în baza acestor prevederi legale, pe seama reclamantului a fost emis ordinul nr. 146/1(...) privind numirea acestuia în funcția publică de conducere de director executiv al C. de P. B.- N., se impune repunerea sa în funcție, instanța dând astfel eficiență și prevederilor art. 106 alin. 2 Legii nr.
188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
3. Raportat la considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că în speță sunt întrunite atât condițiile generale ale angajării răspunderii delictuale cât și condițiile speciale prevăzute de art. 9 din L.a nr. 554/2004 reținând că reclamantul a suferit un prejudiciu ca urmare a aplicării unor norme din ordonanțe de guvern neconstituționale, în condițiile în care există un raport de cauzalitate între pagubă și aplicarea textului neconstituțional.
Astfel, se poate observa că prin adoptarea OUG nr. 3. și a OUG nr. 1., au fost emise actele administrative de demitere a reclamantului din funcția publică de conducere și au determinat privarea de veniturile aferente exercitării acesteia.
Potrivit art.9 alin.5 din L.a nr.554/2004, acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale G., anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autoritățipublice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
În speță, după cum am menționat anterior, vătămarea reclamantului rezultă din adoptarea OUG nr. 3. și a OUG nr. 1. (declarate neconstituționale) precum și a actelor administrative individuale emise pentru aplicarea actelor normative amintite astfel că ipoteza normei legale instituite prin art.9 alin.5 din L.a nr.554/2004 este întrunită, excepția inadmisibilității acțiunii din această perspectivă fiind nefondată.
Cât privește existența raportului de cauzalitate între paguba creată și aplicarea textului neconstituțional, Curtea constată că, în fapt, actele administrative individuale care au determinat demiterea reclamantului din funcția publică de conducere deținută rezultă din aplicarea O.U.G. nr. 3. respectiv a OUG nr. 1., declarate neconstituționale, iar eliberarea din funcția publică deținută îi produce o pagubă prin lipsirea de drepturile salariale aferente.
În consecință, în temeiul art.18 și art.9 alin.5 din L.a nr.554/2004 raportat la art.106 din L.a nr.188/1999, Curtea va obliga pârâții, în solidar, la repararea prejudiciului suferit de reclamant prin plata sumei ce reprezintă diferența între drepturile salariale cuvenite și cele efectiv plătite aferente perioadei cuprinse între data de 25 mai 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcția publică.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut efectele solidarității pasive în materie rezultate din dispozițiile de principiu ale art. 1003 cod civil ținând seama că ipoteza normei legale menționate anterior este întrunită.
Astfel, se poate susține cu temei că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și care conferă temei de reparație constând în plata tuturor drepturilor salariale neîncasate de reclamant în această perioadă este imputabil atât G. R. ca autor direct al actului normativ ilicit, sancționat ca atare de jurisdicția de contencios constituțional, cât și pârâților C. N. de P.
P. și M. M. și P. S. ca autori direcți ai actului administrativ ilicit sancționat de această dată de instanța de contencios administrativ, efect care decurge din ilicitatea actului normativ cu forță superioară.
Trebuie remarcat că cererea de reparare a prejudiciului cauzat prin ordonanțe ale G. face obiectul acțiunii grefate pe prevederile art. 9 alin. 5 din
L.a nr. 554/2004, iar persoana ținută să răspundă patrimonial în armonie cu această normă legală, este autorul nemijlocit al ordonanței cauzatoare de prejudicii.
Din această perspectivă Curtea reține că pentru toate consecințele de ordin patrimonial suferite de reclamant, vinovați, și în același timp responsabili, sunt pârâții condițiile răspunderii civile delictuale solidare prev. la art. 1003 Cod civil fiind îndeplinite.
4. Pentru aceleași considerente, Curtea apreciază că și cererea privind obligarea pârâților la plata daunelor morale este fondată.
Jurisprudența este unanimă în a admite că pentru consecințele nefavorabile de ordin moral suferite de funcționarul public ca efect al unui act administrativ individual nelegal ce vizează raportul de serviciu să poată fi acordate despăgubiri sub forma daunelor morale.
De altfel, art. 18 alin. 3 din L.a nr.554/2004 statuează că în cazul soluționării cererii, instanța de contencios administrativ va hotărî și asupra daunelor materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. O atare posibilitate este conferită și pentru litigiile ce au drept fundament prevederile art. 9 din L.a nr. 554/2004.
Probele administrate în cauză relevă faptul că prejudiciul moral suferit de reclamant se reflectă sub aspectul lezării reputației sale dobândite în calitate de director al autorității pârâte precum și aceea de persoană cunoscută în plan local și își are originea și cauza în acțiunile întreprinse de pârâte anterior, concomitent dar și ulterior adoptării deciziei atacate în prezenta cauză dar și după adoptarea sentinței nr. 44 din data de 03 noiembrie 2010 a Curții de A. C. prin care s-a decis suspendarea actelor administrative contestate în cauză.
Se poate observa astfel că reclamantul a fost practic împiedicat să-și exercite funcția de conducere și a fost expus unor umilințe atât în plan uman cât și în plan profesional cu consecințe inclusiv asupra bunului mers al activității autorității publice ajungându-se până la a se crea aparența unei conduceri paralele.
Rezultă mai apoi că în tot acest timp reclamantul a fost supus unei puternice presiuni psihice, ceea ce a condus la deteriorarea continuă a stării de sănătate, aspect care reiese din adeverințele medicale depuse.
Curtea mai constată că atitudinea pârâtei de a refuza, fără un temei legal, punerea în executare a sentinței de suspendare a ordinului de revocare din funcție a produs consecințe importante asupra psihicului reclamantului
și au condus în cele din urmă la încălcarea dreptului la muncă prin lipsirea acestuia de salariu ( CEDO, Hotărârea Buchen contra Cehiei - 2002 ) iar prejudiciul moral suferit s-a prelungit, respectiv accentuat în timp datorită intervalului relativ mare de timp de refuz a reintegrării în funcție și deci de asanare a prejudiciului (CEDO, cauza Teodorescu contra R. - 2008). În aceeași măsură, Curtea constată că prin comportamentul abuziv și ilegal al pârâtei reclamantului i-au fost afectate onoarea, prestigiul și demnitatea dobândite în comunitatea locală și în raporturile cu colegii de serviciu, atribute ocrotite de lege oricărei persoane.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere, pe de o parte, că reclamantul a dobândit o relativă satisfacție implicit de ordin moral prin suspendarea efectelor actului administrativ atacat și mai apoi a anulării de către Curte a actului administrativ vătămător, că față de acesta nu s-a dispus repunerea efectivă în funcția deținută anterior cu înlăturarea consecințelor negative de ordin salarial iar, pe de altă parte, se va avea în vedere că daunele morale prin nivelul sumei globale stabilite trebuie să imprime un caracter compensatoriu, nefiind admisibil ca aceasta să constituie nicio amendă excesivă pentru autorii faptelor ilicite și prejudiciabile și nici să constituie venituri nejustificate pentru victima acestora.
Față de toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 18 alin. 3 rap. la art. 16 din L.a contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu aplicarea art. 998, art. 999 și art. 1003 din Codul civil va admite cererea de acordare a daunelor morale apreciind că suma de 20.000 lei este justă și oferă o satisfacție echitabilă reclamantului.
Pe cale de consecință, Curtea va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
În temeiul art.274 C.pr.civ., Curtea va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 2523,3 lei reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial achitat.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII H OTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., F. ȘI P. S., cu sediul B., str.D.I.Dobrescu, nr.2-4.
Admite acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul F. I. cu dom. procesual ales în C.-N., str.B. N., nr.20, ap.2, jud. C. în contradictoriu cu pârâții C. N. DE P. P. cu sediul în B., str. Latină, nr.8, sector 2, GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P-ța V., nr.1, M. M., F. ȘI P. S. cu sediul B., str.D.I.Dobrescu, nr.2-4.
Anulează ordinul nr.496 emis la data de (...) de către pârâtul P. C. N.
DE P. P.
Constată nelegalitatea următoarelor acte administrative individuale:ordinul nr.356/(...) al P. C. N. DE P. P., ordinul nr.1170/(...) emis de M. M., F. ȘI P. S., ordinul nr.1070/(...) emis de P. C. N. DE P. P., ordinele nr.1356/(...), nr.1230/(...), nr.1533/(...), nr.21/(...), nr.201/(...) și nr.320/(...) emise de P. C. N. DE P. P.
Anulează ordinele nr.1142/(...) și nr.1148/(...) emise de P. C. N. DE P.
P.
Dispune repunerea reclamantului în funcția publică deținută anterior. Obligă pârâții, în solidar, la repararea prejudiciului suferit de reclamant prin plata unei sume ce reprezintă diferența între drepturile salariale cuvenite și cele efectiv plătite aferente perioadei cuprinse între mai
2009 și până la reintegrarea sa efectivă; obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 20000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 2523,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2011
JUDECĂTOR GREFIER
M. S. L. F.
Red./dact.MS/AC
6ex.- (...)
| ← Decizia civilă nr. 11/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5380/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
