Decizia civilă nr. 5524/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5524/2011
Ședința data de 7 decembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte: M. D.
Judecător: D. M.
Judecător: D. R.-R.
G.: P. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta S. M. L. și recursurile declarate de pârâtele A. F. P. B. M. prin D. G. A F. P. M. și de către A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1316 din 22 martie
2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtele, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
Mersul dezbaterilor, susținerile si concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 24 noiembrie 2011 când a fost amânată pronunțarea pentru data de 30 noiembrie 2011, iar mai apoi pentru data de 7 decembrie 2011.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1316/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. M..
S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta S. M. L., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. M., D. G. a F. P. M. A. F. pentru M. și în consecință:
A fost anulată D. nr. 2690/(...) emisă de A. F. P. B. M. D. nr. 517/(...) emisă de D. G. a F. P. M. D. nr. 3121/(...) emisă de A. F. P. B. M. și D. nr.
520/(...) emisă de D. G. a F. P. M..
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 1.774 lei, achitată cu chitanța seria TS6 nr. 4569690/(...) și suma de 3.333 lei achitată cu chitanța seria TS3 nr. 2130940/(...), cu dobânda legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 443,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, prin admiterea excepției inadmisibilității s-ar încălcat art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicăriiacesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens s-a pronunțat Curtea de A. C. prin D. civilă nr. 2292/(...), pronunțată în Dosar nr. (...).
Asupra cauzei pe fond, reclamanta a achiziționat cinci autoturisme marca DAF XF, OPEL ASTRA, FORD MONDEO, AUDI A4, CITROEN XSARA, în anul 2008, anul 2009 2010 din state membre al Uniunii Europene.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5., T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Întrucât instanța a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală, sens în care acțiunea a fost admisă în parte pentru autoturismele
Opel Astra și Citroen cu mențiunea că pentru celelalte autoturisme, acțiunea a fost respinsă în condițiile în care deciziile de calcul au fost emise în perioada în care era în vigoare O.U.G. nr. 5. în forma inițială, fără modificări, iar o parte au fost emise în perioada în care era în vigoare O.U.G. nr.
117/2009, aceste acte normative necontravenind normelor comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M., în nume propriu și în numele A. F. P. a municipiului B. M., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. De asemenea s-a reiterat și excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, întemeiată pe nulitatea cesiunii de creanță. Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prevăzută de dispozițiile C. de procedură fiscală. Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptuluicomunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal. Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală, cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prevăzute de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și A. F. pentru M., solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. 1. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE, atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română, ci la cea comunitară. S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale. 2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ D. de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și reclamanta S. M. L., solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul acțiunii în tot a acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., reclamanta a arătat că este cesionarul creanțelor arătate în petitele și motivele acțiunii introductive, în temeiul contractelor de cesiune notificate. În data de (...), recurenta reclamantă S. M. L. a depus concluzii scrise (f. 25 ). Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele: R. S. M. a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor diverse, le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar .După încheierea contractelor, reclamanta a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală. Aceste contestații au fost respinse ca neîntemeiate. Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ în raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe. Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal. Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală . Această condiție nu este îndeplinită de reclamantă pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii (recunoașterii) creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală. Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active și în această situație tribunalul în mod întemeiat a respins excepția dar câștigarea soluționării litigiului pe fond nu poate semnifica și câștigarea procesului în lipsa îndeplinirii condiției de validitate impusă de articolul 30 cod procedură fiscală. Acest articol poate fi invocat atât pe cale de excepție cât și analizat cu ocazia soluționării fondului cauzei din moment ce, nefiind născută creanța contribuabilului, aceasta nu poate fi transmisă cesionarului. Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale. Pe cale de consecință, Curtea constată că recursurile declarate de pârâtele D. G. a F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B. M., precum și recursul declarat de A. F. pentru M. sunt fondate, urmând a fi admise, împotriva sentinței civile nr. 1316/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată. Pentru considerentele expuse anterior,se va respinge recursul declarat de reclamanta S. M. L. împotriva sentinței civile nr. 1316/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. M., precum și recursul A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1316 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată. Respinge recursul formulat de reclamanta S. M. L. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. M. M. D. R.-R. D. G. C. P. Red.DM/dact.MS 3 ex.(...) Jud.fond: M.P.
| ← Decizia civilă nr. 5931/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2517/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
