Decizia civilă nr. 2517/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 2517/2011
Ședința din data de 01 iunie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. V. S. împotriva sentinței civile nr. 3517 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta U. DE M. ȘI F. I. H. și intervenientul în interesul pârâtei P. D. D., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se prezintă recurentul prin avocat B. C., în baza împuternicirii avocațiale nr. C. din (...), aflată la fila 60 din dosar, intimata U. de M. și F. I. H. prin avocat G. S. I., în baza împuternicirii avocațiale nr. 82 din (...), aflată la dosar, fila
35 și intimatul P. D. D. prin avocat O. C.-A., cu împuternicire avocațială nr.
11 din (...), aflată la fila 25 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată pentru a da posibilitatea recurentului să ia cunoștință de conținutul întâmpinărilor depuse la dosar.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată de Tribunalul Cluj și pe cale de consecință să se procedeze la casarea în totalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, care a pronunțat hotărârea pe baza excepției inadmisibilității acțiunii introductive, invocată din oficiu, la termenul din (...), bazată pe inadmisibilitatea unui cadru procesual motivat de împrejurarea că trebuia chemat în judecată, în calitate de pârât și domnul C. Dr. D. P. D., care este persoana nominalizată în hotărârea atacată prin acțiunea introductivă și care ar fi prejudiciată dacă nu ar fi parte în proces. Principiul disponibilității procesului civil, consacră dreptul părților de a determina limitele judecății și obiectul acesteia, iar potrivit art. 129 al. 6 C.pr.civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, neputând introduce din oficiu o altă persoană în proces. De asemenea arată că nu este vorba despre coparticipare forțată.
Cu privire la actul a cărei anulare se cere - H.a nr. 17/(...), nu are caracter personal, care determină participarea obligatorie a unei persoane, ci este vorba despre un act cu caracter administrativ , emis de organul de conducere al unei instituții publice, care privește buna funcționare a instituției, în speță a unei catedre, astfel încât nu se poate vorbi despre unact administrativ unilateral, în interesul unei persoane determinate. Mai mult în doctrină și în practica judiciară s-a consacrat că acțiunea se va face atât împotriva autorității pârâte cât și împotriva beneficiarului actului, acesta având posibilitatea, în contradictoriu, să se apere de atacurile reclamantului";.
A treia critică adusă hotărârii recurate este cea referitoare la împrejurarea că d-l D. P. D. era deja parte în proces, în calitate de intervenient în interesul intimatei-pârâte UMF, cu toate că prima instanță a apreciat că acesta trebuia chemat în judecată nu în calitate de intervenient, întrucât nu se bucură de toate drepturile unei părți în proces, însă fiind în prezența unei acțiuni în contencios administrativ, întotdeauna cel chemat în judecată este autoritatea emitentă. Totodată, fiind o acțiune în contencios administrativ, apreciază că nu are relevanță dacă acesta participă în calitate de pârât sau de intervenient.
De asemenea, reprezentantul recurentului precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei-pârâte U. de M. și F. I. H. solicită respingerea recursului ca nefondat, art. 47 C.pr.civ. precizează că există coparticipare procesuală dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză. Potrivit doctrinei, coparticiparea procesuală - litisconsorțiu - poate fi facultativă sau obligatorie, iar în situația coparticipării obligatorii, dacă reclamantul nu a creat posibilitatea unei coparticipări pasive, acțiunea inițiată este inadmisibilă. Combate susținerile reclamantului, potrivit cărora a fost încălcat principiul disponibilității, apreciind că prima instanță a procedat corect când a invocat din oficiu și a propus să fie chemat în judecată și d-l D. P. D., la care reclamantul a precizat expres că nu-și va extinde acțiunea și față de acesta, motiv pentru care instanța, dând curs principiului disponibilității, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Față de afirmațiile reclamantului, conform cărora actul nu ar avea caracter personal întrucât nu-l afectează pe d-l D. P. D., reprezentanta intimatei-pârâte arată că actul emis produce efecte directe în persoana intervenientului. Din punct de vedere procedural, precizează că există diferențe între drepturile și obligațiile părții în proces și cele ale intervenientului în interesul altei persoane, mai ales din perspectiva formulării căilor de atac.
Consideră că motivele invocate de recurentul-reclamant nu sunt pertinente, astfel încât recursul trebuie respins. Totodată solicită acordarea cheltuielilor judiciare, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta intimatului D. P. D. solicită respingerea recursului cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj, ca temeinică și legală, precum și acordarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din chitanța pe care o depune la dosarul cauzei. Precizează că în speță, ca urmare a alegerii intimatului în funcția de șef de disciplină la M. L., de către C. F., a fost emis un act care a născut în patrimoniul acestuia drepturi și obligații ce ar putea fi afectate. Prin raportare la dispozițiile art. 54-56 C.pr.civ., intervenientul se bucură de drepturi procesuale limitate, astfel încât se impunea ca intimatul să participe în proces în calitate de parte, iar nu de intervenient.
Consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
În replică, reprezentantul recurentului arată că excepția inadmisibilității a fost invocată ulterior discutării și încuviințării cererii de intervenție în interesul intimatei-pârâte.
În temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA P rin S. civilă nr. 3517 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.
(...) s-a admis excepția inadmisibilității.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. V.-S. în contradictoriu cu pârâta U. de M. și F. "I. H." C.-N.
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de D. P.-D..
A fost obligat reclamantul la plata către pârâta U. de M. și F. "I. H." C.- N. a sumei de 5.950 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea intervenientului accesoriu de acordare a cheltuielilor de judecată
În ședința publică din data de (...), instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie și, față de precizarea expresă a reclamantului că păstrează cadrul procesual pasiv astfel cum a fost indicat în cererea de chemare în judecată, nedorind să cheme în judecată nicio altă persoană, a invocat și pus în discuția părților excepția inadmisibilității raportat la acest cadru procesual pasiv.
Pentru ședința publică din data de (...), reclamantul a formulat concluzii scrise pe excepția invocată, apreciind, în esență, că actul contestat nu este un act administrativ individual, că instanța trebuie să respecte principiul disponibilității și să soluționeze cauza în limitele stabilite, neputând introduce din oficiu o altă persoană în proces și, oricum, persoana nominalizată în actul contestat este deja parte în proces, în calitate de intervenient în favoarea pârâtei.
Analizând excepția invocată prin prisma materialului probator administrat în cauză, precum și a susținerilor părților, instanța a admis-o, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Reclamantul a solicitat anularea, precum și suspendarea executării punctului 10 din H.a nr.17/(...) a C. F. de M. din cadrul UMF C.-N., în care s-a consemnat faptul că a fost ales de către C. facultății, prin vot secret, șeful de disciplină la M. legală, în persoana dlui conf. dr. D. P. - D., acesta obținând un număr de 19 voturi pentru și 10 împotrivă.
Reclamantul a chemat în judecată ca unică pârâtă pe UMF „. H. C.-N., din care face parte Facultatea de M. al cărei Consiliu a emis hotărârea parțial contestată.
I. a apreciat însă că acest cadru procesual, astfel cum a fost stabilit de către reclamant în exercitarea deplină a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, atrage inadmisibilitatea analizării pe fond a cererii astfel formulate, întrucât în cauză este incident un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie, impusă de natura obiectului cererii.
Astfel, instanța a observat că prin punctul 10 al hotărârii contestate se consemnează rezultatul votului prin care intervenientul accesoriu a fost ales șef de disciplină, ulterior, în urma numărării voturilor, fiind validat ca șef de disciplină. În urma acestei operațiuni, persoana aleasă dobândește o serie de drepturi/obligații inerente noii funcții deținute în cadrul facultății/disciplinei, fiind indiscutabil un act care produce efecte în mod nemijlocit în persoana sa. Din acest punct de vedere, nu poate fi reținutăapărarea reclamantului, care încearcă a susține că actul nu are caracter individual, ci privește întreaga comunitate didactică universitară, și a folosi argumentul logic al reducerii la absurd, prin aceea că ar trebui chemate în calitate de pârâte toate cadrele didactice din facultate, întrucât pleacă de la o ipoteză eronată în acest raționament. În realitate, pe de o parte, actul contestat produce efecte directe în persoana celui ales ca șef de disciplină și, pe de altă parte, instituie, desigur, o realitate obiectivă care este opozabilă întregii comunități didactice și pe care aceasta este ținută să o respecte.
Reclamantul a mai susținut că singura rațiune pentru care s-ar justifica o eventuală participare procesuală a persoanei alese șef de disciplină este aceea a opozabilității față de aceasta a hotărârii ce va fi pronunțată, care ar fi asigurată prin intervenția în proces în calitate de intervenient în favoarea pârâtei. I. nu poate reține această susținere, întrucât, astfel cum a argumentat anterior, în cauză se află în discuție, în mod nemijlocit și concret, statutul unui anumit șef de disciplină, care se impunea a dobândi calitatea de pârât nu pentru opozabilitate, ci pentru că acel act îi conferă, nominal, un anumit statut și anumite drepturi și obligații care i-ar putea fi afectate, fiind însă necesar să poată, în contradictoriu cu restul părților, să
„se apere de atacurile reclamantului";. Astfel, simpla calitate de intervenient accesoriu nu este suficientă pentru a asigura acestei persoane posibilitatea unei apărări efective și concrete a drepturilor sale, întrucât această nu conferă părții decât posibilitatea prevăzute de art.54 C., aceea de a îndeplini numai acele acte de procedură care nu sunt potrivnice interesului părții în folosul căreia intervine.
Mai mult, potrivit art.56 C., recursul intervenientului accesoriu ar fi socotit neavenit dacă pârâta nu a formulat recurs la rândul său, apreciind că o eventuală admitere a acțiunii nu i-ar prejudicia interesele, caz în care, de asemenea, intervenientul accesoriu ar fi lipsit de o apărare efectivă a drepturilor sale, fiind practic ținut de modul în care pârâta își face propria apărare, însă este evident că interesele acestor două persoane nu sunt neapărat convergente în sens procesual.
Un argument suplimentar referitor la insuficiența participării în proces a noului șef de disciplină în calitate de intervenient accesoriu este cel pe care însuși reclamantul îl invocă în susținerea cererii de suspendare a executării actului - cel legat de prejudiciul material (drepturile bănești aferente funcției de conducere), aspect cu privire la care este, de asemenea, necesar ca această persoană să poată participa în proces cu drepturi depline.
Contrar susținerilor reclamantului, instanța nu îi refuză acestuia judecarea cererii în limitele stabilite, ci, dimpotrivă, pronunță o soluție exact în aceste limite, argumentând motivele pentru care cererea reclamantului nu este admisibilă în actualul cadru procesual, cu atât mai mult cu cât acest aspect este unul de ordine publică, iar instanța este obligată să-l sesizeze și să-l pună în discuția părților.
Prin urmare, făcând aplicarea principiului disponibilității reclamantului în conducerea propriului proces, instanța se va pronunța asupra cauzei în limitele stabilite de reclamant, respectiv a admis excepția inadmisibilității, întrucât este incident un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie - este necesar ca procesul să se judece în contradictoriu cu toate părțile raportului juridic dedus judecății, condiție ce nu este realizată în speță.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta UMF „. H. C. - N. și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de D. P. - D., întrucât pârâta nu a căzut în pretenții.
În temeiul art.274 C., instanța a admis cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe reclamant la plata către pârâtă a sumei de 5.950 lei, reprezentând onorariu avocat; totodată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea intervenientului accesoriu de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, întrucât acestea rămân în sarcina persoanei care a considerat util a interveni pentru apărarea propriilor interese, admiterea unei astfel de cereri nefiind de natură a spori cheltuielile de judecată pe care le vor suporta părțile care au căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. V.-S. solicitând admiterea recursului formulat de reclamant împotriva Sentinței Civile nr. 3. pronunțată la data de (...) de Tribunalul Cluj - Secția M. de C. A. și F., de C. de M. și A. S. în D. având nr. unic (...), ca temeinic și legal și pe cale de consecință casarea în totalitate S. C. nr. 3. pronunțată la data de (...) de Tribunalul Cluj - Secția M. de C. A. și F., de C. de M. și A. S. în D. având nr. unic (...), ca fiind o sentință netemeinică și nelegală, și în temeiul dispozițiilor A. 312 alin.6, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului ci a soluționat cauza doar pe cale de excepție, să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Cluj, solicitând ca pe fondul cauzei să fie admisă cererea introductivă a reclamantului și să se dispună ANULAREA Punctului 10 din H. a nr. 17 / (...) a C. F. de M. din cadrul UMF "I. H." C.-N., prin care s-a decis "alegerea de către C. F. prin vot secret, a șefului de disciplină la M. L., în persoana dlui. Conf Dr. D. P. D., acest Pct. 10 al hotărârii fiind adoptat în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare în vigoare în materie; să fie admisă Exceptia de nelegalitate invocată de reclamant și pe cale de consecință să se constate nelegalitatea Hotărârii nr. 9 din (...) a Senatului Universitătii de M. și F. "I. H." C.-N., în ceea ce privește Punctele 5 și 6 din H.a nr. 9/ (...) a Senatului Universitătii de M. și F. "I. H." C.-N. referitoare la organizarea de alegeri la disciplina M. L. de la facultate a de M., acestea fiind adoptate în mod nelegal, cu nerespectarea și încălcarea dispozițiilor legale și universitare; cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, pe care urmează a le justifica prin script separat.
În motivare s-a arătat că:
I. Referitor la exceptia inadmisibilitătii actiunii
1. I. de judecată a invocat din oficiu la termenul de judecată din 16
Octombrie 2010 Excepția inadmisibilității acțiunii, punând în discuția părților această excepție cu prioritate față de restul actelor de procedură.
2. La următorul termen de judecată din (...) instanța de fond a lăsat cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu, iar prin S. C. nr. 3. pronunțată la data de (...) de Tribunalul Cluj - Secția M. de C. A. și F., de C. de M. și A. S. în D. având nr. unic (...), instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii reclamantului, excepție invocată din oficiu de instanta de judecată.
3. In critica acestei soluții netemeinice și nelegale a instanței de fond dorește să invoce în primul rând faptul că I. de judecată de la fond nu a precizat cu exactitate, în dezbaterile orale de la termenul din (...) (când s-a invocat excepția) la ce face referire în excepția invocată. I. a menționat atunci lapidar doar faptul că privește aspectul unui incomplet cadru procesual raportat la chemarea în judecată ca și pârâtă doar a Universității de M. și F. "I. H." C.-N. .
4. Deși reprezentantul reclamantului a solicitat instanței de judecată să dezvolte și să precizeze în mod complet și clar această excepție ainadmisibilității acțiunii, instanța de judecată s-a rezumat la simpla enunțare a excepției.
De asemenea, Excepția inadmisibilității nu a fost motivată nici în fapt nici în drept de instanța de judecată. Toate aceste aspecte au fost semnalate și în scris de reclamant prin N. scrise depuse la dosarul cauzei la fond.
Ulterior, prin considerentele sentinței atacate, instanța de fond a menționat mai multe aspecte pe care și-a întemeiat soluția.
5. Excepția invocată din oficiu de instanța de judecată se referă la un așa-zis incomplet cadru procesual care se referă la faptul că în cadrul procesului trebuia chemat în judecată în calitate de pârât și dl. C. Dr. D. P. D., care este persoana nominalizată în hotărâre a atacată prin acțiunea introductivă ca fiind ales noul șef de disciplină la M. L., și care ar fi prejudiciată dacă nu ar fi parte în prezentul litigiu.
6. În critica excepției invocate din oficiu de instanța de judecată, invocă următoarele argumente:
~ Principiul disponibilității procesului civil: se consacră dreptul părților de a determina limitele judecății și obiectul acesteia;
~ Actul administrativ dedus judecății nu prezintă acel caracter personal care să implice participarea obligatorie în calitate de pârât unui beneficiar individual al actului administrativ, în prezenta speță a dlui. C. Dr. D. P. D., care este persoana nominalizată ca fiind ales noul șef de disciplină la M. L.
~ Dl. C. Dr. D. P.-D. este deja parte în acest proces în calitate de intervenient în interesul pârâtei U.
~ Corolarul acestor argumente rezultă în faptul că nu poate subzista o sancțiune precum inadmisibilitatea cererii reclamantului raportat la faptul că dl. C. Dr. D. P. D. nu fost chemat în judecată în calitate de pârât.
7. Principiul disponibilității procesului civil consacră dreptul părților de a determina limitele judecății și obiectul acesteia.
Prin disponibilitate se înțelege posibilitate a conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare.
Ca o prerogativă a principiului disponibilității, A.129 alin. (6) Cod Procedură C. statuează că "în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii de duse judecății".
Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării. Reclamantul este cel care determină întinderea obiectului judecății și persoana sau persoanele cu care se confruntă în instanță. În acest cadru trebuie să se desfășoare activitatea judiciară în materie civilă.
Unul din prerogativele principiului disponibilității este dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării. Limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabilește cadrul procesual, persoanele chemate în proces și obiectul procesului.
8. Dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit. Prin aceasta, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces.
Într-o soluție de speță pronunțată de Curtea de A. C. - Secția C. (Decizie nr. 2.249 din 12 octombrie 2000) se statuează că : "În litigiul civil, instanta nu poate introduce din oficiu o alta persoana În proces, decât cele indicate de reclamant, prin cerere. P. de a largi sfera subiectiva a procesului o au numai părțile - reclamantul și paratul - sub forma chemării În judecata a altei persoane (ari. 57-59 Cod procedura civilă), chemării În garanție (ari.
60-63 Cod procedura civilă) și aratarii titularului dreptului (ari. 64-66 Cod procedura civilă), ori Însăși tertele persoane sub forma intervenției voluntare, În condițiile stabilite de art. 49 - 56 Cod procedura civilă. I. poate cel mult, În virtutea rolului activ, sa pună În discuția părților necesitatea introducerii În proces și a altor persoane".
Această decizie citată este relevantă tocmai pentru că a pus în discuție în cadrul unui recurs un aspect asemănător excepției invocate de instanța investită cu judecarea prezentului dosar: instanța de apel T. B.-N. a desființat S. civilă nr. 6199 din 22 septembrie 1999 a Judecătoriei B. și a trimis cauza spre rejudecare, dispunând ca "instanța de fond va improcesua în calitate de posesor faptic și SC Tarsis Internațional SRL B.".
Curtea de apel C. a decis că instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală. Se reține în considerentele hotărârii instanței de recurs Curtea de A. C. că "prin aceasta decizie, tribunalul a Încălcat principiul disponibilitatii, hotărârea fiind lipsită de temei legal, astfel ca este prezent motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă"
9. Tot în baza principiului disponibilității, instanța nu poate refuza judecarea unui proces în limitele stabilite de părți. E. de la această regulă sunt expres și limitativ stabilite prin lege.
În prezenta speță nu este aplicabilă nici o prevedere legală expresă a legii potrivit căreia să se împiedice judecarea cererii reclamantului în actualul cadrul procesual. I. de judecată nu a invocat nici o astfel de prevedere legală în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului (de altfel, nu a invocat nici un temei de drept pentru excepția pe care a înțeles să o invoce).
10. Actul administrativ dedus judecății nu prezintă acel caracter personal care să implice participarea obligatorie în calitate de pârât unui beneficiar individual al actului administrativ, în prezenta speță a dlui. C. Dr. D. P. D., care este persoana nominalizată ca fiind ales noul șef de disciplină la M. L..
Referitor la actele administrative cu caracter individual și adresate unui beneficiar anume identificat (cum este cazul autorizatiilor de construire, al autorizațiilor de practicare a diferitelor profesii la domiciliu), doctrina a subliniat și instanțele de judecată au recunoscut prin practica judiciară că în aceste cazuri singulare "acțiunea se va face atât impotriva autorității pârâte cât și impotriva beneficiarului actului, acesta având posibilitatea, in contradictoriu, să se apere de atacurile reclamantului (conform prof. Antonie Iorgovan, Noua lege a contenciosului administrativ - geneză și explicații, Edit.Roata, București, 2004, pag.267).
Dar în prezenta speță nu ne aflăm în situația unui act administrativ individual care să se adresează doar unui anume beneficiar. Confuzia ar fi ușor de făcut dar trebuie evitată.
În realitate, în acest caz suntem în prezența unui act administrativ emis de organul de conducere al unei instituții publice de învățământ prin care se reglementează activitatea curentă a instituției, respectiv o H. a C. F. de M. din cadrul UMF "I. H." C.-N., prin care s-a decis "alegerea de către C. F., prin vot secret, a șefului de disciplină la M. L..
Faptul că prin decizia atacată s-a nominalizat și persoana care a fost aleasă să conducă catedra de M. L. (alegerea ... în persoana dlui. C. Dr. D. P. D.) nu conferă actului un caracter de act administrativ adresat doar unui anume beneficiar. Din contră, actul are ca beneficiari întreaga comunitate didactică a F. de M. din cadrul U.
11. În aceste condiții nu este obligatorie chemarea în judecată în calitate de pârât a persoanei nominalizate în act ca fiind persoana care a fost aleasă să conducă catedra de M. L.. O altă interpretare ar presupune să chemăm pentru același raționament toate cadrele didactice din facultate, ceea ce nu se ia în discuție în acest dosar, problema discutată fiind doar cu privire la dI. C. Dr. D. P..
12. Dl. C. Dr. D. P. D. este deja parte în acest proces în calitate de intervenient în interesul pârâtei U.
Chiar în cazul în care s-ar lua în considerare o participare procesuală a acestei persoane, rațiune a pentru care se justifică o eventuală astfel de participare procesuală ar fi opozabilitatea cu acea persoană a hotărârii care se va pronunța în acest litigiu, pe de o parte. Ar mai putea fi pus în discuție un eventual drept al acelei persoane de a participa în acest litigiu prin prisma dreptului de a-și apăra drepturile care i-ar fi afectate prin hotărâre a care s-ar pronunța în acest litigiu. Oricare din aceste aspecte sunt însă acoperite în condițiile în care dl. C. Dr. D. P. D. este deja parte în acest proces în calitate de intervenient în interesul pârâtei UMF
13. Față de aceste aspecte mai sus învederate, se impunea a fi respinsă exceptiei inadmisibilitătii actiunii invocată de instanță din oficiu.
II. Pe fondul cererii reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele de nelegalitate indicate în acțiune.
În drept își întemeiază recursul pe prevederile A. 299 ȘI urm., art. 304 pct.9, art.312 Cod Procedură C., art. 1 și art. 7 și art.8, art. 15 din Legea nr.
554/2004 a C.ului A., prevederile art. 43 alin. (1) din Carta UMF I. H. C.-N.
și art. 72 alin.I l) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Intervenientul P. D. D. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Pârâta intimată U. de M. și F. „. H. C.-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Asupra recursului declarat Curtea constată următoarele:
Problema de drept ce se impune a fi dezbătută în cauză este aceea a obligativității coparticipării procesuale pasive într-un litigiu de drept administrativ vizând un act administrativ cu caracter individual - H.a nr.
17/(...) a C. F. de M. din cadrul U.M.F. C.-N. în care s-a consemnat faptul că a fost ales prin vot secret șeful de disciplină la medicină-legală în persoana domnului conferențiar dr. D. P.-D., acesta înlocuindu-l în funcție pe reclamantul din prezenta acțiune - conferențiar dr. R. V.-S..
I. de fond a apreciat că în condițiile în care reclamantul s-a limitat să cheme în judecată U. de M. și F. fără a-l împrocesua și pe dl. D. P.-D. - beneficiarul actului, acțiunea este inadmisibilă.
Raportat la această susținere Curtea apreciază că în speță a fost încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil și care consacră dreptul părților de a determina limitele judecății.
Faptul că reclamantul a înțeles să se judece doar cu autoritatea publică emitentă a actului fără a chema în judecată persoana nominalizată ca beneficiară a acestuia nu conduce la concluzia că acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă pentru simplul motiv că aceasta din urmă ar fi prejudiciată dacă nu ar fi parte în litigiu.
Cazurile de coparticipare procesuală pasivă sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar situația de față nu se încadrează în niciunul dintreacestea, astfel încât soluția la care ajunge instanța de fond prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii apare ca fiind nelegală, incident fiind art. 304 pct.
9 C.pr.civ.
În același sens pot fi amintite și prevederile art. 129 alin. 6 C.pr.civ. care statuează în sensul că „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";.
I. de judecată nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces și nici nu poate impune reclamantului o astfel de conduită având cel mult competența de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în proces a altor persoane, în condițiile art. 49-66 C.pr.civ.
Procedând într-o altă manieră se încalcă nu doar principiul disponibilității, ci se și refuză justițiabilului dreptul la acces la justiție așa cum este el consacrat, ca drept cetățenesc fundamental, atât prin art.6 pct.1 din Convenție, cât și prin art.21 din Constituția României, prin art.10 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și prin art.14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Este real faptul că în cazul actelor administrative individuale adresate unui anumit beneficiar acțiunea în justiție trebuie îndreptată atât împotriva autorității, cât și împotriva beneficiarului pentru a-i da acestuia din urmă posibilitatea de a se apăra.
Nerespectarea de către persoana care se consideră vătămată a acestei reguli nu atrage însă sancțiunea respingerii pretențiilor sale ca inadmisibile ci eventual inopozabilitatea hotărârii pronunțate față de beneficiarul actului.
Nu pot fi reținute însă susținerile recurentului potrivit cărora actul administrativ contestat o are ca beneficiară pe întreaga comunitate didactică a facultății de medicină, după cum nu poate fi reținută nici afirmația potrivit căreia instanța de fond a prezentat doar lapidar incidentul procedural cu privire la care ulterior a rămas în pronunțare - inadmisibilitatea datorită cadrului procesual incomplet, judecătorul fondului acordând chiar un termen de judecată pentru ca partea să își poată preciza poziția față de necesitatea extinderii cadrului procesual.
În ceea ce privește dreptul intervenientului în interesul pârâtei de a formula apărări acesta nu este limitat la susținerile făcute de către autoritatea publică, ci poate pe calea cererii incidentale formulate în cauză să prezinte toate elementele de fapt și de drept pe care le consideră concludente în susținerea poziției pârâtei.
Față de toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ. soluția ce se impune a fi pronunțată este aceea a casării hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, tribunalul urmând a se pronunța în măsura în care nu vor fi reținute alte incidente procedurale asupra fondului litigiului, potrivit cadrului procesual indicat de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R. V.-S. împotriva sentinței civile nr. 3517 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 5524/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4484/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
