Decizia civilă nr. 4749/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4749/2011
Ședința publică de la 17 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. I., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent personal.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1277 din (...) pronunțată în dosarul (...) al T.ui C., s-a respins cererea de suspendare și s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. I. D. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N., având ca obiect anularea dispoziției P.ui 2692/26 mai
2010 și plata drepturilor salariale.
T. a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul P. municipiului C.-N. iar prin dispoziția atacată au fost eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. În ceea ce privește sporul de dispozitiv, s-a reținut incidența deciziei 37/2009 a I. raportat la care interpretarea dispozițiilor legale se face în sensul că acest drept salarial se acordă funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul MAI și din cadrul instituțiilor publice din subordinea ministerului precum și personalului din serviciile comunitare care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau de detașare din cadrul fostului minister de interne. Pe de altă parte, sporul de stabilitate nu poate fi negociat printr-un acord colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. deoarece reclamantul este funcționar public, iar salarul său este stabilit prin lege, neputând fi negociat printr-un acord care de altfel, nu poate fi luat în considerare raportat la prevederile art.10 din OUG 1/2010, dată în aplicarea Legii 330/2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I., arătând că solicită modificarea în sensul admiterii acțiunii și anulării dispoziției ca netemeinică și nelegală.
Motivele de recurs susțin faptul că sporurile de care a beneficiat nu exced Legii 330/2009 fiind confirmate de notele din anexele I/2 și III/2 pentru salariații personal contractual, iar faptul că instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi investită cu acest obiect litigios, constituie o încălcare a principiului disponibilității procesului civil.
Practica judiciară și principiile ce stau la baza raporturilor de muncă arată că personalul din instituțiile bugetare poate negocia clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. De asemenea, se arată și faptul că Agenția Județeană de P. S. C. nu are atribuții legale de control asupra activității și actelor autorităților Administrației P.e Locale.
Pe de altă parte, salariații nu trebuiau prin trecerea la noul sistem de salarizare să aibă o diminuare a salarului brut de care beneficiau anterior potrivit reglementărilor în vigoare. Ca atare, se consacră principiul luării în considerare a tuturor sporurilor indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială a drepturilor recunoscute până la data intrării în vigoare a Legii
330/2009 prin hotărâri judecătorești, acte de negociere colectivă și alte acte specifice ale autorității locale.
Recurentul-reclamant invocă și o practică a Curții Europene a
Drepturilor Omului în sensul celor susținute, arătând că salariul este un bun în sensul art.1 alin.1 din Primul Protocol la C., care se bucură și de protecția juridică europeană, iar încălcarea acestui drept nu poate fi justificată de o opinie exprimată de o instituție care nu are atribuții legale în acest sens.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția contestată reclamantului i s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2010 ca fiind compusă din salarul de bază, sporul de vechime și sporul pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate.
Recurentul invocă faptul că aceste drepturi erau stabilite în acordul colectiv de la nivelul autorității publice locale, aprobat prin HCL 545 din (...) cât și în acordul colectiv de muncă anterior aprobat prin HCL 8.. Aceste acorduri nu au făcut obiectul controlului de legalitate și apreciind că acestea sunt nelegale, tribunalul a încălcat limitele principiului disponibilității.
Cu privire la acest motiv de recurs, este de remarcat faptul că art.10 din OUG 1/2010 dată în aplicarea Legii 330/2009 stabilește că nu vor fi luate în considerare la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu
1 ianuarie 2010 drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced Legii 330/2009.
Ca atare, legea a obligat autoritatea publică să verifice dacă acordul și actele administrative în baza căreia erau prevăzute și acordate drepturile salariale sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, urmând ca în conformitate cu Legea 330/2009 aceste drepturi să nu mai fie luate în considerare în cazul în care sunt încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Această prevedere este derogatorie de la prevederile art.30 alin.5 din
Legea 330/2009 pentru că vor fi menținute drepturile care erau stabilite în condiții de legalitate.
Prin urmare, autoritatea publică și instanța de fond nu au încălcat acordurile colective și actele administrative arătate de recurent precum șiprincipiul disponibilității, deoarece chiar legea a fost aceea care a obligat să se țină seama doar de acordurile și actele administrative legal încheiate, respectiv să se facă o apreciere indirectă asupra acestora, urmând ca fără să fie revocate sau anulate de instanță, acestea să nu fie luate în considerare.
Așa fiind, susținerea recurentului privitor la posibilitatea încheierii unui acord colectiv de muncă privitor la drepturile nestabilite de lege este invalidată chiar de prevederile art.29, 31 și 72 din Legea 188/1999, care arată în mod clar că salarul funcționarilor publici este stabilit prin lege, iar prin acordurile colective pot fi luate doar măsuri privitoare la îmbunătățirea condițiilor de muncă, de sănătate, de securitate privind programul de muncă precum și perfecționarea profesională.
De asemenea, în privința reclamantului nu sunt incidente prevederile legale referitor la sporul de dispozitiv, acest lucru fiind stabilit prin decizia de în interesul legii nr.37/2009 al I..
În ceea ce privește O. (...) acesta a fost abrogat așa cum a arătat T. la data de (...) prin O. 7. iar dispoziția 2696/(...) a avut la bază dispoziția privitor la modificarea statutului de personal al P. și al S. publice în subordinea Consiliului local al municipiului C.-N. emisă într-o perioadă în care ordinul arătat de recurent era în vigoare. Tot în baza acestui ordin în timpul cât acesta producea efecte, a fost efectuat controlul AJPS C., care a arătat existența unor nereguli însă, autoritatea publică emitentă a dispoziției
2696/(...) a fost aceea care a stabilit că aceste drepturi salariale negociate prin acordul colectiv nu au bază legală și prin urmare, nu mai pot fi acordate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ., Curtea va aprecia că nu există motive pentru modificarea sentinței recurate și va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr.1277 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER R . R. D. L. U. M. D. M. T.red.RRD/AC
2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 771/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5879/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
