Decizia civilă nr. 4826/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4826/2011
Ședința publică de la 18 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către A. N. PENTRU O. F. DE M. și A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva Sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimat SC S. T. R. S. și intimat M. M., F. ȘI P. S., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic M. G. în reprezentarea intereselor recurentelor și avocat B. J. H. pentru intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. Reprezentanta intimatei depune la dosar cauzei întâmpinare din care se comunică un exemplar și cu partea adversă. Totodată, reprezentanta intimatei- reclamante invocă excepția tardivității recursului declarat de către pârâta A. C. Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției, arătând că recursul a fost declarat în termenul legal, acesta fiind transmis prin poștă. Raportat la împrejurarea că la dosar nu există dovada transmiterii prin poștă a recursului și că acesta a fost înregistrat la data de 9 mai 2011, Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității. În continuare, Curtea pune în discuție excepția lipsei de interes a recursului declarat de A., invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare. Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției invocate, având în vedere că sentința atacată nu s-a pronunțat în contradictoriu cu această pârâtă, față de care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive. Solicită de asemenea obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Reprezentantul recurentei solicită respingerea excepției, arătând că prin recursul declarat, A. a dorit să reitereze situația generată de două acte normative, care a dus la imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor de plată de către A. C. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1412 din 18 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., s-a respins cererea reclamantei SC S. T. R. S., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE O. A F. DE M., M. M. ȘI S. S., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași sentință s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S. T. R. S., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și s-a dispus anularea Deciziei nr.224/2010 emisă de A. C., care a fost obligată la plata către reclamantă a subvenției în cuantum de 8563 lei, cu dobânda legală de 1922.04 lei calculată până la data de (...) și în continuare până în ziua plății efective prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din Legea nr. 7. aferentă perioadei 06 martie 2009 - 06 martie 2010 precum și la plata sumei de 4, 30 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Zillmann Zoltan, persoana care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.80 din Legea nr. 7.. Ulterior, la data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, încheindu-se și Convenția 47/(...), cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă epuizându-se sumele alocate acestor credite bugetare în conformitate cu dispozițiile L. nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit art.80 alin.1 din Legea 7., angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent: c) O sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din Legea 7., a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna martie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pârâta a invocat prevederile relevante ale L. 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a reținut că decizia contestată este nelegală, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 234/2010 și în raport de încheierea C. 47/(...), a obligat pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din Legea 7. aferentă perioadei 06 martie 2009 - 06 martie 2010. În temeiul art.274 C.proc.civ, pârâta a fost obligată și la plata a 4, 30 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei cu taxă timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele A. N. PENTRU O. F. DE M. și A. J. PENTRU O. F. DE M. C.. În recursul pârâtei A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și înregistrat la data de 09 mai 2011, se solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației înaintată de reclamantă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 si 9 Cod proc. civ. În recursul pârâtei A. N. PENTRU O. F. DE M. se solicită admiterea acestuia și modificarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond. În motivarea recursului, pârâta a arătat că respingerea solicitării reclamantei s-a făcut în temeiul L. nr. 500/2002 actualizata, privind finanțele publice, care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar. În argumentarea acestei poziții, pârâta a a invocat Normele metodologice de aplicare a L. nr. 7. aprobate prin H. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, astfel cum erau în vigoare la data emiterii de către A. C. a deciziei nr. 227/2010, în vederea acordării subvenției prev. de art. 80 din Legea nr. 7., toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile prezentei legi. Totodată, cheltuielile bugetare au o destinație precisă si limitată si sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice si în legile bugetare anuale. De asemenea, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele si nici angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonantă si plătită dacă nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. AJ.O.F.M. C., la fel ca alte instituții publice are doar calitatea de ordonator terțiar de credite si în consecință se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prev. la art.22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, articol al cărui conținut prevede că ordonatorii de credite au obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale. Cu privire la sumele de bani acordate în temeiul art. 80 din Legea nr. 7., pârâta a precizat că angajatorii beneficiază de aceste sume de bani cu titlu de subvenții dar doar în urma încheierii unor convenții cu agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă. Conventia reprezintă, în cazul de față, acordul bilateral de voință necesar în vederea materializării acesteia, dar convenției nu i s-a dat curs întrucât AJ.O.F.M. C. nu si-a dat consimțământul pentru că se află in imposibilitatea legală a onorării obligației față de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, institutia neputându-se angaja la o obligație de plată pentru o sumă si dintr-un fond a cărui limită maximă a fost atinsă si a cărui conținut financiar aprobat a fost epuizat. Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele: Cu privire la recursul formulat de către recurenta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., Curtea a constatat că acesta este tardiv. După cum rezultă din actele dosarului, recursul declarat de pârâta- recurentă A. C. a fost înregistrat la data de 09 mai 2011 (f.2). Potrivit dovezii de la fila 68 (dosar fond), sentința primei instanțe a fost comunicată pârâtei la data (...), iar termenul de recurs de 15 zile prevăzut de art. 301 C. raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101 C. pr. civ., a expirat la data de 06 mai 2011. Conform art. 102 alin. 1 C., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1 C., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Drept urmare, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate, recursul pârâtei A. C. va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată. Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se retine de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei. Referitor la recursul recurentei A. N. PENTRU O. F. DE M., Curtea aconstatat că acesta este lipsit de interes. Astfel, prin sentința recurată, a fost respinsă cererea reclamantei S. S. T. R. S., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE O. A F. DE M., M. M. ȘI S. S., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Or, rezultă din cuprinsul art. 299 și urm. Cod procedură civilă că nu justifică interes în promovarea căii de atac a recursului decât partea care a pierdut procesul, nu și cea care a avut câștig de cauză implicit prin respingerea față de aceasta a cererii introductive. In mod lipsit de echivoc, în aceste condiții, pârâta A. N. DE O. A F. DE M. nu are nici un interes să ceară pe calea recursului modificarea sentinței nr. 1412 din 18 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. prin care cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta reclamantei SC S. T. R. S., în contradictoriu cu A. N. DE O. A F. DE M., a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul declarat de pârâta A. N. DE O. A F. DE M. ca lipsit de interes. În temeiul art. 274 C.proc.civ. Curtea va obliga în solidar recurentele să plătească, în favoarea intimatei SC S. T. R. S., suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la fila 21. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU O. F. DE M. împotriva sentinței civile nr. 1412 din 18 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Obligă în solidar recurentele să plătească intimatei SC S. T. R. S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2011.{ F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Grefier, A. B. } Red.M.I.I./(...) Jud.H.C./2 ex. Jud.fond: A.M.B..
| ← Decizia civilă nr. 985/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 671/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
