Decizia civilă nr. 4875/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 4875/2011
Ședința ta de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘED.TE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarat de pârâții C. G. AL M. B. și P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 2135 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații A. C. I. PENTRU D. R. DE M. și A. PENTRU P. ȘI D. P. D. R. P., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 noiembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 14 noiembrie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2135 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor, invocate de către pârâți.
A fost admisă cererea formulată de reclamantele A. C. I. pentru D. R. de M. și A. pentru P. și D. P. din R. Pro Do Mo în contradictoriu cu pârâții C. G. al mun.B. și P. mun.B..
S-a dispus suspendarea executării Hotărârii C.ui G. al mun.B. nr.1. și a executării autorizației de construire nr.363/(...) emisă de P. G. al mu.B. până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această soluție instanța premergător analizării fondului, în conformitate cu disp.art.137 cod pr.civ., a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Potrivit art.1 al.1 din Legea nr.554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul lega al unei cereri. Interesul poate fi atât privat cât și public. În reținerea calității procesuale active, cât și a interesului în promovarea unei acțiuni în contencios administrativ este suficient a stabili că actul administrativ atacat și suspus controlului instanței vatămă sau este pe cale să vatăme un drept subiectiv al reclamantului.
Raportat la aceste dispozițiile legale și la susținerile reclamantelor , instanța va respinge excepția calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantelor.
În considerarea principiilor legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de excepție,aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, în tem.art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții:un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Analizând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la cazul bine justificat, instanța a reținut ca un indiciu suficient pentru a crea o îndoială puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ faptul că H. nr.1. a fost anulată prin prin SC nr.1518/(...) a T.ui B.. Această condiții subzistă și cu privire la autorizația de construire în speță, cât timp aceasta a fost emisă în baza H. nr.1..
Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în cerere.
În speță, s-a reținut din adresa nr.333/2010 a I. de S. în C. necesitatea declasării unor imobile aflate pe lista monumentelor istorice, care vor fi afectate de supralărgirea propusă. Totodată instanța a mai avut în vedere și faptul că realizarea scopului acestor acte administrative vizează și demolarea unor imobile, monumente istorice, față de care au și fost emise autorizații de demolare.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, tribunalul a admis cererea de suspendare.
P. municipiului B. a formulat recurs împotriva acestei hotărâri invocând incidența disp. art.3041 și a art.304 pct.7,8 și 9 C.pr. civ. arătând că a invocat excepția lipsei efectuării procedurii prealabile prevăzută în mod imperativ de art.7 din Legea nr.554/2004 cu privire la H. 1. care a fost făcută publică pe postarea ei pe pagina de internet a P. M. B. încă de la data emiterii astfel că plângerea prealabilă trebuia făcută în 30 de zile iar prin plângerea formulată la data de (...) a fost depășit termenul de 6 luni prev. de art.7 alin.3 din Legea nr.554/2004. Recurentul a mai învederat că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes fără a motiva acest aspect expunând doar susținerile reclamantei și validându-le fiind astfel incident în mod evident art.304 pct.7 C.pr.civ. nefiind evidențiată o motivare proprie. Reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare sesizării instanței de contencios administrativ neprobând în nici un mod că au fost vătămate într-un drept propriu sau într-un interes legitim prin actele administrative a căror suspendare o solicită iar invocare prev. art.5 lit.d și art.20 alin.6 din OUG nr.195/2005 nu pot întemeia calitatea procesuală activă a reclamantelor decât în măsura în care acestea probează că cererea are legătură cu protecția mediului iar reclamantele nu au demonstrat acest fapt. Nu au fost îndeplinite cele două condiții impuse de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 întrucât nu există nici cazul bine justificat și nici paguba iminentă. Așa cum s-a arătat și la judecata pe fond în ceea ce privește H. nr.1. a fost emis cu respectarea prevederilor ordinului MLPAT nr.176/N/2000 deoarece nu este un PUZ incomplet cu doar o hotărârii a unei autorități publice locale princare se aprobă delimitarea spațiului public a ferent diametralei N-S etapa I pe tronsonul B.-B.-V. P. în cadrul unui PUZ astfel că nefiind un PUz nu necesită avizul M.ui Transporturilor C.lor și Turismului și nu încalcă prev. Legii nr.422/2001 deoarece prin act nu sunt desființate imobile monument istoric și nu este un plan sau program în domeniul amenajării teritoriului. Referitor la autorizația de construire nr.363/(...) se relevă de către recurent de asemenea că a fost emis în baza Legii nr.50/1991 și art.13 din Normele Metodologice în aplicarea art.7 alin.12 din Legea nr.50/1991 și art.7 alin.16 din același act normativ. Inexistența pagubei iminente a fost în mod greșit fundamentată pe adresa nr.333/2010 a I. de S. în C. deoarece din aceasta nu reiese iminența declasării unor imobile în temeiul vreunuia din actele administrative în cauză ci exact opusul astfel că este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.8 C.pr.civ. Reclamantele nu au făcut dovada pagubei iminente iar demolările invocate nu s-au efectuat și nu se pot efectua în baza actelor a căror suspendare se solicită exproprierile declasările și desființările unor imobile nu sunt întemeiate pe actele administrative a căror suspendare se solicită. Recurentul mai invocă sentința civilă nr.3110/(...) pronunțată de Tribunalul București prin care a fost respinsă cererea de suspendare a H. nr.1. în care s-au invocat exact aceleași motive pentru suspendarea acelorași acte. Pârâtul C. G. al municipiului B. a formulat de asemenea recurs împotriva aceleiași hotărâri arătând că sunt incidente prev. art.304 pct.9 C.pr.civ. întrucât hotărârea CGMB nr.1. nu este susceptibilă de a produce o pagubă iminente respectiv un prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Declasarea și demolarea imobilelor aflate pe lista monumentelor istorice nu constituie efectul direct al executării H. nr.1. ci consecința executării actelor administrative subsecvente acestei hotărâri respectiv autorizațiile de desființare/demolare emise în condițiile Legii nr.50/1991, ordinele de declasare emise în condițiile Legii nr.422/2001 și actele emise în procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Recurentul mai învederează că hotărârea este nelegală în ceea ce priește soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes întrucât consideră că nu a fost dovedită calitatea procesuală activă și interesul nici prin prisma art.5 lit.d și art.20 alin.6 din OUG nr.195/2005 având în vedere că obiectul dosarului nu privește contestarea vreunui act administrativ dintre cele enumerate de OUG nr.195/2005 iar H. nr.1. nu conține dispoziții ce pot avea impact asupra mediului astfel cum este acesta definit prin art.1 alin.2 din OUG nr.195/2005. Analiza recursurilor formulate în raport de motivele invocate relevă următoarele: Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin înregistrarea plângerii. Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare verifică existența plângerii doar sub acest aspect, al existenței, ca și condiție prealabilă sesizării instanței, fără a fi îndreptățită a verifica aspecte ce țin de efectivitatea demersului sub aspectul respectării termenelor și condițiilor pentru declanșarea recursului grațios. De altfel susținerile privind nerespectarea acestor exigențe nu pot fi primite având în vedere raportarea textului legal la momentul luării la cunoștință care nu este identic cu data publicării actului , dovada momentului de la care începesă curgă acest termen fiind în sarcina pârâtului care s-a rezumat la afirmarea epuizării momentului și a împrejurării că a procedat la publicarea actului. Prima instanță în consecință în mod corect a apreciat că este îndeplinită condiția existenței plângerii prealabile în limitele stabilite de art.14 din Legea nr.554/2004. Aserțiunile recurenților referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor legale în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei de interes a reclamanților și a incidenței disp. art.304 pct.7 C.pr.civ. nu pot fi apreciate ca pertinente. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Pentru a răspunde acestor exigențe, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării. Instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei. Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat" ascultate ", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor. argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V an de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, § 59; în același sens, cauza Albina c. R., hot. din 28 aprilie 2005, § 30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Prima instanță în consecință se apreciază că a examinat excepțiile invocate chiar dacă argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile recurenților au coincis cu cele pentru care reclamantele au pretins respingerea acestora nu echivalează cu lipsa motivării, expunerea motivelor apărând însă ca fiind evidentă nefiind astfel prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ. așa cum susține recurentul P. M. B.. Interesul în promovarea acțiunii trebuie justificat prin vătămarea adusă reclamantului într-un drept sau într-un interes legitim de către autoritatea publică pârâtă. Legiuitorul a stabilit că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept. Persoana vătămată a fost definită prin dispozițiile art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 ca fiind orice persoană titulara unui drept ori a unui interes legitimvătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri iar sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice fără personalitate juridică titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate. Prevederile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 sunt o consacrare a categoriei contenciosului subiectiv în sensul în care acestea trebuie interpretate de așa natură încât să reiasă că un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim. De altfel, aceste dispoziții legale pun în aplicare norma constituțională cuprinsă în art.52 alin.1 din Constituția României privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de a obține recunoașterea dreptului pretins a interesului legitim și anularea actului și repararea pagubei. Interesul legitim invocat de legiuitor nu se confundă cu noțiunea de interes, condiție de exercitare a acțiunii urmând a fi determinat în raport de starea de fapt și constituind o parte esențială a fondului litigiului. Prima instanță a procedat la analizarea existenței interesului astfel cum este acesta definit de legea contenciosului administrativ concluzionând că din această perspectivă reclamantele au făcut dovada existenței unui interes vătămat prin emiterea autorizației de construire și a hotărârii consiliului a căror suspendare se solicită. Justificarea interesului în promovarea acțiunii prin raportare la calitatea titularilor cererii respectiv la obiectul de activitate al acestora astfel cum apare menționat în statutul Asociației pentru P. și D. P. din R. și Asociației C. I. pentru D. R. de M. a fost corect reținută de către prima instanță. Persoanele juridice au acele drepturi care corespund scopului lor, stabilit prin lege prin actul de înființare sau statut, actele juridice ce exced acestora fiind considerate nule. Practica instanței supreme a fost în sensul de a recunoaște organizațiilor non guvernamentale posibilitatea de a justifica legitimarea procesuală activă în temeiul textelor din dispoziții legale speciale cu preeminență acțiunile exercitate pentru apărarea mediului în vederea prevenirii vătămărilor și mai puțin pe calea răspunderii din perspectiva prejudiciului. Susținerile recurenților potrivit cărora nu s-a făcut dovada existenței interesului prin raportare la textele invocate art.5 lit.d și art.20 alin.6 din OUG nr.195/2005 în vederea justificării calității procesuale active prin raportare la împrejurarea că suspendare actelor administrative a fost solicitată în legătură cu protecția mediului urmează a fi înlăturate pentru următoarele considerente: Organizațiile non guvernamentale care promovează protecția mediului au drept la acțiune în justiție în probleme de mediu având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecția mediului potrivit art.20 alin.6 din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului. Legiuitorul așadar a instituit o ipoteză specială în care legitimarea procesuală activă este asigurată prin textul legii distinct de raporturile ce ar putea fi invocate ca existând între persoanele ce-și opun reciproc existența unor drepturi și obligații. Contrar susținerilor recurenților referitor la lipsa caracterului de organizații care promovează protecția mediului sau de lipsa unui impact asupra mediului a actelor a căror suspendare se solicită, statutul reclamantelor cuprinde dispoziții exprese de natură a înlătura o astfel de afirmație. A. pentru P. și D. P. din R. Po Do Mo potrivit statutului său, art.7 lit.c are ca obiect monitorizarea procesului normativ la nivelul administrației publice centrale și locale și urmărirea conformității legislației secundare cu principiile consacrate la nivel legislativ în domeniul protecției monumentelor istorice urbanismului și amenajării teritoriului autorizării lucrărilor de construcții protecției mediului și spațiilor verzi. Curtea va achiesa la susținerile intimaților potrivit cărora existența unui impact asupra mediului prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită apare ca prezumată atâta timp cât legiuitorul a instituit obligativitatea emiterii unui aviz sau acord de mediu în momentul edictării unui PUZ ori așa cum s-a reținut anterior actul a cărui suspendare se solicită este parte integrantă dintr- un astfel de act apărând ca fiind în mod evident prezentă condiția afectării mediului. Considerentele evidențiate anterior au relevat că susținerile recurenților referitoare la greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii de suspendare nu sunt pertinente iar înlăturarea lor de către prima instanță a fost corectă astfel că nu este prezent nici motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. invocat de ambele recurente. Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis . Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art. 14 statuează că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ";. Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului. Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată . Cazul bine justificat reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 . Împrejurarea invocată de reclamanți în critica actelor a căror suspendare se solicită potrivit cărora aspectele privind legalitatea desfășurării procedurii sunt de competența exclusivă a instanței de judecată, competență atribuită prin lege specială, sunt corecte, instanța investită cu cererea de suspendare procedând doar la verificarea pe cale incidentală a existenței unei împrejurări legate fie de starea de fapt fie de cea de drept de natură să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative. Aserțiunile recurentului P. municipiului B. potrivit cărora nu este prezent cazul bine justificat întrucât hotărârea consiliului a cărei suspendare se solicită nu este în fapt un PUZ incomplet ci doar o hotărâre prin care se aprobă delimitarea spațiului public aferent în cadrul unui PUZ nu pot fi primite întrucât un act ce face parte integrantă dintr-un alt act trebuie să respecte atât lamomentul emiterii cât și ulterior toate condițiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească acel act la momentul emiterii. Recurentul nu înlătură prin afirmațiile potrivit cărora actul este emis cu respectarea actelor normative de rang superior în baza cărora a fost edictat, intimații paralizând cu afirmații concrete și indicarea unor texte evidențiate în mod concret a căror nerespectare se afirmă evidențiind spre exemplu că deși au fost aplicate dispozițiile care reglementează autorizarea în regim de urgență nu s-a justificat urgența în raport cu data emiterii actelor anterioare și a celor de executare emise ulterior. Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Îndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat în ceea ce privește hotărârea nr.1. sub aspectul răsturnării prezumției caracterului de legalitate a actului s-a justificat și în raport de sentința civilă nr.1518/(...) pronunțată de Tribunalul București prin care s-a admis cererea de anulare a actului administrativ reținându-se caracterul de parte a planului de urbanism tip zonal și omisiunea obținerii avizelor necesare anterior emiterii actului. Existența condiției în cauză s-a demonstrat având în vedere situația concretă întrucât consecința punerii în executare a actelor a căror suspendare se solicită presupune intervenția supra monumentelor istorice în sensul art.23 alin.2 din Legea nr.422/2001. Aserțiunile intimaților referitor la efectele asupra patrimoniului în baza unor acte administrative emise având ca temei actul administrativ a cărui suspendare se solicită sunt apreciate ca fiind pertinente. Legalitatea actului administrativ atacat se fundamentează pe legalitatea actelor care au stat la baza emiterii acestuia iar analiza actelor și operațiunilor tehnico-materiale care au format ansamblul de documente necesare emiterii actului solicitat se analizează concomitent cu actul administrativ atacat. Condiția existenței pagubei apare ca fiind îndeplinită chiar și în ipoteza în care prejudiciul material se creează doar în premisă prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în ipoteza în care acesta este temei a unui alt act administrativ de natură a crea el însuși prejudiciul care se reclamă. Aserțiunile recurentei la inexistența pagubei iminente și a greșitei interpretări a dresei nr.333/(...) a I. de S. în C. vor fi înlăturate și se va reține că nu este prezent nici motivul de recurs prev. de art.304 pct.8 C.pr.civ. invocat de recurentul P. M. B. întrucât efectele prezumtiv păgubitoare ale actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat a fost analizată în relație corectă cu acesta pentru argumentele evidențiate anterior. Recurentul C. G. al M. B. în cuprinsul recursului arată că declasarea și demolarea imobilelor aflate pe lista monumentelor istorice nu este efect direct a executării hotărârii ci consecință a executării actelor administrative subsecvente acestei hotărâri, recunoscând astfel relația de subordonare atât a condițiilor cât și a efectelor între actele administrative a căror suspendare se solicită și cele ce sunt temei subsecvent . Argumentele evidențiate anterior au relevat că recursurile formulate sunt nefondate nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate prima instanță evidențiind motivele pentru care a pronunțat o anumită soluție astfel că nu pot fi incidente prev. art.304 pct.7 C.pr.civ., a dat valoarea corectă actelor juridice prezentate astfel că nu devine aplicabil art.304 pct.8 C.pr.civ. și a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale determinate ca fiind incidente astfel că nu este prezent nici motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. și nici vreun alt motiv de recurs de ordine publică astfel că în baza art.312 C.pr.civ. recursurile vor fi respinse. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge recursurile declarate de pârâtul P. M. B. și C. G. AL M. B. împotriva sentinței civile nr.2135 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011. PREȘED.TE JUDECĂTORI A. C. M. S. C. P. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...)jud.fond. A. C.
| ← Decizia civilă nr. 2675/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1478/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
