Decizia civilă nr. 1652/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1652/2011
Ședința din data de 02 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul B. I. IN C. DE P. AL C. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3043 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 27 aprilie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei CURTEA DE
CONTURI A ROMÂNIEI.
C., din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.3043 din 25 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea reclamantului B. I. in calitate de primar al comunei C. M. și în nume propriu, împotriva pârâtei C. DE C. A R. având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 11/2010 a Curții de C. a R. - C. de C. a J. C. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și anularea în tot a Încheierii nr. VI.189/(...). Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin D. nr.11/(...) la punctul 1 s-a constatat că inventarierea patrimoniului în anul 2009 nu a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv. Prin aceeași decizie la punctul 2 s-a constatat că au fost acordate personalului propriu al entității indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani însumă de 173.656 lei care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare. La acest punct se reține că aceste drepturi au fost acordate în baza C.ui/Acord colectiv de muncă înregistrat la D. C. - C. D. S., L., S., C. și C. C. de M. sub nr.879 respectiv 888/(...) și se referă la: spor de fidelitate și loialitate față de instituție și de confidențialitate pentru păstrarea secretului de serviciu, în cuantum de 250 lei/lună; indemnizație de hrană în cuantum de 12 lei/zi/ salariat; indemnizație pentru ținută decentă în cuantum de un salariu mediu brut/economie, pe fiecare semestru; indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază; ajutor de sărbători în echivalent de un salariu mediu brut pe economie; primă de vacanță în echivalent de un salariu mediu brut realizat în luna precedentă, pentru personalul contractual; contravaloarea transportului salariaților de la domiciliu la locul de muncă. De asemenea, s-a reținut că prin acordarea acestor drepturi au fost încălcate: art.14 alin.2, 3 și 4, art.22 (1) din Lg. nr.273/2006; art.15 alin.1 din OG nr.6/2007; art.13 (1) din OG nr.10/2008, art.8 (1), 12 (1) și 24 (1) din Lg. nr.130/1996 precum și art.3 (2) din C. colectiv de muncă unic nr.2895/2006. Pentru înlăturarea acestor abateri de la legalitate și regularitate în baza prev. L. nr.94/1992 precum și ale Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. dar și valorificarea actelor rezultate din aceste activități prin D. nr.11/(...) emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. J. C. s-a dispus: efectuarea inventarierii generale a patrimoniului public și privat al entității cu respectarea prevederilor legale, cuprinderea tuturor elementelor de activ și pasiv în cadrul inventarierii și valorificarea rezultatelor acesteia; stabilirea de către conducerea Primăriei C. M. în temeiul art.33 alin.3 din Lg. nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. a R., republicată, întinderea prejudiciului urmare a plății unor indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia în condițiile legii; calcularea, înregistrarea în evidența contabilă și regularizarea cu bugetele publice a contribuțiilor aferente drepturilor acordate necuvenit. În cadrul deciziei cu nr. de mai sus s-a stipulat că „nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de către conducere a măsurilor transmise de C. de C., constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, conform prev. art.1281 din Lg. nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, cu modificările și completările ulterioare";. Prin Încheierea nr.VI. 189 din (...) emisă de Curtea de Conturi a României s- a respins contestația nr.685/(...) formulată de P. C. C. M. împotriva măsurii dispuse la punctul 2 din decizia nr.11/(...) emisă de C. de C. C., reținându-se în esență că raportat la prevederile legale care reglementează acordarea drepturilor de natură salarială care face obiectul contestației apărarea reclamantei este neîntemeiată întrucât nu sunt stabilite prin lege. Așa cum rezultă din încheierea cu nr. de mai sus, C. de soluționare a contestațiilor în mod corect a analizat contestația prin prisma examinării prevederilor legale care reglementează acordarea drepturilor de natură salariale care fac obiectul acesteia, respectiv: prevederile art. 157 (2) din L. nr. 53/2003potrivit cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege; prevederile art. 11 (1) din L. 130/1996 conform cărora contractele colective de muncă se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale; prevederile art. 72 din L. 188/1999 potrivit cărora autoritățile si instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, acorduri care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor de la locul de muncă; prevederile 24 si 25 din H.G. nr. 833/2007 potrivit cărora acordurile colective se încheie pentru funcționarii publici din cadrul unei autorități sau instituții publice, însă clauzele înscrise în acordurile colective nu pot stabili drepturi suplimentare față de cele reglementate de lege. Sporul de fidelitate si loialitate față de instituție acordat funcționarilor publici și personalului contractual în mod corect s-a apreciat de comisia de soluționare că nu poate fi acordat întrucât acesta nu este stipulat în mod expres în cadrul O.G. nr. 6/2007 si O.G. nr. 10/2008, fiind irelevantă apărarea formulată de reclamant sub aspectul principiilor de drept care guvernează materia contractelor si a fondurilor colective de muncă. Referitor la acordarea sporului de confidențialitate pentru păstrarea secretului de serviciu acordat funcționarilor publici si personalului contractual în mod corect s-a apreciat de comisie că aceștia nu sunt îndreptățiți întrucât printre instituțiile nominalizate la art. 15 alin.1 din O.G. 6/2007 si art. 13 alin.1 din O.G. 10/2008 nu se regăsesc si primăriile, iar ca o consecință, prevederile legale referitoare la drepturile pentru asigurarea confidențialității nu sunt aplicabile personalului acestora. Din aceleași rațiuni, în mod corect s-a apreciat că sporul de mobilitate nu se include printre drepturile de care beneficiază funcționarii publici în conformitate cu prevederile OG 6/2007 și O.G. nr. 10/2008. Potrivit prevederilor L. 142/1998, salariați din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană numai sub forma tichetelor de masă care pot fi utilizate potrivit destinațiilor prevăzute de lege, context în care în mod corect s-a apreciat că acordarea indemnizației de hrană nu are temei legal. Este real că potrivit prevederilor art. 32 din L. nr. 188/1999 funcționarii publici sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului și primesc gratuit această uniformă însă având în vedere că atât funcționari publici cât si personalul contractual din cadrul Primăriei comunei C. M. nu se încadrează în categoria acelora care să fie obligați, potrivit legii, să poarte uniformă în timpul serviciului, în mod corect s-a apreciat că sumele de bani pentru ținută decentă nu au temei legal. Cu privire la indemnizația de dispozitiv de 25%, în mod corect C. de soluționare a contestației a examinat-o prin prisma prevederilor art. 13 din L. nr. 138/1999 potrivit cărora, cadrele militare în activitate, militarii angajati pe bază de contract si salariații civili beneficiază de aceasta din solda de funcție, solda degrad, solda de merit, indemnizația de comandă si gradații, respectiv din salariul de bază. Având în vedere că prevederile legale menționate nu includ printre instituțiile nominalizate la art. 13 alin.l si primăriile, dispozițiile L. 138/1999 nu sunt incidente personalului aferent reclamantului. Edificatoare in acest sens este D. 3. a I.C.C.J. - S. unite, prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de P. G. al parchetului de pe lângă I. Curte de C. si J. cu privire la interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 138/1999, în sensul că „indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prev.de art. 13 din același act normativ, se acordă funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M.ui Administrației si I.lor, în instituțiile publice din subordinea ministerului precum si personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.. Apărarea formulată de reclamant sub aspectul indemnizației lunare de dispozitiv în sensul reglementării prin HCL a comunei C.-M. nr.4. este neîntemeiată întrucât reclamantul nu a făcut dovada încadrării personalului într-una din categoriile menționate în conținutul deciziei cu nr. de mai sus și ca o consecință nu poate beneficia de această indemnizație. Potrivit prev.art. 17 (3) din L. 47/2006, ajutoarele sociale se acordă persoanelor sau familiilor aflate in dificultate si ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime de viață, evaluate prin anchetă socială iar conform art. 19 (2) din același act normativ, prestațiile sociale ce pot fi acordate în bani si natură, din bugetul local, trebuie să fie reglementate prin legi speciale. Având în vedere că acordarea ajutoarelor bănești de C. si de P. nu se încadrează în prevederile legale menționate și nici în alte acte normative cu caracter special, în mod corect comisia de soluționare a contestațiilor a apreciat că personalul aferent reclamantului nu poate fi beneficiarul acestor ajutoare. De asemenea, prima de vacanță în mod corect nu a fost acordată întrucât nu există dispoziții legale sau care să consacre acordarea acestui drept. Față de cele expuse tribunalul a dispus respingerea petitului acțiunii reclamantului având ca obiect anularea în tot a Încheierii nr. VI.189 din (...) ca nefondat. P. comunei C. M. a formulat recurs la data de (...) împotriva sentinței civile nr.3043/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj cu privire la petitul privind suspendarea executării deciziei nr.11/2010 învederând că erau îndeplinite condițiile necesare prevăzute de art.14 și art.15 din L. nr.554/2004. Recurentul învederează că orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă însă din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului ori diminuarea ilicită nu a fost încă demonstrată. Dovada existenței unei îndoieli asupra prezumției de legalitate se concretizează, susține recurentul prin inexistența vreunei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile din care să rezulte faptul că ACM și CCM încheiat la nivel de instituție ar fi ilegale. Prin recursul formulat de B. I. se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii introductive iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit dispozițiilor artr.304 pct.6,8 și 9 C.pr.civ. raportat la disp. art.3041 CX.pr.civ. În motivare se arată că instanța de fond nu a verificat legalitatea încheierii nr.VI.189 / (...), a Curții de C. a R. din perspectiva faptului ca, la data efectuării controlului, atât A. si C. colectiv de munca, in baza cărora s-au acordat drepturile contestate, acte juridice clare care erau in vigoare, acestea nefiind declarate nule așa cum se dispune prin art. 31 din HG 833/2007 privind normele de organizare si funcționarea a comisiilor pari tare si încheierea acordurilor colective si art .24 alin 1 si 2 din L. 130/1996, privind contractul colectiv de munca, cat si HCL 4. privind acordarea sporului de dispozitiv a funcționarilor publici si personalului contractual din aparatul de lucru al primarului comunei C. M. Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut considerând , prin argumentația prezentata si soluția data, ca atât A. cat si C. colectiv de munca si HCL 4. ar fi ilegale fara ca aceasta instanța sa fi fost investita cu o asemenea cerere; Critica nelegalității hotărârii pronunțate de instanța de fond trebuie analizatata si din perspectiva faptului ca prin toate actele întocmite si masurile luate C. de C. si-a depasit atributiile substituindu-se instanțelor de judecata apreciind ca nelegale A. si C. colectiv de munca, încălcându-se astfel principiul separației puterilor in stat consfințit de art.1 alin.4 din Constituția R. Cu privire la motivul de nelegalitate a nerespectarea dispozițiilor art. 304 alin.8 si 9 C.pr.civ. se arată că referitor la acordarea sporului de confidențialitate pentru păstrarea secretului de serviciu acordat funcționarilor publici si personalului contractual in mod incorect s-a apreciat de către instanța de fond ca functionarii publici si personalul contractual nu ar fi indreptățiti la acordarea acestor drepturi deoarece ele au fost acordate in baza A.ui si C.ui colectiv de munca, acte juridice in vigoare, la încheierea carora s-a avut in vedere dispozitiile art.7 din L. 7/2004 privind Codul de conduita a funcționarilor publici, Regulamentul de organizare si funcționare a apratului propriu de lucru si R. de ordine interioara, acte juridice care sunt in vigoare si care obliga angajatii instituției la pastrarea confidentialitatii datelor si informațiilor pe care le administreaza si cu care opereaza si loialitate fata de instituție . Cu privire la acordarea indemnizației de hrana instanța de fond nu a analizat legalitatea incheierii atacate din perspectiva faptului ca aceasta indemnizatie s-a acordat in baza actelor juridice necontestate, la incheierea carora sa avut in vedere ca articolul Il, alineat 1, litera d) din L. nr. 130/1996 hotărârii atacate prevede : "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.", fără îndoială C. colectiv de muncă unic- la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la M. M., S. S. și F. sub nr. 2.895 din 29 decembrie 2006 și publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29 ianuarie 2007, se aplică și personalului din aparatul de specialitate a P. C. C. M., acesta conținând prevederi care permit negocierea unor drepturi. Astfel, negocierea indemnizației de hrană este permisă de către articolul 33,alineatul 4, prevăzut în Capitolul 3 - Sănătatea și securitatea în muncă al C.ui colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, respectiv:"A. drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislația muncii pot fi stabilite prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri." Această prevedere permite negocierea unei sume de bani lunare, necesară asigurării unei alimentații de protecție în vederea menținerii și protejării stării de sănătate a angajaților, pentru întărirea rezistenței organismului la factorii zilnici de stres, precum și pentru asigurarea unui randament cât mai ridicat la locul de muncă, precum și asigurarea unei ținute decente salariaților instituției publice, având în vedere specificul activității. Acordarea drepturilor salariale susmenționate este justificată și de către articolul 37, alineatul 2, litera b) care prevede: "În scopul prevenirii și diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unității a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă, astfel: b) împreună cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, angajatorul va stabili un sistem de stimulente pentru ca salariații să fie motivați în îndeplinirea cât mai bună a sarcinilor de serviciu". In continuare instanța de fond a interpretat in mod greșit, fara temei legal si fara a tine cont de dispozițiile lega le referitoare la ținuta angajaților. Potrivit A.ui si C.ui colectiv de munca, angajații beneficiază de sume de bani pentru ținuta decenta deoarece art 9 lit h si art 10 lit k din, Regulamentul de ordine interioara îi obliga pe aceștia, cu consecința sancționării disciplinare, art.16 lit.l din ROI, la purtarea unei ținute decente. Mai mult funcționarii care activeaza in cadrul compartimentelor de stare civila sun obligați potrivit art 43 alin 1 din Normele metodologice de aplicare unitara a dispozițiilor L. 119/1996 cu privire la actele de stare civila" sa poarte o ținuta vestimentara adecvata actului solemn încheiat" - respectiv la încheierea casătoriilor. Potrivit art.22 din HG 833/2007 privind normele de organizare si funcționarea a comisiilor paritare si încheierea acordurilor colective si L. 13011996, prin acorduri si contracte colective se pot lua acele masuri care sa contribuie la îmbunătățirea condițiilor la locul de munca, in consecința se pune întrebarea: cum se pot institui obligații in sarcina unui angajat fara sa i se sigure si drepturi corespunzătoare cum este si cel privind dreptul la o ținuta decenta Cu privire la indemnizația de dispozitiv de 25%, in mod greșit, prima instanța prin sentința ce a pronunțat-o a apreciat ca reținerea C. de soluționare a contestației a examinat-o prin prisma prevederilor art. 13 din L. nr. 138/1999 potrivit carora, cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiaza de aceasta din solda de funcție, solda de grad. solda de merit, indemnizația de comanda si gradații, respectiv din salariul de baza este legala. D. 3. a I.C.C.J. - S. unite, prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de P. G. al parchetului de pe langa I. Curte de C. si J. cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 138/1999. in sensul ca indemnizația de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prev.de art. 13 din același act normativ se acorda funcționarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul M.ui Administrației si I.lor in instituțiile publice din subordineaministerului precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de I." a fost pronunțata la data de (...) și publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 217 din (...), iar obligativitatea executării sale nu poate retroactiva și în anul 2009, an care a făcut obiectul controlului. La baza încheieri A.ui si C.ui colectiv de munca si adoptării HCL 4. privind acordarea sporului de dispozitiv pentru salariații din aparatul de specialitate al primarului comunei C. M., s-a avut in vedere D. definitiva si irevocabila a Curtii de A. C. in dosarul 164/CAF /2006 din data de 7 martie 2006, prin care s-a menținut hotărârea nr.187/ 27 aprilie 2005 a C. local C., prin care se acorda spor de dispozitiv salariaților din P. municipiului C., precum si adresa nr 7532/(...) a Instituției P. Judetlui S. M. catre P. municipiului S. M. prin care se arata ca nu va ataca la instanța de contencios administrativ hotararea 197/2006 privind acordarea sporu1ui de dispozitiv salariaților din Primăria Satu Mare. De asemenea s-a avut in vedere complexitatea, gradul de dificultate si responsabilitatea personalului salariat al primariei, asa cum a constatat si I. Curte de C. si J. in D. 3. S. unite " or in esența acordarea de catre legiuitor a acestui drept salarial categoriilor de profesionale ce au fost arătate isi are justificare in complexitatea si gradul de dificultate al sarcinilor de serviciu, precum si al responsabilităților ce le revin", deoarece asa cum rezulta si din fisa posturilor si din HCL nr.51/2007 privind stabilirea unor masuri pentru înregistrarea autovehiculelor pentru care nu exista obligația înmatriculării, personalul responsabil, pe lânga celelalte atribuții ale postului, întocmește si eliberează acte de stare civila si certificate de înmaticulare intocmai ca angajații sau foști angajați ai MAI care au aceste atribuții. Acest fapt a fost reținut de I. Curte de C. si J. in D. 3. asa cum rezulta din textul citat" Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța G. nr. 84/2001 privind înființarea si funcționarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, aprobata cu modificări si completări prin L. nr. 3., cu modificările si completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a G. nr. 5. pentru modificarea si completarea unor acte normative in vederea stabilirii cadrului organizatoric si funcțional corespunzător desfășurării activitaților de eliberare si evidenta a carților de identitate, actelor de stare civila, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, aprobata cu modificări si completări prin L. nr. 5., cu modificările si completările ulterioare, au fost înființate in subordinea consiliilor locale ale comunelor, orașelor si municipiilor servicii publice comunitare locale de evidenta a persoanelor, prin reorganizarea compartimentelor de stare civila din aparatul propriu al consiliilor locale si al formațiunilor locale de evidenta a populației din structura M.ui Administrației si I.lor". Ceea ce insa nu a reținut prima instanța, din D. (...) invocata in motivarea hotărârii recurate, este faptul ca personalul din aparatul de specialitate al primarului comunei C. M., care îndeplinește suplimentar, aproximativ aceleași atribuții ca si angajații si foștii angajați ai MAI care își păstrează toate drepturile dobândite anterior, este discriminat neaplicându-i-se același tratament, deoarece nu este justificata nici obiectiv si nici rezonabil măsura luata din moment ce pentru aceiași munca, persoanele sunt remunerate diferit. Un alt criteriu avut in vedere la adoptarea HCL 5. este acela ca personalul care activează in domeniul situațiilor de urgenta este mobilizat permanent pentru a intervenii la incendii le si inundațiile ce se produc pe teritoriul comunei, de asemenea personalul ce activează in compartimentele de stare civila înregistrează acte de stare civila, oficiază casatorii si înregistrează acte de stare civila si in afara programului normal de lucru. Cu privire la acordarea ajutoarelor bănești de C. și de P. prima instanța in mod greșit a reținut ca acestea ar intra sub incidenta 17 (3) din L. 47/2006, care nu este aplicabila in cauza. Deși acestea au fost înscrise in Acord si in C. colectiv de munca cu denumirea" ajutor de crăciun si de paști", aceste sume au fost acordate in baza art. 21 din OG 6/2007. discriminare in sensul alt 14 CEDO sa făcut si atunci când inspectorii Curtii de C. au efectuat același control la primăriile C. A., I. C., P., G., B., N., si nu au constatat nereguli desi personalul acestor instituții beneficia de aceleași drepturi ca si personalul primariei C. M.. Acorduri si contracte colective cu același conținut au fost considerate legale, pe când, in situația sa, cu depășirea atribuțiilor, C. de C. le declara ilegale. Consider ca, neaplicându-i-se același tratament, deoarece nu este justificata nici obiectiv si nici rezonabil măsura luata personalul Primăriei C. M. a fost discriminat. In baza argumentelor prezentate mai sus consideram ca si S. Roman prin C. de C., M. F. si I. P. este in aceiași culpa, daca ea exista, deoarece fiecare pe nivelul sau de competenta nu si-a îndeplinit obligațiile ce ii revin. S. Roman nu își poate invoca propria culpa, generata de neintervenția instituțiilor abilitate pentru clarificarea aspectelor legate de drepturile acordate prin acorduri si contracte colective de munca si pentru lipsa de claritate si predictibilitate a actelor normative emise, din moment ce si instanțele de judecata au aplica diferit aceleași acte normative. Din starea de drept si de fapt prezentata rezulta ca cel care este cu adevărat prejudiciat, daca hotărârea primei instanțe nu va fi modificata, este personalul primăriei deoarece, la angajare, in mod determinant, fiecare a luat in considerare veniturile ce se obțineau in baza muncii prestate si care la acea vreme toate instituțiile statului, in mod tacit, le considerau legale iar in prezent angajații primăriei sunt puși in situația de a obține venituri sub salariul minim pe economie in condițiile in care majoritatea salariaților au credite bancare pe care nu si le pot plați. Analizând recursurile declarate C. reține următoarele: Reclamantul B. I. in calitate de primar al comunei C. M. și în nume propriu prin acțiunea înregistrată în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI solicită pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: suspendarea executării Deciziei nr.11/2010 a Curții de C. a R. - C. de C. a J. C. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în condițiile art.15 din Lg. nr.554/2004 și anularea în tot a Încheierii nr.VI 189 din (...) în sensul admiterii contestației împotriva deciziei menționate în ceea ce privește punctul 2 precum și a procesului verbal de constatare nr.2057/(...) cu privire la stabilirea ca prejudicii a unor drepturi bănești, precum și a altor sume evidențiate în acest punct. În motivarea acțiunii arată că în urma acțiunii de audit financiar efectuat la P. comunei C. M. privind situațiile financiare pe anul 2009 s-a emis de către C urtea de Conturi a României - C. de C. a J. C., D. nr.11/2010 unde la punctul 2 s-a constatat săvârșirea unor abateri care în opinia auditorilor publici externi au produs prejudicii bugetului local. Prin punctul 2 din D. cu nr. menționat s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciilor constatate și recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare de către conducerea Primăriei C. M., menționându-se că nerecuperarea acestora ca urmare a nedispunerii și neurmăririi de către conducere a măsurilor transmise de C. de C. constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în conf. cu prev. art.92 și urm. din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, care a fost respinsă de C. de soluționare a contestațiilor prin încheierea nr.VI. 189 din (...). Sub aspectul petitului având ca obiect suspendarea executării deciziei cu nr. de mai sus, apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții prev. de art.14 corob cu art.15 din Lg. nr.554/2004, respectiv „. bine justificat"; și „producerea unei pagube iminente";. Susținerea pârâtei în sensul că prin acordarea unor drepturi și sporuri ca cele prevăzute la punctul 2 din actul administrativ atacat au fost încălcate prevederile legale cu privire la salarizarea funcționarilor publici este infirmată prin D. nr.14/C/A/2007 irevocabilă pronunțată de C. de A. O. prin care s-a stabilit că „legiuitorul a acordat posibilitatea de a forma obiectul unor negocieri sau încheierii unor acorduri prin contractele colective de muncă încheiate la instituțiile bugetare, a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordării sau cuantumului în mod expres, de vreo altă prevedere legală aplicabilă categoriei de salariați din instituția publică respectivă";. Raportat la prevederile legale despre care se susține că au fost încălcate invocă dispozițiile legale concretizate în: art.31 alin.2 din Lg. 188/1999 potrivit cărora funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, ceea ce confirmă legalitatea plăților făcute; art.41 alin.5 din Constituția R. care consacră dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, art.12 din Lg. nr.130/1996 potrivit căruia se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum și principiul potrivit căruia contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților iar la negocierea clauzelor și încheierea acestor contracte părțile sunt egale. Indemnizația lunară de dispozitiv este reglementată prin H. nr.4. a C. Local al comunei C. M. care are un caracter obligatoriu având în vedere și disp. art.49 din Lg. nr.215/2001. În situația în care s-ar aprecia întemeiat punctul de vedere a organului de audit s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional și legal al egalității între cetățeni. Sporul de dispozitiv face parte din categoria - altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului în condițiile în care a reaprobat bugetul cu această destinație, condiție îndeplinită în speță iar prinacordarea acestuia nu se încalcă nicio prevedere legală ci se asigură egalitatea de tratament economic, salarial, a personalului din cadrul aceleiași autorități. Acordarea sporului de fidelitate și loialitate față de instituție și sporul de confidențialitate pentru păstrarea secretului de serviciu, prev. la art.16 alin.5 lit.d din C. Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și art.16 alin.5 lit d din A. colectiv de muncă în vigoare are la bază aceleași principii de drept în materia contractelor și acordurilor colective de muncă cu sporul de dispozitiv, principii de drept care stau și la baza acordării indemnizației de hrană prev. la art.31 alin.12 din CCM și la art.28 alin.8 din ACM, a indemnizației pentru ținută decentă, a ajutorului de sărbători și a contravalorii transportului salariaților de la domiciliu la locul de muncă. Actul administrativ atacat cuprinde dispozițiile legale în raport de care se apreciază ca fiind nelegală acordarea sumelor aferente unor sporuri. Analiza realizată de către prima instanță punctual asupra fiecăreia din categoriile de dispoziții contestate nu poate fi apreciată ca fiind de natură a atrage incidența prevederilor art.304 pct.6 C.pr.civ. așa cum invocă recurentul. Motivul de recurs prev. de art.304 ppct.6 C.pr.cv. presupune omisiunea examinării de către instanță a unora din pretenții, sau acordarea a ceea ce nu s-a cerut . Raportarea de către prima instanță a încheierii VI.189/(...) a Curții de C. la acordul și contractul colectiv de muncă doar în ceea ce privește dispozițiile acestora ce nu intră în sfera de nelegalitate nu poate constitui motivul de recurs prev. de art.304 pct.6 C.pr.civ întrucât verificarea legalității actului administrativ contestat a fost realizată în mod corect doar din perspectiva a celor prevederi cuprinse în alte acte administrative sau normative care sunt la rândul lor legale. Examinarea pe cale incidentală a acordului contractului colectiv de muncă precum și a HCL nr.4. nu presupune constatarea nelegalității acestora astfel că în mod evident nu apare ca fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.6 C.pr.civ. Recurenta a mai invocat existența motivelor de recurs prev. de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. susținând că instanța de fond a interpretat în mod greșit și fără temei legal dispozițiile contestate cuprinse în actul administrativ atacat. Recurenta susține fără temei că referitor la acordarea sporului de confidențialitate pentru păstrarea secretului de serviciu acordat funcționarilor publici si personalului contractual in mod incorect s-a apreciat de către instanța de fond ca functionarii publici si personalul contractual nu ar fi indreptățiti la acordarea acestor drepturi deoarece ele au fost acordate in baza A.ui si C.ui colectiv de munca, acte juridice in vigoare, la încheierea carora s-a avut in vedere dispozitiile art.7 din L. 7/2004 privind Codul de conduita a funcționarilor publici, Regulamentul de organizare si funcționare a apratului propriu de lucru si R. de ordine interioara, acte juridice care sunt in vigoare si care obliga angajatii instituției la pastrarea confidentialitatii datelor si informațiilor pe care le administreaza si cu care opereaza si loialitate fata de instituție. Lipsa de temei a susținerilor recurentei rezidă din dispozițiile OG nr.10/2008 și OG nr.6/2007 precum și a prevederilor art.157 alin.2 din L. nr.53/2003 coroborate cu prev. art.12 alin.1 din L. nr.130/1996 și a prev. art.72 din L. nr.188/1999, a căror interpretare confirmă că sistemul de salarizare se stabilește prin lege și excede acestei reglementări stabilirea unor drepturi princontractele colective de muncă pentru salariații instituțiilor bugetare întrucât prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Acordarea sporului de fidelitate și loialitate cu ignorarea prevederilor legale enunțate anterior atrage nelegalitatea acestei dispoziții indiferent de actul care o cuprinde, analiză ce se realizează în verificarea legalității măsurii dispuse prin actul administrativ atacat așa cum s-a evidențiat anterior, verificarea legalității acestuia neputând fi realizată decât prin raportare la acele prevederi legale cu forță superioară care se bucură la rândul lor de prezumția de legalitate. Aserțiunile referitoare la nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul eronatei interpretări a capătului de cerere care vizează acordarea indemnizației de hrană sunt nefondate și urmează a fi înlăturate. Interpretarea disp., art.11 alin.1 lit.d din L. nr.130/1996 cu privire la efectele contractelor colective de muncă nu poate fi realizată în sensul în care prin clauzele convenite cu ignorarea prev. art.12 din L. nr.130/1996 să fie asigurate drepturi ce nu au fost stabilite în această manieră de legiuitor. Prin actul contestat s-a reținut în mod corect că în raport de dispozițiile L. nr.142/1992 acordarea indemnizației de hrană apare ca nelegală unica modalitate în care se poate asigura o alocație individuală de hrană fiind cea a tichetelor de masă ce pot fi utilizate potrivit destinațiilor prevăzute de actul normativ. Dispozițiile art.1 din L. nr.142/1992 sunt în sensul în care se pot acorda aceste drepturi de către autoritățile publice locale cu condiția îndeplinirii celorlalte exigențe instituite de textul legii ceea ce în cauză nu s-a realizat. Asigurarea unei alimentații de protecție intră în sfera disp L. nr.319/2006 și presupune îndeplinirea unor exigențe de către angajator, la locul de muncă și nu negocierea unor drepturi salariale înafara ariei de acoperire a prevederilor legale. Aserțiunile referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor legale care reglementează ținuta angajaților de asemenea nu pot fi primite întrucât aceste prevederi se referă la locurile de muncă în care persoanele sunt obligate să poarte uniformă pe care o si primesc gratuit în conformitate cu prev. art.32 din L. nr.188/1999 iar alte reglementări care vizează decența ținutelor nu pot justifica acordarea cu ignorarea prevederilor legale a unor sume de bani în scopul achiziționării acestor ținute fără a pute fi verificată respectarea destinației. Critica vizând greșita interpretare a dispozițiilor legale și cu privire la indemnizația de dispozitiv de 25% de asemenea nu poate fi reținută întrucât în ceea ce privește aplicarea disp. art.13 raportat la art.47 din L. nr.138/1999 s-a pronunțat decizia nr.3. de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii a cărei interpretare și aplicare a devenit obligatorie în raport de care s-a făcut verificarea legalității la momentul analizei fără a se considera că efectele acesteia ar retroactiva pentru anul 2009 așa cum susține recurenta. Invocarea hotărârilor pronunțate în privința altor funcționari publici în ceea ce privește sporul de dispozitiv nu poate primi valența dorită de recurentă atâta timp cât această practică nu era unitară pronunțându-se în mod curent și hotărâri contrare, acesta fiind și motivul pentru care a fost necesară pronunțarea deciziei în recurs în interesul lefii amintite. Legiuitorul prin instituirea anumitor drepturi pentru o anumită categorie de persoane nu poate prevedea toate situațiile asemănătoare care ar justifica o astfel de prevedere. Extinderea realizată de recurentă a dispozițiilor legale edictate în favoarea unei anumite categorii de persoane nu poate fi realizată în maniera dorită de recurentă iar extinderea categoriilor de destinație a actului prin emiterea unui act administrativ cu forță inferioară acestuia menit a pune în executare o lege într-o altă manieră decât a fost aceasta edictată apare ca fiind nelegală și în mod corect a fost înlăturată. Critica recurentei vizând greșita aplicare a disp. art.17 alin.3 din L. nr.47/2006 de asemenea nu poate fi susținută întrucât și în această ipoteză autoritatea publică a procedat de maniera evidențiată anterior aplicând norme legale speciale edictate în favoarea unei anumite categorii de persoane prin extrapolare altor categorii de persoane contrar conținutului și spiritului actului normativ invocat ca fiind incident. Invocarea discriminării în raport cu măsurile adoptate în privința altor autorități publice locale nu a fost dovedită iar împrejurarea că până la acest moment nu s-a constatat nelegalitatea măsurilor adoptate de acele autorități publice nu conferă o aură de legalitate acestora. Afirmația potrivit căreia la acest moment singurele persoane prejudiciate sunt angajații autorității publice locale iar prin aceasta fiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor instituite de art.14 și art.15 din L. nr.554/2004 nu poate fi primită. Acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale crează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice astfel că nu poate fi apreciată ca fiind prezentă ipoteza instituită de art.14 și art.15 din L. nr.554/2004 atâta timp cât titulara cererii de suspendare este autoritatea publică prejudiciată prin nerecuperarea sumelor și nu prin dispozițiile de recuperare a acestora astfel că din această perspectivă în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt incidente prev. art.14 și art.15 din L. nr.554/2004. Recursurile promovate apar în consecință ca nefondate nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în limitele investirii în raport cu apărările exprimate, acordând doar ceea ce s-a solicitat, interpretând corect actul juridic dedus judecății și dispozițiile legale determinate ca fiind incidente astfel că în baza disp. art.312 C.pr.civ. C. va respinge recursurile. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamantul B. I. în calitate de primar al C. C. M. împotriva sentinței civile nr.3043 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. G. G.
| ← Decizia civilă nr. 348/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 346/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
