Sentința civilă nr. 690/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)*
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.690/2011
Ședința din data de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, după trimitere cu casare, acțiunea formulată de P. R. U. CU R. - B. B. I, P. R. U. CU R., G.-C., I. ÎN B. P. F. M., B. II, P. R. U. CU R. - G. - C. și S. A. M. ȘI G., B. III, în contradictoriu cu pârâții P. O. " S. A. M. ȘI G. " B., P. O. " P. S. DUH " B., P. O. " I. ÎN B. A M. D. " B., P. O. ROMÂN, P. R. ÎN C. DE C. AL P. M. A. N. și P. R. - prin CAMERA DEPUTAȚILOR ȘI SENAT - ÎN C. DE C. AL P. M. A. N., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 noiembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 14 noiembrie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul C. de A. C. la data de (...) ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare dispuse de Înalta Curte de Casație și
Justiție, reclamanții P. R. U. CU R. - B. B. I, P. R. U. CU R., G.-C.,
I. ÎN B. P. F. M., B. II, P. R. U. CU R. - G. - C. și S. A. M. ȘI G., B. III i-au chemat în judecată pe pârâții P. O. "S. A. M. ȘI G." B., P. O. "P. S. D. B., P. O. "I. ÎN B. A M. D." B., P. O. ROMÂN B., P. R. ÎN C. DE C. AL P. M. A. N. și P. R. - prin CAMERA DEPUTAȚILOR ȘI SENAT - ÎN C. DE C. AL P. M. A. N. au solicitat admiterea excepției de nelegalitate a D. nr.
358/(...) pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic publicat în M.Of. nr.281/(...).
În motivarea excepției, reclamanții au arătat că, prin D. nr. 1939/(...), Î. Curte de C. și J. a casat și a trimis spre rejudecare prezenta cauza pentru ca aceasta să fie solutionată în contradictoriu cu continuatorul P. M. A. N. din 1948. În actualul sistem constitutional, echivalentul P. M. A. N. este P. R., argumentând pe larg această susținere.
Astfel, în esență, a susținut că în perioada 1940-1944 prerogativele regelui au fost substanțial restrânse, dar regele rămâne ca șef al statuluipână în decembrie 1947, în baza C. din 1923 repusă în vigoare prin D. nr.
1626 din 1944.
Prin L. nr. 363/1947 atribuțiile de șef de stat sunt încredințate P. republicii, care devine șef de stat colegial. Organizarea prezidiului republicii, ca șef colegial al statului s-a realizat în privința naturii juridice, sub influența trăsăturilor C. din 1923. Acesta a fost oraginizat ca un organ al administrației de stat, ca organul suprem executiv dacă folosim exprimarea D. nr. 3-1948. Constatarea este interesantă din punct de vedere istoric pentru că dacă actele constituționale adoptate în această perioadă au menținut separația puterilor, L. nr. 363/1947 a înlocuit acest principiu cu unicitatea puterii.
Natura administrativă a prezidiului republicii rezultă din chiar exprimarea legală. C. din 1948 încredintează functia de șef de stat P. M. A. N., organ central, caracterizat ca organ suprem al puterii de stat, menținut și de C. din 1952 până în 1961, când a fost înlocuit de C. de S. C. de S., organ colegial, este menținut și de C. din anul 1965. În anul 1974 constitutia a fost modificată, creîndu-se functia de președinte de republică, îndeplintă de o singură persoană. După revoluția din decembrie 1989, prin decretul -lege nr.
2 din 27 decembrie privind constituirea, organizarea și funcționarea C.ui
Frontului Salvării N. se creează funcția de președinte al consiliului. D.-lege încredințează exercitarea atribuțiilor de șef de stat președintelui consiliului.
Prin D.-lege nr.92/1990 privind alegerea parlamentului și a P. R., functia de șef de stat este Încredintatii P. Româiniei, ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Aceasta este soluția consacrată și prin C. actuala R..
Prin D. P. R. nr. 10/(...) a fost înfiintată Comisia Prezidentială pentru analiza Dictaturii Comuniste din România. R. final al acestei anchete a fost prezentat de către P. R. P. R. în S. comună a celor două Camere din (...) și a fost publicat în Monitorul Oficial al R., partea a II-a, nr. 196 din (...). Conform acestei anchete oficiale a P. R.: "Probabil între 400 și 600 de clerici G.-catolici au trecut prin universul concentraționar comunist, dar aici se impune precizarea că unii preoți uniți au suferit două și chiar mai multe arestări și detenții în perioade diferite. În plus, BRU a fost singura B. suprimată de autoritățile comuniste, prin D. nr. 358 din 1 decembrie 1948, iar aproape întreaga elită ecleziastică (episcopi, canonici, preoți-profesori și protopopi) a fost aruncată în sistemul carceral comunist. Î. cu lunile septembrie- octombrie 1948 asupra preoților uniți s-au exercitat presiuni infernale. fizice și morale, pentru a trece la ortodoxie, după modelul pus în practică de sovietici cu doi ani înainte în Ucraina".
În motivare se arată că puterea legislativă a considerat D. nr. 3. ca fiind în categoria unor "reglementări legale emise de fostul regim dictatorial care prin caracterul lor discriminator, nedrept, au adus grave prejudicii materiale și morale poporului roman, intereselor legitime ale tuturor cetătenilor, desfășurării unor relatii normale cu celelalte state". Toate acestea reprezintă recunoașterea motivelor de nelegalitate, dar legislativul neavândcompetența de apaplica sancțiunea nulității, a abrogat D. nr. 3. prin D.-L. nr.
9..
Puterea executivă, P. R., a analizat "presiunile infernale, fizice și morale" și le-a condamnat prin R. final al Comisiei Prezidențiele pentru Analiza Dictaturii Comuniste pe care l-a prezentat P. R. și a fost publicat în Monitorul Oficial al R., partea a II-a, nr. 196 din (...). Toate acestea reprezintă recunoașterea motivelor de nelegalitate, dar executivul, neavând competența de a aplica sancțiunea nulității, doar a condamnat "presiunile infernale, fizice și morale".
Competența de a aplica sancțiunea anulării o are doar puterea judecătorească și orice încercare de eschivare de la această obligație reprezintă doar un pretext de a menține efectele unui act rezultat al unor "presiunile infern ale, fizice și morale" care reprezintă un act "care prin caracterul lor discriminator, nedrept, au adus grave prejudicii materiale și morale poporului roman, intereselor legitime ale tuturor cetătenilor, desfășurării unor relatii normale cu celelalte state".
Pentru a fi respectate art. 6 și 13 din CEDO nu este suficient să aibă posibilitatea procedurală de a formula o cerere de chemare în judecată, ci și de posibilitatea efectivă de a susține această cerere. O acțiune în revendicare se poate susține numai comparând titlurile de proprietate, adică analizând legalitatea titlurilor părților.
În concluzie, respectarea art.6 și 13 din CEDO conform jurisprudentei
C., juriprudentă obligatorie în temeiul art. 46 din CEDO, înseamnă posibilitate a de a solicita analiza legalitătii titlului de proprietate; altfel, "reclamantul a avut acces la o instantă doar pentru ca actiunea sa să poată fi respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a unor dispozitii legale, nu îndeplinește exigentele stabilite prin dispozitiile art. 6 par. 1 din Conventie. "
T. B.-Năsăud, instanța competentă, în temeiul art. 3 din D.-L. nr.
126/1990 să judece litigiul principal din Dosarul nr. (...), a considerat că pentru soluționarea litigiului principal este necesară verificarea valabilității D. nr. 3.. Însă, acesta nu are competența de a analiza valabilitatea D. nr. 3., motiv pentru care excepția de nelegalitate a fost trimisă în temeiul art. 4 din L. nr. 554/2004 C. de A. C.
În situația în care Instanța de C. A. s-ar pronunța cu privire la necesitatea menținerii securității circuitului civil (adică la o excepție de la efectul nulității actului juridic-retrocedarea), ea nu ar soluționa excepția de nelegalitate, ci litigiul principal (ar respinge petitul de revendicare) din Dosarul nr. (...). Adică ar depăși competența stabilită limitativ prin art. 4 din L. nr. 554/2004 și ar intra în competența special instituită prin art. 3 din D.- L. nr. 12611990 în favoarea T.ui B.- Năsăud, Secția Civilă.
Reclamanții a mai motivat faptul că D. nr. 3. este un act administrativ normativ, care poate face obiectul exceptiei de nelegalitate (ÎCCJ prin D. nr.
880/(...), D. nr. 1361/(...), D. nr. 3373/(...), D. nr. 3750/(...)).
Cu privire la fondul excepției de nelegalitate, se arată că motivul invocat și indicat expres de M. C. la emiterea D. nr. 3. este trecereaenoriașilor greco-catolici la cultul ortodox. Trecerea enoriașilor de la un cult la altul se putea face legal și voluntar doar urmând procedura prevăzută de art.37 D. nr. 1.. Conform art. 37 D. nr. 1..
Nu există absolut nicio hotărâre judecătorească deoarece nu s-a făcut dovada trecerii în fiecare parohie în parte a 75% din numărul credincioșilor comunitătii locale pentru că nu există absolut nicio adeziune. Dimpotrivă, atunci când instanțelor de judecată li s-a solicitat să constatarea trecerea voluntară în temeiul D. nr. 1., acestea au respins acțiunile. Un exemplu concret în acest sens îl reprezintă chiar litigiul dintre părțile prezentului dosar: în Dos. (...) (soluționat irevocabil) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că enoriașii G.-catolici nu au trecut la cultul ortodox în temeiul D. nr.
1., ci au fost forțați
Prin D. P. R. nr. 10/(...) a fost Înfiintată Comisia Prezidentială pentru analiza Dictaturii Comuniste din România. R. final al acestei anchete a fost prezentat de către P. R. P. R. în S. comună a celor două Camere din (...) și a fost publicat în Monitorul Oficial al R., partea a II-a, nr. 196 din (...).
Prin notele de ședință formulate pârâții P. O. "S. A. M. ȘI G." B., P. O. "P. S. DUH" B., P. O. "I. ÎN B. A M. D." B., P. O. ROMÂN au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat în toate ciclurile procesuale, potrivit dovezilor depuse la dosar.
În motivare se arată că, prin decizia Î.C.C.J. nr. 1939/2011, Secția de
C. A., se reține în afară de faptul că jurisprudența constantă a instanței este că dispozițiile art. 4 din L. nr. 554/2004 nu este aplicabilă în cazul actelor individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și faptul că "D. 358 din 1 decembrie 1948, pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic, publicat la 2 decembrie 1948, a fost emis de P. M. A. N. a R. P. R., în temeiul art. 44 pct.2 și art. 45 din C. R. P. R., având la bază decizia C.ui de M. nr. 1..
Conform art.39 - 43 din C. din 1948, -M. A. N. era unicul organ legislativ al R. P. R. și alegea "din sânul său", P. M. A. N., care era
"răspunzător de întreaga sa activitate" fată de M. A. N..
În temeiul art. 44 pct.2 și art. 45 din Constituție, P. M. A. N. avea atribuția de a emite decrete, luând hotărâri valabile cu majoritatea simplă a membrilor săi."
După stabilirea organului emitent a D. 3. și a capacității P. M. de a emite decrete cu putere de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus ca instanța de rejudecare să procedeze la identificarea succesorului autorității emitente a D. 3., care urmează a fi citat în cauză și apoi să stabilească natura juridică a decretului, respectiv dacă este un act legislativ sau administrativ, prin prisma cadrului normativ în vigoare la data emiterii lui, pentru ca apoi să se pronunțe asupra admisibilității excepției de nelegalitate invocate.
Cu privire la stabilirea succesorului autorității emitente - P. M. A. N.- arată că T. IV din C. R. din anul 1948 intitulat "O. suprem al puterii de S.",unde în articolul 38 se precizează că M. A. N. este unicul organ legislativ al
R.P.R., care potrivit art. 40 alege din sânul său P. M.
Potrivit art. 44 pct.2 din Constituție P. M. A. N. emite decrete. Având în vedere că P. M. A. N. era un organism de funcționare a singurului organ legislativ din Republica Populară R., decretele sale aveau putere de lege, respectiv la rândul lor constituiau acte legislative.
Din dispozițiile legale mai sus arătate în vigoare la data emiterii D. 3. rezultă că: pe de-o parte, că succesorul P. M. A. N. este Parlamentul României, care urmează a ti introdus și citat în cauză, iar: pe de altă parte, că D. 3. nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, care nu poate fi contestat pe baza excepției de nelegalitate.
Caracterul de act legislativ rezultă și din situarea organului emitent în cadrul organelor puterii de stat comparativ cu organele administrației de stat mentionate în T. V din Constitutie.
Față de cele mai sus arătate, pârâții au solicitat admiterea excepției inadmisibilității controlului de nelegalitate formulată în baza dispozițiilor art. 4 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În ședința publică din data de (...), instanța a dispus introducerea în cauză a persoanelor continuatoare ale P. M. A. N., respectiv P. R. și Parlamentul României, prin Senat și Camera Deputaților, pentru motivele consemnate în încheierea de ședință de la acel termen.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus inclusiv actul a cărei nelegalitate s-a solicitat a se constata.
Analizând actul dedus judecății prin prisma dispozițiilor legale relevante, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Actul ce face obiectul cauzei de față este D. 3. emis de P. M. A. N., cu următorul conținut:
ART. 1
În urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco- catolic la cultul ortodox român și în conformitate cu art.13 din decretul
Nr.177 din 1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, organele, congregațiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundațiunile, asociațiunile, cum și orice alte instituții și organizațiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.
ART. 2
Averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine S.ului Român, care le va lua în primire imediat.
O comisiune interdepartamentală compusă din delegați ai
Ministerelor: C., Finanțelor, Afacerilor Interne, Agriculturii și Domeniilor și Î nvățământului P., va hotărî destinația acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii O.e R., sau diferitelor ei părți componente.
Alte dispoziții legale cu relevanță în speță sunt următoarele:
Art.13 din D. 1. - Cultele religioase, pentru a putea să se organizeze și să funcționeze, vor trebui să fie recunoscute prin decret al P. M. A. N., dat la propunerea G., în urma recomandării ministrului cultelor. În cazuri bine motivate se va putea retrage recunoașterea în același mod.
Art.40 din C. R. din 1948 - M. A. N. a R. P. R. alege din sânul său P. M.
A. N. a R. P. R..
Art.55 din C. R. din 1948 - Inițiativa legislativă aparține guvernului.
Art.4 alin.1 din L. 554/2004 - Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Art.2 alin.1 lit.c din L. 554/2004 - actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, in regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Nu pot face obiectul excepției de nelegalitate legea, ca act juridic al P., și nici ordonanța de guvern - act normativ cu forță juridică similară legii, emis în procesul delegării legislative (astfel cum aceste noțiuni sunt regăsite în C. în vigoare).
Conform îndrumării date de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia de casare, instanța trebuie să verifice natura juridica administrativă sau legislativă a decretului ce face obiectul cauzei, și, în raport cu aceasta, să hotărască asupra admisibilității excepției de nelegalitate invocate.
Părțile au poziții contrare cu privire la acest aspect, reclamantele susținând constant că decretul este un act normativ, calificat ca atare de legiuitorul însuși prin D. - lege nr.9. și, continuându-și raționamentul, au afirmat că este un act administrativ cu caracter normativ, fiind emis de P. M.
A. N., șef de stat colegial, organ al administrației de stat, iar pârâții susținând că este un act cu putere de lege.
Pentru a putea face o astfel de analiză, instanța se va raporta la ambele criterii după care se poate determina natura juridică a unui act, respectiv criteriul organului emitent și cel al obiectului de reglementare, iar pentru ca demersul să fie unul formal corect, trebuie plecat de la concepția C. din 1948cu privire la exercitarea puterii de stat și la locul și rolul fiecărui organ de stat în structura statală din acea perioadă.
Această concepție era radical diferită față de sistemul român actual, care consacră expres principiul separației puterilor în stat, admițând astfel că, în prezent, există trei puteri statale - puterea legislativă, cea executivă, precum și cea judecătorească. În perioada în care a fost emis actul ce face obiectul cauzei, însă, puterea în stat era unică, fiind exercitată de M. A. N.
(M.) ca organ suprem al puterii de stat și care subordona și controla inclusiv
C. de M., T. S. și P. G.
Exercitarea puterii neputând fi făcută numai temporar, în perioadele în care M. era în sesiune, conducerea întregului aparat de stat trebuind a fi realizată în permanență (deci și între sesiuni), iar statul reprezentat în relațiile sale cu alte state, C. din 1948 a creat un organ special denumit P. M.
Astfel, M., organul reprezentativ suprem al puterii de stat, avea în subordine P. M. (acesta nefiind un organ paralel, ci un organ format de M.), căruia îi delega unele din atribuțiile sale, pe care acesta le exercita prin emiterea de decrete - acte juridice cu caracter normativ, obligatorii pe tot cuprinsul țării (art.44 pct.2 din Constituție). Bazat pe natura actelor sale, cât și pe rolul îndeplinit, prezidiul era la rândul său organ suprem al puterii de stat între sesiunile M.
Întrucât au existat controverse cu privire la faptul că nu pot exista două organe supreme ale puterii de stat, L. 1. a tranșat această problemă prin aceea că a arătat cu toată claritatea natura juridică a acestui organ și locul pe care îl ocupă în sistemul organelor statale - pentru asigurarea exercitării puterii de stat între sesiunile M. Denumirea propusă acestui organ, respectiv C. de S., exprimă mai exact atât poziția lui raportat la celelalte organe ale statului, cât și natura sa de organ suprem al puterii de stat, iar nu de organ care conduce lucrările unei adunări (în sensul de birou permanent sau altă denumire echivalentă). Cu privire la C. de S. este unanim admis că emitea decrete care reprezentau acte cu forță juridică imediat inferioară legii.
Nu prezintă relevanță deosebită sub aspectul naturii juridice a actului dedus judecății faptul că P. M. a devenit ulterior instituția președintelui republicii, analiza fiind necesar a fi făcută prin raportare la momentul emiterii decretului și, totodată, prin prisma ambelor criterii enunțate anterior, nu numai din perspectiva emitentului.
Mai departe, raportat la susținerile reclamantelor, instanța observă că actul normativ, în sens larg, este orice act care emană de la organele de stat învestite cu prerogativa reglementării conduitei subiecților de drept, noțiune care, într-adevăr, nu se poate confunda cu noțiunea de act administrativ cu caracter normativ, aceasta fiind specifică dreptului administrativ.
Instanța constată că, potrivit T.ui V din C. în vigoare la acel moment, organele administrației de stat erau numai C. de M. (Guvernul - organ suprem executiv și de dispoziție a puterii de stat) și ministerele, nu și P. M., care era reglementat la T. IV - O. suprem al puterii de stat. C. directă esteaceea că actele administrative (ca forma juridică de activitate cea mai importantă prin care organele administrației de stat pun în executare actele emise de organul suprem al puterii statale) puteau fi emise numai de aceste organe prevăzute la T. V. Pe cale de consecință, numai acestea (de ex., hotărârile C.ui de M. sau instrucțiunile miniștrilor) erau acte care să poată fi supuse controlului de legalitate în sensul legii contenciosului administrativ. Nu fac obiectul prezentei analize actele emise de organele locale ale puterii de stat.
Nu subzistă nici susținerea reclamantelor în sensul că decretul este act administrativ, fiind emis în executarea art.13 din D. 1.. Faptul că D. 1. stabilește regimul general al cultelor religioase, iar decrete ulterioare normează în concret situația anumitor culte nu transformă aceste acte în acte de punere în executare în sensul dreptului administrativ, acest tip de acte fiind emise în acea perioadă numai de organele administrației de stat printre care nu se regăsea P. M., după cum s-a argumentat anterior. De altfel, se impun a se corobora, sub acest aspect, dispozițiile art.13 din D. 1. cu cele ale art.55 din C. din 1948 - decretele urmau a fi emise de prezidiu la propunerea guvernului, acesta din urma având prerogativa constituțională a inițiativei legislative.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că D. 3. este un act cu putere de lege și, prin urmare, exceptat controlului de legalitate prevăzut de art.4 din L. 554/2004. În consecință, în temeiul art.4 din L. 554/2004, instanța va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a D. 3..
La solicitarea pârâților, în temeiul art.274 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța le va obliga pe reclamante la plata în solidar a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor, constând în onorariul avocațial redus raportat la munca efectiv depusă de avocatul care a reprezentat părțile pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a D. nr.358/(...) emis de P. M. A. N., invocată în dosarul nr.(...) al T.ui B. Năsăud, de P. R. U. CU R. - B. B. I, P. R. U. CU R., G.-C., I. ÎN B. P. F. M., B. II, P. R. U. CU R. - G. - C. și S. A. M. ȘI G., B. III, toate cu sediul în B., str. G. nr.
13, jud. B.-Năsăud, în contradictoriu cu P. O. "S. A. M. ȘI G." B., P. O. "P. S. DUH" B., P. O. "I. ÎN B. A M. D." B., P. O. ROMÂN, toți cu sediul în B., P. U., nr. 9, jud. B. - Năsăud, P. R., B., Bdul G., nr.1 - 3, sector 6, Parlamentul României, B., str. I., nr.2 - 4, sector 5.
Obligă reclamantele la plata în solidar a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâților P. O. "S. A. M. ȘI G." B., P. O. "P. S. DUH" B., P. O. "I. ÎN B. A M. D." B., P. O. ROMÂN, reduse conform art.274 alin.3 C.pr.civ.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER C. P. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
12 ex/(...)
| ← Decizia civilă nr. 2654/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 458/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
