Sentința civilă nr. 158/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 158/2011
Ședința data de 07 martie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : ANA M. T.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. M. - V. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ emitere titlu de despăgubire.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 martie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 5 ianuarie 2011, reclamanta B. M. - V. a chemat în judecată pe pârâta C. C. PENTRU S. D. B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.7 din T. VII din L. nr.247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. nr.247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art.16 alin.5 și 6 ale T.ui VII din L. nr.247/2005, pentru imobilul moară, casă de motor și locuința administratorului, situate în comuna C., satul M., edificate pe terenul înscris în CF nr.460 M., nr.top.744/2 și 765/2/7/1/2; obligarea pârâtei, în temeiul art.18 alin.3 din L. nr.554/2004, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru imobilul moară, casă de motor și locuința administratorului, situate în comuna C., satul M., edificate pe terenul înscris în CF nr.460 M., nr.top.744/2 și
765/2/7/1/2; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul în cauză, compus din moară, casă de motor și locuința administratorului, situate în comuna C., satul M., edificate pe terenul înscris în CF nr.460 M., nr.top.744/2 și
765/2/7/1/2 a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr.119/(...), cu titlu de naționalizare, prin procesul-verbal nr.1/(...), de la defuncta B. E.
În acest fel, imobilul în cauză, a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, în temeiul art.2 din L. nr.10/2001, republicată în temeiul art.VII din titlul I al Legii nr.247/2005, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr.653/(...).
Prin notificarea înregistrată sub nr.91/(...) la B. și la P. comunei C. sub nr.4/(...), reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 538.603.300 lei vechi pentru imobilul în cauză.
L. nr.10/2001, republicată, instituie o procedură administrativă obligatorie, în cadrul căreia, în cauză, Primarul comunei C. are, în temeiul dispozițiilor art.25 alin.1, art.26 alin.1 din L. nr.10/2001, obligația de a soluționa pe fond notificarea sub toate aspectele.
Față de dispozițiile legale mai sus invocate, prin D. P. comunei C. nr.237/(...), privind propunerea de acordare de despăgubiri, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu în condițiile T.ui VII din L. nr.247/2005, dosarul fiind înaintat C. C. pentru S. D. prin procesul-verbal de predare-primire nr.2168/(...) emis de P. comunei C., având ca obiect predarea- primirea D. P. comunei C. nr.237/(...), privind propunerile de acordare de despăgubiri emisă în temeiul Legii nr.10/2001, însoțit de întreaga documentație aferentă și înregistrat în evidențele S.ui C. C. pentru S. D. cu proces-verbal nr.003350/2006, conform adresei nr.6./ (...), emisă de A. N. pentru Restituirea Proprietăților.
În momentul de față, pârâta are obligația emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, în temeiul art.16 alin.7 ale T.ui VII din L. nr.247/2005, și în consecință, reclamanta solicită obligarea pârâtei ca, în termenul prevăzut de art.2 lit.h din L. nr.554/2004, urmare a evaluării efectuate în condițiile art.16 alin.5 și 6 ale T.ui VII din L. nr.247/2005, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art.16 alin.7 ale T.ui VII din L. nr.247/2005, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul evidențiat mai sus.
În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea D. P. comunei C. nr.237/(...), privind propunerea de acordare de despăgubiri, pentru imobilul evidențiat mai sus, reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativă în cauză - C. C. pentru S. D. îi încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor iar în considerarea art.6 din C. E.ă a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul reclamantei subiectiv are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Prin D. P. comunei C. nr.237/(...), privind propunerea de acordare de despăgubiri i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, iar față de această împrejurare de fapt, cum s-a mai arătat, este în posesia unui bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional al C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ratificată de R. prin L. nr.3.. Din acest fapt rezultă că este în posesia unui drept de creanță, drept pe care jurisprudența CEDO îl califică ca un bun în sensul amintit anterior, astfel încât se poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum este el configurat și dezvoltat în jurisprudența pertinentă a CEDO. În acest sens, reclamanta solicită, în temeiul art.11 și 20 din Constituția R. a se lua în vedere hotărârile de condamnare a R. în cauzele Togănel și Grădinaru și
Jujescu din 29 iunie 2006, Bărcănescu din 12 octombrie 2006 ca și cele dinhotărârile pronunțate în cauzele Străin, Porteanu, Păduraru și Brumărescu, reținând necesitatea de a da eficiență acțiunii reclamanților prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și cât mai eficient a atribuțiilor sale, tocmai pentru a nu se expune arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care se prevalează, cu riscuri incalculabile, mergând până acolo unde s-ar pune în discuție însăși substanța acestor drepturi și negarea justiției.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 februarie 2011, pârâta C. C.
PENTRU S. D. B. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecatăformulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.
Pârâta a învederat instanței că prin adresa nr.25894/CC/(...) A. N. pentru Restituirea Proprietăților s-a adresat P. C. C. și a solicitat acte din care să reiasă: suprafața imobilului - moară, casă de motor și locuința administratorului, materialele folosite la edificare, anul construirii, s.a.m.d..
Precizează că transmiterea dosarului nr.25894/CC la evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare în procedura administrativă prevăzută de T. VII este condiționată de completarea acestuia cu informațiile solicitate și de ordinea de soluționare stabilită prin D. nr.2815/2008 a C. C. pentru S. D..
Prin D. nr.2815/(...), C. C. a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise S.ui C. C. înainte de apariția O. nr.81/2007 și cele transmise după intrarea în vigoare a actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.
Având în vedere aspectele expuse, pârâta învederează instanței faptul că, în speță, C. C. pentru S. D. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de T. VII din L. nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care aceasta solicită respingerea ca neîntemeiată.
Față de solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de
1000 de ron/zi cu titlu de despăgubire pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, pentru imobilul notificat, pârâta învederează instanței faptul că reclamantul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului, cum de altfel nu a dovedit nici vinovăția C. C. pentru S. D..
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea C. C. la plata cheltuielilor de judecată, subliniază faptul că pârâta este o entitate în subordinea M.ui Finanțelor, neavând un buget propriu. De altfel, această comisie nu se opune cererii formulate, astfel că, în măsura în care instanța va aprecia că este necesară obligarea C. C. la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, solicită respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.275 C.pr.civ., sau reducerea lor corespunzătoare.
Analizând cererea formulată prin prisma probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 237 din 16 noiembrie 2005 a P. comunei C. (filele 8-
11) a fost soluționată notificarea formulată de reclamanta B. M. V., prin care solicită despăgubiri bănești pentru imobilele moară, casă de motor și locuința administratorului, suprafața construită de 140 mp, utilaje și construcții existente, situate în comuna C., satul M., județul Bistrița Năsăud.
S-a constatat că imobilul compus din moară, casă motor, locuința administratorului, a fost preluat de stat ca efect al naționalizării și în prezent nu mai există, fiind demolat și că nu mai există nici utilajele și instalațiile pentru care s-au solicitat despăgubiri bănești, iar suprafața de 140 mp terenpe care s-au aflat construcțiile, înscris în CF nr.460 M., nr.top.744/2 și
765/2/7/1/2, i-a fost restituit reclamantei în baza Legii nr. 18/1991.
S-a propus trimiterea dosarului S.ui C. C. pentru S. D., în vederea evaluării și acordării măsurilor reparatorii sub forma titlurilor de despăgubire pentru imobilul moară, casă de motor și locuința administratorului, situat în comuna C., satul M., județul Bistrița Năsăud, acestea fiind singurele măsuri prevăzute de lege în acest caz.
Prin adresa nr. 2168 din 7 decembrie 2005 (fila 19 dosar) fost înaintată de primăria C. C. dispoziția însoțită de documentele aferente aflate în dosarul întocmit în baza notificării nr. 91/R/10 octombrie 2001 către S. C. C. pentru
S. D. în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.2 T. VII din L. 247/2005.
Dosarul a fost înregistrat la S. C. C. cu procesul verbal nr. 003350/2006, după cum rezultă din adresa nr. 6. din 12 mai 2006 (fila 22 dosar).
Prin T. VII al Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art.114 al.1 din C., s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Intr-o atare situație se află și reclamanta, deoarece prin dispoziția mai sus amintită, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor imobilelor preluate abuziv
- T. VII din legea nr. 247/2005.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit T.ui VII al Legii nr.247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C. C. pentru S. D. care conform art.13 alin.1 lit.a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
In cuprinsul Cap.V. al T.ui VII din L. nr.247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.
A. administrativă în cauză - C. C. pentru S. D. a fost dotată de lege și prin actul administrativ normativ al Guvernului cu competența de a stabili ordinea soluționării dosarelor, însă în exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativă nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de C. și de celelalte legi.
Criteriul aleatoriu stabilit inițial de comisie prin decizia nr. 2/(...) în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezinta o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele ce-i sunt transmise comisiei. Altfel spus, cetățeanului nu-i erau oferite și alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul cum autoritatea învestită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.
Justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării dosarelor nu era întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit.
Nici decizia nr. 2815/(...) a autorității administrative, de opțiune pentru caracterul cronologic al selectării dosarelor în vederea soluționării acestora nu prevede metodele și mijloacele de soluționare adecvate și necesare.
Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor i se creeazăacestuia convingerea și speranța legitimă că cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, sau a invoca criteriul cronologic, care a implicat efectuarea primelor demersuri de autoritate abia la data de 28 ianuarie 2011, după comunicarea cererii de chemare în judecată (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 27 dosar) nu constituie justificări pertinente ce pot fi opuse astfel cu succes reclamantei ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceasta este îndreptățită potrivit legii.
Cetățeanul are dreptul la o bună administrație, exigență ce rezultă din legile interne și din actele internaționale la care R. este parte ori din alte recomandări transmise de organizații internaționale din care face parte și R. și pe care aceasta a declarat că și le însușește.
Având în vedere și preambulul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în care legiuitorul român afirmă fără echivoc principiile și direcțiile esențiale ale organizării judiciare din dreptul intern și unde se proclamă că organizarea judiciară este instituită având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoane private în principal în următoarele documente: Carta Internațională a Drepturilor Omului, C. pentru asigurarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Cu privire la aceste documente instanța are în vedere că dreptul la o bună administrație este reglementat de art.41 din
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene adoptată cu prilejul Consiliului E. de la N. din 2001, anexă la T. de la N., codul bunei conduite administrative edictat de P. E. la (...) și principiul bunei administrări așa cum este configurat în dreptul intern de art.4 lit.e din L. nr. 571/2004. Totodată, se au în vedere și principiile ce rezultă din Recomandarea (2001) 9 a Comitetului de M. ai S. membre ale Consiliului Europei asupra modurilor alternative de soluționare a litigiilor între autoritățile administrative și persoanele private din
5 sept.2001.
Prin D. emisă de autoritatea administrației publice locale reclamantei i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, astfel se consideră că a achiesat la modalitatea de soluționare a notificării prin acordarea de despăgubiri. Curtea reține astfel că reclamanta este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la C. pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de R. prin L. nr. 3.. Din aceasta se desprinde concluzia că reclamanta deține un drept de creanță, drept pe care jurisprudența Curții Europene îl califică ca fiind un bun în sensul amintit anterior. Așa fiind, reclamanta poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum este el configurat și dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția R. Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a R. în cauzele Togănel și Grădinaru și Jujescu din 29 iunie 2006, Bărcănescu din 12 octombrie 2006 ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele Străin, Porteanu, Păduraru și Brumărescu, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamanților prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești constrângătoare pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale, deoarece pe lângă necesitatea protejării dreptului de proprietate este important de reținut că și termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este socotitcă face parte din proces or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune rezolvarea acestor cereri într-un termen rezonabil, optim și previzibil.
Nu poate fi reținută împrejurarea, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, că nu a fost parcursă procedura administrativă prevăzută de T. VII din legea nr. 247/2005, deoarece partea își invocă propria culpă, astfel încât această apărare nu poate fi primită.
De aceea, Curtea în temeiul art.18 alin.1 din L. nr.554/2004 raportat la dispozițiile de ansamblu ale T.ui VII al Legii nr.247/2005 va admite în parte cererea formulată de reclamanta B. M. - V. și în consecință va obliga pârâta C. C. PENTRU S. D. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.16 al.7 din T. VII al Legii nr.247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 al.5 și 6 din același titlu, pentru imobilul moară, casă de motor și locuința administratorului, situat în comuna
C., satul M., edificate pe terenul înscris în CF nr.460 M., nr. top. 744/2 și
765/2/7/1/2.
Cât despre solicitarea de acordare de despăgubiri pe zi de întârziere, întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. 3 din L. nr. 554/2004, Curtea constată că potrivit acestui text, indicat ca temei juridic al pretenției reclamantei, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Nu este însă suficientă admiterea petitului vizând anularea actului administrativ sau obligarea la emiterea unui act administrativ pentru a se dispune obligarea la plata de daune, fiind necesar a se proba existența unui prejudiciu cert și determinat. Cum în speță această dovadă nu a fost produsă, se va respinge acest capăt de cerere.
De asemenea, cheltuielile de judecată pretinse de reclamantă nu au fost dovedite în conformitate cu art.1169 C.civ.și 274 C.pr.civ.prin depunerea chitanței privind onorariul avocațial, astfel că nici acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. M. - V. dom. în C.- N., C. D., nr. 7, ap. 7, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B., sector 1, C. F., nr. 202 și în consecință:
Obligă pârâta C. C. PENTRU S. D. la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.16 al.7 din T. VII al Legii nr.247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 al.5 și 6 din același titlu, pentru imobilul moară, casă de motor și locuința administratorului, situat în comuna C., satul M., edificate pe terenul înscris în CF nr.460 M., nr. top. 744/2 și 765/2/7/1/2.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER ANA M. T. L. F.
Red.A.M.T. Dact.H.C./4 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 123/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3810/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
