Decizia civilă nr. 1060/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1060/2011
Ședința publică de la 11 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR G.-A. N. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3392 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., privind și pe intimatul-reclamant Ș. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.392 din data de 29 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a admis acțiunea reclamantului Ș. I. și au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z., în solidar cu chemata în garanție A. F. PENTRU M. să-i restituie reclamantului suma de 2.347 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 410160/(...), la care s-au adăugat majorările legale de întârziere, calculate de la data achitării până la data restituirii; fără cheltuieli de judecată. În considerentele acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS5 nr. 410160/(...), reclamantul a achitat la T. Z. suma de 2.347 lei, cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de O. 5.. T. a apreciat că înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că autoturismul a fost achiziționate dintr-un stat membru al U.E. Austria. În urma deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamantul a solicitat restituirea sumei în discuție, solicitare care i-a fost respinsă. Judecând pe fond cauza, tribunalul a găsit că argumentele invocate de partea reclamant în sprijinul cererii sale sunt pertinente și convingătoare în sensul că „taxa pe poluare"; ce trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R., în conformitate cu prevederile O. nr. 5., are în realitate aceeași finalitate (scop) cu „taxa specială de primă înmatriculare";prevăzută de art. 2141 - 2143 Cod fiscal, - pe care, de altfel, o înlocuiește - și anume, restricționarea la import a autovehiculelor„second-hand";, inclusiv a celor provenite din spațiul Uniunii E., după cum se va arăta în continuare. Astfel, OUG nr. 50/(...) stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Într-adevăr, determinarea taxei pe poluare se realizează, conform art.6 din OUG nr.5., pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) respectiv caracteristicile tehnice din punct de vedere al poluării,luându-se in considerare și deprecierea autovehiculului, conform coeficienților descriși în anexa 4. O. nr. 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din această nouă ordonanță „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. Ulterior, O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. , pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. „se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008- 31.XII.2009."; Din nota de fundamentare a acestei ultime ordonanțe deurgență rezultă că scopul său este păstrarea locurilor de muncă în economia românească, prin susținerea sectorului de automobile, ca urmare a scăderii piețelor auto, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. A. în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...), privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5., în formă actualizată statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pe poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.."; urmărindu-se în mod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei însă, pe de altă parte, s-a stabilit că obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; din același act normativ, „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";. Din cele ce preced, instanța de fond a apreciat că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare (art.214/1-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la"; prima înmatriculare în R."; și nu conform principiului specific legislației de mediu, acela că";poluatorul plătește„ Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autoritățile române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3)- , au abrogat respectivele articole prin OUG nr.5., însă aceastătaxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu. Prin L. nr.157/2005 R. a ratificat T. privind aderarea R. B. și R. la U. E., efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția R., astfel cum aceasta a fost republicată, în sensul că prevederile T.elor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei pe poluare, ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a OUG 5.. în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare. A. 90 par.l din T. de instituire a C. E. prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare". Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Locul și rolul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de T. este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. În timp ce art. 23-25 TCE stabilesc faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea E. de J. în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre";. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T., să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T. CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. A. nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate. Taxa pe poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5., reprezentând o exprimare asuveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei pe poluare, mai exact, a neutralității taxei. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul mai sus evocat, instanța de fond a arătat că se poate constata că, reglementarea taxei pe poluare prin actul normativ intern contravine dreptului comunitar chiar și numai dacă, se ia în considerare faptul că, prin măsura luată de autoritățile române - cu motivația la început arătată,ce se îndepărtează scopului declarat prin însăși textul legii, acela de protecție a mediului - scade în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, fiind protejată astfel producția internă de autovehicule. Or, după aderarea R. la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate similare, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C.E., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85: Cooperativa Co- Frutta S.R.L. - c/a. Administrazione dell Finanze della Stato). Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare,- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are, prin direcționarea ei, o aparentă neutralitate fiscală, , însă prin scop și conținut este similară taxei speciale instituită prin art.214/1-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în R., păstrându-și astfel caracterul de impozit intern („măsură cu efect echivalent"; taxelor vamale, în sensul definit de art. 28 din T. C. E..) cu efect discriminator și restrictiv asupra produselor similare importate din state membre ale Uniunii E.. În consecință, în baza considerentelor expuse, tribunalul a admis acțiunea și a obligat în solidar pârâtele, inclusiv chemata în garanție, să restituie părții reclamante, suma de 2.347 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 4101601/(...), la care s-au adăugat majorările legale de întârziere, calculate de la data achitării până la data restituirii, cu motivarea că taxa pe poluare se face venit la bugetul de stat (bugetul consolidat al statului) chiar dacă în conformitate cu prev. art.1 din OUG nr. 5., se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, astfel încât răspunderea acestor instituții ale statului, nu poate să fie decât solidară, conform competențelor legale care le revin privind administrarea finanțelor publice. În ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul a susținut că acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.. În recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință, respingereaacțiunii formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată. În motivare recursului pârâta critică sentința atacată prin prisma art. 304 punct. 7, 9 C.pr.civ. și în considerarea dispozitiilor art. 3041 C.pr.civ., deoarece interpretând greșit dispozițiile O. nr. 5., instanta de fond a admis actiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtelor D. S., A. Z., în solidar cu chemata în garanție A. F. pentru M., la restituirea sumei de 2347 lei, reprezentând taxa de poluare cu majorările de întârziere calculate de la data achitării și până la data restituirii. Consideră nelegală hotărârea atacată, deoarece instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamantul a solicitat dobânda legală, iar de fond a obligat instituția pârâta la plata majorărilor de întârziere aferente prev. de art. 117, 120 și 124 C., fără însă a motiva sentința. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității invocată de pârâtă, iar sentința recurată nu cuprinde motivele referitoare la acordarea majorărilor de întârziere. Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul T. S., reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 14.908/(...) emisă de A. Z. și obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.347 lei reprezentând taxa pe poluare achitată cu acest titlu. A. în vedere solicitarea reclamantului, pârâta precizează că acesta nu atacă un act administrativ în înțelesul art. 2 din L. nr. 554/2004, astfel că adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 8 alin, 1 din Lege nr. 554/2004. În acest context, se susține că în conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără și acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, tipic sau asimilat. Simplele adrese, cum este cea emisă de AFP, sunt exceptate controlului judecătoresc în procedura de contencios administrativ, iar actiunile îndreptate împotriva unei adrese sunt fără echivoc inadmisibile, instanta de judecată trebuind să le respingă ca atare. A. în vedere faptul că, adresa nu constituie act administrativ, solicită admiterea excepției inadmisibilității actiunii pe cale contenciosului administrativ. O altă critică formulată de pârâtă se referă la respingerea de către instanța de fond a cererii de chemare în garantie a Administratie F. pentru M. având în vedere că taxa pe poluare se face venit la bugetul F. pentru mediu, se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M., conform art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din OUG nr. 5.. A. in vedere continutul acestor texte legale rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF în speță DGFP S. - AFP are doar atributii de calculare a taxei, iar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M.. Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întimpinarea depusa la dosarul cauzei. Referitor la admiterea de către instanta de fond a capătului de cerere privind acordarea majorărilor de întârziere de la data achitării taxei până la data restituirii efective, solicită de asemenea respingerea acestuia având în vedere faptul că taxa a fost încasată în temeiul OUG nr. 5., act normativ care este in vigoare si pe care Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozitiilor OUG nr. 5., l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional. In ipoteza in care instanța de recurs va considera ca reclamantul- intimat este îndreptățit la plata majorărilor, pârâta apreciază ca acesta aredreptul la plata lor de la data înregistrării cererii si până la data plătii efective a debitului . În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. șiîntemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. s-a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În argumentarea poziției sale, a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din T. CE.. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile CO2 sunt luate în considerare la taxarea mașinilor E. 4 și E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din T. este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Așa fiind, reclamantul a plătit această taxă în conformitate cu legislația europeană, O. nr. 5. este un act normativ acceptat de C. E. ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar, astfel că susținerile nu pot fi reținute susținerile instanței potrivit cărora instituirea acestei taxe constituie o discriminare. În plus, instanța de fond nu a observat că prin art. 8 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ui CE. De asemenea, chemata în garanție a criticat soluția instanței de fond și cu privire la capătul de cerere privind acordarea majorărilor de întârziere, susținând că instanța în mod nelegal a dispus obligarea sa la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei reprezentând taxa pe poluare, începând cu data plății, fără nici o justificare legală și fără a avea în vedere dispozițiile C. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor și se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită . A. în vedere aceste dispoziții legale, chemata în garanție apreciază că reclamantul era îndreptățit la dobânda legală calculată și acordată potrivit O.G. nr. 92/2003, respectiv după ce contribuabilul a formulat cerere de restituire la organul fiscal competent și acesta i-a respinsă, se adresează instanței de judecată care acordă dobânda începând cu data respingerii cererii de restituire de către organul fiscal. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de prima formă a OUG nr. 5., formă care nu realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehiculesimilare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute. Taxa de poluare a fost achitata la (...). Prin L. nr.157/2005 R. a ratificat T. prin aderarea R. B. și R. la U. E., efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția R., astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile T.elor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din T. C. E. „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Trebuie avut în vedere de asemenea că T. CE a creat ";o noua ordine juridică"; în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea E. de J. în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția R., potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. În speță, OUG nr. 50/(...) stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr. 5. pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5. reprezentă o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, iar obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei. Verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor O. nr. 5. poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în R. și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în R. înainte de (...) și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada (...) - (...), supuse taxei de primă înmatriculare. Evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. A. pentru că, așa cum a reținut Curtea E. de J. în cauza C-393/1998, Antonio Gomes Valente c. Fazenda P.a, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr- o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe: a. să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone; b. sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate; c. cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere. Analizând din această perspectivă O. nr. 5., Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine T.ui. Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din O. nr. 5., toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor. S.ul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de CO2, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de „. a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, Akos Nadasdi, par.52). În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de D. G. a F. P. S. în numele A. F. P. a municipiului Z. și de chemata în garanție A. F. pentru M. B. va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul Ș. I. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 3392 din 29 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2011.{ F. | Președinte, S. Al H. Judecător, D. M. Judecător, G.-A. N. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./(...) Dact.L.C.C./ 3 ex./ Jud.fond: M. S.
| ← Decizia civilă nr. 4492/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1318/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
