Decizia civilă nr. 4492/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4492/2011
Ședința data de 09 N. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. S., împotriva sentinței civile nr. 1176 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 2163151 din (...), aflată la fila 2 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din L. nr. 118/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1176 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că aspectul esențial ce trebuie lămurit este dacă sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflate în plată la data de (...) erau legal acordate, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectuluisau a altei autorități, fiind corectă susținerea conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantului a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlalte sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantului conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu a fost legal stabilite. Referitor la retroactivitate, abrogare/anulare act administrativ reține instanța că dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare concluzionează instanța dispoziția primarului nr.2690/(...) este emisă în conformitate cu dispozițiile legale. Împotriva soluției menționate a declarat recurs susținând că reținerile sunt eronate deoarece s-a confundat datele ,sporurile de stabilitate și dispozitiv nu exced prevederilor legii nr.3. dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa I/2 și I.. Astfel, în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de acest spor inclus în baza contractului sau acordului colectiv de muncă ori în baza unui act administrativ, acesta trebuie inclus în salariu de bază în temeiul art.3 lit.c, art.7 alin.2, art.30 alin.5 coroborat cu notele din anexă din L. nr.3. texte reiterate de art.5 alin.1 lit.a și art.10 din OUG nr.1. și mai ales confirmate de decizia CC . Acesta era obiectul cauzei, instanța a fost investită să apreciezelegalitatea și temeinicia dispoziției nr.661/(...) prin raportare la aceste dispoziții respectiv prin raportare la salariul avut în plată la (...) și cel stabilit în urma concedierii. Ceea ce s-a omis a se observa sub acest aspect al încheierii și negocierii sporului de stabilitate după publicarea în monitor a L. nr.3. este că la nivelul precizat și anterior în actele de negociere colective ultimul fiind contractul/acord nr.1193/2006 și în vigoare până la (...) respectiv (...) când a fost încheiat -pentru continuitate) acest nou contract/acord cu clauze similare. Cât privește argumentul adus de instanță constând în aceea că sporul contravine dispozițiilor art.12 alin.2 din L. nr.130/1996 arată recurentul că practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (decizia CC380/2004 și nr.46/2008) a concluzionat că toate convențiile colective prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute drepturi având ca temei principiul negocierilor colective în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii.In aceste conditii interpretand sistematic și per a contrario dispozițiile art.8 și 12 din L. nr.130/1996 și ținând seama de principiile ce stau la baza raporturilor de muncă rezultă că personalul din instituții bugetare poate negocia prin acorduri/contracte clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispozițiile legale. Salarizarea personalului din instituții publice este reglementată de dispozițiile art.31 din L. nr.1. privind statutul funcționarilor și respectiv art.155 și urm. din L. nr.53/2003 potrivit cărora salariul este compus din salariu de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în sporuri și drepturi suplimentare. Ca atare din interpretarea normelor citate rezultă că personalul instituțiilor publice are dreptul de a negocia prin acorduri drepturi. În ceea ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicia a dispoziției arată recurentul că a fost în afara legii controlul A. aceasta neavând nici un fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autoritățiloradministrației publice locale. La data adoptării dispoziției ,Ordinul nr.(...) indicat ca temei legal era abrogat prin ordinul comun al M. și NFP nr.(...) - art.3.De altfel se arată acest ordin a fost declarat și nelegal de instanță iar dispoziția inițială controlului nu a fost contestată. În plus adresa A. nu reprezintă nici măcar un act administrativ în sensul legii contenciosului ci o operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de recomandare a unei instituții locale fără atribuții în această materie. Pe fondul cauzei arată recurentul că dispoziția prin care se impune modificarea dispoziției inițiale privind reîncadrarea sa și stabilirea drepturilor salariale prin includerea în dispozitiv încalcă mai multe principii: principiul ca la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie: principiul luării în considerare a tuturor sporurilor indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale ,principiul privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecția banilor. Mai arata recurenta că dispoziția prin care se elimină sporul conduce la diminuarea drepturilor deși acestea erau recunoscute și stabilire prin contractul/acordul colectiv de muncă; consființite prin hotărâre judecătorească și însușite prin HCL nr.61/(...), HCL nr.545/2009, HCL nr.122/2009 în consecință drepturi câștigate ce impun o speranta legitimă la plată. Temeiurile legale ale acordării acestui spor în salariu de bază începând cu ianuarie 2010 mai arată recurentul sunt art.3 lit.c , art.7 alin.2 art.30 alin.5 din L. nr.3., art.10 din OUF nr.1.. Prin urmare concluzionează recurenta dispoziția intimatului emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii a negat un drept salarial câștigat prin negociere colectivă consființit prin acte administrative și chiar judecătorești ceea ce conduce la diminuarea distinctă a drepturilor sale salariale. Răspunzând celor invocate intimatul a susținut în esență că reținerile primei instanțe sunt corecte întrucât nu trebuie absolutizat caracterul obligatoriu a convențiilor colective deoarece legiuitorul poate să intervină din rațiune de interes general pentru modificarea unor dispozitii din acorduri/contractele colective de munca, reglementand solutii care sa raspunda nevoilor sociale existente la un moment dat. Or, in acest context sporurile, primele, stimulentele nu se subsumeaza sintagmei de masuri de protectie sociala si ca atare, nu se poate vorbi de vreo interventie a legislativului in sfera puterii executive sau judecatoresti. Tot Curtea Constitutionala a stabilit ca prin L.-cadru nr. 3. nu s-au incalcat prevederile art. 41 alin.2 si alin.S, art. 1 alinA si art.16 din Constitutia Romaniei deoarece, dreptul la munca fiind un drept complex care include un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele si conditiile in care personalul platit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adauga la salariul de baza. Trebuie facuta mentiunea ca, Curtea Constitutionala verifica conformitatea legii cu prevederile Constitutiei Romaniei, fara a se pronunta asupra interpretarii sau aplicarii concrete a acesteia. Totodata, la randul sau Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.) nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu Conventia, ci se pronunta cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumita situatie de fapt. Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.), verifica caracterul discriminatoriu al masurii, gravitatea masurii si efectele particulare ale acestei masuri in cazul concret cu care a fost investita. Mai mult, prin D. I. nr. 3. se arata ea "Dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul M.ui Administratiei si I.lor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor loca le si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de I." In acest sens este si adresa Agentiei Judetene pentru Prestatii Sociale care arata ca sporul de dispozitiv era reglementat de lege numai pentru personalul din institutiile din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, motiv pentru care nu poate fi acordat incepand cu data intrarii in vigoare a L. cadru nr. 3.. În ceea ce privește sporul de stabilitate acesta nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabilă până la (...), pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat în 2010 în baza noii legi de salarizare. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii. Astfel se reține că stabilirea nivelului de salarizare respectiv reîncadrarea începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Astfel conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. Acest text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele șiacordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Așadar, în condițiile reîncadrării ca operațiune legală în sarcina autorității aceasta este în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectareadispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. Astfel fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. Astfel, instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. Astfel, sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.- în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. Astfel fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/2010 a A. și cu toate că Ordinul comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva României). Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantei nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 1. se va respinge ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de B. S. împotriva sentinței civile nr. 1176 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9.XI.2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. P.
| ← Decizia civilă nr. 775/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1060/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
