Sentința civilă nr. 321/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 321/.
Ședința publică din data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare cerere de suspendare a procesului-verbal de constatare din data de (...), formulată de reclamanta SC C. FAN C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A. DE P. P. D. R. ȘI P.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), reclamanta a depus la dosarul cauzei, cu titlu de practică judiciară, copiile unor hotărâri judecătorești prin care s-a dispus suspendare executării proceselor-verbale de constatare întocmite de către A. B., pronunțate în spețe similare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea formulată la 15 martie 2011, reclamanta SC C. FAN C. SRL A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. DE P. PENTRU D. R. ȘI P. suspendarea executării actului administrativ - procesul-verbal de constatare din (...), încheiat de către pârâtă, pentru proiectul „Înființare fabrică de procesare carne cu capacitate de 6.000 kg. /zi la S., jud. Cluj";, cuantumul debitului constatat ca datorat fiind de 4.480.535,68 lei, până la pronunțarea instanței cu privire la cererea în anulare a acestui act, la fond, în acord cu dispozițiile art. 14 din L. nr. 554/2004.
În motivare s-a relevat, în esență că, în baza Contractului nr. C
(...)1300070 din (...) încheiat cu A., reclamanta a beneficiat de o finanțare nerambursabilă în cuantum de 4.480.535,68 lei pentru implementarea proiectului intitulat„Înființare fabrică de procesare carne cu capacitate de 6.000 kg. /zi la S., jud. Cluj";.
În urma unor măsuri impuse prin adresa C. E. - O. E. de L. A. (O.) nr.
D/009930 din (...) și înregistrată la A. cu nr. 23.682 din (...), pârâta a procedat la întocmirea unei note de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 24.392 din (...) și a întocmit procesul-verbal de constatare ce face obiectul litigiului, impunând reclamantei restituirea întregii sume de care a beneficiat pentru implementarea proiectului.
În susținerea acestei dispoziții, s-a relevat că, în documentația înaintată în vederea selectării pentru finanțare a proiectului reclamantei, figura și oferta nr. 4835 din (...) depusă de firma germană E. GmbH & Co. KG pentru SC C. Fan C. SRL, care, în urma investigațiilor preliminare întreprinse de O., a rezultat că ar fi falsă.
Așa fiind, organul de control a concluzionat în sensul în care furnizarea de documente care nu sunt autentice în sprijinul cererilor SAPARD este considerată tentativă de fraudă a bugetului european și a celui național princare se acordă finanțare SAPARD, motiv pentru care s-a impus restituirea de către reclamantă a valorii integrale a finanțării nerambursabile, urmare a rezilierii contractului de finanțare.
Reclamanta relevă că a formulat contestație împotriva acestui proces- verbal, solicitând anularea lui și exonerarea sa de la obligația de restituire, iar până la soluționarea acțiunii de fond, se consideră îndreptățită la suspendarea executării actului administrativ, relevând că firma germană a înaintat reclamantei o adresă, datată (...), tradusă și legalizată, din conținutul căreia rezultă că oferta nr. 4835 din (...) este una originală a firmei E., redactată pe un formulat original al acesteia și care poartă ștampila sa.
Ca atare, se concluzionează în sensul în care reclamanta nu a folosit în procedura de achiziții vreo ofertă falsă, toate documentele fiind perfect valabile, autentice și conforme, motiv pentru care nu poate fi obligată la restituirea finanțării.
În plus, se relevă că, în realitate, nu s-a realizat de către pârâtă un control efectiv, nefiind constatată nicio neregulă, procedându-se doar la întocmirea unui proces-verbal, în baza unor aspecte semnalate de O., respectiv a unor constatări preliminare ale acestuia și în lipsa oricărui material probator. Mai mult, se depun la dosar adrese din partea forurilor române competente, respectiv Guvernul României - D. pentru L. Anti Fraudă (D.), însușite de către M. A. și D. D. (filele 43-46), punctul de vedere al acestora fiind în sensul în care, în legătură cu măsurile luate urmare a sesizărilor O. privind neregulile și suspiciunile de fraudă din cadrul programului SAPARD, se impune ca A. să revizuiască procedura practicată, în sensul efectuării unor activități de control premergătoare activității de recuperare, pentru a aplica sancțiuni proporționale și eficiente în raport cu neregulile constatate, iar cuantumul sumelor a căror recuperare se solicită să fie cel afectat în mod real de neregulă.
Cu privire la cerința producerii unei pagube iminente, s-a relevat că aceasta este evidentă, raportat la cuantumul sumei imputate, la condițiile economice actuale, la faptul că societatea nu deține disponibilități în conturi, finanțarea în vederea activității de producție fiind asigurată din credite bancare.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii cererii, relevând că a acționat în acord cu atribuțiile ce îi sunt conferite prin L. nr. 3. și OG nr. 7., nefiind îndeplinite cerințele impuse de textul art. 14 alin. 1 din L. nr. 554/2004.
Pe parcursul soluționării cauzei, reclamanta a depus la dosar D. cu nr. de înregistrare 6145 din (...) emisă de pârâtă (filele 164-166), prin care s-a suspendat soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal ce face obiectul litigiului, până la primirea notei de control D. final O./rechizitoriului DNA, în baza prev. art. 214 alin. 1 lit. a C.pr.fiscală, apreciind că această măsură este un argument în plus în sensul în care nici măcar pârâta nu se arată a fi pe deplin convinsă de legalitatea măsurii dispuse, considerând că este necesar ca forurile competente anterior indicate să își exprime poziția oficială, în acord cu atribuțiile ce revin fiecăruia dintre acestea.
Analizând cererea, Curtea reține următoarele:
Prin prezenta cerere, reclamanta SC C. FAN C. SRL A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. DE P. PENTRU D. R. ȘI P., suspendarea executării actului administrativ - procesul-verbal de constatare din (...), încheiat de către pârâtă, pentru proiectul „Înființare fabrică de procesare carne cu capacitate de
6.000 kg. /zi la S., jud. Cluj";, cuantumul debitului constatat ca datorat fiind de
4.480.535,68 lei, până la pronunțarea instanței cu privire la cererea în anulare a acestui act, la fond, în acord cu dispozițiile art. 14 din L. nr. 554/2004.
În motivare s-a relevat că, în baza Contractului nr. C (...)1300070 din (...) încheiat cu A., reclamanta a beneficiat de o finanțare nerambursabilă încuantum de 4.480.535,68 lei pentru implementarea proiectului intitulat„Înființare fabrică de procesare carne cu capacitate de 6.000 kg. /zi la
S., jud. Cluj";.
În urma unor măsuri impuse prin adresa C. E. - O. E. de L. A. (O.) nr. D/009930 din (...) și înregistrată la A. cu nr. 23.682 din (...), pârâta a procedat la întocmirea unei note de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 24.392 din (...) și a întocmit procesul-verbal de constatare ce face obiectul litigiului, impunând reclamantei restituirea întregii sume de care a beneficiat pentru implementarea proiectului.
În susținerea acestei dispoziții, s-a relevat că, în documentația înaintată în vederea selectării pentru finanțare a proiectului reclamantei, figura și oferta nr. 4835 din (...) depusă de firma germană E. GmbH & Co. KG pentru SC C. Fan C. SRL, care, în urma investigațiilor preliminare întreprinse de O., a rezultat că ar fi falsă.
Așa fiind, organul de control a concluzionat în sensul în care furnizarea de documente care nu sunt autentice în sprijinul cererilor SAPARD este considerată tentativă de fraudă a bugetului european și a celui național prin care se acordă finanțare SAPARD, motiv pentru care s-a impus restituirea de către reclamantă a valorii integrale a finanțării nerambursabile, urmare a rezilierii contractului de finanțare.
Reclamanta relevă că a formulat contestație împotriva acestui proces- verbal, solicitând anularea lui și exonerarea sa de la obligația de restituire, iar până la soluționarea acțiunii de fond, se consideră îndreptățită la suspendarea executării actului administrativ, în contextul în care deține documente conform cărora oferta la care se face referire în procesul verbal este autentică. Pe de altă parte, se contestă insuși modul în care a procedat pârâta, relevându-se că nu s-a efectuat un control efectiv, ci au fost puse în practică concluziile unui raport preliminar, cu atât mai mult cu cât chiar contestația administrativă formulată de către petentă a fost suspendată, considerându-se că este necesar ca autoritățile conpetente, D., O., DNA să finalizeze investigațiile ce au fost demarate.
Curtea reține că art. 14 alin. 1 din L. nr. 554/2004 prevede că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Prin urmare, prima chestiune ce trebuie discutată este cea referitoare la
"existența unui caz justificat", de natură să zdruncine prezumția de legalitate a actului administrativ și să fundamenteze o soluție de admitere a cererii de suspendare.
Așa fiind, se constată că cerința cazului bine justificat este reliefată prin prev. art. 2 alin. 1 lit. t din același act normativ, în sensul în care acesta este o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Este adevărat faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care nu poate face obiectul analizei instanței învestite cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 14 din L. nr. 554/2004, însă nu este mai puțin adevărat faptul că această măsură trebuie privită ca fiind una de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului, cu privire la care există o îndoială serioasă, ar fi de natură să producă o pagubă iminentă.
De asemenea, trebuie reținut că există multe situații în care, datorită specificului dreptului fiscal, "îndoiala puternică" nu poate fi evidențiată înprocedura sumară reglementată prin dispozițiile art. 14 și 15 din L. nr.
554/2004, dar, totuși, actul este nelegal.
În opinia Curții, absolutizarea tezei conform căreia trebuie relevate de către reclamantă premisele unei îndoieli serioase asupra legalității actului atacat, duce la situația în care executarea unui act administrativ fiscal ar putea fi suspendată exclusiv în cazul în care ar apărea cu evidență unul dintre motivele de nulitate absolută a unui astfel de act, derivând din prev. art. 46
Cod procedură fiscală.
Cu alte cuvinte, este necesară o abordare nuanțată a acestei chestiuni, iar din această perspectivă, se reține că societatea germană la care se face în comunicarea O., a înaintat reclamantei o adresă, datată (...), tradusă și legalizată, din conținutul căreia rezultă că oferta nr. 4835 din (...) este una originală a firmei E., redactată pe un formulat original al acesteia și care poartă
ștampila sa (f. 17-18).
Ca atare, se afirmă că reclamanta nu a folosit în procedura de achiziții vreo ofertă falsă, toate documentele fiind perfect valabile, autentice și conforme, motiv pentru care nu poate fi obligată la restituirea finanțării.
În plus, se relevă că, în realitate, nu s-a realizat de către pârâtă un control efectiv, nefiind constatată nicio neregulă, procedându-se doar la întocmirea unui proces-verbal, în baza unor aspecte semnalate de O., respectiv a unor constatări preliminare ale acestuia și în lipsa oricărui material probator. Mai mult, se depun la dosar adrese din partea forurilor române competente, respectiv Guvernul României - D. pentru L. A. (D.), însușite de către M. A. și D. D. (filele 43-46), punctul de vedere al acestora fiind în sensul în care, în legătură cu măsurile luate urmare a sesizărilor O. privind neregulile și suspiciunile de fraudă din cadrul programului SAPARD, se impune ca A. să revizuiască procedura practicată, în sensul efectuării unor activități de control premergătoare activității de recuperare, pentru a aplica sancțiuni proporționale și eficiente în raport cu neregulile constatate, iar cuantumul sumelor a căror recuperare se solicită să fie cel afectat în mod real de neregulă.
Desigur că o analiză detaliată a semnificației acestor înscrisuri, din punct de vedere al temeiniciei considerentelor pentru care reclamanta apreciază că actul este nelegal întocmit, nu poate fi efectuată în această procedură sumară, ci numai în cadrul acțiunii în contencios ce va fi promovată de către petentă.
Nu este însă mai puțin adevărat că, până la acel moment, dat fiind contextul mai sus prezentat, apar a fi valide apărările conform cărora în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat.
Pentru a dispune astfel, în contextul unor interpretări diferite date de către forurile competente cu privire la limitele și condițiile în care poate acționa pârâta, în vederea recuperării sumelor de care a beneficiat reclamanta, s-a luat act de faptul că în doctrină s-a spus că noțiunea de "securitate juridică" evocă, cel puțin pentru juriști, chestiuni familiare precum retroactivitatea, teoria aparenței, legalitatea incriminării și a pedepsei sau chiar obscuritatea textelor de lege. În esență, ceea ce caracterizează acest principiu este faptul că el trebuie să protejeze cetățeanul "contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze. S-a sugerat în context că o noțiune mai potrivită decât cea de "securitate juridică" ar fi cea folosită de doctrina olandeză - Rechtzekerheid -
„fiabilitatea dreptului" (C.F. Costaș-Principii de drept incidente în contenciosul fiscal-Revista Română de D. al A., nr. 8., pag. 20-23).
Autorul citat subliniază că exigențele acestui principiu nu se limitează la interzicerea retroactivității legii, ci ele sunt mult mai largi și implică, în primul rând, accesul la legislația aplicabilă și previzibilitatea acestei legislații. Cu altecuvinte, contribuabilul trebuie să aibă în primul rând acces la reglementările care îi sunt aplicabile, pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Pe de altă parte, legea aplicabilă trebuie să fie previzibilă. Contribuabilul are în mod indubitabil dreptul de a fi informat în avans asupra consecințelor actelor pe care le efectuează, într-o manieră care să-i permită să se comporte în deplină cunoștință de cauză. Cu alte cuvinte, el trebuie să cunoască legislația de așa manieră încât să poată acționa preventiv.
Pe de altă parte, o altă componentă esențială a acestui principiu o reprezintă obligația administrației fiscale de a-și defini în mod clar exigențele și de a-și respecta angajamentele luate. S-a relevat, sub acest aspect, că principiul securității juridice se identifică sub unele aspecte cu principiul încrederii legitime.
Același autor arată că principiul securității juridice a fost consacrat pe cale jurisprudențială la nivel european, iar pentru materia fiscală prezintă o importanță deosebită o constatare a Curții de Justiție E. asigurarea securității juridice trebuie observată cu mai mare strictețe în cazul regulilor susceptibile să producă consecințe financiare, astfel încât cei vizați de aceste reguli să cunoască precis întinderea obligațiilor impuse de asemenea reguli.
Curtea achiesează acestor statuări, constatând că, potrivit principiului comunitar al certitudinii juridice si conform jurisprudenței constante a CEDO, o solutie dispusa printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.
Axa formală a securității juridice o reprezintă calitatea legii, în timp ce axa temporală o reprezintă previzibilitatea legii.
Pe de alta parte, principiul securității juridice presupune ca dreptul să fie previzibil și ca soluțiile juridice să rămână relativ stabile. Incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități - este un factor important ce trebuie luat in considerare pentru a aprecia conduita culpabila a statului - prin organele sale abilitate - în luarea unei măsuri, mai ales în materie fiscală.
În acest context, se ia act și de faptul că, atâta vreme cat chiar organul care a întocmit procesul verbal contestat a recunoscut ca nu deține suficiente probe pentru a se pronunța asupra legalitatii si temeiniciei actului administrativ emis, iar pentru formarea convingerii sunt necesare " totusi " dovezi - respectiv primirea notei de control D., sau a raportului final O., ori rechizitoriul DNA, este evident ca asupra legalității actului administrativ atacat planează in prezent o îndoiala serioasă.
Ca atare, se rețin ca fiind pertinente afirmațiile conform cărora cazul bine justificat deriva si din faptul ca procedura administrativa este suspendata iar executarea se poate face inainte de finalizarea acestei proceduri, adica inainte ca justitia, sau chiar organul emitent, sa se pronunte asupra legalitatii si temeiniciei datoriei „constatate"; prin procesul verbal atacat (D. cu nr.inreg.
6145 / (...)).
In acest sens, Curtea apreciază că cererea reclamantei de suspendare este in acord si cu Recomandarea nr.89/8/(...) data de C. de M. din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdictionala provizorie in materie administrativa.
Desigur, nu poate fi înlăturată de plano prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, dar Curtea apreciază că instanța care judecă cererea de suspendare nu trebuie să soluționeze fondul raportului juridic litigios, ci doar să aprecieze în ce măsură considerentele de nelegalitate invocate sunt denatură să producă „îndoiala serioasă";, reținându-se, prin prisma celor mai sus expuse, că aceasta este incidentă în cauză.
În aceste circumstanțe, aducerea la îndeplinire a dispozițiilor actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, motive pentru care se va aprecia că în cauză este incident textul art. 14 alin. 1 din L. nr. 554/2004.
Cu privire la cerința producerii unei pagube iminente, s-a relevat că aceasta este evidentă, raportat la cuantumul sumei imputate, la condițiile economice actuale, la faptul că societatea nu deține disponibilități în conturi, finanțarea în vederea activității de producție fiind asigurată din credite bancare.
Astfel, reclamanta arată cu temei că paguba iminentă si necesitatea prevenirii acesteia trebuie apreciate prin prisma faptului că s-a demarat procedurii executarii silite de catre parata, prin transmiterea spre executare a procesului verbal catre Administratia Finantelor P.e pentru Contribuabili Mijlocii a judetului Cluj, organ de executare a creantelor bugetare care a emis Titlului executoriu nr.8719 / (...) in dosarul de executare nr.6224937 si a S. nr.12 / (...) / 11636, în acelasi dosar executional.
Astfel, este cel puțin inechitabilă atitudinea pârâtei, care, pe de o parte, suspenda solutionarea contestatiei, iar pe de alta parte, demarează procedura executarii silite.
Conform susținerilor reclamantei, începerea executarii silite echivaleaza cu blocarea activitatii reclamantei si implicit falimentul si lichidarea societatii, deoarece:
- reclamanta nu dispune de suma respectiva;
- reclamanta functioneaza cu fonduri creditate, respectiv un credit in suma de 1.340.000 lei si unul in suma de 2.638.500 lei;
- in situatia blocarii conturilor, ca urmare a executarii silite prin poprire, reclamanta va fi in imposibilitate de a achita dobanzile bancare lunare aferente creditelor bancare, ceea ce atrage scadentarea anticipata a intregii sume cu care a fost creditata societatea;
- patrimoniul imobiliar al reclamantei este afectat în totalitate activității comerciale curente si este grevat de sarcini in favoarea bancii creditoare, ceea ce face imposibila valorificarea acestora in scopul platii sumei cuprinse in procesul verbal contestat;
- falimentul societatii inseamna pierderea a 110 locuri de munca, închiderea celor 19 magazine proprii, afectarea numeroșilor furnizori de animale, anularea contractelor și, implicit, diminuarea veniturilor la bugetul general consolidat și cel local.
Așadar, făcându-se dovada existenței celor două condiții impuse de art. 14 alin.1 din L. nr. 554/2004 cu modificările ulterioare privind contenciosul administrativ, în baza prev. art. 14 alin. 2-4 din același act normativ, se va admite ca fiind întemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ și se va dispune ca atare.
În baza prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2010,3 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxa de timbru și timbru judiciar (f. 208).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII A dmite acțiunea formulată de reclamantul SC C. FAN C. SRL cu sediul in com. A., sat S., str. l Mai, nr. 40, județul Cluj, și în consecință:
Dispune suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la data de (...) de către pârâta A. DE P. P. D. R. ȘI P., cu sediul în B., str. Ș. V. nr. 43, sector 1, pentru proiectul "Înființare fabrică de procesare carne cu capacitate de 6000 kg/zi la S., județul Cluj", cuantumul debitului datorat fiind de 4.480.535,68 lei, până la pronunțarea instanței cu privire la cererea în anulare a acestui act, la fond.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2010,3 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2055/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 506/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
