Decizia civilă nr. 4157/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4157/2011
Ședința publică de la 28 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. C., recurent A. F. P. A M. C.- N. împotriva Sentinței civile nr. 3. pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimat SC N. Z. I. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3691 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a admis cererea formulată de reclamanta S. N. Z. I. S. C.-N., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. C. și A. F. P. A M. C. N. și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere F-CJ 285/(...) emisă de A.-D. C. și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 13536 din (...), până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr. (...) al T.ui C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a emis decizia de impunere nr. 285/(...) și Decizia nr. 13536/(...) privind obligațiile de plată accesorii si titlurile executorii aferente vizând obligații de plată a unor taxe si impozite in valoare de 52.389 lei si accesorii in cuantum de 24.519 lei. Reclamanta a înregistrat atât contestație administrativă împotriva acesteia cât si o cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative, înregistrată sub nr. (...) la Tribunalul Cluj. Pentru a se dispune suspendarea actului administrativ în condițiile art. 14 din Legea 554/2004 este necesară existența unui caz bine justificat definit ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt si de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și să existe necesitatea prevenirii unei pagube iminente care constă fie într-un prejudiciu material previzibil și viitor, fie într-o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sa unui serviciu public. In speță instanța de fond a constatat întrunite condițiile pentru suspendarea executării actelor administrative, respectiv s-a achitat cauțiunea (f.48 din dosarul de fond), s-au contestat actele pe cale judiciară, există o îndoială privind legalitatea actelor administrative în sensul că se pune problema stabilirii unor obligații de plată pentru anii 2003 și 2004 care se plasează în afara termenului de prescripție de 5 ani și se pune problema interpretării disp.art. 2 si 6 din HG 831/1997, iar măsura popririi sumelor menționate mai sus este de natură să afecteze plata celorlalte obligații ale reclamantei producându-i o pagubă. Pentru aceste motive, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis cererea si a dispus suspendarea executării deciziei de impunere F- CJ 285/(...) emisă de A.-D. C. și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 13536 din (...), până la pronunțarea instanței de fond în dosarul nr. (...) al T.ui C. Împotriva acestei sentințe, pârâtele D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. A M. C.-N. au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. F-CJ 285/(...) și a deciziei referitoare la plata obligațiilor accesorii nr. (...), întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. coroborate cu art. 3041 C.pr.civ. . În motivarea recursului, pârâtele învederează că nu sunt de acord cu soluția instanței de fond care a apreciat că formal, sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere în discuție, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente. Astfel, în speță, reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, iar punerea în executare a deciziei de impunere deși este generatoare de pagubă pentru patrimoniul reclamantei, nu este suficientă pentru a demonstra existenței celeilalte condiții și anume paguba iminentă întrucât executarea actului administrativ atacat poartă doar riscul de a pune în dificultate financiară reclamanta. Pe de altă parte, în opinia pârâtelor, aprecierea instanței că nu s-ar fi soluționat plângerea împotriva deciziei de impunere nr. 285/(...) atacate pe calea contenciosului administrativă nu este reală, iar în acest sens stă mărturie decizia nr. 316/(...) comunicată reclamantei la data de (...). La fel de neverificată este și aprecierea instanței de fond referitoare la faptul că stabilirea unor obligații de plată aferente anilor 2003 și 2004 este înafara termenului de prescripție, deoarece instanța nu a observat că în speță se pune în discuție suspendarea termenului de prescripție a organului fiscal de a stabili obligații, de la data la care i-a fost comunicată reclamantei decizia de desființare a vechiului control având nr. 14/(...), comunicată reclamantei și prin care este înștiințată că va începe un nou control a perioadei verificate prin aceasta. Mai mult, instanța de fond nu a observat că de fapt, decizia de impunere a cărei suspendare s-a solicitat, conține și sume stabilite aferent unor perioade în legătură cu care nu se pune în discuție prescripție de constatare a organului fiscal. În ceea ce privește aspectele legate de interpretarea disp. art. 2 și 6 din H.G. nr. 831/1997, pârâtele au apreciate, în primul rând, că acestea sunt legate de fondul cauzei, instanța neavând dreptul să se pronunțe, iar în al doilea rând, deși instanța a sesizat aspecte legate de interpretarea greșită a dispozițiilorlegale de către organul fiscal, nu aduce nici o lămurire cu privire la aspectele negative legate de interpretarea greșită a acestora. Reclamanta S. N. Z. I. S. C.-N., deși legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în față instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Prin decizia de impunere nr. F-C. din (...) și decizia nr. 13536/(...) emise de D. C., respectiv de AFP C. N., în privința cărora s-a dispus suspendarea executării prin sentința civilă nr. 3691/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a stabilit în sarcina intimatei SC N. Z. I. S. obligația de plată a următoarelor sume: 16.952 lei, reprezentând impozit pe profit agenți economici, 20.855 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 14.582 lei, TVA lunar și 24.519 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, și dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată. Aceste decizii de impunere au fost emise ca urmare a raportului de inspecție fiscală încheiat de inspecția fiscală din cadrul D. C. la data de (...) care a verificat modul de aplicare de către SC N. Z. I. S. a dispozițiilor referitoare la impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, în perioada 1 iulie 2003- 30 iunie 2008. În esență, echipa de inspecție fiscală a reținut că o parte din facturile înregistrate în contabilitatea reclamantei în anii (...) nu aparțin societăților menționate ca furnizori sau nu au fost completate toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale și prin urmare nu îndeplinesc condițiile pentru a fi calificate documente justificative, astfel că au fost majorate cheltuielile nedeductibile rezultând un impozit pe profit suplimentar. De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu justifică dreptul de deducere a TVA înscris în aceste facturi deoarece societățile furnizoare nu au depus declarații și deconturi de TVA aferent perioadelor în care au fost înregistrate aceste facturi. În condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să judece fondul cauzei va putea dispune, motivat, suspendarea actului administrativ atacat și potențial vătămător pentru cel interesat. Condițiile legale, stipulate de art. 14 din actul normativ menționat anterior, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, au fost analizate de către instanța de fond, iar concluzia îndeplinirii cumulative a acestor două condiții, în cazul de față, este îmbrățișată și de către C. Astfel, în privința condiției existenței unui caz bine justificat, practica judiciară a stabilit că îi este permisă instanței investită cu soluționarea cererii de suspendare să procedeze la o analiză sumară a legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor părților. E. cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, statuare la care achiesează inclusiv recurenta prin motivele de recurs formulate. Instanța consideră că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea actelor administrative fiscale emise de pârâtă și care urmează a fi puse în executare sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării, coroborând aceste susțineri cu materialul probator administrat în cauză. Astfel, un motiv de aparentă nelegalitate a deciziei de impunere contestate, apreciat ca atare și de instanța de fond, este faptul că organele fiscale au stabilit în anul 2011 obligații fiscale aferente anilor 2003 și 2004, cunoscut fiind faptul că, în materie fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani care începe să curgă de la data de 1 ianuarie aanului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, așa cum se deduce din prevederile art. 91 din OG nr. 92/2003. Această împrejurare este de natură a crea îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal atacat, cel puțin pentru o parte din sumele stabilite de organele fiscale. Condiția cazului bine justificat poate fi reținută în ipoteza în care, la o privire sumară a actului, acesta apare ca fiind ilegal, chiar și parțial. Așa fiind, incidența cazului bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă verificată în condiții de contradictorialitate. Î. că a fost respinsă contestația administrativă nu impietează asupra soluției instanței de fond deoarece organul care a soluționată nu beneficiază de garanții de independență și imparțialitate astfel că nu se poate reține teza recurentei potrivit apărările reclamantei ar fi profund neîntemeiate. Nu în ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv „un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";. Paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență întrucât menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată executarea silita a reclamantei. E. creanței stabilite prin actul administrativ fiscal contestat ar putea conduce la blocarea activității sale comerciale, prejudiciu pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, atât timp cât există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului . Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 cod pr civ se impune respingerea recursurilor declarate de recurentele D. G. A F. P. C. și A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3.691 din 9 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de recurentele D. G. A F. P. C. și A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3.691 din 9 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. N. S. AL H. M. I. I. GREFIER A. B. Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. P.;
| ← Sentința civilă nr. 307/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2005/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
