Decizia civilă nr. 2005/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.2005
Ședința publică din 13 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: AL H. S. JUDECĂTORI : A.-G. N.
D. M.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A O. B. împotriva Sentinței civilă nr. 368 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. în contradictoriu cu intimata SC B ȘI B S. B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată apreciază recursul ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare. C U R T E A P rin sentința civilă nr.368/CA din 19 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-N. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. B și B S., împotriva pârâtelor A. F. P. B., și D. G. a F. P. B. N., și în consecință: S-a dispus anularea actului administrativ fiscal nr. 14510 din (...), emis de D. B.-N. - refuz restituire taxă de prima înmatriculare. Au fost obligate pârâtele să restituie suma de 10.754, lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală calculată de la data de (...), și până la data restituirii. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului, în solidar, suma de 43,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în R., în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentrureînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., taxa nu se mai percepe. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. B.- N. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului SC B și B S. B. ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a actelor administrativ atacate, respectiv adresa nr.14510/(...) și a nu se dispune restituirea sumei de 10.754,00 lei reprezentând taxa specială de primaînmatriculare achitată de reclamantă și nici dobânda solicitată. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a relevat că taxa specială de primă înmatriculare reglementată de dispozițiile O. nr. 5. ce a intrat în vigoare la data de (...), reglementează o nouă taxă, respectiv taxa de poluare, nefiind în nici o contradicție sau incompatibilitate cu dispozițiile comunitare, plătindu-se cu ocazia primei înmatriculări în R., fiind vorba de o taxă specială de primă înmatriculare în R., respectiva taxă de poluare, iar nu de o taxă specială de reînmatriculare în R. Pârâta a arătat că taxa pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, R. a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare. Pârâta arată că în contradictoriu cu reținerile instanței de fond, în opinia sa, prevederile art.214/1 și urm.din L. 571/2003 privind Codul fiscal, nu contravin prevederilor art.90 din T.ul instituind Comunitatea E.. În lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul că art.90 din T.ul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E.. Însă, așa cum rezultă în mod textul și expres din chiar conținutul art.90 alin.1 din T.ul CE, „nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare";. Recurenta arată faptul că urmare instituirii criteriului primei înmatriculări în R. a conferit taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din T.ul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în R., în comparație cu autovehiculele provenite din R., aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în R. Pe de altă parte, pârâta-recurentă solicită a se constata caracterul corect al taxei speciale pentru autorusime și autovehicule prev.de art.214/1, 214/3 din L. 571/2003 privind Codul fiscal și anume, acela de taxa specialăd eprima înmatriculare în R., iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în R., sau taxa specială de reînmatriculare în R. De asemenea, solicită a se constata că OUG 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a fost agreată de către C. E., acest lucru fiind arătat prin infograma nr.5899/(...) transmisă de reprezentanta permanentă a R. pe lângă UE-B. Deliberând asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele: 1.Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamanta a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE autovehiculul SCANIA Rl 14L4X2NA380//114L380 din Olanda, astfel cum rezultă din factura 39690 din data de (...), iar cu ocazia înmatriculării în R., reclamanta a achitat suma de 10.754 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței cu seria TS1 nr. 1250539 din data de (...),suma fiind încasată de T. B. Ulterior, prin cererea înregistrată la D. B-N sub nr. 14510 din (...), reclamanta a solicitat restituirea taxei însă, cu adresa nr. 14510/(...), care constituie act administrativ fiscal, D. i-a comunicat că taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. 2.Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamanta a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării învigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). 3.Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru aimpus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de primă înmatriculare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Aceste statuări nu pot fi contrazise nici de împrejurarea că prima instanță a dispus, în mod nelegal, anularea adresei nr.14510 din (...). Astfel, deși sunt reale susținerile cum că acest act este inexistent, subliniindu-se faptul că adresa prin care i s-a răspuns la cererea de restituire nu este un act administrativ tipic, ci unul asimilat, expresie a refuzului constatat nejustificat de restituire a taxei, neimpunându-se anularea lui, această împrejurare nu poate determina o soluție de respingere, de plano, a tuturor petitelor, pretenția concretă a reclamantului fiind cea de restituire a taxei încasate în baza unui act normativ contrar dreptului comunitar. Drept urmare, aceste critici de nelegalitate vor fi parțial validate, în sensul în care se va dispune admiterea recursurilor, în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din L. nr. 554/2004, cu consecința modificării parțiale a sentinței, conform dispozitivului, fiind înlăturată dispoziția privind anularea adresei nr. nr.14510 din (...) Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. A. principiu este aplicabil și în privința acordării cheltuielilor judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. a F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. P. B., împotriva sentinței civile nr.368/CA din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-N., pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de anulare a adresei nr.14510 din (...) emisă de D. G. a F. P. B.-N. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, S. AL H. G. A. N. D. M. M. ȚÂRred.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.M. A.
| ← Decizia civilă nr. 4157/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2055/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
