Decizia civilă nr. 2055/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.2055/2011
Ședința ta de 16 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S.
ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 6185 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimatul Ș. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.6185 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea reclamantului Ș. I. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z. și obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 4.445 lei, reprezentând diferență taxă primă înmatriculare.A fost respinsă excepția invocată în cauză.A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M. și obligă chemate în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății. Pentru a pronunța această soluție instanța deliberând asupra excepției inadmisibilității, a reținut următoarele: Art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care seconsideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresainstanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 554/2004. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. . cauzei pe fond: La data de (...) reclamantul a achitat suma de 6.285,65 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Ulterior, reclamantul a solicitat AFP Z. restituirea și a sumei de 4.445 lei, reținută ca taxă de poluare, din suma de 6.285,65 lei, achitată ca taxă de primă înmatriculare. Cererea de restituire a taxei reținute cu titlu de taxă de poluare a fost respinsă. T. reține că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.G. nr. 5., care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141 - 2143 Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din T.ul C. E.. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al U. E.. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritateajudecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al C., dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa/Enel (1964), CJE astabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor O. nr. 5., s-a reținut că potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, drept pentru care, pentru toate cele ce preced, acțiunea de față a fost admisă, astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. S. în numepropriu și în numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței fondului în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul Ș. I. ca inadmisibilă, și admiterea cererii de chemare în garanție a A.F.M. Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct.9 Cod Procedură Civilă si în considerarea dispozițiilor art. 304/1 deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.5., instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Deciziei calcul a taxei de poluare din emisă de A. F. P. Z. și obligarea instituției noastre să-i restituie reclamantului suma de 4445 lei cu dobânda aferentă de la data plății până la achitarea integrală. Înmatriculare, acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Raportat la dispozițiile legale în vigoare în momentul formulării acțiunii invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil căsuma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Consideră că soluția legală pe care trebuia sa o pronunte T. S. in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei. În mod nelegal si fara a avea in vedere precizarile referitoare la neretroactivitatea legii civile in timp de puse la dosarul cauzei, instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 5. contravine principiului neretroactivitatii legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituia R.. Referitor la acest aspect înteleg să reitereze in fata instanței de recurs motivele pentru care OUG nr. 5. este " imediata aplicare si nu încalcă principiul neretroactivitatii legii civile in timp, asa cum greșit a retinut instanța de fond, astfel: norma neretroactivității se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-a epuizat toate efectele dar,dacă legea nouă nu poate fi interpretată în sensul activității cu privire la aceste raporturi ea este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare,precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Toate aceste situații nu intră în câmpul de acțiune al retroactivității legii ci privesc aplicarea imediată a dispozițiilor OUG nr.5.. Ori ,aplicarea imediată a legii noi constituie principiul,iar supraviețuirea legii vechi ,excepția. Fără a admite că OUG nr.5. poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului,principiul aplicării imediate presupune intrarea În vigoare a noilor dispoziții pentru toate situații ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. Împotriva acestei sentințe a mai declarat recurs și A. F. pentru M. solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale deconsecință, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii invederând că acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului gratios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art.7 alin.1 din L. 554/2004 privind contenciosul administrator. De asemenea, cum decizia de calcul a taxei de poluare reprezintă un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prevăzută de OG 9. privind Codul de procedură fiscală. Art.206, 207, 209 din Codul de proc. fiscală arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a soluționa. Or, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă fiind incidentă sancțiunea decăderii, astfel încât acțiunea este inadmisibilă. Atât timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de C. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C 33/2005 Nemeth sunt respectate. Cu alte
Recurenta mai arată că, așa cum menționase anterior, Comisia E. a apreciat OUG 5. aplicabilă raportului juridic dedus judecății, a fi conformă normelor dreptului comunitar, drept pentru care procedura de infringement declanșată împotriva R. drept urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare prin prevederile art.214 Cod fiscal, a fost ridicată odată cu adoptarea OUG nr.5..
Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, consideră soluția instanței de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile OG nr.9. privind Codul de proc.fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea analizând recursul declarat reține următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitarînfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.
Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T., ca instanță de fond, trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de T. cât și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor O. nr. 5., Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie
2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumulrezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentruautovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T. nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Recursul pârâtelor apare în consecință ca nefundat urmând a fi respins prima instanță realizând o corectă aplicare și ierarhizare a prevederilor legale. Critica chematei în garanție din memoriul de recurs a fost apreciată ca fiind fondată pentru următoarele considerente: Numai în baza art. 1 lit.t din OUG nr. 5. s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Anterior acestui moment , la epoca achitării taxei de către reclamant taxa avea doar caracterul unei obligații fiscale stabilite prin normele fiscale . Coroborând dispozițiile legale enunțate mai sus rezultă că doar organul fiscal din subordinea ANAF în speta DGFP S. are doar atribuții privind calcularea taxei . În consecință, Curtea va aprecia că din această perspectivă, recursul chematei în garanție este fondat și în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va admite, va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție și va înlătura obligația stabilită în sarcina chematei în garanție de a plăti reclamantei suma solicitată.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat D. G. a F. P. S. și a A. F. P. Z. Admite recursul declarat de A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr.6185 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție. Menține celelalte dispoziții . D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. I. I. A. C. M. S. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.I. D.
| ← Decizia civilă nr. 2005/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 321/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
