Sentința civilă nr. 354/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. COMERCIALĂ, DE C. A. ȘI F.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 354/2011
Ședința publică de la 10 I. 2011
PREȘEDINTE G.-A. N.
GREFIER A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC D. M. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
C. C. F. în reprezentarea intereselor reclamantei, lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 3 iunie 2011 s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării cauțiunii în sumă de 36.564 lei cu recipisa de consemnare nr. 6. din (...), precum și o cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La data de 9 iunie s-a înregistrat la dosar întâmpinare la care s-au anexat actele care au stat la baza emiterii deciziei atacate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantei, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei susține cererea de suspendare astfel cum a fost formulată, subliniind faptul că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea acesteia. Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, arată că demararea executării silite ar conduce la intrarea societății în procedura insolvenței. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC D. M. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. s-a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. F-CJ 264 din (...) emisă de D. G. a F. P. C., până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea acestei decizii de impunere.
În fapt, reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea D.
C., În cursul căreia s-au Întocmit raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 237 din (...) și s-a stabilit în sarcina societății reclamante, prin decizia de impunere nr. F-CJ 264 din (...), obligația de plată a sumei de 731.281 RON cu titlul de obligații fiscale principale și accesorii.
D. de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost contestate prin cererea Î. sub nr. 16.078 din (...) la D. C., conform art. 205 C. pr. fisc.
Pentru a preveni efectele negative ale executării deciziei de impunere, reclamanta a formulat prezenta cerere de suspendare.
În ceea ce privește condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare pe temeiul art. 14 din L. nr. 554/2004, particularizate pentru procedura fiscală, apreciază că acestea sunt următoarele: A) declanșarea procedurii administrative prealabile; B) existența unui "caz bine justificat";
C) necesitatea prevenirii unei "pagube iminente"; D) plata cauțiunii fixate de instanță. Toate aceste condiții sunt îndeplinite, așa cum rezultă din considerațiile următoare:
A) Declanșarea procedurii administrative prealabile
1. Așa cum a indicat, reclamanta a Î. sub nr. 16.078/1 (...) contestația dresată împotriva deciziei de impunere nr. F-CJ 264/(...). Pe cale de consecință, sunt Îndeplinite exigențele art. 14 din L. nr. 554/2004 cu privire la declanșarea procedurii administrative prealabile.
B) Existența unui "caz bine justificat"
2. D. cum s-a indicat în jurisprudența Înaltei Curți de C. și J. (Înalta
Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 507 din 26 ianuarie 2007, menționată de G. V. B., B. G., L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 adnotată, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 91), existența unui "caz bine justificat" poate fi reținută dacă din Împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unui dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Apreciază că în prezenta speță există un "caz bine justificat" care poate sta la baza admiterii cererii reclamante de suspendare, pentru cel puțin următoarele motive:
A. Necompetența materială a Direcției Generale a F. P. C. pentru efectuarea inspecției fiscale. Nulitatea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală
3. Cu titlu prealabil, înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a Direcției Generale a F. P. C. în efectuarea oricărei inspecții fiscale față de reclamantă.
Astfel, reclamanta are sediul în municipiul T., motiv pentru care, conform art. 32 alin. (1) și art. 33 alin. (1) C. pr. fisc., competența materială și teritorială pentru efectuarea inspecției fiscale revine Administrației F. P. T.. Menționează faptul că niciun act normativ În vigoare (Codul de procedură fiscală, H.G. nr. 1050/2004, H.G. nr. 109/2009, Ordinul nr. 2311/2007) nu conferă competența materială și teritorială pentru efectuarea inspecției fiscale În cazul TVA Direcției Generale a F. P. C.. De altfel, potrivit art. 32 alin. (2) C. pr. fisc., o competență specială de administrare nu poate exista decât În cazul impozitului pe venit.
Precizează de asemenea faptul că până În prezent nu le-a fost adus la cunoștință faptul că ar fi operat vreo delegare de competență din partea Administrației F. P. T. În favoarea Direcției Generale a F. P. C.. În mod evident, având În vedere prevederile art. 4 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2311/2007, era obligatorie Înștiințarea contribuabilului despre o asemenea delegare de competență și de prezentarea dovezilor aferente acestei delegări de competență, dacă ea există.
În aceste condiții, întrucât competența organului emitent este o condiție de valabilitate sine qua non a oricărui act administrativ, solicită în cadrul contestației și va solicita în litigiul de fond anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală contestate, ca fiind întocmite de către un organ necompetent.
B. Nelegalitatea inspecției fiscale, a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere ca urmare a inexistenței unui aviz de inspecție fiscală
4. Conform art. 101 alin. (1) C. pr. fisc., "Înaintea desfășurării inspecției fiscale. organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală". De asemenea, potrivit art. 10 1 alin. (2) C. pr. fisc., avizul de inspecție fiscală trebuie să cuprindă următoarele:a) temeiul juridic al inspecției fiscale; b) data de Î. a inspecției fiscale; c) obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi su puse inspecției fiscale; d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de Î. a inspecției fiscale.
5. În speță, societății reclamante i-a fost remis avizul de inspecție fiscală nr. F-CJ 43 din (...), care face mențiunea că inspecția fiscală are următoarele obiective:
A. Verificarea ansamblului declaratiilor fiscale și/sau operatiunilor relevante pentru inspecția fiscală pentru impozitul pe veniturile micro
Întreprinderilor În perioada (...) - (...);
B. Verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile.
Prin urmare, inspecția fiscală efectuată În cazul reclamantei trebuia să se limiteze la aceste chestiuni.
6. În realitate, inspectorii fiscali au verificat TVA, impozitul pe profit și impozitul pe dividende, fiind Î. astfel limitele inspecției fiscale stabilite prin avizul de inspecție fiscală. Dincolo de faptul că această stare de lucruri are consecințe de natură fiscală - inspecția fiscală, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere sunt nule absolut - ea are și consecințe de natură penală, ea constituind un abuz În serviciu sancționabil penal de dispozițiile art. 246 Cod penal.
Decizia civilă Nerespectarea dreptului la apărare al contribuabilului. Nulitatea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală
7. Conform prevederilor art. 9 alin. (1) C. pr. fisc., "Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante În luarea deciziei". Această prevedere se completează cu dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. j) C. pr. fisc., potrivit cărora orice act administrativ fiscal trebuie să conțină "mențiuni privind audierea contribuabilului". În mod evident, "audierea contribuabilului" Înseamnă faptul că poziția acestuia trebuia solicitată În scris și luată În calcul de organul fiscal, înainte de finalizarea raportului de inspecție fiscală și înainte de emiterea deciziei de impunere. Cu alte cuvinte, pentru ca exercitarea dreptului la apărare, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 9 C. pr. fisc., să fie efectivă, era necesar ca societatea reclamantă să cunoască exact faptele concrete care îi sunt imputate și să poată răspunde în sens.
8. În sprijinul solicitării reclamantei de respectare a dreptului la apărare înțelege să invoce și jurisprudența comunitară relevantă (Curtea de Justiție E., hotărârea din 18 decembrie 2008, afacerea C-349/07, Soprope - Organizacăes de C. Lda c. F. P., cu participarea Ministerio P.oș. Astfel, așa cum subliniau judecătorii comunitari în hotărâre amintită, rezultă din jurisprudența C. că principiul respectării dreptului la apărare impune ca orice persoană împotriva căreia se intenționează să se adopte o decizie care Îi cauzează prejudicii să fie în măsură să își expună În mod util punctul de vedere (a se vedea printre altele Hotărârea din 24 octombrie 1996, Comisia c.
Lisrestal și alții, afacerea C-32/95 P, Culegere 1996, p. 1- 5373, par. 21; Hotărârea din 21 septembrie 2000, Mediocurso c. Comisia, cauza C-462/98 p, Culegere 2000, p. 1-7183, par. 36; Hotărârea din 12 decembrie 2002, Cipriani, afacerea C- 395/00, Culegere 2002, p. 1-11877, par. SI). Regula potrivit căreia destinatarul unei decizii cauzatoare de prejudicii trebuie să aibă posibilitatea să Își susțină observațiile Înainte de adoptarea deciziei aredrept scop ca autoritatea competentă să poată să țină cont În mod util de ansamblul elementelor relevante. Pentru a asigura o protecție efectivă a persoanei sau a întreprinderii vizate, aceasta are ca obiect, printre altele, ca persoana sau întreprinderea respectivă să poată corecta o eroare sau să invoce anumite elemente privind situația lor personală pentru ca decizia să fie adoptată, să nu fie adoptată sau să aibă un anumit conținut. În aceste condiții, pentru a se putea considera că beneficiarul acestui drept are posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în mod util, respectarea dreptului la apărare presupune ca administrația să ia cunoștință, cu toată atenția necesară, de observațiile persoanei sau ale întreprinderii vizate.
9. În context, trebuie menționat faptul că receptarea la nivel național a principiilor europene este consacrată prin decizia civilă nr. 2615/(...) a
Înaltei Curți de C. și J.
Astfel, deloc întâmplător, instanța supremă a sancționat drastic Încălcarea dreptului la apărare. într-o situație similară, de către D. G. a F. P. C., procedând la anularea unei decizii de revocare a unor facilități fiscale în cuantum de 13.400.000 RON.
Jurisprudența instanței supreme a fost urmată și de alte soluții (de pildă, Judecătoria Cluj-Napoca - S. Civilă, sentința nr. 6910/2010;
Judecătoria Dej, sentința nr. 155/2011).
10. În opinia reclamantei, în prezenta cauză, anterior oricărei dezbateri asupra fondului, trebuie să se răspundă la următoarea întrebare: A respectat D. G. a F. P. C. dreptul la apărare al contribuabilului SC D. M. SRL, înainte de emiterea deciziei de impunere nr. F-CJ 264 din (...)? În mod evident, dacă răspunsul la această Î. este negativ, soluția este foarte simplă: urmând jurisprudența Înaltei Curți, organul de soluționare a contestației este obligat să anuleze decizia în cauză.
11. În cauză, după cum se poate observa cu ușurință, decizia nr. F-CJ
264 din (...) nu conține mențiuni referitoare la audierea societății D. M., anterior emiterii acestora. Această lipsă nu este scuzabilă și nu poate fi acoperită, Î. art. 9 alin. (1) C. pr. fise. impune audierea contribuabilului, iar art. 43 alin. (2) lit. j) C. pr. fise, obligă organul fiscal să Înscrie mențiunile privind audierea contribuabilului În actul administrativ fiscal emis. Pe cale de consecință. întrucât aceste exigențe procedurale nu au fost respectate, iar dreptul la apărare al societății reclamante a fost încălcat, la momentul emiterii deciziei de impunere, este evident faptul că În IitigiuI principal instanța va urma jurisprudența europeană și jurisprudența instanței supreme și să proceda la anularea acestor decizii.
D. Nelegalitatea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere generate de nerespectarea perioadei pentru care poate fi efectuată inspecția fiscală
14. Conform prevederilor art. 98 alin. (3) C. pr. fisc., inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute in ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale ... ". În cazul societății D. M., această prevedere legală imperativă a fost încălcată, așa cum rezultă din prevederile Cap. 1, pct. 5.1 din raportul de inspecție fiscală:
- în privința impozitului pe profit. inspecția fiscală a vizat perioada
2006 - 2010, iar nu perioada 2008 - 2010, așa cum permitea art. 98 alin. (3) C. pr. fisc.;
- impozitul pe veniturile microîntreprinderilor a fost verificat pentru perioada 2006 - 2007, iar nu doar pentru perioada 2008 - 2010;
- impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice a făcut obiectul verificării pentru perioada 2006 - 2010, iar nu doar pentru perioada 2008 - 2010.
În aceste condiții, În mod evident inspecția fiscală este nulă, Î. s-a efectuat asupra unei perioade mai mari decât perioada care putea fi În mod legal verificată, conform dispozițiilor art. 98 alin. (3) C. pr. fisc.
Menționează faptul că În speță nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile de excepție prevăzute la art. 98 alin. (3) C. pr. fise., pentru simplul motiv că organul fiscal nu a identificat niciuna dintre aceste situații În cuprinsul raportului de inspecție fiscală și nu a luat decizia extinderii perioadei verificate În temeiul acestui text legal. De altfel, după cum se poate observa, perioada (nelegaIă) a inspecției fiscale a fost menționată chiar în cuprinsul avizului de inspecție fiscală, ceea ce denotă faptul că organul fiscal a premeditat încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (3) C. pr. fise.
Menționează de asemenea faptul că În cuprinsul raportului de inspecție fiscală s-a menționat în fals faptul că avizul de inspecție fiscală ar viza impozitul pe profit, TVA și impozitul pe dividende. Așa cum a indicat la pct. 3 din prezenta contestație, avizul de inspecție fiscală privea doar impozitul pe veniturile microîntreprinderilor și verificarea modului de organizare și conducere a inspectiei fiscale.
E. Nelegalitatea de fond a actelor administrative fiscale contestate
15. Societatea reclamantă apreciază că inclusiv pe fond obligațiile fiscale au fost nelegal stabilite În sarcina societății reclamante. Sub acest aspect, cu titlu prealabil, menționează faptul că inspectorii fiscali Ciui C. și
Pîrv M.-F. au menționat În cursul inspecției fiscale faptul că îi va stabili obligații fiscale de 600.000 RON pentru că în anul 2009 a beneficiat de o rambursare de TVA de aproximativ 500.000 RON, iar Statul nu-și permite să piardă bani din relația cu contribuabilul. Inspectorii fiscali au menționat și faptul că indicația de a stabili obligații fiscale la această valoare le-a fost dată de domnul P. M. - șef serviciu.
E1. Cu privire la TVA neadmisă la deducere În cuantum de 482 RON
16. La Cap. III, pct. A, p. 3 din raportul de inspecție fiscală se menționează faptul că s-a refuzat dreptul de deducere pentru suma de 482
RON reprezentând diverse achiziții care în opinia organului fiscal nu ar fi cheltuieli deductibile. Sub acest aspect, face observația că facturile În cauză nu sunt identificate în Anexa 15 a raportului de inspecție fiscală, așa cum se precizează În secțiunea indicată. Pe cale de consecință, în opinia reclamantei, constatările organului fiscal nu sunt probate și nu ar putea fi probate ulterior, În cursul soluționării contestației sau În cursul procesului fiscal. În ceea ce îi privește, afirmă faptul că toate achizițiile au fost aferente operațiunilor taxabile și că organul fiscal nu a făcut proba contrară. Astfel, de pildă, camera foto este folosită de reprezentanții societății pentru efectuarea fotografiilor și inregistrărilor video a lucrărilor de construcții realizate, iar TV LCD permite vizualizarea cu acuratețe a acestor fotografii și înregistrări video în cazul În care există obiecții ale clienților sau antreprenorilor cu privire la lucrările efectuate și calitatea acestor lucrări. Prin urmare, cheltuielile efectuate sunt cheltuieli deductibile, iar TVA aferentă este deductibilă conform prevederilor art. 145 C. pr. Fisc.
E2 Cu privire la TVA neadmisă la deducere În cuantum de 70.886
RON
17. În cuprinsul Cap. III, pct. B, p. 3 din raportul de inspecție fiscală se afirmă faptul că s-a refuzat recunoașterea dreptului de deducere pentru suma de 70.886 RON reprezentând TVA,
Î. în speță nu ar exista situații de lucrări și procese-verbale de recepție care să justifice prestările de servicii efectuate în favoarea societății reclamante. O. fiscal face și mențiunea următoare: " ... Contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate".
În Anexa nr. 15 se prevede faptul că ar fi vorba de facturile emise pe seama societății reclamante - de către societățile Global Construct, Geniu
Construct și Puf Dar Star.
În susținerea contestației, Înțelege să alăture prezentului Înscris următoarele documente: i) copii contracte de prestări-servicii încheiate de societatea reclamantă cu societățile Global Construct, Geniu Construct și Puf Dar Star; ii) copii situații de lucrări pentru fiecare factură fiscală În parte.
În aceste condiții, apreciază că inscrisurile menționate reprezintă probe administrate care fac dovada faptului că societatea reclamantă a efectuat toate cheltuielile menționate și că aceste cheltuieli sunt deductibile, fiind corespunzătoare specificului activității de construcții pe care o desfășoară societatea reclamantă. Prin urmare, În sensul art. 21 alin. (4) lit. m) C. fise. aceste cheltuieli sunt cheltuieli deductibile, iar TV A adăugată este aferentă.
Sunt nevoiți să atragă din nou atenția asupra observațiilor de la pct. Il din prezenta contestație, întrucât documentele pe care le alătură contestației au fost puse la dispoziția inspectori lor fiscali, dar nu au fost luate în considerare de aceștia, care și-au Îndeplinit misiunea (nelegaIă) de stabilire a unor obligații fiscale În sarcina societății reclamante, la nivelul fixat de șeful de serviciu.
E3. Cu privire la TVA stabilită suplimentar În cuantum de 100.607
RON
18. Potrivit mențiunilor inscrise În Cap. III, pct. C, p. 3 din raportul de inspecție fiscală, organul fiscal a stabilit suplimentar În sarcina societății reclamante obligații fiscale de 100.607 RON,
Î. s-a constatat că există decalaje Între perioada transferului dreptului de proprietate pentru apartamentele vândute, data semnării contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar, data Întocmirii facturii fiscale și data la care se stornează facturile de avans încasat.
O. fiscal menționează faptul că s-ar fi Încălcat prevederile art. 1342 alin. (1) lit. b), art. 128 alin. (1) și art. 155 alin. (1) C. fise. De asemenea, se menționează că: " ... Nu s-a admis stornarea TVA colectată aferentă facturilor de avans care au fost încasate decât la data transferului dreptului de proprietate pentru apartamentele vândute, data semnării contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar sau data la care au fost restituite avansurile încasate in plus".
19. În ceea ce o privește, apreciază În primul rând că mențiunile din raportul de inspecție fiscală sunt vagi și nemotivate conform exigențelor art. 43 C. pr. fisc., astfel încât de principiu nu poate să-și furnizeze apărarea cu privire la aceste chestiuni. Prin urmare, cu titlu prealabil trebuie observat faptul că raportul de inspectie fiscală trebuie anulat pentru acest motiv, urmând a se dispune eventual ca organul de inspecție fiscală să procedeze la următoarele:
- refacerea raportului de inspecție fiscală și mentionarea detaliată, pentru fiecare contract de vânzare-cumpărare În parte, a neregularităților imputate societății reclamante;
- punerea la dispozitia societății a constatărilor preliminare ale organului fiscal și oferirea unui interval de timp rezonabil in care societatea reclamantă să poată răspunde punctual fiecăreia dintre acuzatiile aduse și să poată administra probe in susținerea poziției proprii;
- analiza punctului de vedere al contribuabilului, prin raportare la apărările acestuia și elementele de probă furnizate;
- definitivarea raportului de inspecție fiscală.
SC D. M. SRL apreciază că doar într-o asemenea situație s-ar putea considera faptul că organul fiscal și-a exercitat cu bună-credință dreptul de control și a permis contribuabilului ca, în ambianța unui proces echitabil, să-și valorifice dreptul la apărare. În situația actuală a lucrurilor, aceste exigențe nu sunt respectate, pentru că societatea reclamantă nu știe exact ce i se impută și nu poate intui acest lucru. În mod evident, motivarea nu poate fi făcută de organul fiscal în cursul soluționării contestației, Î. s-ar Încălca principiul contradictorialității pe care organul de soluționare a contestați ei este obligat să-l respecte.
În ceea ce o privește, apreciază că până la proba contrară, societatea reclamantă și-a îndeplinit corect și complet toate obligațiile În materie de TVA, iar obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantă sunt nelegale.
E4 Cu privire la majorările de Î. În cuantum de 89.665 RON și penalitățile de Î. În cuantum de 9.631 RON aferente obligațiilor principale reprezentând TVA
20. Având în vedere considerațiile din paragrafele precedente, apreciază că obligațiile fiscale accesorii (majorări de întârziere și penalități de întârziere) au fost nelegal stabilite În sarcina societății reclamante, dat fiind faptul că obligațiile fiscale principale reprezentând TVA nu sunt datorate. Câteva observații suplimentare trebuie Însă făcute: i. O. fiscal a stabilit În sarcina societății reclamante majorări de Î. pentru perioada (...) - (...), conform mențiunii din tabelul de la p. 4 din raportul de inspecție fiscală.
Această modalitate de calcul a obligațiilor fiscale accesorii este Însă nelegală Î. În perioada relevantă s-au datorat majorări de Î. de 0,1% doar pentru perioada (...) - (...), de la data de (...) fiind datorate doar dobânzi În cuantum de 0,05% pe zi de Î., iar de la data de (...) doar dobânzi În cuantum de 0,04% pe zi de Î.
Î. modul de calcul menționat în raport este eronat, anularea acestuia se impune și doar pentru acest motiv. ii. În al doilea rând, trebuie observat faptul că din alte secțiuni ale raportului de inspecție fiscală rezultă faptul că nu toate obligațiile fiscale ale societății reclamante erau exigibile la data de (...). Prin urmare, stabilirea liniară a unor obligații fiscale accesorii pentru întregul debit principal este ab initio nelegală. iii. În fine, organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantă, nelegal, penalități de Î. de 15%, În condițiile în care termenul de plată al obligațiilor principale stabilit conform art. III alin. (2) C. pr. fisc. este (...) (având În vedere faptul că decizia de impunere le-a fost comunicată la data de (...)), iar penalitățile de Î. ar putea fi aplicate doar dacă societatea reclamantă ar depăși cu cel puțin 90 de zile acest termen de plată. Nu este mai puțin adevărat și faptul că dispozițiile Codului de procedură fiscală În vigoare de la (...) au fost oricum aplicate retroactiv, pentru perioada anterioară acestei date, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituția României.
E5. Cu privire la impozitul pe profit suplimentar În cuantum de
310.652 RON și obligațiile fiscale accesorii aferente În cuantum de 112.696
RON
21. D. cum se poate observa cu ușurință, stabilirea impozitului pe profit suplimentar s-a făcut în contextul în care s-a apreciat anterior că nu ar fi fost respectate obligațiile privind TVA.
În acest context, cu titlu prealabil, apreciază că sumele stabilite În sarcina reclamantă sunt eronate în primul rând pentru că toate constatările organului fiscal în materie de TVA sunt eronate.
Î., așa cum s-a indicat la pct. 15 din contestație, inspecția fiscală ar trebui refăcută pentru a se analiza situația fiscală a fiecărui contract de vânzare-cumpărare, cu consecințe inclusiv asupra impozitului pe profit stabilit În sarcina societății reclamante, apreciază că ab initio obligațiile fiscale în materie de impozit pe profit sunt nelegale.
22. Își menține de asemenea, mutatis mutandis, și observațiile cu privire la determinarea nelegală a majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
E6 Cu privire la impozitul pe dividende stabilit suplimentar În cuantum de 171 RON și a obligatiilor fiscale accesorii În cuantum de 288
RON
23. Cu titlu prealabil atrage atenția asupra faptului că organul fiscal a efectuat inspecția fiscală asupra unor obligații fiscale din perioada 2006 -
2007, În condițiile În care art. 98 alin. (3) C. pr. fise. permitea doar verificarea obligațiilor fiscale din perioada 2008 - 2010. Pe cale de consecință. apreciază că raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere trebuie anulate sub acest aspect.
Apreciază că obligația fiscală a societății reclamante a fost stabilită eronat și pe fond, Î. garanția facturată clienților nu reprezintă un venit al societății reclamante care să fie luat în calcul la determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
Își menține de asemenea, mutatis mutandis, și observațiile cu privire la determinarea nelegală a majorărilor de Î. și penalităților de Î. aferente impozitului pe dividende stabilit suplimentar, cu trimitere la pct. 16 din prezenta contestație.
C) Necesitatea prevenirii unei ""pagube iminente"
24. În ceea ce privește necesitatea prevenirii unei "pagube iminente", aduce În atenția Onoratei Instanțe faptul că decizia de impunere produce efecte de la data de (...).
Practic, de la această dată, conform prevederilor Codului de procedură fiscală, vor curge atât dobânzi de 0.04% pe zi de întârziere, cât și penalități de Î. de 15%, după 90 de zile.
Având În vedere faptul că durata estimată a soluționării contestației, potrivit practicii D. C., este de 60 de zile, primul termen de judecată la Curte va fi după minim 6 luni de la înregistrarea acțiunii În contencios administrativ, iar durata medie de soluționare a acțiunii pe rolul C. este de aproximativ 4 luni, rezultă faptul că În speță va dura aproximativ 12 luni până la o eventuală anulare a deciziei de impunere, care ar lipsi acest act de forță executorie. În această perioadă, s-ar acumula accesorii Într-un cuantum semnificativ. De asemenea, cu ocazia unei eventuale sesizări a C. de J. a U. E., durata pe care s-ar acumula penalități și majorări de Î. ar fi În mod evident mult mai mare.
În opinia reclamantei, această "pagubă iminentă" trebuie prevenită. Este evident faptul că, imediat după data de (...), organele fiscale ar putealua măsuri de executare silită. Pe cale de consecință, există pericolul evident ca bunurile mobile și imobile aflate În proprietatea reclamantei să fie înstrăinate, iar recuperarea lor ulterioară, după o eventuală anulare a deciziei de impunere, ar fi imposibilă (Î. orice terț dobânditor al acestor bunuri va fi În mod evident de bună-credință).
D) Plata cauțiunii
25. În ceea ce privește stabilirea cauțiunii, solicită respectuos să stabiliți o cauțiune orientată spre minim și care să nu depășească 1% din valoarea obiectului cererii (aproximativ 7.400 RON), având În vedere În principal jurisprudenta convențională relevantă.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul sumelor de bani pretinse ca o condiție sine qua non a accesului la justiție consacrat de art. 6 par. 1 din Convenția E. a D. O., trebuie precizat faptul că nu există un "barem" oferit de Curtea E. a D. O., prin raportare la care să se aprecieze dacă restrângerea accesului la justiție este sau nu admisibilă.
Judecătorii de la S. raportează caracterul rezonabil al obstacolelor financiare privind accesul la justiție la situația financiară a reclamantului 1, șansele de succes ale acțiunii sale, stadiul procesual în care intervine restricția, scopul În care este impusă restricția, garanțiile procedurale de care se bucură reclamanta sau evoluția ulterioară a legislației. De asemenea, Curtea ia în considerare și importanța litigiului, apreciind că În anumite situații statele-părți la C. ar trebui să ia măsuri pentru exonerarea de la plata taxelor de timbru.
În ceea ce o privește, având în vedere În special șansele considerabile ale acțiunii În contencios administrativ, apreciază că se justifică stabilirea unei cauțiuni reduse, care să nu reprezinte un obstacol de fapt ce ne-ar priva de orice urmă de acces la justiție și ar transforma cererea de suspendare formulată pe temeiul art. 14 din L. nr. 554/2004 Într-un recurs inutil, ineficace (în sensul art. 13 din C.).
În drept s-au invocat prevederile art. 14 din L. nr. 554/2004.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta D. G. a F. P. a J. C. a formulat o întâmpinare prin care solicitarespingerea cererii de suspendare formulata de reclamanta S. D. M. S. impotriva deciziei nr.264/(...) emisa de A. de I. F. din cadrul institutiei reclamante.
În motivare s-a arătat că:
Inainte de proceda la analiza cererii de suspendare formulate de catre reclamanta solicită a stabili in sarcina reclamantei plata unei cautiuni, in conformitate cu dispozitiile art.215 din Codul de procedura fiscala
Suspendarea executării actului administrativ fiscal, text legal care stipuleaza in mod expres faptul ca :
"Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, În temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.
Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar În cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil În bani, o cauțiune de până la
2.000 lei."
Cu titlu exemplificativ face trimitere la decizia civila nr.(...) pronuntata de Curtea de A. C. in dos. nr.1.(...) prin care a fost admis recursul formulatde institutia pârâtă, avand in vedere ca instanta de fond nu stabilit in sarcina reclamantei plata unei cautiuni.
Pe fondul cererii, invederează onoratei instante ca in primul rand in opinia noastra prezenta cerere este prematura in conditiile in care reclamanta nu face dovada demararii executarii silite impotriva sa.
Dealtfel, in cuprinsul actiunii reclamanta nu mentioneaza care sunt in concret motivele in baza carora considera ca se impune suspendarea executarii deciziei mai sus mentionate.
Reclamanta invoca numai aspecte legate de nelegalitatea deciziei de impunere, sens in care evidentiaza o serie de aspecte care in opinia pârâtei pot fi invocate numai pe calea unei actiunii in contencios administrativ prin care se solicita anularea actului administrativ fiscal, motiv pentru care nu considera necesar a se opri asupra acestora.
In aceste circumstante, arata ca in opinia pârâtei in speta nu sunt intrunite in mod cumulativ conditiile pentru ca instanta de judecata investita cu solutionarea cererii sa dispuna masura suspendarii actului administrativ in conditiile art.15 din L. 554/2004.
In ceea ce priveste existenta unui caz bine justificat.
Asa cum s-a aratat anterior, considera ca sustinerile reclamantei privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primite intrucat, pana la anularea de catre o instanta judecatoreasca, actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate. In caz contrar, s-ar anticipa solutia ce va fi data candva pe fondul cauzei, ajungandu-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozitiilor art. 14 din L. nr. 554/2004.
In acest sens s-a pronuntat si I. Curte de C. si J. - S. de C. A. si F. prin D. nr. 5191/(...) care a retinut ca "prezumtia de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executarii acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el insusi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executarii actelor administrative constituie, prin urmare, o situatie de exceptie care intervine cand legea o prevede, in limitele si conditiile anume reglementate."
Totodata, prin D. nr. 257/(...) Curtea Constitutionala a retinut ca
"suspendarea actelor administrative reprezinta totodata o situatie de exceptie, intrucat acestea se bucura de prezumtia de legalitate"
I., pana la o eventuala anulare de catre o instanta judecatoreasca, actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, obligatiile stabilite in sarcina reclamantei prin D. de impunere privind obligatiile suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr.264/(...), reprezinta creante certe, lichide si exigibile. Fata de aceasta situatie nu se poate aduce ca argument, pentru dovedirea cazului bine justificat, faptul ca, s-ar fi stabilit in mod eronat obligatiile fiscale.
In ceea ce priveste a doua conditie, respectiv prevenirea unei pagube iminente.
Paguba iminenta este definita de art. 2 alin. 1 lit. s) din L. nr.
554/2004 drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executarii este insa o masura de exceptie, care se justifica numai daca actul administarativ contine dispozitii a caror indeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau, imposibil deinlaturat in ipoteza anularii actului, conditie care nu este indeplinita in cauza.
Aspectele invederate de reclamanta potrivit carora obligatiile fiscale stabilite in mod suplimentar sunt purtatoare de dobanzi si penalitati de intarziere in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala, nu pot fi considerate ca o justificare a unei pagube iminente, intrucat pe de o parte acestea sunt stabilite de legiuitor iar, pe de o parte nu i se poate aplica un tratament fiscal preferential fata de alti contribuabili.
In acest context, solicită a avea in vedere faptul ca, reclamanta nici macar n-a facut dovada cifrei de afaceri si a rulajelor in desfasurarea activitatii pentru a se raporta la elemente concrete, rezumandu-se sa faca doar sustineri cu carater general, fara a face dovada asa cum a mentionat la inceputul apararii reclamantei.
I. Curte de C. si J. -S. C. A. si F., a statuat in repetate randuri ca "simpla mentionare a creantei constatate si a valorii ei nu duce, de facto, la constatatarea ca exista o paguba iminenta", in cauza nefiind facuta dovada pagubei iminente.
In final, arata ca imprejurarea potrivit careia debitul pentru care reclamanta a formulat actiune in contencios administarativ fiscal este mare nu reprezinta un motiv suficient, prin el insusi, pentru a justifica suspendarea executarii actului administrativ atacat."
A solicitat onoratei instante sa verifice indeplinirea cumulativa a celor doua conditii in raport de inscrisurile cu care reclamanta intelege sa faca dovada celor sustinute. Simplele afirmatii neurmate de dovedirea unei situatii care sa probeze cazul bine justificat al cererii de suspendare si iminenta producerii unei pagube nu sunt de natura sa conduca la suspendarea executarii actului contestat.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită a se respinge cererea de suspendare formulata de reclamanta.
Asupra cauzei de față curtea constată următoarele P rin acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC D.
M. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. s-a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. F-CJ 264 din (...) emisă de D. G. a F. P. C., până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea acestei decizii de impunere.
Reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea D. C., în cursul căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 237 din (...)
și s-a stabilit în sarcina societății reclamante, prin decizia de impunere nr.
F-CJ 264 din (...), obligația de plată a sumei de 731.281 RON cu titlul de obligații fiscale principale și accesorii.
D. de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost contestate prin cererea înregistrată sub nr. 16.078 din (...) la D. C., conform art. 205 C. pr. fisc.
În ceea ce privește condițiile cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare pe temeiul art. 14 din L. nr. 554/2004, particularizate pentru procedura fiscală, apreciază că acestea sunt următoarele:
- declanșarea procedurii administrative prealabile;
- existența unui "caz bine justificat";
- necesitatea prevenirii unei "pagube iminente";
- plata cauțiunii fixate de instanță.
În ce privește existența unui "caz bine justificat"
D. cum s-a indicat în jurisprudența Înaltei Curți de C. și J. (Înalta
Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 507 din 26 ianuarie 2007,menționată de G. V. B., B. G., L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 adnotată, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 91), existența unui "caz bine justificat" poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unui dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În prezenta speță există un "caz bine justificat" care poate sta la baza admiterii cererii reclamante de suspendare, pentru următoarele motive
(curtea fără a dezlega fondul litigiului a fost nevoită în examinarea cererii să
„pipăie fondul"; - tocmai pentru a putea verifica îndoiala aruncată de reclamantă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ fiscal):
Nelegalitatea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere generate de nerespectarea perioadei pentru care poate fi efectuată inspecția fiscală se circumscrie noțiunii de caz bine justificat.
Conform prevederilor art. 98 alin. (3) C. pr. fisc., inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute in ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale ... ". În cazul societății D. M., această prevedere legală imperativă a fost încălcată, așa cum rezultă din prevederile Cap. 1, pct. 5.1 din raportul de inspecție fiscală:
- în privința impozitului pe profit. inspecția fiscală a vizat perioada
2006 - 2010, iar nu perioada 2008 - 2010, așa cum permitea art. 98 alin. (3)
C. pr. fisc.;
- impozitul pe veniturile microîntreprinderilor a fost verificat pentru perioada 2006 - 2007, iar nu doar pentru perioada 2008 - 2010;
- impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice a făcut obiectul verificării pentru perioada 2006 - 2010, iar nu doar pentru perioada 2008 - 2010.
În aceste condiții, aparent inspecția fiscală este nulă, întrucât s-a efectuat asupra unei perioade mai mari decât perioada care putea fi în mod legal verificată, conform dispozițiilor art. 98 alin. (3) C. pr. fisc.
În speță nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile de excepție prevăzute la art. 98 alin. (3) C. pr. fisc., pentru simplul motiv că organul fiscal nu a identificat niciuna dintre aceste situații în cuprinsul raportului de inspecție fiscală și nu a luat decizia extinderii perioadei verificate în temeiul acestui text legal. De altfel, după cum se poate observa, perioada (nelegaIă) a inspecției fiscale a fost menționată chiar în cuprinsul avizului de inspecție fiscală, ceea ce denotă faptul că organul fiscal a premeditat încălcarea dispozițiilor art. 98 alin. (3) C. pr. fisc.
Față de observarea acestei situații care constitui un caz bine justificat în sensul Legii nr 554/2004, curtea nu va mai examina restul apărărilor invocate.
În ceea ce privește necesitatea prevenirii unei "pagube iminente", decizia de impunere produce efecte de la data de (...). Practic, de la această dată, conform prevederilor Codului de procedură fiscală, vor curge atât dobânzi de 0.04% pe zi de întârziere, cât și penalități de Î. de 15%, după 90 de zile. D. data de (...), organele fiscale ar putea lua măsuri de executare silită. Pe cale de consecință, există un pericol imediat ca bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea reclamantei să fie înstrăinate, iar recuperarea lor ulterioară, după o eventuală anulare a deciziei de impunere, ar fi imposibilă sau foarte anevoioasă.
Având În vedere faptul că durata estimată a soluționării contestației, si apoi a litigiului ce ar trebui dedus judecății potrivit practicii D. C. si respectiv a C. de A. C., este de minim 6 luni rezultă faptul că În speță o eventuală anulare a deciziei de impunere, care ar lipsi acest act de forțăexecutorie nu ar fi efectivă și contemporană efectelor pe care le-ar putea produce asupra patrimoniului reclamantei.
Față de cele ce preced potrivit art 14 din L. nr 554/2004 curtea va admite cererea formulată de către reclamanta SC D. M. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. și în consecință va suspenda decizia de impunere nr. F-CJ 264 din (...) emisă de D. G. A F. P. A J. C., până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea deciziei de impunere.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |HOTĂRĂȘTE}
Admite cererea formulată de către reclamanta SC D. M. SRL cu sediul în T., C. V., nr. 102, bloc E125, jud. C. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. cu sediul în C.-N., P-ța A. I. nr, 19, jud. C. și în consecință, suspendă decizia de impunere nr. F-CJ 264 din (...) emisă de D. G. A F. P. A J. C., până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea deciziei de impunere.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1(...).
PREȘEDINTE, GREFIER, G.-A. N. A. B.
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 617/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5852/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
