Sentința civilă nr. 389/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 389/2011

Ședința { F. publică} de la 30 I. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE R.-R. D.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare acțiunea în contrencios administrativ formulată de reclamantul M. S. D., în contradictoriu cu pârâții P. G. - B. J.

D. PENTRU E. P. P. DE L. PENTRU PENITENCIARUL GHERLA și GUVERNUL ROMÂNIEI ÎN C. DE E. AL HG NR. 1. A C. E. DE N. SE I., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că acțiunea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), Ministerul Justiției a depus la dosar o cerere de intervenție.

Curtea aduce la cunoștința reclamantului asupra conținutului cererii de intervenție, comunicându-i acestuia un exemplar.

Reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței asupra admisibilității în principiu a cererii.

Curtea, după deliberare, în conformitate cu prevederile art. 52 C.

Pr. Civ. având în vedere că actul normativ are legătură cu domeniul de activitate al M. J., acesta face dovada deplină a interesului de a interveni în poroces, motiv pentru care urmează a admite în principiu cererea de intervenție.

Întrebat fiind, reclamantul arată că a fost condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani.

Curtea, după deliberare, nemaifiind alte cereri de solicitat acordă cuvântul în susținerea excepției, învederându-i reclamantului să se pronunțe și în raport de interesul său de a mai susține excepția.

Reclamantul arată că își menține solicitările făcute, precizând că actualmente interesul său rezidă în aceea că urmează a fi transferat într-un penitenciar cu regim semi-deschis, unde va întâmpina din nou, aceleași greutăți, în ceea ce privește vizitele conjugale dintre el și concubina sa, cu care are 2 copii.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28 martie 2011 din dosarul (...) al Judecătoriei G., a fost sesizată Curtea de A. C. în conformitate cu art.4 alin.1 raportat la art.10 alin.1 din L. 554/2004 cu excepția de nelegalitate a art.43 din H. G. 1. prin care se stabilesc condițiile de acordare a vizitei intime.

J. a opinat că actul administrativ cu privire la care a fost ridicată excepția de nelegalitate influențează soluționarea litigiului pe fond deoarece contestația formulată de petent împotriva hotărârii judecătorului delegat din cadrul P.ui G. are ca obiect tocmai solicitarea acordării vizitei intime.

Petentul M. S. D. a motivat nelegalitatea hotărârii de guvern pe motiv că raportat la prevederile art.82 alin.5 din L. 2., art.44 din HG 1897/2006 nu își mai poate găsi aplicabilitatea. În acest sens se mai invocă și art.6 din Tratatutul fundamental al U. E., art.8 din C. E. a D. O. precum și o serie de hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție E. arătând că regimul instituit de H. de guvern este mai aspru decât cel al unor condamnați definitiv și că drepturile comunitare izvorâte din cartea drepturilor fundamentale ale uniunii au prioritate asupra dreptului național chiar și în privința acordării unei vizite intime la un deținut.

Guvernul României a depus întâmpinare solicitând respingerea excepției de nelegalitate arătând că la elaborarea actului atacat au fost respectate dispozițiile L. 24/2000 și cele cuprinse în regulamentul privind procedurile la nivelul guvernului pentru elaborarea proiectelor de acte normative aprobat prin HG 5., proiectul fiind avizat și de C. legislativ.

Ministerul Justiției a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României solicitând admiterea acesteia și respingerea excepției de nelegalitate.

În motivarea intervenției se arată că HG 1. a fost emis în baza și în executarea legii cu respectarea L. 24/2000 și a L. 2. privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare. L. prevede că dreptul la vizita intimă se acordă în condițiile regulamentului de aplicare a L.

2. unor persoane private de libertate care îndeplinesc condiția de a fi condamnate definitiv și de a fi repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate.

Ca atare, petentul nu poate beneficia de acesta fiind arestat preventiv

și neavând o condamnare definitivă, nu poate fi repartizat într-un regim de executare a pedepsei. Pe de altă parte, restricționarea dreptului la vizită intimă nu încalcă art.8 din CEDO care protejează dreptul la familie și la viață privată deoarece această restricționare este justificată de scopul prevenirii infracționalității.

În ședința publică din data de 30 iunie 2011 Curtea de A. a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României în conformitate cu prevederile art.52 C.proc.civ.

Asupra excepției, Curtea va reține următoarele:

Petentul M. S. D. era deținut în Penitenciarul Gherla în arest preventiv și a formulat o cerere de acordare a vizitei intime cu nr.III/809/(...), cerere respinsă de administrația penitenciarului pe motiv că petentul este o persoană arestată preventiv.

Împotriva acestei măsuri petentul a formulat plângerea soluționată prin încheierea 67 din (...) din dosarul 67/2011 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate pentru Penitenciarul Gherla, care a respins plângerea formulată de petent ca nefondată.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat contestație la Judecătoria

Gherla care asesizat Curtea de A. în dosarul (...) cu excepție de nelegalitate a art.43 din HG 1..

L. nr. 2. specifică în art.48 alin.2 dreptul la vizită intimă a persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și faptul că acesta seacordă în condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare al legii. Conform art.44 din H. G. nr.1897/2006 modificată și completată de H. G. nr.1. prin art.43 pentru a beneficia de dreptul la vizită intimă, persoanele private de libertate trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții specificând la lit.a faptul că trebuie să fie condamnate definitiv și repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate.

Din punct de vedere formal nu pot fi reținute aspecte de nelegalitate ale hotărârii de guvern, deoarece aceasta poate fi adoptată în baza art.108 din Constituția R. precum și a art.II din L. 83/2010. H. a respectat normele de tehnică legislativă prevăzute în L. 24/2000 și în HG 5. astfel că G. a fost abilitat să adopte acest act normativ.

Raportat la conformitatea hotărârii de guvern cu legea, Curtea de A. va aprecia că nu sunt neconcordanțe între lege și hotărârea de guvern deoarece textul legii prevede acordarea dreptului la vizită intimă persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate ceea ce înseamnă că sunt condamnate definitiv și sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate. A. este și accepțiunea art.43 din HG 1. care a modificat și completat art.44 din HG 1897/2006.

În ceeea ce privește posibilitatea ca petentul, persoană care la acea dată era doar arestată preventiv să beneficieze de dreptul la vizită intimă în baza normelor europene invocate, respectiv C. europeană a D. O., Carta D. F. ale U. E., T. F. al U. E. sau în baza practicii judiciare a C. E. de Justiție, instanța va aprecia că în această situație nu există prevederi în normele europene și comunitare care să ducă la aplicarea prioritară a convenției sau normelor comunitare cu consecința constatării nelegalității hotărârii de guvern.

În privința Convenției E. a D. O., Curtea de A. va aprecia că nu sunt încălcate prevederile art.8 din această convenție întrucât există o restrângere prevăzută de lege, iar această restrângere este justificată de scopul superior al prevenirii criminalității și menținerii ordinii sociale.

Prin urmare, nici în accepțiunea CEDO și a practicii judiciare a C. E. a

D. O., dreptul la vizită intimă nu este un drept absolut, nefiind acordat persoanelor private de libertate necondiționat ci doar în anumite condiții justificate de scopul prevenirii criminalității.

A. este și interpretarea făcută de Curtea de Justiție a U. E. referitor la T. F. al U. E. și C. D. F. unde nu este prevăzută expres posibilitatea persoanelor private de libertate de a beneficia necondiționat de dreptul la vizită intimă, statele având posibilitatea de a restricționa acest drept în scopul prevenirii criminalității.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea de A. va aprecia că actul normativ nu vine în contradicție nici cu legea internă și nici cu CEDO sau TFUE, astfel că în conformitate cu art.4 din L. 554/2004 va respinge excepția de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.

H O T A R A S T E

Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul

României cu sediul în B., P-ța V., nr.1, sector 1 formulată de Ministerul

Justiției cu sediul în B., str.Apolodor, nr.17, sector 5.

Respinge excepția de nelegalitate a art.43 din HG 1. formulată de petentul M. S. D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2011.

JUDECĂTOR GREFIER R. R. D. M. T. red.RRD/AC

4 ex. - (...)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 389/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal