Sentința civilă nr. 473/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 473/2011
Ședința publică din (...)
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S., având ca obiect refuz acordare drepturi conform L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamanta M. M., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, din care un exemplar s-a comunicat cu reclamanta.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece acțiunea în temeiul art. 10 alin. 1 din L. nr. 554/2004. Reclamanta M. M. solicită în probațiunea audierea martorilor care au dat declarații la notar, respectiv Pop F. și H. I., pe care îi prezintă azi. Curtea, după deliberare apreciază ca fiind utilă și pertinentă în soluționarea cauzei, cererea formulată în probațiune de către reclamantă, sens în care o încuviințează. S-a procedat la audierea martorilor Pop F. și H. I. sub prestare de jurământ a căror declarații s-au atașa la dosarul cauzei filele 21 și 22. Reclamanta M. M. arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. Curtea, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond. Reclamanta M. M. solicită admiterea acțiunii și acordarea drepturilor de refugiat. C U R T E A Reclamanta M. M. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 15 iunie 2011 promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S. a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 6291 din data de (...) emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza L. nr. 1.. Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de L. nr. 1.. Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile L. nr. 1. întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la V. Pârâta C. J. DE P. S. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamantă arătând că din actele depuse la dosar nu reiese că ar fi fost persecutat în perioada septembrie 1944 - martie 1945, petenta fiind născută în (...). Comisia a considerat că cele două declarații de martori nu pot sta la baza acordării indemnizației de refugiat. A. persoane au dat declarații și pentru alți refugiați, fiind identice, ceea ce denotă că aceștia nu sunt sinceri și mărturiile lor nu pot sta la baza acordării drepturilor reglementate de L. nr. 1.. În consecință cele două declarații de martori extrajudiciare conțin informații mult prea generale și nu au convins comisia că reflectă realitatea obiectivă, lipsind orice detaliu referitor la data exactă a plecării și revenirii din refugiu și la împrejurările concrete care i-au determinat pe martori să memoreze înfățișarea și identitatea reclamantei. Prin urmare, solicită audierea martorilor în vederea stabilirii realității. Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 martie 2011 sub nr. 40 (f.14) reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul L. nr. 1. depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public. Pârâta prin hotărârea nr. 6291 din (...) urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 40 /(...) analizând actele de stare civilă, adeverințele eliberate de A. N. și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date generale în dovedirea calității de refugiat. Analiza prevederilor art. 1 din L. nr. 1. relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul L. nr. 1. privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1. pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia , ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945. Interpretarea dispozițiilor legale enunțate și aplicarea acestora la starea de fapt relevată de probatoriul administrat a primit în fața instanțelor de recurs valențe diferite în raport de viziunea asupra cauzelor. Astfel, în mod relativ constant ÎCCJ în practica mai recentă a reținut că în urma analizării declarațiilor martorilor, autentificate prin încheierea notarială, care la rândul lor au justificat calitatea de persoană refugiată probele administrate relevă îndeplinirea condițiilor întrucât recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 1. textul art. 1 lit. c a impus doar existența cumulativă a condiției cetățeniei și a persecuției etnice exercitată de regimurile instaurate în perioada de referință fără a distinge în raport de naționalitate sau după cum refugiul s-a făcut pe teritoriul R. sau în afara acestuia (decizia nr. 4049/(...) pronunțată în dosar nr. (...), decizia nr. 4050/(...) pronunțată în dosar nr. (...)). De asemenea, s-a reținut că declarațiile martorilor au făcut dovada în condițiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că reclamanta împreună cu familia s-au refugiat din localitatea de domiciliu iar în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române de către trupele maghiare (decizia nr. 4754/6 decembrie 2007 pronunțată în dosar nr. (...)). Într-o altă decizie s-a reținut că schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată sub autoritatea Statului Român într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea Statului Român în condițiile în care statul român nu și-a persecutat cetățenii, indiferent de etnia acestora și ca atare mutarea dintr-o localitate în alta din motive personale sau din motive de război nu se încadrează în prevederile L. nr. 1. fiind de necontestat că persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile situației de refugiat dar legiuitorul prin OG nr. 1. nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestor categorii de persoane (decizia nr.3738/4 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr. (...)). De asemenea referitor la motivele refugiului s-a mai reținut că acesta nu a fost determinat de persecuțiile etnice ce s-ar fi exercitat asupra reclamantului ci de teama că persecuțiile ce se exercitau în acea vreme asupra țiganilor și evreilor ar putea să se exercite și asupra sa, astfel că, declarațiile date în cauză nu stabilesc fără putință de tăgadă că reclamanta a fost refugiată pe criterii etnice astfel că aceasta nu poate beneficia de drepturile pe care L. nr. 1.. Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin H. din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva R. a reamintit Convenția nu impune statelor contractante nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau prejudiciile cauzate înainte de a ratifica Convenția însă Cu toate acestea, dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională, este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski împotriva Poloniei [GC], nr. 31443/96, paragraful 151, CEDO 2004-V și Păduraru împotriva R., nr. 63252/00, paragraful 92, CEDO 2005-... (extrase)). Practica neunitară este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr. 28358/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). Curtea relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă « nu are o justificare obiectivă și rezonabilă », adică dacă nu urmărește un « scop legitim » sau nu există un « raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat » (a se vedea în special, H. Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33). Existența inegalității de tratament este evident o condiție a discriminării dat fiind că este imposibil să se discute despre discriminare atunci când o persoană nu este pusă într-o situație dezavantajoasă față de altul. Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat . Estimarea caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată doar în raport cu interpretarea dată unui probatoriu similar și prin aplicarea diferită a unor dispoziții legale menite să asigure tocmai egalitatea de tratament tuturor cetățenilor împotriva cărora au fost exercitate persecuții etnice ar determina o inegalitate de tratament care ar putea fi apreciată ca premisă a discriminării într-o predictibilă sesizare a Curții Europene. Declarațiile martorilor audiați în instanță, martori care astfel cum au declarat și au dovedit prin prezentarea legitimației sunt la rândul lor beneficiari ai L. nr. 1. fiindu-le recunoscute drepturile de către pârâtă, coroborate cu înscrisurile prezentate în probațiune au relevat împrejurarea că părinții reclamantei au părăsit localitatea de domiciliu H. J. S., teritoriu aflat sub ocupație maghiară și s-au refugiat în localitatea B. jud. Bihor ca urmare a persecuțiilor etnice și a cedării Ardealului de N. în urma Diktatului de la V. Depozițiile martorilor audiați au relevat că părăsirea localității de domiciliu de către părinții reclamantei a avut loc în octombrie 1940 iar întoarcerea în localitatea de domiciliu a avut loc în mai 1945. În aceste condiții reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, respectiv la data de 22 august 1944 conform certificatului de naștere seria Nv nr.3. (f.16). Probatoriul administrat a confirmat îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1. respectiv faptul că reclamanta, cetățean român, s-a născut în refugiul părinților săi, care s-a datorat persecuțiilor etnice la care au fost supuși de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra temeiniciei contestației formulată de reclamantă astfel că apreciind-o ca întemeiată în temeiul dispozițiilor art. 18 din L. nr. 554/2004 va admite acțiunea reclamantei și va dispune anularea hotărârii nr.6291/(...) emisă de pârâtă. Pârâta va fi obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 22 august 1944 (data nașterii acesteia) - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 1. aprobată prin L. nr. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de (...). PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. H O T Ă R Ă Ș T E : Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. M. împotriva intimatei C. J. DE P. S. și în consecință: Dispune anularea hotărârii nr.6291/(...) emisă de către pârâtă. Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 22 august 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OG nr. 1. aprobată prin L. nr. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de (...). Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2011. PREȘEDINTE GREFIER C. I. V. D. Red.CI Dact.SzM/5ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 3375/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 50/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
