Sentința civilă nr. 523/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

SENTINȚA CIVILĂ NR. 523/2011

Ședința octombrie 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE : D. P.

GREFIER : V. D.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții G. I. și D. D. S., în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D. și A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligația de a face L. 247/2005 - numire expert evaluator.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru reclamanți, avocat R. I. M., lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este îndeplinită.

Acțiunea este scutită de plata axelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece prezenta cauză.

Reprezentantul reclamanților arată că, înțelege să își precizeze acțiunea în sensul că, renunță la ultimul capăt de cerere, referitor la amendarea conducătorului instituției pârâte. Mai arată că, a sperat că, pârâții vor depune întâmpinare. Susține că, dorește să depună în probațiune o serie de înscrisuri, care nu se impun a fi comunicate cu pârâții deoarece le-au au fost comunicate, cu ocazia corespondenței purtate între părții pe parcursul a 5 ani respectiv: adeverințe medicale ce atestă starea de sănătate a reclamanților, răspunsul Municipiului C. - N., Serviciul Revendicări, fond funciar și registru agricol referitor la identificarea administrativă a imobilului-teren ce face obiectul Dispoziției nr. 2856/(...) emisă în favoarea antecesorului reclamanților și copia deciziei de expropriere. D. că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.

Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților pe fondul cauzei.

Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată. La solicitarea instanței arată că, în principal solicită ca C. și în subsidiar, să fie obligate ambele pârâte la numirea unui expert evaluator și la soluționarea dosarului, părțile având timp 6 ani să soluționeze dosarul, fiind încălcat dreptul de proprietate al reclamanților și dreptul la un proces rezonabil.

În timpul dezbaterilor s-a depus la dosar întâmpinarea trimisă prin fax, din partea pârâtei C. C. PENTRU S. D., prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul reclamanților.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanții G. I. și D. D. S. au chemat în judecată C. C. PENTRU S. D. și A. N. PENTRU R. P. (ANRP), solicitând obligarea pârâtelor ca în termen de

30 de tile de la data pronunțării hotărârii să procedeze la:

- numirea unui expert evaluator și trimiterea dosarului nr.5581/CC/2005 la un evaluator acreditat de către A. în vederea întocmirii unui raport de evaluare potrivit art 16 din T. VII al Legii nr. 247/2005 stabilește cuantumul măsurilor reparatorii pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire menționat mai sus;

- la soluționarea dosarului nr. 5581/CC/2005 prin emiterea T. de D. în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.

- amendarea conducătorului pârâtelor pentru tergiversare și refuzul de a soluționa dosarele de despăgubire, cu amenda legală de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la momeentul îndeplinirii obligațiilor ce revin pârâtelor, conform prev. art. 24 alin. 2 din L. nr. 554/2004.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții arată că în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluare în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, republicată, si ale Tidului VII din L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Primăria Municipiului C.-N. a emis

Dispoziția nr. 2856/(...) în favoarea lui M. R. C. (în prezent decedat), prin art. 2 al acestei dispoziții propunând acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în C.-N., înscris inițial în CF 2615 cu nr. top 21566.

Urmare a acestui fapt, pârâta avea obligația să soluționeze dosarul de despăgubiri înregistrat la S. C. C. pentru stabilirea D. sub nr. 21006/CC încă din anul 2005, adică de peste 6 ani.

Reclamanții au comunicat pârâtei mai multe solicitări de soluționare, însă fără vreun rezultat concret. Prin cerea nr. 33656/RG/(...) au arătat că suferă de grave afecțiuni medicale, fapt ce potrivit Deciziei nr. 2815/2008 a C. C. pentru S. D. constituie un factor determinant în vederea soluționării în regim de urgență și au solicitat să li se emită cât mai rapid titlul de despăgubire, solicitare însoțită de acte medicale doveditoare, care până în prezent au rămas fără răspuns.

Nesoluționarea dosarului de pârâte reprezintă doar o tergiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cele ale art. 1 din protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O., sens în care acestea din urmă trebuie aplicate cu prioritate.

In privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența C. Europene a fost consacrat principiul conform căruia acesta se apreciază în funcție împrejurările cauzei și criteriile consacrate de jurisprudența C., privitoare la complexitatea, cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați (cauza SC Concept LID SRL și Manole împotriva României). Referitor la durata procedurii s-a consacrat, de asemenea, principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale solutionarii unei pretentii legate de exercitiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă din cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001. Luând în considerare intervalul de timp scurs deatunci apreciază că nu reprezintă o durată rezonabilă în sensul prevederilor art. 6 din CEDO. Punând în balanță si faptul că reclamanții au fost lipsiți în mod arbitrar de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de S. român încă din perioada comunistă, apreciază cu atât mai mult necesitatea unei proceduri rapide și eficiente care să permită pană la capăt o reparație echitabilă.

De altfel în cauza Belasin împotriva Romaniei, Curtea s-a pronunțat in sensul în care "retine că OUG nr. 8., adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de la stat. Cu toate acestea până în prezent Fondul Proprietatea nu funcționează încă într- o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor." Cu toate că speța nu este identică, fiind vorba despre acordarea despăgubirilor în numerar, rațiunile pentru care Curtea a apreciat că se impune ca S. Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabila a procedurii, sunt prezente si in privința prezentei cauze.

In privința încălcării dreptului de proprietate al reclamanților, aceștia arată că este relevantă hotărârea C. Europene dată în cauza Ramadhi si alti cinci împotriva Albaniei, Curtea statuând in sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sa a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a C.i". Ori, în condițiile in care le-a fost emisă o Dispoziție de propunere de despăgubiri pentru imobilul în discuție consideră că refuzul de soluționare a dosarului de despăgubire constituie o încălcare a prevederilor sus indicate și a dreptului lor de proprietate asupra unui bun patrimonial. Pârâta este ținută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor reclamanților decurgând din Dispoziția nr.116/(...). Prin refuzul de a da curs cererii lor de soluționare, pârâta prelungește în mod nejustificat și arbitrar termenul rezonabil de soluționare, astfel că le încalcă dreptul de proprietate.

Solicită, în conformitate cu prev. art. 18 alin.6 coroborate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fixarea unui termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pentru emiterea T. de D. sub sancțiunea aplicării în sarcina conducătorului ANRP a unei amenzi reprezentând 20% din salariul minim brut pe economie penru fiecare zi de întârziere.

Prin întâmpinarea formulată C. C. pentru S. D. a arătat că cererea de chemare în judecată a reclamanților îndreptată împotriva acesteia este neîntemeiată.

Față de susținerile reclamanților privind nerespectarea în cauză a termenului rezonabil, arată că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face conform T. VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 247/2005 se declanșează numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin OUG nr. 8..

Astfel, în speță nu sunt incidente prev. art. 2 alin. 1 lit. h din L. nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - L. nr. 247/2005, act normativ ceprecede mai multe etape legale prealabile și obligării emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.

Nu se poate reține existența unei tergiversări din partea C. C., atâta timp cât trebuie parcursă procedura administrativă prevăzută de T. VII din

L. nr. 247/2005 și nu la simpla cerere a persoanei îndreptățite.

Dispozițiile T. VII din L. nr. 247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire de către C. C., fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.

A. N. pentru S. P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece ea asigură organizarea și funcționarea S.ui C. C. pentru S. D., secretariat care asigură lucrările acestei comisii, astfel că nu A. N. pentru R. proprietăților este investită cu emiterea deciziei constituind titlul de despăgubiri.

Analizând cererea prin prisma motivelor invocate și a actelor dosarului C urtea reține următoarele:

Raportat la atribuțiile A. N. pentru S. P., aceasta nu are calitate procesuală de emitere a titlului de despăgubire la asigurări.

Prin dispoziția Primarului C.-N. nr. 2856 din (...) s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, T. VII din L. nr. 247/2005, pentru terenul situat în C.-N., Pășune la „. G., înscris inițial în CF 2615 cu nr. top 21566 în favoarea d-lui M. R. C., dom. în C.-N., str. I. Vulcan nr. 11.

În baza Legii nr. 10/2001 autorul reclamanților a notificat autoritățile solicitând soluționarea dosarului de despăgubiri înregistrat la S. C. C. pentru stabilirea D. sub nr. 5581/CC din anul 2005.

Se observă din cele de mai sus că obiectul cererii constă în verificarea legalității și temeiniciei refuzul soluționării dosarului respectiv emiterea deciziei prevăzute de L. nr.247/2005.

Actul normativ invocat prin dispozițiile sale reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv statuând între altele că legea se aplică și despăgubirilor propuse în decizie motivată.

Același act în cuprinsul său reglementează și procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzând și termen de predare a dosarelor de 60 de zile (art.16 din T. VII al Legii nr.247/2005).

Din actul normativ enunțat rezultă că în operațiunea de administrare, respectiv organizare, legiuitorul a stabilit anumite termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluatori, implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei, se impune soluționarea într-un termen rezonabil. În speță însă se constată că de la solicitarea adresată autorității îndrituite a trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr mare de dosare. Ori, această modalitate defectuoasă de aplicare și rezolvare este mult peste termenul rezonabil, iar din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce statuează că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil al cauzei sale de către o instanță imparțială instituită de lege care va hotărî și asupra încălcării drepturilor șiobligațiilor cu caracter civil"; precum și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. ce prevăd că „orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale";. Ori, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale.

Evident, se poate apăra autoritatea pârâtă prin aceea că nu este statuat un termen, însă omite a avea în vedere că nu doar în condițiile art. 6 din C. ci și în condițiile Legii nr. 247/2005 are abilitatea să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus analizării de către reclamantă dar și obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare în cadrul legii date de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Refuzul acestei autorități pe ideea neprecizării unui termen încalcă dreptul reclamantei la respectarea bunului în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i și constituie un abuz ce nu poate fi acceptat din perspectiva termenului rezonabil. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci și în procedura prealabilă întrucât durata procedurii trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege.

Reclamanții, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, au întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său însă acest drept real s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă în normele arătate. Această întârziere imputabilă autorității care se prevalează de lipsa unui termen, de numărul mare de dosare, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate, poate să conducă la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor C.i și în cazul de față, când este vorba de durata unei proceduri administrative preliminare.

Prin urmare, plecând de la cele înscrise în convenție, susținerile reclamanților cu privire la nesoluționare în termen a cererii de numire a evaluatorului și emiterea titlului de despăgubire sunt întemeiate și urmează a fi admise.

Așadar în baza art.18 din L. nr.554/2004, Curtea va admite acțiunea și va obliga pârâta la la soluționarea dosarului nr. 5581/CC/2005 prin emiterea T. de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.

Instanța va admite în parte, acțiunea formulată de reclamanții G. I. și

D. D. S., împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D. și în consecință;

- va obliga pârâta ca în teren de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să numească un expert evaluator în vederea evaluării imobilului ce face obiectul Dispoziției Primarului Municipiului C.-N. nr. 2856/(...) și a dosarului nr. 5581/CC/2005.

- va obliga pârâta la soluționarea dosarului nr. 5581/CC/2005 prin emiterea T. de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.

Capătul de cerere privind amendarea conducătorului unității pârâte urmează a fi respins, deoarece art. 24 din L. nr. 554/2004 condiționează aplicarea amenzii de neexecutarea unei hotărâri irevocabile, iar autoritatea obligată printr-o astfel de hotărâre nu o pune în executare, fapt ce nu există în speță.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a AUTOR.TĂȚII N. PENTRU R. P., cu sediul în B., C. F. nr. 202, sector 1.

Admite în parte, acțiunea formulată de reclamanții G. I. și D. D. S., ambii cu dom. ales la S. de avocați LSM & A., din C.-N., str. David Prodan nr. 4, jud. C., împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D. cu sediul în B., C. F. nr. 202, Sector 1, și în consecință;

- obligă pârâta ca în teren de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să numească un expert evaluator în vederea evaluării imobilului ce face obiectul Dispoziției Primarului Municipiului C.-N. nr. 2856/(...) și a dosarului nr. 5581/CC/2005.

-obligă pârâta la soluționarea dosarului nr. 5581/CC/2005 prin emiterea T. de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.

Respinge capătul de cerere privind amendarea conducătorului pârâtei

C. C. PENTRU S. D.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, (...).

PREȘEDINTE GREFIER D. P. V. D.

Red. D.P. dact. GC

5 ex/(...)

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 523/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal