Decizia civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar Nr. 5271/2011
Decizia din 29 N. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător C. I. Judecător A.-I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de SC P. I. S. împotriva sentinței civile nr.
1676 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. N., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale decizie de impunere imobile .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă domnul Andori Romeo Laszlo, cu împuternicire și în calitate de reprezentant al recurentei.Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, după preschimbare, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - un script prin care se învederează instanței că recurenta a achitat în întregime la data de (...) impozitul și majorările de întârziere stabilite, astfel că înțelege să solicite respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. La solicitarea instanței, reprezentantul părții adverse, față de scriptul depus de către intimat, arată că deși societatea recurentă nu a recunoscut sumele prevăzute prin D. nr.(...), aceasta le-a achitat în întregime cu scopul că din această sumă această sumă vor fi recalculate eventualele alte sume. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și anularea Dispoziției P. pentru motivele expuse pe larg în scris. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1676 din data de 01 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. P. I. S. C.-N., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând diferență onorariu cuvenit expertului M. A., această dispoziție fiind executorie. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D. nr. 1661/(...), P. M. C.-N. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 13217/492/(...) emise de D. de T. și I. L., prin care aceasta solicitase desființarea deciziei de impunere și recalcularea impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2010 conform prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal. În speță, nu se contestă însăși existența obligației de plată a impozitului pe clădiri, ci baza de impozitare ca urmare a reevaluării următoarelor imobile: apartamentele 16, 63 și 64 situate în C.-N., str. E. G., nr.126, apartamentele situate în C.-N., str. R. nr.56 și nr.58 și apartamentul situat în C.-N., str. P., nr. 68, ap.65. Potrivit art. 109, art. 110 și art. 108 alin. 1 din OMFP 1752/2005 în forma în vigoare la data reevaluărilor, acestea trebuiau să respecte următoarele reguli: să fie făcute la valoarea justă de la data bilanțului, care se determină pe baza unor evaluări efectuate de profesioniști calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, și imobilele să fie reevaluate simultan și doar la sfârșitul exercițiului financiar. Din cuprinsul reevaluărilor depuse de reclamantă la organul fiscal și comunicate instanței, rezultă că aceasta nu a respectat normele imperative menționate, în sensul că pentru unele din imobilele în litigiu reevaluarea s-a făcut la mijlocul exercițiului financiar, precum și că nu a fost făcută simultan pentru toate imobilele deținute și aflate în aceeași grupă de imobilizări. A., imobilele situate pe str. E. G. au fost reevaluate de reclamantă la data de (...), cele de pe str. R. la data de (...), iar cel de pe str. P. la data de (...). Deși pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză judiciară contabilă efectuat în cauză (care trebuia să arate numai în ce măsură au fost respectate prevederile legale incidente), la ultimul termen de judecată reclamanta a arătat că nu solicită refacerea acestuia, întrucât nu contestă modul în care expertul a evaluat imobilele și nici concluziile pentru ambele obiective stabilite. Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, reevaluările de care se prevalează fiind întocmite fără a fi respectate integral dispozițiile legale aplicabile, astfel că, sub acest aspect, deciziile de impunere au fost legal emise. Prin urmare, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și totodată, în temeiul art.213 alin.2 C.proc.civ., a obligat pe reclamantă la plata diferenței de onorariu cuvenit expertului M. A. - 1.200 lei, apreciindu-l ca rezonabil și justificat raportat la obiectul expertizei și numărul de imobile evaluate. Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. P. I. S. C.-N. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței recurate și, pe cale de consecință admiterea acțiunii formulate si anularea Dispoziției nr. 1661/(...) a P. M. C.-N., cu consecința admiterii contestației si anularea deciziei nr.(...), cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 1. a P. mun. C.-N. atacată a fost respinsă contestația pe care a formulat-o, contestație prin care a solicitat anularea deciziei de impunere nr. (...) emisă de către D. de T. si I. L. a M. C.-N. A., pentru imobilele care fac obiectul acestor decizii, reclamanta susține că a întocmit si depus rapoarte de reevaluare, în contabilitate fiind înregistrata valoarea contabila a acestor imobile rezultate in urma reevaluării. In consecință, în conformitate cu dispozitiile art. 253 alin.5 Legea 571/2003, valoarea impozabilă a clădăriilor este valoarea contabilă rezultată în urma evaluării si aceasta este valoarea care trebuie avută în vedere la stabilirea impozitului pe care reclamanta are obligația să îl plătească pentru clădirile deținute în proprietate. În altă ordine de idei, reclamanta precizează că a făcut reevaluarea imobilelor deținute în proprietate în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare la data când au fost întocmite rapoartele de reevaluare, iar din interpretarea dispozitiilor invocate din O. 1752/2005 nu se poate concluziona că efectuarea reevaluărilor să fie făcută obligatoriu la sfârșitul exercițiului financiar, în cuprinsul pct. 108 din sectiunea 7.2.5.1. făcându-se referire la „. corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar",neindicând clar momentul la care trebuie făcute aceste reevaluări. În opinia reclamantei, dispozitiile art. 108 arată doar că această reevaluare trebuie făcută la valoarea justă, valoare justă care nu este definită în O. nr. 1752/2005 în vigoare la data efectuării reevaluărilor, însa care conform art. 109 se determină pe baza unor evaluări efectuate de către profesionișticalificați în evaluare membrii ai unui organism profesional în domeniu si fără să indice vreo altă condiție. In speță, reclamanta susține că a respectat cerințele legale impuse, efectuând reevaluarea cu un profesionist calificat în evaluare, membru al ANE.R si a reflectat în situațiile financiare rezultatul acestor evaluări. Mai mult, în raportul de expertiza întocmit în cauză s-a apreciat ca imobilele supuse reevaluării "se apreciază că valorile evidențiate de rapoartele de evaluare, asa cum au fost stabilite, sunt corecte conform precizărilor de la punctul 5.2. ". În consecință, reclamanta apreciază că atât sentința recurată cât si dispozitia atacată nr. 1. a P. M. C.-N. nu sunt legale si temeinice si implicit că cuantumul impozitului pe clădiri pe care îl datorează nu a fost corect stabilit în conformitate cu dispozitiile Codului Fiscal. Pârâtul intimat P. M. C.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Prin adresa nr. 330945/306/(...) și înregistrat la Curtea de A. C. în data de (...), pârâtul a comunicat instanței că din matricola debite-plăți a recurentei rezultă că aceasta a achitat în întregime la data de (...) impozitul și majorările de întârziere stabilite prin decizia de impunere nr. 13217/492/(...), fapt pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Cluj. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs i nvocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Prin D. nr. 1661/(...), P. M. C.-N. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 13217/492/(...) emisă de D. de T. și I. L., prin care recurenta reclamantă solicitase desființarea deciziei de impunere și recalcularea impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2010 conform prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal. Trebuie precizat ,,ab initio,, faptul că instanța de recurs nu-și însușește punctul de vedere al intimatului P. M. C.-N. (f. 18) conform căruia achitarea în întregime a debitului constatat prin decizia de impunere a cărei anulare se cere echivalează cu o achiesare implicită la legalitatea actului administrativ contestat. Plata nu poate avea această semnificație, ci cel mult echivalează cu o temporară stingere a debitului principal și blocarea astfel a calculului penalităților pentru viitor. Desigur că în eventualitatea unei anulări a actului administrativ fiscal în baza căruia a fost efectuată plata, suma poate face obiectul unor compensări cu taxe și impozite locale viitoare sau chiar obiectul unei restituiri. Așa cum în mod legal și temeinic a reținut prima instanță, în speță nu se contestă însăși existența obligației de plată a impozitului pe clădiri, ci baza de impozitare ca urmare a reevaluării următoarelor imobile: apartamentele 16, 63 și 64 situate în C.-N., str. E. G., nr.126, apartamentele situate în C.-N., str. R. nr.56 și nr.58 și apartamentul situat în C.-N., str. P., nr. 68, ap.65. Potrivit art. 109, art. 110 și art. 108 alin. 1 din OMFP 1752/2005 în forma în vigoare la data reevaluărilor (acest ordin a fost abrogat la data de (...) prin O. 3.), acestea trebuiau să respecte următoarele reguli: să fie făcute la valoarea justă de la data bilanțului care se determină pe baza unor evaluări efectuate de profesioniști calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, și imobilele să fie reevaluate simultan și doar la sfârșitul exercițiului financiar. A., art. 108 alin. 1 din OMFP 1752/2005 prevede faptul că ,,entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfâ rșitu l e xe rcițiului fin a n ciar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu,,. Mai mult, potrivit art. 110 alin. 2 din OMFP 1752/2005 ,,elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se ree va luea ză s i mu lta n pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite,,. Din cuprinsul reevaluărilor depuse de reclamantă la organul fiscal și comunicate instanței, rezultă că nu au fost respectate normele imperative menționate, în sensul că pentru unele din imobilele în litigiu reevaluarea s-a făcut la mijlocul exercițiului financiar, precum și că nu a fost făcută simultan pentru toate imobilele deținute și aflate în aceeași grupă de imobilizări. A., imobilele situate pe str. E. G. au fost reevaluate de reclamantă la data de (...), cele de pe str. R. la data de (...), iar cel de pe str. P. la data de (...). Concluziile expertului judiciar desemnat in cauză de către prima instanță sunt lipsite de echivoc în sensul că dispozițiile anterior enunțate nu au fost respectate (f. 217 dosar fond). Calea procedurală legală pentru reevaluarea imobilizărilor corporale este oferită tot de către expertul judiciar în conformitate cu textele legale incidente: ,,pentru a putea fi luate în considerare ca valoare justă la data bilanțului cele 8 imobilizări corporale trebuie evaluate corect, la valoarea de piață de la data de (...), cu care se vor înscrie în contabilitatea societății comerciale,,. (f. 217) . Concluzia relevantă în cauză este aceea că modul de întocmire a reevaluărilor nu este întocmai conform reglementărilor contabile. În aceste condiții, instanța de recurs, în consonanță cu instanța de fond reține că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, reevaluările de care se prevalează fiind întocmite fără a fi respectate integral dispozițiile legale aplicabile, astfel că, sub acest aspect, deciziile de impunere au fost legal emise. În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de S. P. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1676 din 01 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de S. P. I. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1676 din 01 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. C. I. A. A. I. Red.A.A.I./ (...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. P.. GREFIER, M. N. ȚAR
| ← Sentința civilă nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
