Decizia civilă nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 49
Ședința publică din 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
JUDECĂTORI: M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul P. A. și pârâtele A. N. PENTRU R. P., I. P. J. C.- C. J. PENTRU A. L. N. împotriva Sentinței civile nr. 1232 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către reclamant este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei recursurile promovate de către pârâte sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin Sentința civilă nr. 1232 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis in parte actiunea in contencios administrativ completata si modificata formulata de catre reclamantul P. A. impotriva paratilor A. N. Pentru R. P., I. P. J. C. - C. J. pentru A. L. 2. si in consecinta: S-a anulat partial decizia nr. 1421/(...) pronuntata de parata de randul 1 respectiv in ce priveste respingerea contestatiei si revocarea hotararii 7. pentru acordarea de despagubiri pentru imobilele situate in C. ,str. I.B. nr. 85,teren arabil in suprafata de 15 ha situat in satul E.,com. C. ,jud. S. si recolta neculeasca dupa antecesorii P. T. ,P. T. ,S. I. . S-a mentinut decizia nr. 1421/(...) sus indicata in ce priveste respingerea contestatiei si revocarea hotararii pentru acordarea de despagubiri pentru imobilul situat in C. ,str. M. K. nr,. 66 S-a anulat hotararea nr. 7. emisa de parata de randul 2 partial respectiv in ceea ce priveste despagubirile acordate pentru imobilele locuinta si terenul aferent . S-a mentinut hotararea 7. sus indicata in ceea ce priveste despagubirea acordata pentru terenul agricol si recolta neculeasa. A fost obligată parata de randul 2 sa emita o noua hotarare in completarea hotararii 7. prin care sa acorde reclamantului despagubiri pentru imobilul situat in C. ,str. I. B. nr. 85 in valoare de 305.520 lei . A fost obligată parata de randul 1 sa achite reclamantului despagubirea totala de 454.942 lei actualizata in raport de indicele preturilor de consum raportat la iunie 2008 in termenele stabilite de L. 2. si normele sale de aplicare . Au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului in solidar suma de 945 lei cu titlu de cheltuieli de judecata . S-au respins restul pretentiilor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata. Cererea reclamantului formulata in temeiul L. 2. a vizat urmatoarele bunuri: imobilul constructie si terenul aferent situat in orasul C. str, I. B. nr. 85 proprietatea parintilor sai -P. T. si P. T. ;apartamentul situat in orasul C. str. M. nr. 66 proprietatea bunicii sale S. I. si a sotului acesteia I. I. ;teren arabil in suprafata de 15 ha situat in satul E. ,comuna C. ,jud. S. -nordul B. si recolta neculeasa de pe acest teren cu ocazia primului refugiu . Cererea reclamantului a fost solutionata prin hotararea 78/(...) pronuntata de catre parata de randul 2 si prin care reclamantului i se acordau despagubiri de 453.262,15 lei (f.7-10). Reclamantul a contestat aceasta hotarare promovand finalmente prezentul litigiu In cursul solutionarii acestui litigiu parata de randul 1 in exercitarea atributiilor sale legale a solutionat contestatia pe care reclamantul i-o adresase prin decizia 1. si a respins aceasta contestatie dispunind totodata retrimiterea dosarului la parata de randul 2 pentru revocarea hotararii 7. mai sus mentionate (f.203-207). In motivarea acestei decizii s-a retinut ca fiind vorba de doi autori diferiti era necesara intocmirea a doua dosare si pronuntarea a doua hotarari diferite .. s-a arătat ca pentru a putea beneficia de despagubiri reclamantul trebuia sa dovedeasca refugiul autorilor sai atat in anul 1940 cit si in anul 1944 in conditiile legii si dreptul de proprietate al acestora .Ceea ce reclamantul nu a dovedit este refugiul autorilor sai in anul 1944 . Avind in vedere statuarile realizate in aceasta ultima decizie analiza instantei a avut ca premisa aceste statuari in masura in care ele profita reclamantului ,prezenta actiune fiind o cale de atac initiata de catre reclamant . D. sus mentionata arata ca imobilele pentru care reclamantul solicita despagubiri au apartinut unor autori diferii pe de o parte parintilor sai si pe de alta parte bunicii sale, sustinere pe care si reclamantul a facut-o in cererea sa .Aceasta statuare trebuie sa profite reclamantului asa cum s-a aratat mai sus .In consecinta conform celor mai sus statuate tribunalul a pornit de la premisa ca imobilele solicitate provin de la doi autori diferiti urmind ca analiza sa fie facuta astfel pentru fiecare din acesti autori .Aceasta imprejurare prin ea insasi nu este insa un motiv de revocare ahotararii nr. 7. in sensul revocarii ei si emiterii a doua hotarari separate .In masura in care respecta prevederile legale privind modul de stabilire a despagubirilor hotararea 7. poate fi mentinuta chiar daca finalmente cumuleaza despagubirile ce se vor acorda reclamantului dupa 2 autori diferiti ,intocmirea a doua inscrisuri separate fiind pur formala si neprevazuta in mod expres de lege . D. sus mentionata recunoaste totodata ca reclamantul a facut dovada refugiului autorilor sai adica a parintilor sai ,a bunicii sale si a sotului acesteia in anul 1940 astfel ca acest aspect nu s-a mai analizat si de catre instanta .Ceea ce se contesta este ca autorii reclamantului nu s-au refugiat in Romania si in anul 1944. T. a apreciat ca din actele de la dosar rezulta in mod neechivoc ca parintii reclamantului si bunica acestuia sau refugiat in Romania si in anul 1944.Astfel parintii reclamantului au decedat in anul 1958 respectiv 1990 in Decizia civilă N. ,iar bunica acestuia a decedat de asemenea in C. N. in anul 1951 (f.4- 48)toti trei avind acelasi domiciliu .Din actele aflate la f. 179-193 rezulta ca tatal reclamantului era ofiter activ in cadrul armatei romane fiind totodata si medic militar.In aceasta calitate in perioada primului refugiu respectiv în intervalul 1940-1942 a activat la spitalele militare din Targoviste ,Teius Targoviste ,fiind mobilizat o perioada de timp.Dupa reintoarcerea in Basarabia si-a continuat activitatea la S. M. C. fiind mobilizat in perioada martie -octombrie 1943 cand se reintorcea la S. M. C. .In anul 1944 in urma refugiului a activat la S. M. C. pana la trecerea in rezerva in anul 1948,in 1945 fiind inaintat la gradul de medic colonel la acest spital fiind si presedintele comisiei medicale mixte de razboi nr. 1 C. .Este evident asadar ca medic si ofiter in cadrul armatei romane tatal reclamantului si-a desfasurat activitatea in Basarabia dar atat in 1940 cit si in 1944 s-a refugiat in Romania unde si-a continuat activitatea.O concluzie contrara ar duce la situatia in care un ofiter activ si-a continuat activitatea in cadrul armatei romane dar intr-o Basarabie ocupata ceea ce este evident un nonsens. O data cu el s-a refugiat si sotia sa si fiul acestora .Astfel buletinul de inscriere in evidenta populutiei eliberat mamei reclamantului in anul 1942 vizat si pe anul 1943 cuprinde mentinea ca mama reclamantului era in mai 1944 deci imediat dupa luarea deciziei de evacuare a B. in C.,fapt atestat de B. de E. a P. din C. .Acest act este prin el insasi fara coroborarea cu elementele mai sus prezentate o dovada incontestabila a refugiului mamei reclamantului. Asadar o prima concluzie este aceea ca parintii reclamantului s-au refugiat si in anul 1944 in Romania . Dreptul lor de proprietate asupra imobilului care era situat in C. str. I.B. nr. 85 si terenul aferent nu a fost contestat de catre nici unul din parati si de altfel rezulta in mod neechivoc din actele depuse de catre reclamant anexa la cererea sa .In ce priveste evaluarea acestui imobil expertiza tehnica intocmita de catre parata de randul 2 a stabilit valoarea imobilelor la suma de 733.343 lei . Expertiza tehnica efectuata in speta de expert B. G. a stabilit pentru acest imobil urmatoarele valori:pentru constructa propriu zisa :466.487 lei ,pentru terenul aferent :188.717 lei(f.245,285). D. L. 2. prevede in art. 3 ca pentru constructiile pe care le-au detinut in proprietate si pentru terenul aferent acestora se acorda despagubiri in acest text de lege nu se arata ca valoarea despagubirilor este egala cu valoarea constructiei ci se arata ca aceste despagubiri se calculeaza in functie de suprafata ,materiale ,vechime si teren aferent .In art. 13 din aceeasi lege se arata ca modul concret de stabilire a despagubirilor se va face prin normele metodologice .Normele metodologice cuprinse in HG 1. cu modificarile ulterioare fac trimitere penru stabilirea cuantumului despagubirilor pentru constructii si terenul aferent acestora la metodologia si criteriile de evaluare cuprinse in HG 753/1998 ce cuprinde normele metodologice de aplicare ale L. 9/1998. Din interpretarea coroborata a acestor texte de lege nu rezulta asadar ca L. 2. ar recunoaste un drept la o despagubire egala cu valoarea actuala a constructiei si a terenului aferent text de lege pe care normele metodologice sa il modifice in sensul plafonarii acestor despagubiri ci chiar si L. 2. prevede ca se acorda despagubiri ,stabileste ca valoarea despagubiriii va avea in vedere anumite criterii dar dupa o metodologie si niste criterii expres prevazute in actul normativ ce va cuprinde normele sale metodologice de aplicare.Altfel spus plafonarea este permisa chiar de catre L. 2. care stabileste principiul acordarii de despagubiri dar lasa pe seama normelor metodologice stabilirea cuantumului acestora. Normele metodologice sus mentionate respectiv art. 25 din HG 753/1998 prevede ca valoarea despagubirii pentru locuinte si terenul aferent nu poate depasi suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioada de 2 de ani calculata la data stabiliri despagubirii . O prima problema care s-a ridicat de catre reclamant a fost ce se intelege prin venit salarial mediu pe economie .Avind in vedere ca in textele anteriore ale aceluiasi act normativ se face referire la venitul net mediu pe economie tribunalul a apreciat ca si acest text de lege vizeaza acealasi venit .In sensul acestei interpretari sta regula de interpretare conform careia un text de lege se interpreteaza in concordanta cu celelalte texte de lege din cadrul aceluiasi act normativ si in cadrul actului din care face parte .Astfel nu este posibil ca pentru toate ipotezele aceste norme metodologice sa aiba in vedere venitul net dar pentru stabilirea acestui plafon sa aiba in vedere nu conceptul cu care a operat pana atunci ci un alt concept . O alta problema a fost aceea ce se intelege prin venit salarial mediu pe economie.T. a apreciat ca sintagma de venit salarial mediu pe economie este egala cu sintagma de castig salarial mediu pe economie asa cum rezulta si din adresele Directiei Regionale de S. C. . Pentru stabilirea limitei maxime a despagubirii ce poate fi acordata se ia in considerare venitul salarial mediu de la data stabilirii despagubirii .T. a apreciat ca data stabilirii despagubirii este data emiterii hotararii de catre parata de randul 2 respectiv iunie 2008 .Astfel aceasta este data la care s-a stabilit indreptatirea reclamantului la a primi despagubiri si cuantumul acestora ,o solutie similara fiind pronuntata intr-un recurs in interesul legii de catre I. in materia L. 9/1998 prin decizia X..Din adesa de la f. 266 rezulta ca in iunie 2008 venitul salarial net mediu pe economie fost de 1273 lei ceea ce duce la un plafon maxim de 305.520 lei mai mici decit valoarea imobilului sus indicat . Avind in vedere considerentele mai sus indicate rezulta ca pentru imobilul construit si terenul aferent ce a apartinut parintilor sai si a carui valoare depaseste plafonul maxim prevazut de lege reclamantul este indreptatit a primi o despagubire egala cu acest plafon respectiv suma de 305.520 lei calculata in iunie 2008. In ce priveste imobilele apartinand bunicii reclamantului .Din actele aflate la dosar rezulta ca imobilul teren agricol de 15 ha si pe cale de consecinta si recolta neculeasa ii apartin in intregime acest teren fiind dobandit de catre bunica reclamantului prin mostenire si partaj .In ce priveste apartamentul de pe str. M. nr. 66 acest apartament a fost proprietatea bunicii reclamantului si a sotului acesteia care nu era si bunicul reclamantului (f.82-83). Din actul de deces al bunicii reclamantului rezulta ca aceasta a locuit impreuna cu parintii reclamantului dupa 1944. Din buletinul de inscriere la biroul populatiei eliberat in anul 1942(f. 191) rezulta ca inca anterior anului 1944 bunica reclamantului locuia cu parintii acestuia in imobilul de pe str. I. B. nr. 93 (fost 85 f.90).Buletinul poarta viza pe anul 1944 din data de (...) și mai cuprinde o mentiune facuta in (...) in Romania ceea ce atesta ca dupa luarea decizie de evacuare a romanilor din Basarabia bunica reclamantului s-a refugiat in Romania impreuna cu fiica sa si familia acesteia cu care locuia si anterior acestui refugiu .Concluzia care se desprinde din coroborarea acestor acte si a datelor mai sus prezentate privind părinții reclamantului duc la concluzia neechivoca ca si bunica reclamantului s-a refugiat in Romania si in anul 1944.Spre deosebire de anul 1940 cind s-a refugiat impreuna cu sotul ei I. I. in anul 1944 aceasta s- a refugiat singura fara sotul ei.Reclamantul nu a depus nic un act din care sa rezulte ce s-a intimplat cu I. I..Actele depuse la f.257,258 fac referire la I. I. si nu I. I. care ar fi decedat in loc. Stupini in anul 1960 .Acest singur act necoroborat cu alte acte nu face intr-adevar dovada refugiului in anul 1944 fiind posibil ca aceasta persoana sa revina in Romania si ulterior .. reclamantul nu a facut dovada ca ar fi in imposibilitate de a procura alte acte pentru acesta conform art. 2 alin. 5 si 6 din HG 1..Chiar si in aceasta ultima ipoteza declaratia de la f. 259 nu este completata de nici una din celelalte declaratii autentice la care se refera acelasi text de lege respectiv inca un martor si declaratia reclamantului(celelalte declaratii fac referire doar la bunica) .. reclamantul nu a lamurit de ce cei doi soti aveau domicilii diferite anterior anului 1944 si nu s-au refugiat impreuna .Aceasta separatie ridica problema unei posibile lichidari a proprietatii comune cel putin prin atribuirea imobilului lui I. I. in sensul acestei indoieli fiind si certificatul de arhiva de la f. 90 conform caruia I. S. nu figura cu nici o proprietate in loc. C. .Datorita acestor considerente care duc la concluzia ca I. I. nu s-a refugiat in anul 1944 in Romania si la concluzia ca nu se poate stabili cu certitudine daca bunica reclamantului mai era in anul 1944 proprietara imobilului de pe str. M. nr 66 tribunalul a apreciat ca reclamantul nu poate primi despagubiri pentru acest imobil .In masura in care s-ar fi dovedit aspectele sus mentionate valoarea constructie si a terenului aferent stabilite prin raportul de expertiza efecuat in speta- f.245 nu depasea plafonul maxim sus mentionat putind fi acordata in intregime. In ce priveste valoarea terenului agricol si a recoltei neculese aceastea pot fi acordate reclamantului intrucit asa cum s-a aratat mai sus este cert ca aceste bunuri au fost proprietatea exclusiva a bunicii sale cu titlu de mostenire si partaj. Valoarea terenului agricol stabilita prin hotararea 7. este de 143.072 lei iar a recoltei neculese de 6350 lei .Din ultima completare de actiune rezulta ca reclamantul a achiesat la aceste valori .Mai mult valoarea stabilita este mai mare decit cea indicata in ultima precizare de actiune instanta pastrind valoarea stabilita avind in vedere ca prezenta actiune a fost declansata de catre reclamant si ca atare acordarea unei valori mai mici decat cea stabilita ar duce la o agravare a situatiei reclamantului in propria cale de atac .Oricum valoarea despagubirii acordate in total este mai mica decit cea solicitata de catre reclamant.. la termenul de judecata din data de (...) reclamantul a aratat ca valoarea pe care o solicita pentru terenul agricol si recolta este cea din hotararea 7. . Avind in vedere toate considerentele mai sus expuse tribunalul in temeiul tuturor prevederilor mai sus expuse a L. 2.,a HG 1.,a HG 753/1998 ,a art. 8,18 din L. 554/2004 a admis in parte actiunea in contencios administrativ completata si modificata, a anulat partial actele atacate conform celor mai sus mentionate si finalmente a obligat parata de randul sa plateasca reclamantului o despagubire totala de 454.942 lei in termenele stabilite de L. 2. si normele sale metodologice de aplicare .Intrucit a apreciat ca data stabilirii despagubirii este data emiterii hotararii de catre parata de randul 2 si avind in vedere ca neplata sumei de la data stabilirii si pana in prezent se datoreaza nestabilirii corespunzatoare a despagubirii si mai ales propunerii de revocarea acestei hotarari de catre parata de randul 1 tribunalul a apreciat ca ratiunile care au stat la baza pronuntarii deciziei de recurs in interesul legii nr. X. se justifica si in speta urmind ca suma respectiva sa fie actualizata in raport cu indicele preturilor de consum raportat la iunie 2008.Aceasta decizie de recurs in interesul legii vizeaza si HG 753/1998.Cita vreme despagubirea s-a stabilit in speta in baza acestui act normativ actualizarea sus indicata face parte integranta din acest act normativ si se include astfel in cererea formulata in petitul 4 al completarii si modificarii de actiune . In temeiul art. 274,276,277 C.pr.civ tribunalul a obligat paratii aflati in culpa procesuala sa plateasca in solidar reclamantului suma de 945 lei constand in taxa de timbru ,timbru judiciar si onorar expert calculate proportional cu pretentiile admise . In privinta acestui ultim onorar cita vreme instanta a apreciat ca pentru solutionarea actiunii este necesara efectuarea unei asemenea expertize si a admis in parte actiunea se impune acordarea acestui onorar proportional cu ceea ce s-a admis. Î. acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. A. solicitând admiterea recursului și desființarea În totalitate a hotărârii atacate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și pe cale de consecință să dispună următoarele: anularea Deciziei nr. 1421/(...) pronunțată de pârâta de rândul l . A. N. de restituire a P. B. În soluționarea contestației formulată de subsemnatul Î. H. C. județene C. nr. 78/(...); - Anularea H. nr. 78/(...) emisă de pârâta de rândul 2 Prefectura Cluj prin C. J. C. de aplicare a L. nr. 2. - O. pârâtei de rândul 2 Prefectura Cluj prin C. J. C. de aplicare a L. nr. 2. să emită o nouă hotărâre de acordare a despăgubirilor la valoarea de: 683.895 Ron pentru cele două imobile cu destinația de locuințe; 1. Ron pentru terenurile agricole; 6350 Ron pentru recoltele neculese, valori stabilite prin R. tehnic de evaluare depus la dosar: - O. pârâtei de rândul l, A. N. de restituire a P. B. să achite despăgubirile În termenele stabilite de L. nr. 2. și normele metodologice de aplicare. În motivare s-a arătat că în fapt, reclamantul a formulat o cerere de despăgubiri În temeiul L. nr. 2. pentru unele bunuri care au aparținut antecesorilor săi. C. J. de aplicare a L. nr. 2. a dat o hotărâre pe care reclamantul a considerat-o nelegală. Î. acestei hotărâri reclamantul a formulat contestație la A. N. de restituire a proprietăților. dar care nu a răspuns solicitării acestuia în termenul prevăzut de lege de 60 de zile conform prevederile A. 8. alin. 4 din L. nr. 2.. În aceste condiții a formulat o cererea la Tribunalul Cluj pentru soluționarea pretențiilor reclamantului. Prin actiunea introductivă a solicitat modificarea În totalitate a hotărârii pronunțate de C. J. și a solicitat stabilirea despăgubiri lor În baza unei expertize de specialitate. Prin întâmpinarea depusă la dosar. comisia locală a formulat unele apărări și a depus o expertiză de evaluarea a despăgubirilor executată în dosarul de solicitare a despăgubirilor reclamantului. În cauză s-a efectuat și o expertiză dar de care instanța nu a ținut cont. După analizarea probelor de la dosar. Tribunalul Cluj i-a admis În parte actiunea formulată. retinând În principal faptul că valoarea despăgubiri lor În cazul L. nr. 2. este plafonată la contravaloarea salariilor nete medii pe economie a unei persoane pe o perioadă de 20 de ani. H. atacată este corectă doar În parte. în sensul că instanța de fond a reținut În parte corect starea de fapt referitor la refugiul părinților reclamantului, iar celelalte aspecte au fost reținute greșit de instanța de fond și În consecință hotărârea este nelegală În totalitatea sa. Criticile aduse hotărârii atacate sunt următoarele: Instanța de fond a apreciat greșit prevederile legale În vigoare. Este real faptul că HG nr. 753/1998 plafonează despăgubiri le care se vor achita În temeiul L. nr. 2. la contravaloarea salariilor medii pe economie a unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, dar această plafonare se referă doar la imobilele cu destinația de locuință. Doar că prevederea legală care prevede acest fapt este A. 25 și În A. 21, așa cum greșit a stabilit instanța de fond. A. 25 prevede: "Valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și terenurile aferente acestora, nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioada de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii. " În primul rând, acest text de lege nu se referă la veniturile salariale medii nete așa cum greșit a reținut instanța ci la veniturile salariale medii. La solicitarea reclamantului, D. regională de S. a comunicat venitul salarial "mediu la data stabilirii despăgubirii, care este 1704 lei. Tot la solicitarea reclamantului, aceiași instituție a arătat care este diferența dintre veniturile salariale medii și salariul mediu, În sensul că cea dintâi grupă cuprinde În sine totalitatea veniturilor salariale sau de natură salarială pe care le obține o persoană, iar salariul mediu este venitul pe care ÎI obține o persoană de la locul de muncă de bază, ori așa cum se cunoaște o persoană poate săpresteze service la mai multe locuri de muncă În conformitate cu prevederile legale În vigoare prin venituri se Î. salariile brute și nu salariile nete așa cum greșit a apreciat instanța de fond, iar În Întărirea acestei teze vine și comunicarea făcută de D. de statistică care i-a comunicat venitul salarial mediu. Având În vedere faptul că, venitul salarial mediu la data stabilirii despăgubiri lor a fost de 1704 I., rezultă o cu totul altă sumă decât cea stabilită de comisia județeană. Suma stabilită ca plafon de comisia județeană este de 3. lei sau cea stabilită de instanță de 305.520, iar suma corectă stabilită În conformitate cu prevederile A. 25 din HG nr. 753/1998 este de 408.960 lei. Pe lângă acest aspect, instanța arată că având În vedere că în legislația În domeniu se face referire la două termene și anume salarii medii si venituri salariale medii se aplica prima sintagmă În defavoarea celei de a doua, pentru egalitate de tratament, dar nu justifică de ce aplica prima sintagmă. Chiar și așa, În HG nr. 753/1998 aceste două sintagme se amintesc În conteste diferite. Când este vorba de stabilirea valorii de piață a bunurilor se aplică termenul de salarii medii, și este justificat acest aspect, deoarece valoarea imobilului se actualizează cu indicele de creștere a salariilor medii, iar valoarea maximă a despăgubirilor se stabilește în funcție de veniturile medii salariale. Această diferență a fost făcută de legiuitor deoarece termenul și valoarea "salariu mediu" a existat de tot timpul în datele statistice, iar termenul" și valoarea "venit salarial mediu" este un termen mai nou apărut mai recent. Este evident că legiuitorul a avut în vedere două valori diferite și de aceia a vorbit de salarii medii și venituri salariale medii, ia în atare situație este evident că față de acest aspect, hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj este nelegală. Plafonul maxim până la care se putea acorda despăgubiri pentru imobile cu destinația de locuinte este de 408.960 lei. În al doilea rând, instanța de fond arată că reclamantul nu ar fi făcut dovada gradului de rudenie cu I. I., ori acest fapt nu a fost contestat de niciuna dintre pârâte, singurul fapt care s-a contestat de pârâta de rândul 1 este acela că nu ar fi făcut dovada că după al doilea refugiu acesta a rămas pe teritoriul R. F. de acest aspect, reclamantul a făcut cercetări suplimentare și a adus la dosar acte de stare civilă și declarație autentică prin care demonstrează faptul că lonut I. identic cu lonuțiu I. s-a născut pe teritoriul R. M. și a decedat în anul 1960 În loc. Stupini, jud. Brașov. Prin hotărârea pronunțată, instanța a Încălcat principiul disponibilității părților și principiul chiar invocat de instanță de a nu crea o situație mai grea prin propria cale de atac. D. pârâtele nu au invocat nici o problemă legată de relația de rudenie între reclamant și I. I., identic cu I. I., instanța din proprie inițiativă a arătat că reclamantul nu are calitatea de mostenitor În urma acestei persoane și a scos din lista bunurilor pentru care am pretins despăgubiri bunurile aparținând acestuia și soției acestuia lonuțiu Sevastița. practic, creându-i o situație defavorabilă prin propria cale de atac. Mai mult decât atât, instanța de fond nici măcar nu era ținută să cerceteze acest aspect, deoarece nici una dintre pârâte nu a invocat apărări legate de acest aspect, iar susținerile făcute de pârâta de rândul 1 în D.emisă În soluționarea contestației reclamantului era caducă, deoarece aceasta a fost emisă după ce reclamantul a promovat acțiune În instanță, și În consecință această decizie trebuia anulată, ca și caducă. Consideră că i se cuvin despăgubiri pentru ambele imobile revendicate, iar normele legale În vigoare stabilesc o anumită plafonare a despăgubirilor. Consideră că legiuitorul a dorit să stabilească un plafon al despăgubiri lor pentru fiecare bun În parte, așa cum a stabilit și la terenurile agricole care se Încadrează În prevederile L. nr. 2., dar cum de altfel a stabilit și în L. nr.18/199l. Prin sintagma "valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și terenurile aferente acestora" legiuitorul a dorit să se refere la fiecare imobil cu destinația locuință în parte și nu la toate imobilele cu destinația de locuințe pentru care s-a solicitat despăgubiri. Dacă ar fi dorit această plafonare, legiuitorul de la aprobarea actului normativ ar fi stabilit că despăgubiri le se pot solicita doar pentru un imobil cu destinația de locuință sau mai multe asemenea imobile dar a căror valoare nu poate depăși un anumit plafon. La această concluzie ne duc prevederile A. 7 din HG nr. 1. privind normele metodologice de aplicare a L. nr. 2. care prevăd, cităm: "Persoanele îndreptățite beneficiază, pentru terenurile agricole pe care le-au avut În proprietate În Basarabia, Bucovina de N. și În Ț. H., de compensații În bani pentru suprafața de teren avută În proprietate, din care se scade, dacă este cazul, suprafața de teren reconstituită potrivit L. nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, dar nu mai mult de 50 ha de teren agricol"., dar și prevederile A. 3 din L. nr. 2., care prevăd, cităm: "Pentru constructiile cu destinatia de locuinte, anexe gospodaresti ori pentru alte utilitati, se acorda fostilor proprietari despagubiri banesti, in sume calculate in raport cu suprafata construita, cu materialele folosire si cu vechimea constructiei la data pierderii posesiei. In suma totala va fi cuprinsa si contravaloarea terenului de sub constructie si a curtii, pe baza evaluarilor efectuate, dupa caz, de experti in constructii sau evaluatori funciari." Dacă se dorea plafonarea dublă a despăgubirilor pentru imobilele cu destinația de locuințe, legiuitorul o stabilea clar Într-un text de lege, ori acest fapt nu este specificat Într-un astfel de text, iar În această situație legea se interpretează În favoarea petentului și nu a pârâtului. În consecință, consideră că, plafonul maxim de despăgubire stabilit de A. 25 se referă la fiecare bun în parte și nu pe global, mai ales că imobilele pentru care solicită despăgubiri provin de la antecesori diferiți, adică de la mamă și tată imobilul din C., Str. I. B. nr. 85, și În urma bunicilor I. din C., Str. K. nr. 66, ori În atare situație hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj este nelegală, aceasta este dată În totală contradicție cu prevederile legale În vigoare. În drept își întemeiază recursul pe prevederile A. 304 alin. 1 pct 9 C.pr.civ. Solicită judecarea cauzei și în lipsa. Î. acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta I. P. J. C. - C. județeană C. pentru aplicarea L. nr. 2., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată. În motivare s-a arătat că în fapt, prin sentința recurată a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ, completată și modificată de către reclamantul P. A. și, în consecință, se dispune: anularea parțială a Deciziei nr. 1421/(...) pronunțată de A. N. pentru R. P. în ce privește respingerea contestației și revocarea H. nr. 7. pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilele care au aparținut antecesorilor reclamantului, P. T., P. T. și S. I., situate în C., str. I. B., nr. 85, teren arabil în suprafață de 15 ha situate în satul E., com. C., jud. S. și recolta neculeasă; menținerea Deciziei nr. 1421/(...) în ce privește respingerea contestației și revocarea H. nr. 7. pentru acordarea de despăgubiri aferente imobilului situat în C., str. M. K., nr. 66; anularea H. nr. 7. în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru imobilul situat în C., str. I. B., nr. 85; menținerea H. nr. 7. în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru terenul agricol și recolta neculeasă; obligarea pârâtei recurente la emiterea unei noi hotărâri în completarea H. nr. 7. prin care să acorde reclamantului despăgubiri în valoare de 305.520 lei pentru imobilul situat în C., str. I. B., nr. 85; obligarea Autorității N. pentru R. P. la achitarea în favoarea reclamantului a despăgubirii totale de 454.942 lei actualizată; obligarea pârâtei recurente și a Autorității N. pentru R. P. la plata în solidar a sumei de 945 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În baza prevederilor art. 3041 Cod proc. civ., Sentința civilă nr. (...) este netemeinică din următoarele motive: Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, prin adresa nr. 6886/(...), I. P. J. C. - C. județeană C. pentru aplicarea L. nr. 2. nu s-a opus admiterii acțiunii, în măsura în care, din întreg probatoriul administrat în cauză, pretențiile acestuia se dovedesc a fi justificate. În acest caz, se face aplicarea prevederilor art. 275 C. pr. civ., pârâta recurentă urmând a fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, menționează faptul că prin acțiunea introductivă, modificată și completată, reclamantul contestă cuantumul despăgubirilor stabilite prin raportul tehnic de evaluare care a stat la baza adoptării H. nr. 7.. Potrivit art. 16 din H. nr. 1. privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, raportul tehnic de evaluare este Întocmit de către o comisie tehnică de evaluare formată din specialiști în expertizări de construcții sau evaluatori funciari, desemnați din cadrul instituțiilor publice, al serviciilor publice deconcentrate sau al consiliilor locale. De asemenea, precizează faptul că potrivit art. 8 alin. 3 din L. nr. 2. și art. 17 alin. 1 lit. f din Normele metodologice pentru aplicarea L. nr. 2. aprobate prin H. nr. 1., hotărârile adoptate de comisiile județene sunt supuse controlului Autorității N. pentru R. P. care poate dispune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi. Hotărârile Autorității N. pentru R. P. sunt cele supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, în speță fiind vorba de D. nr. 1421/(...) prin care a fost respinsă contestați a reclamantului formulată împotriva H. nr. 7. și s-a retrimis dosarul în vederea revocării acestei hotărâri. Prin sentința recurată, C. județeană C. pentru aplicarea L. nr. 2. a fost obligată să plătească reclamantului, în solidar cu A. N. pentru R. P., suma de 945 lei constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorar expert. Precizează faptul că, potrivit art. 6 din L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, acțiunile în justiție având ca obiect obținerea dedespăgubiri sau compensații în temeiul prezentei legi, sunt scutite de taxe de orice fel. De asemenea, face mențiunea că pretențiile reclamantului au fost admise doar în parte, pretenția admisă fiind disproporționată față de cele afirmate prin acțiunea principală. Cheltuielile efectuate nu ar fi fost ocazionate dacă reclamantul ar fi acționat cu diligența necesară. Efectuarea unei expertize judiciare nu a fost necesară, câtă vreme reclamantul a achiesat la valorile stabilite prin raportul de evaluare care a stat la baza adoptării H. nr. 7.. Instanța trebuia să dispună, mai întâi completarea probatoriului conform cerințelor Autorității N. pentru R. P. și doar, ulterior, să aprecieze dacă este necesară efectuarea unei expertize judiciare. C. județeană C. pentru aplicarea L. nr. 2. nu are calitate de persoană juridică și nici patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice. De asemenea, trebuie luată în considerare și componența comisiei județene, care potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 6 alin. 1 și 2 din L. nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este alcătuită din prefect, directorul general al direcției generale a finanțelor publice, directorul direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, șeful direcției județene a Arhivelor N., șeful inspectoratului teritorial în construcții, un consilier juridic desemnat de prefect și un notar public desemnat de Ministerul Justiției, la propunerea U. N. a N. P., ceea ce exclude orice asociere între comisie și orice altă instituție publică, fie ea și a prefectului. I. P. J. C. este astfel lipsită de calitate procesuală pasivă. Simplul fapt că, C. J. C. pentru aplicarea L. nr. 29012003 își desfășoară activitatea în sediul Instituției P. J. C., nu înseamnă că aceasta face parte integrantă din instituție sau că îi este subordonată acesteia, dispozițiile L. nr. 340/2004, cu modificările și completările ulterioare, stabilind în mod clar, fără echivoc, faptul că instituția prefectului nu are în subordine alte structuri sau comisii în afară de oficiile prefecturale și serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale. Astfel, în acest context, se pune întrebarea din bugetul cărei instituții publice/autorități publice urmează a se efectua plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina comisiei județene, din moment ce nu există nici un text de lege care să prevadă în mod expres acest lucru. Totodată, invederează instanței că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din L. nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din L. nr. 500/2002 - privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale. Potrivit prevederilor art. 1 din L. nr.110/2007: "Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. " Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) și (4) din L. nr.500/2002 privind finanțele publice: "(3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. (4) Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii. " Instituirea acestor limite în executarea silită a sumelor datorate de instituțiile publice în baza unor titluri executorii reprezintă o măsură de protecție de interes general, menită să prevină lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlurile executorii. În concluzie, C. județeană nu are personalitate juridică, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, având doar atribuții administrative, astfel încât solicită înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată. Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului C. județene C. pentru aplicarea L. nr. 2. astfel cum a fost formulat și, în consecință, schimbarea în parte Sentința civilă nr. 1232/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în sensul înlăturării obligației la plată a cheltuielilor de judecată. În drept s-au invocat prevederile Cod proc, civ., L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, H. nr. 1. privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, L. nr. 9/1998 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit dispozițiile art.242 Cod proc.civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa. Î. acestei hotărâri a mai declarat recurs și pârâta A. N. pentru R. P., solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza în fond, respingereaacțiunii formulate împotriva A.N.R.P. Serviciul pentru A. L. 2.. În motivare s-a arătat că: Instanța, a admis acțiunea intimatului P. A. apreciind ca din actele de la dosar rezultă în mod neechivoc că părinții și bunica acestuia s-au refugiat în România în anul 1944. Instanța de fond a ajuns la această concluzie datorită faptului că părinții intimatului au decedat în anul 1958 respectiv 1990 în C. N., iar bunica acestuia a decedat de asemenea în C. N. De asemenea instanța de fond a stabilit că dovada refugiului autorului P. T. reiese și din faptul că, în anul 1943 acesta activa ca medic militar la S. M. C. iar în anul 1944 a activat la S. M. C. În ceea ce o privește pe autoarea P. T. instanța de fond a stabilit că refugiul acesteia este dovedit prin faptul că, în luna mai 1944 era încă în C., așa cum rezultă din buletinul de înscriere în evidența populației. Dar, actele de stare civilă prin care se indică locul de naștere al autorilor pe teritoriul B., precum și decesul acestora pe teritoriul R., nu sunt suficiente în dovedirea refugiului autorilor pentru momentul 1944. Actele de stare civilă sunt înscrisuri doveditoare ale stării civile, în sensul de atributde identificare al persoanei fizice. Pe de altă parte, atât nașterea, cât și moartea sunt evenimente în condițiile legii civile și nu acte juridice. Ele se produc independent de voința omului și nu sunt în măsură a produce alte efecte juridice decât cele atribuite în mod expres de legea civilă. A.N.R.P. Serviciul de A. a L. 2., face câteva precizări privind perioada de referință, din anul 1944, în cadrul căreia se poate considera faptul că o persoană s-a refugiat în România, și poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de L. 2. Pentru anul 1944, pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de L. 2., persoanele care s-au refugiat în România în perioada cuprinsă între lunile martie - august. La începutul anului 1944, situația politico-militară a Germaniei naziste și a aliaților ei era deosebit de grea. A. situației militare a impus, la 15 februarie 1944, luarea deciziei de evacuare a B., B. și M. În cursul ședinței Consiliului de M., din 26 ianuarie 1944, Mareșalul Antonescu avea să insiste asupra faptului ca, într-o eventuală operațiune de evacuare a provinciilor românești amenințate de sovietici, să nu fie evacuat în totalitate elementul românesc "pentru ca nu cumva în acest fel situația noastră etnică și poziția politică să fie slăbită". Conducătorul Statului ordona să fie evacuate unitățile militare și persoanele compromise în fața Sovietelor, dar în niciun caz nu trebuie să se recurgă la o evacuare masivă a elementului românesc din aceste provincii. Pe 22 martie 1944, se publica comunicatul A. P., prin care se îndemna populația să ceară de la autorități buletine de evacuare. În aceea perioadă trupele rusești, în ofensiva lor, au ajuns la N. Deoarece în luna august armata roșie ocupă Basarabia, Bucovina și Ț. H., consideră recurenta că este momentul încheierii refugiului. Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de L. 2., conform art. 2 alin (1) din H. 1., privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a L. 2., ,,( ... ) persoanele indreptătite trebuie sa facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiu lui, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii" . În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art. 2 alin (4) teza 1 din HG 1. cu modificările și completările următoare, cu ,,( ... ) acte doveditoare certificate de autorități (... )" . Menționează recurenta că dovada, calității de refugiat poate fi făcută, în cazul persoanelor care s-au refugiat pe teritoriul R. prin următoarele înscrisuri: dovada luării în evidența populației de organele de specialitate a localității unde s-au stabilit refugiații (adeverințe de arhivă sau certificate eliberate de primăriile localităților unde s-au stabilit inițial refugiații), carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare, emis de C. N. pentru E. P.ulației venite din Basarabia Bucovina de N. și Ț. H., foi de călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective, sau carnet de muncă în situația în care refugiații erau funcționari de stat. Intimatul P. A. nu a depus nici unul dintre aceste documente pentru a dovedii refugiul, în anul 1944, al autorilor săi. În cazul în care nu dispune de "acte doveditoare certificate de autorități" pentru dovedirea celui de-al doilea moment al refugiului autorilorintimatul avea posibilitatea să apeleze la prevederile art.2, alin (4) și (5) din HG nr. 1., "în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate. Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M., abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz. Conform textelor de lege menționate, atât dovada refugiului cât și dovada proprietății se face cu acte doveditoare certificate de autorități. Admisibilitatea dovezii cu declaratii autentificate este condiționată și de dovada imposibilitătii de a procura. înscrisurile necesare. În acest sens era necesar ca intimatul să facă dovada inițierii unei corespondențe cu Primăria localității unde s-au refugiat autorii fie cu D. J. a Arhivelor N. din județul în care se află localitatea în care s-au refugiat." În concluzie, ANRP Serviciul pentru aplicarea L. 2. apreciază că intimatul P. A. nu face dovada pretențiilor sale. Astfel, nu este îndreptățit de a beneficia de prevederile L. 2.. Mai mult, Serviciul pentru A. L. 2., în baza prevederilor art. 8 alin (2.2) din L. 2. prin adresa 288 din (...), i-a solicitat intimatului să-și completeze dosarul în sensul dovediri refugiului autorilor la momentul 1944. Dar, în loc să inițieze demersuri în acest sens, acesta a ales să se adreseze instanței. Din aceste motive, prin D. nr. 1421/(...) ANRP Serviciul pentru aplicarea L. 2. a solicitat C. J. C. pentru aplicarea L. 290/203, în baza prevederilor ar. 17 alin (4) din H. 57/2008, să revoce H. nr. 7. Având în vedere că: - L. nr. 2. urmărește acordarea unor măsuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia; - fondurile alocate pentru plata despăgubirilor provin de la bugetul de stat; - dispunerea plății în baza unei hotărâri ilegale ar prejudicia bugetul de stat, Solicită, în temeiul art. 282 C.proc.civ., admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1232 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj. Își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 C.proc.civ., L. nr.2., cu modificările și completările ulterioare, HG nr.1120 /2006. Solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit prevederilor art.242 alin.ultim din Cod Procedură Civilă. Analizând recursul formulat de reclamant, Curtea reține următoarele: Criticile formulate de către dl. P. A., titularul acțiunii înregistrate pe rolul T. C. la (...) vizează pe de o parte modalitatea în care instanța a stabilit valoarea despăgubirilor atât în ceea ce privește suma, cât și în ceea ce privește interpretarea noțiunii de venituri salariale medii pe economie. De asemenea, reclamantul a apreciat că prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat principiul disponibilității părților și principiul neagravării situației în propria cale de atac atunci când a reținut că nu s-a făcut dovada gradului de rudenie cu I. I. Potrivit art. 25 din HG nr. 753/1998 valoarea despăgubirii pentru locuințe și terenul aferent nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 2 ani calculată de la data stabilirii despăgubirii. Problema calificării noțiunii de salariu mediu pe economie a făcut obiectul analizei instanței de fond care la fila 5 paragraful 1 din hotărârea recurată statuează: „Având în vedere că în textele anterioare ale aceluiași act normativ se face referire la venitul mediu net pe economie, tribunalul a apreciat că și acest text de lege vizează același venit."; În mod corect tribunalul a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză în concordanță cu celelalte articole ale aceluiași act normativ neputându-se pretinde că pentru unele situații normele metodologice fac referire la venitul net în vreme ce pentru stabilirea despăgubirilor trebuie avut în vedere venitul brut. De asemenea, prin venit salarial mediu pe economie se înțelege câștigul salarial mediu pe economie așa cum acesta este evidențiat în statisticile oficiale, fiind excesiv să se aprecieze că venitul salarial mediu trebuie să țină seama de faptul că aceeași persoană poate să realizeze într-o perioadă de timp determinată venituri din mai multe surse și că scopul legiuitorului a fost acela de a avea în vedere aceste din urmă câștiguri. Stabilirea cuantumului maxim al despăgubirilor la care este îndreptățit reclamantul s-a realizat prin raportare la data emiterii hotărârii de către Prefectura Cluj, respectiv luna iunie 2008, ținându-se seama de venitul salarial mediu net pe economie comunicat instanței de I. N. de S. - D. R. de S. C. prin adresa nr. 17 din (...). Potrivit înscrisului anterior arătat câștigul salarial mediu net pe economie în luna iunie 2008 a fost de 1.273 lei, fapt care a condus la calcularea plafonului cuvenit reclamantului cu titlu de despăgubiri la suma de 305.520 lei. În sprijinul interpretării dată de către instanță noțiunii de venit salarial mediu vine și susținerea inserată de I. N. de S. în cuprinsul adresei nr. 17 din (...) potrivit căreia „Nu dispunem de date cu privire la salariul mediul pe economie";. Cu alte cuvinte informațiile furnizate de către organele abilitate pot viza fie informații legate de salariul mediu brut lunar pe economie, fie legate de salariul mediu net pe economie, nicidecum așa cum afirmă reclamantul recurent, informații legate de veniturile salariale medii. Faptul că reclamantului i s-a comunicat de către D. de S. venitul salarial mediu ca fiind de 1.704 lei nu poate conduce la concluzia că această sumă trebuia să constituie baza de calcul a despăgubirilor în condițiile în care așa cum am arătat anterior normele metodologice cuprinse în HG nr. 735/1998 fac trimitere în mod unitar și concordant la venitul net mediu pe economie și nicidecum la cel brut. Trebuie subliniat și faptul că pe tot parcursul soluționării prezentului litigiu reclamantul ar fi avut posibilitatea să conteste legalitate HG nr. 735/1998 atât sub aspectul plafonării despăgubirilor, cât și sub aspectul raportării la venitul mediu net pe economie, însă nu a profitat de această posibilă oportunitate, limitându-se la a critica în prezentul recurs temeinicia reținerilor instanței de fond sub aceste aspecte. În ceea ce privește critica referitoare la faptul că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor după defunctul I. I., în mod corect a reținut tribunalul că în lipsa unor probe care să poată fi coroborate în sprijinul susținerilor părții, nu se poate stabili cu certitudine dacă bunica reclamantului mai era în anul 1944 proprietara imobilului de pe str. M. K. nr. 66. Nu se poate vorbi de încălcarea principiului disponibilității, ori de crearea unei situații mai grele în propria cale de atac, în condițiile în care problemele anterior arătate au fost evocate chiar de către pârâta A. N. pentru R. P., puse în discuția părților și analizate în consecință de către instanță. Prin hotărârea recurată, nu i s-a agravat reclamantului situația „în propria cale de atac"; deoarece demersurile întreprinse de el până în acel moment nu s-au derulat într-un cadru strict jurisdicțional. ANRP a criticat la rândul său hotărârea pronunțată de T ribunalul Cluj susținând faptul că intimatul nu a făcut dovada inițieriiunei corespondențe cu primăria localității unde s-au refugiat autorii și cu D. J. a Arhivelor N. din județul în care se află localitatea în care s-au refugiat. Aceste aspecte legate de refugiul autorilor reclamantului au fost amplu analizate de către instanța de fond, cu indicarea tuturor elementelor probatorii care au condus la reținerea stării de fapt. În acest sens, în aliniatul final inserat la fila 3 din hotărârea recurată tribunalul reține: „Din actele de la dosar rezultă în mod neechivoc că părinții reclamantului și bunica acestuia s-au refugiat în România…";. Raționamentul instanței este dezvoltat în continuare procedându-se la identificarea tuturor elementelor considerate semnificative pentru cauză. Recursul declarat de I. P. județului C. este de asemenea neîntemeiat în condițiile în care demersul juridic al reclamantului a fost justificat tocmai datorită emiterii de către pârât a unor hotărâri apreciate ca nelegale de către instanța de judecată. Faptul că se invocă lipsa de personalității juridice a C. J. C. pentru aplicarea L.2. și lipsa de subordonare față de I. prefectului nu prezintă relevanță sub aspectul aplicării art. 274 Cod proced. civilă. Reclamantul a înțeles să cheme în judecată Prefectura Cluj, pârâta a depus întâmpinare fără să invoce eventuala lipsă de calitate procesuală pasivă și fără să facă apărări în sensul că nu are în subordine C. J. pentru aplicarea L.2.. Mai mult, lipsa personalității juridice nu este de natură să înlăture aplicabilitatea art. 274 Cod proced. civilă în condițiile în care partea poate sta în judecată, în calitate de pârâtă. F. de toate aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art. 312 Cod proced. civilă, recursurile declarate de P. A., A. N. PENTRU R. P. și I. P. J. C. - C. pentru A. L. nr. 2. împotriva sentinței civile nr. 1232 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E R espinge recursurile declarate de P. A., A. N. PENTRU R. P. și I. P. J. C. - C. pentru A. L. nr. 2. împotriva sentinței civile nr. 1232 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. F. T. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A.-A. M.
| ← Decizia civilă nr. 29/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4146/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
