Sentința civilă nr. 564/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 564/2011
Ședința ta de 12 O. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația formulată C. F. M., C. A. M., C. B. D., LT. C. B. A., LT. C. D. F., LT. C. G. V., LT. C. P. A., COL MIC A., COL S. A., LT. C. M. I., LT. C. L. DAN, LT. C. O. V., LT. C. L. L., LT. C. V. M., C. B. F., C. B. DAN, MR. M. V., PCC A. I., PCC B. M., PCC C. I., PCC G. DAN, PCC O. M., PCC MAN C., PCC N. F., PCC N. R., LT. C. A. F., PCC Ș. E., PCC B. L., PCC L. C., COL (R) F. M., LT. C. (R) S. R., LT. C. (R) P. V., COL (R) I. Z. în contradictoriu cu intimații M. A. N., D. DE P. ȘI I. A C. ȘI F. (D.) U. 02611 și S. M. DE U. "DR. C.
P." U. 02454, având ca obiect - anulare acte emise de autoritățile de reglementare decizia nr. 4. emisă de C. de J. a I. din cadrul M. A. N..
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de
(...), apoi la data de (...) și ulterior la data de (...).
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr.(...) reclamanții C. F. M., C. A. M., C. B. D., LT. C. B. A., LT. C. D. F., LT. C. G. V., LT. C. P. A., COL MIC A., COL S. A., LT. C. M. I., LT. C. L. DAN, LT. C. O. V., LT. C. L. L., LT. C. V. M., C. B. F., C. B. DAN, MR. M. V., PCC A. I., PCC B. M., PCC C. I., PCC G. DAN, PCC O. M., PCC MAN C., PCC N. F., PCC N. R., LT. C. A. F., PCC Ș. E., PCC B. L., PCC L. C., COL (R) F. M., LT. C. (R) S. R., LT. C. (R) P. V., COL (R) I. Z. în contradictoriu cu intimații M. A. N., D. DE P. ȘI I. A C. ȘI F. (D.) U. 02611 și S. M. DE U. "DR. C. P." U. 02454, au solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună pe cale de excepție: admiterea excepției tardivității cererii de repunere în termen reglementată de art.33 din OG nr.121/1998 și formulată de D. cu consecința anulării deciziei administrativ jurisdicționale nr.40/CJ275 din (...); admiterea excepției autorității de lucru judecat cu consecința anulării deciziei 40/CJ275, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a M. A. N. prin D. cu cheltuieli iar pe fond anularea deciziei administrativ jurisdicționale nr.40/CJ275 din (...) ca fiind netemeinică și nelegală cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că în perioada 5.01.(...) s-a efectuat la S. M. de U. Dr. C. P. un control auditul intern în urma căruia raportat la constatări s-au emis decizii de imputare. A. acte ce au avut în vedere paguba cauzată prin calculul eronat al orelor de gardă au fost contestate iar contestațiile s-au finalizat prin decizia nr.17/CJ116 din (...) a C. de J. Prin această ultimă decizie s-a dispus nulitatea angajamentelor de plată, nelegalitatea hotărârilor de soluționare a contestațiilor precum și nulitatea deciziei de imputare și a procesului verbal de cercetare administrativă. Î. D. arevenit la începutul lunii iunie 2011 în cadrul S.ui reluând cercetarea administrativă s-a solicitat prin raport a se comunica temeiul cercetării iar prin răspuns s-a făcut cunoscut că prin decizia nr.40/CJ275 din (...) pronunțată de C. de J. a fost admisă cererea de repunere în termenul de executare a cercetării administrative a D. în temeiul art.33 din OG nr.121/1998. Decizia menționată se arată este nelegală din perspectiva celor prevăzute de art.88 alin.2 din OMAN M5/1999 și a dispozițiilor art.33 alin.1. Astfel normele evocate prevad limitativ situația în care se poate solicita repunerea în termen și respectiv termenul de
15 zile de la data când comandantul său șeful unității competente a luat cunoștință că decizia de imputare s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală. Din interpretarea prevederilor reiese că termenul curge de la data soluționării contestațiilor respectiv (...). Ori cererea de repunere în termen a fost formulată în aprilie 2011 și soluționată în 28 aprilie 2011 deci înafara termenului legal expres prevăzut și ca atare cererea este tardivă. Mai arată reclamantul că prin decizia nr.17/CJ116 din data de (...) a fost dispusă anularea procesului verbal de cercetare administrativă și a actelor subsecvente respectiv anularea angajamentelor de plată și a deciziei de imputare. A. decizie nefiind atacată în termenul legal a devenit definitivă și irevocabilă. Prin urmare problema prin calculul orelor de gardă a fost transată prin această decizie.
Admițându-se prin decizia nr.40/CJ275 repunerea în termen pentru efectuarea unei noi cercetări și procedându-se la efectuarea acesteia având ca obiect atât paguba provenind din calculul orelor de gardă cât și cea provenind din luarea în calcul a indemnizației de comandă la stabilirea tarifului orelor de gardă se aduce atingere puterii de lucru judecat cu privire la paguba pricinuită prin calculul orelor de gardă. A. chestiune fiind soluționată printr-o decizie rămasă definitivă și irevocabilă este ilegal a se încălca dispozițiile unei decizii jurisdicționale iar autoritatea de lucru judecat este consacrată în însăși art.88 alin.2 din Ordinul menționat.
Tot astfel arată reclamanții că : angajatorul este unitate spitalicească ce își desfășoară activitatea în baza unui buget ce se constituie din două mari linii de finanțare: una de la MAN prin D. M. prin transferuri pentru acțiuni de sănătate iar cealaltă mai însemnată de la C. O. în baza contractului anual de furnizare a serviciilor medicale. Astfel finanțarea de la MAN vizează cheltuieli specifice limitativ enumerate în anexa 1 a HG nr.584/2005 în timp ce finanțarea prin C. O. cuprinde toate tipurile de cheltuieli prevăzute de L. nr.95/2006 între acestea înscriindu-se și cele de personal inclusiv contravaloarea orelor de gardă. Prin urmare sumele care au fost reținute drept pagube nu provin din finanțarea acordată de MAN și ca atare această unitate prin organele sale nu poate justifica nici un drept față de sumele pe care le-au reținut ca pagube context în care nu are calitate procesuală activă atât în efectuarea cercetării cât și a solicitării repunerii în termen.
În fine pe fond arată reclamanții ca în primul rând trebuie avut în vedere dispozițiile deciziei nr.17/CJ116 din (...) prin care s-a dispus anularea procesului verbal de cercetare administrativă și a actelor subsecvente acesteia. Prin urmare aceste acte sunt lipsite de orice efect și nulitatea acestora nu poate fi îndreptată printr-o simplă cerere de repunere în termen care să încalce și să ignore practic dispozițiile unei decizii jurisdicționale. Repunerea în termen se poate admite doar pentru efectuarea cercetărilor administrative privind partea din paguba ce nu a fost cuprinsă în decizia de imputare. În plus față de acesta din urmă anularea deciziei ar fi trebuit să-și găsească aplicabilitate dispozițiile art.34 din OUG nr.121/2008 iar motivația dată acestora în interpretarea legii de către o direcție nu justifică repunerea în termen.
Prin extinderea și precizarea ulterior formulată în contradictoriu și cu
MAN prin C. de J. a I. reclamanții au solicitat și suspendarea decizie
40/CJ/275 și implicit a tuturor actelor întocmite prin executare respectiv procesul verbal de cercetare administrativă nr.A1332/21/(...) al D. decizia de imputare A 1288 din (...) a Direcției de P. și I. a C. și F.
În susținerea celor evocate reclamanții relevând în parte argumentele inițiale arată că în decizia de imputare inițială s-a reținut plata pagubei în cuantum de 204.629 lei rezultată dintr-u calcul eronat al drepturilor bănești cuvenite medicilor pentru executarea serviciului de gardă respectiv paguba provenită din calculul orelor de gardă fără nicio referire la o eventuală pagubă rezultată din luarea în calcul a indemnizației de conducere la calcularea drepturilor bănești aferente orelor de gardă. Cu toate acestea în procesul verbal de cercetare administrativă la pct.B 1.7 s-au făcut referiri la luarea în considerare a indemnizației de comandă fără ca aceasta să facă obiectul cercetării administrative. Decizia de imputare a fost contestată iar prin decizia nr.17/CJ116 din (...) s-a dispus nulitatea angajamentelor de plată, nelegalitatea hotărârilor de soluționare a contestațiilor, nulitatea deciziei de imputare și a procesului verbal de cercetare. Î. D. a revenit la începutul lunii
2011 în cadrul spitalului și la solicitarea ce i-a fost adresată s-a comunicat ca prin decizia nr.4. a fost admisă cererea de repunere în termen.
În ce privește condițiile cerute de art.14 din L. nr.554/2004 arată reclamanții că dovada cazului bine justificat și pagubei iminente sunt întrunite. Astfel fiind finalizată cercetarea administrativă în cursul lunii iulie
2011 întocmindu-se procesul verbal și o nouă decizie de imputare este întemeiată suspendarea efectelor deciziei de repunere în termen și a actelor emise în baza efectelor acesteia.
Prin urmare fiind vorba de cerere de suspendare a unor acte susceptibile de executare este dezirabilă stoparea efectelor acestora în caz contrar în situația admiterii cererii de fond toate actele de executare trebuind a urma soarta actului principal. Totodată în cazul respingerii cererii principale suspendarea actelor pentru care s-a cerut această măsură nu va prejudicia în nici un fel niciuna dintre părți la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii acestea putând să-și producă efectele. În plus întreaga motivare a cererii principale vine să dovedească existența cazului bine justificat.
Cât privește paguba iminentă arată reclamanții aceasta ar decurge din terminarea cercetării administrative prin întocmirea procesului verbal de cercetare și subsecvent a deciziilor de imputare. D. se găsesc într-o atare situație întrucât pe parcursul procedurilor prin care au fost formulate contestații și plângeri au plătit numeroase onorarii unor experți în domeniu juridic iar cheltuielile nu au putut fi recuperate.
De asemenea se arată paguba constând în rețineri sume și indisponibilizări constituie în aceeași măsură un prejudiciu prin imposibilitatea utilizării sumelor pe o perioadă de timp necunoscută și ca durată și prin perceperea și solicitarea dobânzilor aferente sumelor. Mai mult probabil va fi necesar ca pentru restituirea sumelor în cazul admiterii acțiunii cheltuielile și onorariile suplimentare nu vor avea cum și cui să le solicite. În plus suspendarea ar prejudicia și ministerul întrucât sumele ce se pretind ca fiind pagube nu se vor dirija acestuia din urmă întrucât sumele provin din contractul de furnizare de servicii medicale încheiat cu casa O.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare S. M. de U. a arătat că cercetarea administrativă a fost finalizată prin decizia nr.17/CJ/116/2011 iar considerentele instituției constau în aceea că actul care reglementează în domeniul sănătății este L. nr.95/2006 ce instituie sursa veniturilor și atribuțiileîn domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice. Potrivit reglementării unitățile sanitare au obligația de a organiza activitățile și programul de lucru în scopul furnizării serviciilor medicale angajate prin contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate. În contextul prevederilor a fost organizată activitatea respectiv programul de lucru al medicilor necesar în timpul dimineții între orele 8-14 în programul continuu și o oră contravizita după amiaza iar la secția ATI program continuu în timpul dimineții de 7 ore/zi între orele 8,00-15,00. În spitalele cum este spitalul în cauză în timpul programului de lucru sunt chemați la urgențele prezentate la CPU medicii din toate secțiile, în funcție de urgența primită - este o situație clară de întrerupere a activității curente din acel moment și îndeplinirea activității medicale de urgență specifice serviciului de gardă - și nu poate fi înlăturată de prevederi interpretate unilateral de comisiile de investigare și cercetare administrativă..
Un alt considerent arată pârâta ce trebuie avut în vedere este acela ce rezultă din legea cadru nr.284/2010. A. nu vorbește despre salarizarea gărzilor efectuate în afara activității curente ci despre gărzi efectuate în afara programului de lucru de la funcția de bază. Este limpede că reglementările din actele normative succesive începând cu 2005 aduc un element nou în privința continuității asistenței medicale prin serviciul de gardă față de reglementările vizând divizarea programului de muncă din cele două ordine 870/2004 și M. devenită desueta. Este normal și legal să asiguri continuitatea numai după efectuarea normei legale de muncă de 7 ore pe zi și să nu trimiți specialiști la ora 13,00 înaintea terminării normei de muncă, pentru ca la sfârșitul lunii să le reduci din orele pentru care au asigurat continuitatea asistenței medicale adică din totalul orelor de gardă efectuate numărul de ore pe care nu l-ai lăsat să muncească deși atât spitalul cât și medicii aveau obligația să lucreze în acel timp pentru a furniza serviciile asumate prin contractul cu C. O.
Tot astfel arată pârâtul un alt considerent ce trebuie reținut este și acela privind drepturile bănești ce se cuvin pentru garda - activitate medicală prestată în timpi de muncă diferiți. munca pretată în timpul de 7 ore pe zi are un regim clar prevăzut de lege din care se determină tariful orar iar munca prestată pe timpul gărzii are un alt regim și anume salariul tarifar orar majorat până la 50% pentru orele de gardă efectuate în zilele lucrătoare respectiv majorat cu până la 1. pentru orele efectuate în celelalte situații. În nicio reglementare de dreptul muncii nu s-au compensat între ei timpii de muncă pentru care legea prevede regimuri diferite de salarizare. Este nelegală trimiterea medicilor acasă la ora 13,00 și neefectuarea în acest mod a normei legale de muncă pentru ziua în curs iar prevederea din regulamente ce duce la divizare program nu mai are aplicabilitate după 2004. Au fost calculate și implicit salarizate doar orele de gardă efectuate înafara normei legale și a programului de lucru de la funcția de bază întrucât serviciul de gardă însuși se execută înafara normei. Ori dacă norma este 7 ore pe zi iar programul de lucru corespunzător funcției începe la ora 8,00 când se execută raportul de gardă pe spital cu medicii când are loc în fapt predarea gărzii între medicii care ies și cei ce intră în gardă atunci este la fel de înțeles că asigurarea continuității asistenței medicale prin gardă se face după orele 15,00. După modificările legislative succesive programul de lucru al medicilor cu 5 ore de activitate în cursul dimineții nu mai are susținere întrucât finalizarea serviciilor prin contractele încheiate obligă unitățile sanitare să organizeze timpul de muncă pe durata de 7 ore zilnice durată de timp în care sunt normate 3 categorii de asistență medicală - L. nr.284/2010 prevede că personalul cu pregătire superioară efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicalede la funcția de bază iar spitalul a organizat corespunzător timpului de muncă al medicilor 6 ore activitate curentă , 1 oră contravizită, rezultă în mod evident că programul de gardă nu se poate executa decât între ora de terminare a programului de lucru de la funcția de bază, respectiv 15,00 și ora 8,00 din ziua următoare întrucât în ziua în care este de gardă, medicul specialist nu se planifică la contravizită, programul lui de lucru este de 7 ore în cursul dimineții între orele 8,00-15,00.
În baza prevederilor legale în vigoare comitetul director al spitalului a aprobat anual, în ședințe de lucru, pentru anii 2007-2010, procentul sporului cu care s-au salarizat orele de gardă efectuate, făcând mențiune despre aceasta în procesele verbale întocmite la datele de (...), (...), (...) și (...). Ceea ce comisiile de investigare/cercetare administrativă/soluționare a contestațiilor nu au menționat în actele întocmite de fiecare în parte este că în aceleași sedințe de lucru comitetul director al spitalului a stabilit, că serviciul de gardă se instituie în zilele lucrătoare de la ora 15,00.
Potrivit algoritmului de calcul al comisiilor de audit/. administrativă de soluționare a contestațiilor, medicilor din liniile de gardă le-au fost scăzute din numărul de ore de gardă efectuate în fiecare lună în ultimii 3 ani, un număr de
20 de ore, numite ore gărzi obligatorii pornind de la considerentul că ei ar fi plecat acasă în fiecare zi la ora 13,00, lucru total neadevărat, întrucât programul de lucru în unitate a fost dintotdeauna până la ora 14,00, munca lor s-a desfășurat zilnic până la ora 14,00, lucru ce rezultă clar din graficele de activitate lunare, întocmite de șefii de secții/compartimente și aprobate de comandant/director medical .
Trebuie înțeles că toată investigarea/cercetarea comisiilor s-a bazat numai pe ipoteze și nu pe situația reală a lucrurilor și a programului de lucru executat de unitate în toată această perioadă. Ipoteza fundamentală , pe care toate comisiile și-au construit actele și au inventat paguba cu pricina este cel puțin hazlie.
Așa cum s-a arătat până la acest punct comisia de soluționare a contestațiilor ca de altfel și celelalte două comisii, una de investigare și una de cercetare administrativă au ignorat total orice reglementare din alte acte normative prezentate, decât cele două ordine menționate și au înlăturat orice mijloace de probă care fac dovada că programul de lucru în spital nu s-a încheiat la ora 13,00 ci la ora 14,00 și care arată de asemenea că programul de gardă s-a executat între orele 15,00 - 8,00.
Referitor la decizia 4. arată pârâtul că a fost emisă fără temei legal întrucât nu au fost consultate și nu sunt făcute mențiuni în decizie despre punctele de vedere ale tuturor structurilor centrale ale MAp.N cu competențe în domeniul salarizării cadrelor medicale. Potrivit precizărilor făcute în procesul verbal de cercetare administrativă nr.171485/(...) D. s-a angajat să solicite punctele de vedere. C. de jurisdicție a anulat procesul verbal însă D. a evocat un nou aspect de cercetare despre care comisiile nu au făcut nicio vorbire și nici mențiune în anul 2010. Punctul de vedere transmis de D. este fără valoare juridică și incomplet. Astfel, D. a omis în analiza legislația în vigoare până la
(...) incidentă domeniului salarizării făcând referiri la prevederile legii cadru ce sunt aplicabile personalului contractual deși trebuia să facă referiri la reglementările specifice personalului încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranța națională sau cele privind familia ocupanților de funcții bugetare, prevederi în raport de care sunt salarizate toate cadrele militare. Pornind de la prevederile speciale se poate constata că mențiunea făcută de D. privind riscul apariției fenomenului de discriminare în sensul că actul medical efectuat în serviciul de gardă este același pentru medicii militaricât și pentru medicii civili este o falsă problemă. Chiar dacă s-ar înlătura indemnizația de comandă din calcul soldei tarifare orare „discriminare"; de care face caz nu s-ar înlătura întrucât așa cum prevede art.3 din anexa VII din lege soldele funcțiilor de bază ale medicilor militari prevăzute în statutul de organizare sunt diferențiate prin coieficienți de ierarhizare și clase de salarizare diferențiere care există dintotdeauna, în raport de mai multe elemente: gradul militat al funcției, gradul profesional al funcției, nivelul structurii medicale
(secție, laborator, compartiment) gradul militar al medicului care încadrează funcția, gradația avută. De astfel arată pârâta pornind de la prevederile în vigoare până la (...) la cele după această dată precizarea făcută de D. în alin.3 al adresei privind modul cum trebuie interpretate prevederile ordinului M. art.45 alin.2 este deplasată în condițiile în care s-a substituit ordonatorului principal de credite prin punctul de vedere exprimat și stabilirea unui mod unilateral de interpretare a precizărilor legale în vigoare de aproape șapte ani. Nici D. nici comisia de jurisdicție a imputațiilor nu au avut în vedere prevederile cap.IV din L. nr.330/2009 - art.30 alin.1 din lege cu privire la indemnizațiile de conducere și obligația menținerii dispozițiilor referitoare la drepturile salariale pentru toate categoriile de personal. În concluzie arată pârâtul interpretarea dată de D. prin adresa DL 1059/(...) este fără temei precum și cererea adresată C. de J. de repunere în termen iar decizia 40/CJ275/2001 fundamentată pe motivul că prejudiciul nu a fost corect determinat este fără obiect.
Ulterior prin completarea făcută pârâtul S. M. de U. arată că la data de (...) a fost primită adresa Direcției Medicale a MAN nr.A6555/(...) la care sunt anexate unele documente emise de direcția financiară contabilă și de M. ce cuprinde punctele de vedere ale acestor structuri referitoare la plata orelor de gardă pentru medicii militari din rețeaua sanitară a MApN. Potrivit acestei adrese direcția în baza art.13 din anexa VII la L. nr.284/2010 a solicitat avizul M. pentru aplicarea în unitățile sanitar a art.3 alin.1 din anexa III la aceeași lege referitoare la salarizarea personalului cu pregătire superioară ce efectuează gărzi. În avizul dat se include indemnizația de comandă a ofițerilor medici încadrați pe funcții de conducere în elementele soldei lunare din care se stabilește tariful orar pentru plata orelor de gardă și face referire la aplicarea acestui mod de calcul începând cu (...). Avizul de asemenea prevede care elemente ale soldei lunare nu se iau în calculul tarifului orar pentru medicii militari.
Potrivit adresei nr.A7382/(...) M. a revenit cu o completare din care rezultă că precizările privind calculul tarifului orar pentru gărzile efectuate de personalul militar cu pregătire repunerea se aplică cu data luării la cunoștință a celor comunicate respectiv data de (...). Pornind de la elementele de identificare relevate în document cercetarea efectuată de comisia D. este fără temei legal iar decizia comisiei de jurisdicție nr.40/CJ/275/2011 de repunere în termenul de cercetare administrativă este lovită de nulitate.
Prin întâmpinarea depusă MAN - D. de P. și I. a C. și F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a spitalului M. în considerarea că această instituție nu este emitentul actului atacat și nici a altor acte administrative premergătoare acesteia. Totodată a invocat și excepția lipsei de interes în considerarea că reclamanții nu precizează ce interes legitim vizează prin promovarea acțiunii, repunerea în termenul de cercetare administrativă nu lezează cu nimic drepturile reclamanților.
Tot astfel pe fond reclamanții solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Sub acest aspect se arată că dată fiind interpretarea și aplicarea neunitară a instrucțiunilor privind timpul de muncă, angajarea, efectuarea și retribuirea gărzilor în formațiunile sanitare din rețeaua sanitară a ministeruluiapărării aprobate prin ordinul M. în corelație cu legislația incidentă în domeniul salarizării personalului medical pe timpul cât execută orele de gardă, la solicitarea șefului Direcției de prevenire și investigare a corupției și fraudelor; direcția pentru relația cu Parlamentul și asistența juridică a transmis adresa DL 1059/(...) (anexa 3) prin care a precizat că normele la nivel național privind determinarea tarifului orar pentru gărzile efectuate în afara normei legale de muncă și a programului de lucru prevăd faptul că nu se ia în calcul indemnizația de comandă. Ca urmare a adresei înregistrate la D. cu nr.554/(...) șeful DPJCF constatând că pentru plata orelor de gardă s-a luat în calcul și indemnizația de comandă a solicitat repunerea în termen prin cererea nr.646/(...) în conformitate cu prevederile art.33 din OG nr.121/2008. C. luând act de formularea în termenul legal al cererii prin decizia nr.4. din (...) a decis admiterea și repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative reținându-se că decizia de impunere s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală. Acest act este temeinic și legal iar criticile reclamanților sunt nefondate. Astfel în privința excepției tardivității se arată că în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile acesta nu poate fi decât data de la care șeful unității a luat cunoștință că decizia de imputare s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală. Ori șeful direcției a luat cunoștință despre faptul că paguba stabilită prin decizia de imputație este mai mică decât cea reală la data când a cunoscut conținutul adresei DJ 1059/(...) înregistrată la sediul direcției cu nr.554/(...) adresă ce precizează că indemnizația de comandă conform legislației în domeniu nu trebuia luată în calcul la stabilirea tarifului orar pentru gărzile efectuate. Cum cererea a fost formulată în data de (...) rezultă că a fost respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art.33 din OG nr.121/1998.
Reclamanții se arată invocă art.88 alin.2 sugerând că se poate solicita repunerea în termen doar dacă acest fapt se constată cu ocazia soluționării contestației iar termenul începe să curgă de la data soluționării contestației.
A. susținere se arată este eronată deoarece art.33 din OG nr.121/1998 stabilește ca moment data luării la cunoștință de către șeful unității că deciziei de impunere s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală nu data soluționării contestațiilor. Mai mult data soluționării contestațiilor nu coincide cu data luării la cunoștință de către șeful unității că decizia s-a emis pentru o pagubă mai mică întrucât nicăieri în cuprinsul contestațiilor sau a hotărârilor privind soluționarea contestațiilor nu se face vorbire despre luarea în calcul a indemnizației de comandă.
În al doilea rând se arată reclamanții susțin că în procesul verbal de cercetare s-a menționat aspectul vizând calculul indemnizației de comandă și că s-ar fi cunoscut paguba. În realitate pe parcursul cercetării comisiei a constatat doar că există puncte de vedere diferite în interpretarea normelor privind calculul drepturilor bănești cu titlu de spor inclusiv cu referire la includerea indemnizației de comandă în baza de calcul situație în care se vor solicita precizări de la structurile abilitate. Mai mult răspunderea a fost stabilită pentru o pagubă certă nu prezumată iar cererea de repunere în termen a fost formulată înainte de data luării la cunoștință de decizia 1.. Prin urmare se arată susținerile referitoare la excepție sunt nefondate.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat arată pârâta că numai hotărârea judecătorească irevocabilă are ca atribut specific autoritatea de lucru judecat nu și deciziile administrativ jurisdicționale. Potrivit cuprinsului deciziei nr.1. anularea procesului verbal de cercetare și a actelor subsecvente a fost decisă urmare a admiterii unor excepții fără a se pronunța pe fond. C. celor afirmate de reclamanți problema existenței și valorii pagubei cauzate princalcularea eronată a sporului aferent orelor de gardă indiferent dacă în baza de calcul a fost sau nu inclusă și indemnizația de comandă nu a fost transata prin decizia 1. deoarece comisia nu a pus în discuție acest aspect ci numai cele legate de excepțiile invocate astfel că decizia 4. prin care a fost admisă cererea de repunere în termen pentru efectuarea unei noi cercetări administrative nu poate aduce atingere puterii de lucru judecat asupra ceea ce nu s-a judecat. Chiar dacă prin similititudine s-ar admite excepția puterii de lucru judecat asta nu se poate răsfrânge decât asupra excepțiilor invocate nu și asupra fondului asupra căruia comisia de jurisdicție a imputațiilor nu s-a pronunțat. Mai mult nu există autoritate de lucru judecat deoarece nici obiectul, nici cauza și nici părțile nu sunt aceleași în cauzele ce au fost soluționate prin cele două decizii.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a MAN prin D. în efectuarea cercetării administrative și în formularea cererii de repunere în termen se arată de pârât că nu poate pune problema calității în efectuarea cercetării administrative ci a competenței acestei structuri de a constata și cerceta paguba. Sub acest aspect trebuie reținut că reclamanții au calitate de militari și personalul civil iar potrivit OG nr.121/1998 răspunderea materială este angajată pentru pagubă în legătură cu formarea administrarea și gestionarea resurselor financiare provocate de intimați din vina și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor, cercetarea făcându-se de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la esaloanele superioare ori de organele de control specializate. Potrivit Ordinului M5/1999 în unitățile militare constatarea pagubelor se face de către organele financiare de gestiune, membrii comisiilor de inspecții precum și de organele care execută controalele curente de la eșaloane superioare, organe de control specializate. Ori, D. organ de control specializat este competent să constate paguba și să efectueze cercetarea administrativă. Prin urmare arată pârâtul competența este conferită de dispozițiile legale.
În al doilea rând arată pârâtul spitalul ca instituție publică integrat în rețeaua ministerului are un singur buget nu două bugete și indiferent de linia de finanțare, acest buget intră sub incidența Legii nr.500/2002.
Acest act normativ prin dispozițiile sale instituie obligația ordonatorilor de credite de a utiliza creditele numai în limita prevederilor și destinațiilor. În acest context chiar dacă sumele de bani cu titlu de spor de gardă provin din sumele încasate în temeiul contractelor de furnizare a serviciilor medicale încheiate ce C. O. acestea intră în bugetul de venituri și cheltuieli a spitalului iar gestionarea și administrarea este supusă rigorilor legii nr.95/2006 respectiv a sumelor intrate în bugetul spitalului nu intră în competența casei de asigurări ci a C. de C., Ministerul Sănătății și ministerelor și instituțiilor cu rețeaua sanitară proprie sau de alte organe abilitate prin lege. În concluzie arată pârâtul ministerul prin organul specializat D. avea și competența de a efectua cercetarea administrativă pentru paguba produsă.
Ulterior față de precizările din extinderea de acțiune prin completarea întâmpinării MAp.N - D. P., I. a C. și F. și C. de J. a solicitat respingerea precizării în considerarea că cererea de suspendare a deciziei nr.40 este rămasă fără obiect în condițiile în care a fost finalizată cercetarea administrativă cererea privind suspendarea procesului verbal și deciziei de impunere este inadmisibilă în contextul în care ambele acte sunt acte de sine stătătoare care eventual urmează calea de atac iar acțiunea vizează anularea unei decizii administrative anterioare.
Pe fond pârâta arată că cererea în condițiile în care nu se fac referiri la legalitate ci la aspecte de fond ce nu fac obiectul dosarului este neîntemeiată.
La rândul său prin răspunsul la apărările formulate de pârât reclamanții prin înscrisul depus la (...) au arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a S.ui este neîntemeiată întrucât instituția în calitate de angajator este cea care calculează și plătește salariu în toate componentele acestuia prin aplicarea legislației în vigoare. Pentru faptul că cercetarea și toate actele subsecvente sunt în strânsă legătură cu calculul și plata salariilor respectiv plata orelor de gardă se impune menținerea instituției în cadrul procesual și aceasta având în vedere că indiferent care ar fi rezultatul în cauză acesta va impune o anumită conduită a instituției .
În privința excepției lipsei de interes se arată că aceasta este neîntemeiată. Pentru atacarea actelor este necesară dovedirea vătămării unui drept ori a unui interes legitim. Chiar și rămânerea în sfera susținerilor pârâtului la momentul actual se poate face dovada vătămării unui drept tocmai prin punerea în aplicare a unui decizii de repunere în termen contestate s-a ajuns la emiterea de noi decizii de imputare. În plus dat fiind caracterul restrictiv al art.1 din L. contenciosului care fac referiri doar la acte administrative găsindu-se în prezența unui act administrativ jurisdicțional nu se impune dovedirea vătămării unui drept sau a unui interes. Atacarea actului administrativ jurisdicțional respectiv decizia nr.4. la instanța de contencios este reglementată de legislația specifică și de art.6 din L. contenciosului .
Cu privire la apărările privind excepția tardivității se arată că momentul constatării pagubei în logica legiuitorului este stabilită la momentul soluționării contestației și nu poate fi alta întrucât ar fi lăsat descoperită posibilitatea constatării unei pagube mai mici în termene nelimitate venind în contradicție cu sancțiunea prescripției.
Referitor la susținerile pârâtului privind autoritatea de lucru judecat se arată că apărarea este neîntemeiată întrucât prin decizia 1. se reține că este necesar a se intra pe fond astfel comisia analizează fondul. În plus conform art.88 alin.2 din M 5/1999 reluarea cercetării după repunerea în termen ar trebui să vizeze doar paguba care nu este cuprinsă în decizia de imputare.
Cu privire la lipsa calității procesuale a ministerului se arată că chiar dacă spitalul militar este o unitate militară dispozițiile cu privire la pagubele provocate nu trebuie extinse și la aceste unități sanitare decât în limita liniei de finanțare care provine de la acest minister.
Față de cele invocate examinând mai întâi excepția lipsei calitățiiprocesuale pasive a S.ui M. se rețin următoarele:
Calitatea procesuală pasivă reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea unei acțiuni sarcina justificării calității părților revenind reclamantului care în cadrul demersului trebuie să exprime împrejurările de fapt și de drept din care rezultă îndreptățirea de a-l acționa în judecată pe pârât. Prin demersul inițiat reclamanții au relevat situația controalelor efectuate, a emiterii deciziei contestate și incidența dispozițiilor legii contenciosului.
În condițiile actului normativ menționat respectiv în cadrul litigiului de contencios calitatea procesuală activă o are persoana ce se consideră vătămată prin refuzul autorității în soluționarea unei cereri sau prin actul administrativ emis iar calitatea procesuală pasivă o are în principiu autoritatea sau instituția emitent al actului, beneficiarul, respectiv persoana vizată de actul administrativ evocat.
În speță persoana vizată de cercetarea administrativă încuviințată în condițiile repunerii în termen adoptată prin actul administrativ este S. militar. Ori în aceste circumstanțe câtă vreme cercetarea urmează a se face la această entitate nu se poate susține că pârâtul nu ar avea calitatea procesuală pasivăîn cauză. Ca atare excepția nu este fondată și prin urmare urmează a fi respinsă.
Cât privește excepția lipsei de interes Curtea reține că este neîntemeiată câtă vreme în materia contenciosului poate promova acțiune persoana care se consideră vătămată atât într-un interes cât și într-un drept subiectiv. Ori reclamanții prin demersul lor evocă respectarea unei conduite din partea autoritatii in masura sa protejeze un drept salarial afectat prin actul care permite reluarea cercetării în privința modului de calcul a drepturilor acordate personalului inclusiv reclamanților din prezenta. Prin urmare în condițiile relevării unei conduite si a unui drept nu se poate susține că nu se justifică demersul.
Trecând așadar la analiza susținerilor părților Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.40/CJ275 din (...)a C. de J. a I. din cadrul M. A. a fost admisă cererea de repunere în termenul de executare a cercetării administrative formulate de șeful U. B. .Soluția menționată a fost dată în considerarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art.33 alin.1 din OG nr.121/1998 dat fiind că prejudiciul nu a fost corect determinat ,decizia de imputare anterioară fiind emisă pentru o pagubă mai mică decât cea reală.
Actul normativ reținut prin decizia respectiv O. prin art.33 prevede că atunci când din motive temeinice nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute de art.23 alin. 1,2 și art.25 alin.4 precum și cazul în care decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba ori pentru o pagubă mai mică decât cea reală comandantul sau șeful unității competente poate cere comisiei de jurisdicție a imputațiilor repunerea în termen .
Reiese din norma enunțată că repunerea în termen se poate dispune de
C. de J. nu doar dacă din motive temeinice nu s-a efectuat cercetarea dar și în cazul în care decizia de imputare s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală.
Cu alte cuvinte ori de câte ori există motive temeinice care să justifice abateri de la regularitatea efectuării unei cercetări administrative sau există indicii respectiv se constată că paguba pentru care a fost emisă decizia de imputare este mai mică decât cea reală se poate dispune repunerea în termen.
În speță se releva ipoteza unui alt prejudiciu în condițiile unei decizii emise pentru o altă sumă. Astfel ,actele atestă că în cursul anului 2010 pârâtul S. M. de U. C. P. C.-N. a fost supus verificării respectiv cercetării administrative ale U.1 B.. În contextul cercetării s-a constat o utilizare necorespunzătoare a bugetului respectiv un prejudiciu adus prin plata fără temei a unor drepturi bănești. Dat fiind obiecțiile și disputa dintre unitatea controlată și unitatea ce a efectuat controlul în legătură cu dispozițiile legale incidente salarizării personalului medical D. de P. se adresează Direcției pentru relația cu Parlamentul și asistența juridică. Cu adresa DL1059 din (...) se face cunoscut D. ca interpretarea ce trebuie dată normelor în domeniul salarizării este în sensul că indemnizația de comandă nu se ia în calcul la stabilirea tarifului orar pentru gărzile efectuate în afara normei legale și a programului normal de lucru.
Față de cele comunicate D. sesizează că acest aspect nu a fost luat în calcul și că raportat la aceasta paguba constată este cu totul alta față de cea reținută in cercetarea anterioară.
Se observă din cele de mai sus că obiectul cercetării administrative inițiale nu l-a constituit și aspectul vizând indemnizația de comandă, ca neluarea în considerare a acestui obiectiv a dus la determinarea unei alte pagube. Prin urmare în condițiile în care printr-o decizia anterioară s-a stabilito altă pagubă și pentru alte situații decât cea constatată ulterior nu se poate susține că în cauză nu era întrunită cerința art.33 din actul normativ mai sus menționat pentru a se dispune repunerea în termen.
Se susține însă de reclamanți că decizia de admitere a cererii de repunere în termen este nelegală întrucât potrivit art88 alin.2 din OMAN M5/1999 și art.33 alin.1 din OG nr.121/1998 termenul pentru formularea cererii este de 15 zile de la data când comandantul sau șeful unității competente a luat la cunoștință de decizia de imputare emisă pentru o pagubă mai mică decât cea reală iar raportat la norme cererea este tardivă întrucât data luării la cunoștință este data soluționării contestației respectiv 0(...) ori cererea de repunere in termen a fost formulată la (...).
Susținerea nu poate fi primită deoarece termenul de 15 zile curge de la data luării la cunoștință respectiv data comunicării răspunsului la adresa către D. în relația cu Parlamentul când se face cunoscut aspectul vizând indemnizația de comandă, aspect ce nu a constituit obiect al cercetării administrative respectiv al deciziei de imputare anterioare.
Actul emis în soluționarea contestației anterioare și respectiv cercetarea ce a dus la aceasta nu a analizat motivul referitor la indemnizația de comandă context în care nu se poate reține ca data a cunoașterii prejudiciului pentru o situație neavută în vedere data soluționării contestației. Ca atare raportat la momentul comunicării răspunsului ce coincide cu data cunoașterii de către șeful compartimentului competent a altei situații, a altui prejudiciu cererea de repunere în termen nu poate fi considerată ca fiind tardiv formulată.
Mai susțin reclamanții că decizia contestată este nelegală și din perspectiva faptului că în condițiile efectuării unei noi cercetări având ca obiect atât paguba provenind de la calculul orelor de gardă cât și cea provenind din luarea în calcul a indemnizației de comandă la stabilirea tarifului orelor de gardă se aduce atingere puterii de lucru judecat ,această chestiune cu privire la paguba pricinuită prin calculul orelor de gardă fiind soluționată printr-o decizie rămasă definitivă și irevocabilă nr.17/CJ116 din (...).
Atare argumente nu pot fi reținute ca motive de nelegalitate a deciziei contestate cunoscut fiind ca puterea de lucru judecat este specifică unei hotărâri judecătorești. Mai mult chiar dacă s-ar accepta ca și în cazul deciziilor organelor cu activitate administrativ jurisdicționale operează excepția evocată trebuie observat că calculul cu privire la indemnizația de comandă nu a fost tranșat prin decizia invocată iar soluționarea a vizat aspecte formale actelor administrative anterioară, netrasându-se fondul.
În plus trebuie avut în vedere că chiar dacă există parțial identitate de părți nu există identitate de obiect, cauză. Demersul prezent are cu totul alt obiect, al temei ,fundamentându-se pe o altă cauză, față de demersul anterior ce se intemeiaza pe alt motiv - indemnizația de comandă nefiind tranșată, altă cauză.
Prin urmare nefiind vorba de identitate de părți, obiect, cauză susținerile reclamanților apar ca nefondate și vor fi respinse.
Se mai susține însă de reclamanți că D. nu avea calitatea procesuală în efectuarea cercetării respectiv pentru formularea cererii de repunere în termen și ca atare decizia ar fi nelegală. Argumentul adus ce vizează mai degrabă competența entității de a efectua cercetarea, de a constata paguba nu poate fi reținut. Actul normativ evocat de părți respectiv OG nr.121/1998 prin art.2 prevede că răspunderea materială este angajată pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare, provocate de militari din vina și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul M. A. N., iar potrivit art.9, prevederileordonanței se aplică și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art.2.
Conform prevederilor art.22 alin.1 din OG nr.121/1998, șeful unității care a constatat sau a luat la cunoștință despre producerea unei pagube dispune în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative, iar conform alin.2 cercetarea prevăzută la alin.1 se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eșaloanele superioare ori de organele de control specializate.
Potrivit pct.46 lit.c din Ordinul ministrului apărării naționale M.5/1999 în unitățile militare constatarea pagubelor se face de către organele de control financiar de gestiune, membrii comisiilor de inspecții și controale, precum și de organele care execută controalele curente de la eșaloanele superioare în orice unitate în care execută control sau inspecție.
La pct.50 din Ordinul nr.M.5/1999 se prevede că cercetarea administrativă a pagubelor produse se efectuează de către următoarele organe: lit.b) organe care execută controale curente, membrii comisiilor de inspecții și controale, comisii sau persoane special împuternicite iar la lit.c) organe de control specializate.
Tot astfel L. nr.95/2006 prin art.193 prevede că asupra activității financiare a spitalului public se face în condițiile legii de Curtea de C. a M. S. P., de ministerele și instituțiile cu rețea sanitară sau de alte organe abilitate prin lege.
Reiese din normele menționate că cercetarea administrativă ,verificarea activități financiare ,constatarea pagubelor respectiv controlul gestionării și administrării resurselor financiare se face de către organele care execută controalele de la eșaloanele superioare de comisii și organe de control specializate s.a.
Ori D. este o atare structură ce execută controale și cercetare și ca atare are competența de a cere repunerea în termen. Ca atare susținerile reclamanților raportat la cele statuate prin dispozițiile actelor normative arătate se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Nici restul sustinerilor reclamantilor nu pot fi retinute deoarece vizeaza aspecte de fond de aplicare a normelor in domeniu salarizarii,aspecte ce nu fac obiectul controlului de legalitate a deciziei de repunare in termen ci vor putea fi puse ulterior in discutie in eventualitatea emiterii unei decizii de imputare.
Respinse urmează a fi și susținerile reclamanților vizând întrunirea cerințelor cerute de art.15 din L. nr.554/2004 privind suspendarea decizii nr.40/CJ275.
Potrivit normei evocate suspendarea poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ cerințele cerute de art.14 din același act normativ respectiv există o îndoială asupra legalității actului administrativ care atestă un caz bine justificat și un prejudiciu material previzibil ce relevă o pagubă iminentă.
Împrejurările evocate de reclamant referitoare la emiterea actului așa cum rezultă din cele de mai sus nu crează o îndoială în sensul evocat de normă. Nici de o pagubă iminentă nu poate fi vorba câtă vreme în procedura soluționării cererii de repunere în termen nu a relevat o pagubă determinată. Așadar nefiind întrunite cerințele cerute de art.14, art.15 din L. nr.554/2004 cererea urmează a se respinge.
În fine cu privire la cererea de suspendare a procesului verbal A1332/(...) și a deciziei nr.A1288/11.08.201 se reține că este inadmisibilă în condițiile în care actele evocate nu sunt acte premergătoare actului administrativ a cărei nelegalitate se evocă în prezenta cauză. În condițiile contenciosului poate fi analizată nelegalitatea și dispusă suspendarea unor acte , operațiuni premergătoare nu și a altor acte care au o existență de sinestătătoare ulterioare ce pot urma o altă procedură. Actele atacate prin precizare nu au stat la baza deciziei contestate sunt acte administrative de sine stătătoare care eventual pot urma căile administrative prevăzute de OG nr.121/1998. Ori în atare situație cererea de suspendare este inadmisibilă.
Așadar, față de cele arătate art.18, art.15 din L. nr.554/2004, Curtea urmează a da o soluție de respingere conform dispozitivului.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a S. M. DE U. "DR. C. P." U. 02454 și excepția lipsei de interes invocate de pârâți.
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a procesului verbal A
1332/(...) și a deciziei A1288/(...).
Respinge cererea de suspendare a deciziei 40/C275/(...).
Respinge acțiunea formulată și extinsă de reclamanții C. F. M., C. A. M.,
C. B. D., LT. C. B. A., LT. C. D. F., LT. C. G. V., LT. C. P. A., COL MIC A., COL S. A., LT. C. M. I., LT. C. L. DAN, LT. C. O. V., LT. C. L. L., LT. C. V. M., C. B. F., C. B. DAN, MR. M. V., PCC A. I., PCC B. M., PCC C. I., PCC G. DAN, PCC O. M., PCC MAN C., PCC N. F., PCC N. R., LT. C. A. F., PCC Ș. E., PCC B. L., PCC L. C., COL (R) F. M., LT. C. (R) S. R., LT. C. (R) P. V., COL (R) I. Z. în contradictoriu cu intimații M. A. N., D. DE P. ȘI I. A C. ȘI F. (D.) U. 02611 și S. M. DE U. "DR. C. P." U. 02454.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 3827/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2172/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
