Sentința civilă nr. 572/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 572/2011
Ședința { F. publică} de la 13 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul P. R. N., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizie de impunere nr. 1. emisă de D. C.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, avocat M. G. Roman, cu delegație la dosar, în substituirea avocatului titular Alexandru Coroian, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...) s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare, în raport de care, reprezentantul reclamantului arată că nu se impune comunicarea acesteia și depune timbru judiciar mobil de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea dclară închise dezbaterile
și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.(...) pe rolul T. C. reclamantul P. R. N. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a jud.C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr.150/(...) emisă de pârâtă, anularea deciziei de impunere nr.47512/1/(...) precum și anularea creanțelor fiscale în sumă de
525.925 lei.
În motivarea cererii reclamantul a expus pe larg motivele pentru care actele administrative mai sus arătate sunt nelegale, arătând că organul fiscal s-a limitat la emiterea unor afirmații contradictorii fără să le justifice în fapt și în drept. A., reținerea potrivit căreia a desfășurat activități comerciale sau activități de exploatare a bunurilor reprezintă încălcări ale art.43 alin.2 lit.e și f C.proc.fiscală și art.211 alin.3 C.proc.fiscală. Ca atare, activitatea reclamantului nu este comercială deoarece vânzare-cumpărarea bunurilor imobile este o activitate civilă și nu se încadrează în niciuna din activitățile prev.la art.127 alin.2 C.fiscal. Pe de altă parte, arată că dispozițiile art.126 alin.1 C.fiscal presupun îndeplinirea cumulativă a unor condiții care nu sunt întrunite în cazul de față deoarece livrarea bunurilor nu a fost realizată de către o persoană impozabilă și nu ar rezulta din una din activitățile economice prevăzute în art.127 alin.2 C.fiscal.
În ceea ce privește cuantumul creanței fiscale, acesta este greșit, fapt ce rezultă din directiva 6. publicată în JO nr.71/(...). Potrivit interpretării Curții Europene de Justiție se consacră principiul neutralității fiscale în sensul că TVA este un impozit general pe consumație aplicat asupra bunurilor și serviciilor direct proporțional cu prețul acestora, indiferent de nr.tranzacțiilor ce au loc. Prin aceasta constatările organului fiscal dau naștere la aplicarea de TVA la TVA ceea ce conduce în mod cert la o încălcare a principiului neutralității T.
D. G. a F. P. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A., se arată că reclamantul a efectuat împreună cu asociații săi activități economice cu caracter de continuitate constând în 148 tranzacții imobiliare, fapt ce reprezintă o activitate impozabilă din punct de vedere al
TVA în conformitate cu art.126 alin.1 C.fiscal. În ceea ce privește principiile neutralității TVA, acesta nu poate fi luat în considerare raportat la principiile care guvernează principiul de scutire. A., stabilirea obligațiilor fiscale s-a efectuat având în vedere prevederile de pct.62 alin.2 din HG 44/2004, iar exercitarea dreptului de deducere poate fi făcută doar cu respectarea art.145-146 C.fiscal, Motivul referitor la impozitarea transferului de proprietate asupra imobilului și construcțiilor, nu poate fi susținut întrucât reclamantul a desfășura toperațiuni care se califică ca fiind activități economice, iar contrar susținerilor reclamantului, autorul materialului care face trimitere la cauza C. susține că tranzacțiile imobiliare repetate ar constitui activități economice taxabile.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere nr.47512/1/(...), au fost reținute în sarcina reclamantului ca obligații fiscale suplimentare suma totală de 525.295 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată în sumă de 335.990 lei și majorări de întârziere-138.906 lei la sursa TVA și penalități de întârziere de 50.399 lei, stabilite în urma încheierii Raportului de inspecție fiscală întocmit la data de (...).
Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost stabilită obligația fiscală suplimentară s-a întocmit în urma efectuării unei inspecții fiscale care a avut ca obiectiv verificarea modului de înregistrare în evidența fiscală și contabilă a activității desfășurate de reclamant, precum și modul de determinare, declarare și virare a obligațiilor datorate bugetului de stat pentru perioada (...)-(...).
A., s-a constatat că reclamantul a efectuat activități economice cu caracter de continuitate prin construirea unor imobile și încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare în număr de 77 în anul 2008 și 76 în anul
2009.
Având în vedere amploarea tranzacțiilor efectuate de către reclamantă și faptul că a fost depășit plafonul de 35.000 euro prev. de art.152 al.1 și al.6 din Legea nr.571/2003, organul de inspecție fiscală a stabilit că activitatea desfășurată are caracter de continuitate, fiind o operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, conform art.126 al.1, art.127 al.1,2 din Legea nr.571/2003 și a dispozițiilor HG nr.44/2001 privind normele metodologice de aplicare a L. nr.571/2003.
Împotriva deciziei de impunere nr.47512/(...) și a raportului de inspecție fiscală nr.47512/(...) reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin deciziei nr.150/(...) emisă de pârâtă.
Ambele decizii sunt motivate în conformitate cu art. 43 respectiv 211 din OG 92/2003.În ce privește raportul de inspecție fiscală acesta s-a desfășurat potrivit art. 94 din OG 92/2003 și a putut lua în considerare și informațiile obținute de la notarii publici conform art.49 din același act normativ.
Având în vedere numărul mare de tranzacții efectuate și perioada relativ îndelungată de desfășurare a activităților de înstrăinare de imobile, instanța apreciază că activitatea reclamantului are caracter de continuitate
și a fost efectuată în scopul obținerii de venituri, motiv pentru care reclamantul este persoană impozabilă potrivit legii fiscale, operațiunile desfășurate fiind supuse taxei pe valoarea adăugată.
A., conform art.127 Cod fiscal este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prev. la al.2 , oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități; în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora.Totodată, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, iar în această situație persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile.
Art.125 ind.1 al.1 pct.18 din același act normativ, persoana impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, este persoana fizică, grupul de persoane, instituția publică, persoana juridică, precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică.
A. și o persoană fizică reprezintă persoană impozabilă în sensul titlului
VI privind taxa pe valoarea adăugată din codul fiscal, dacă aceasta desfășoară activități economice de natura celor prev la art.127 al.2 , oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități
La pct.2 al.1 titlu VI din HG nr.44/2004 se arată că nu are caracter de continuitate, în sensul art.127 al.2 din codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea în scopuri personale.
Ulterior modificării, la pct.3 al.1 titlul VI din același act normativ se arată că, în sensul art.127 al.2 din codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art.127 al.2 cod fiscal.
De asemenea , art.126 cod fiscal prevede că intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată și operațiunile care îndeplinesc condițiile de la art.127 al.2 cod fiscal.
Referitor la majorările de întârziere, acestea sunt datorate de către reclamant în baza prev.art.119 al.1, art.120 al.1,7 din OG nr.92/2003 pentru neplata la scadență a obligațiilor de plată și sunt corect calculate la nivelul de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, iar penalitățile de întârziere sunt datorate în conformitate cu art.120/1 din OG nr.92/2003 .
În ceea ce privește stabilirea greșită a cuantumului obligației de plată fără a se avea în vedere deducerea taxei aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, sunt aplicabile prevederile art.152 alin.8 lit.a din Codul fiscal deoarece are dreptul la regimul special de scutire doar contribuabilul care se înregistrează ca plătitor de TVA, astfel că doar după această dată persoana impozabilă are dreptul la exercitarea deducerii taxei aferente bunurilor achiziționate. Cum reclamantul în întreaga perioadă pentru care s-a emis decizia de impunere și s-a efectuat inspecția fiscală nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, acesta nu își poate exercita dreptul de deducere la această taxă.
În ceea ce privește nerespectarea principiului neutralității TVA instanța va constata prin urmare că acest motiv nu este fondat ca urmare a susținerilor mai sus arătate.
De asemenea, vânzarea imobilelor de către persoanele fizice în cazul C. dă posibilitatea ca și potrivit dreptului comunitar referitor la directiva 6. să poată fi considerată ca o activitate economică taxabilă neputând fi reținută în considerarea susținerii reclamantului referitoare la aplicarea de TVA la T. E. adevărat că organul fiscal are obligația înregistrării unei persoane ca plătitor de TVA și din oficiu însă această înregistrare s-a făcut dat fiind că reclamantul este o persoană fizică doar după ce fenomenul de construire de imobile în scop de revânzare a luat amploare și în urma informațiilor obținute a fost întocmit raportul de inspecție fiscală .
În consecință, în conformitate cu prevederile art.18 din Legea
554/2004 și art.218 din OG nr.92/2003 ,Curtea va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE L.
H O T A R Ă Ș T E
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. R. N., domiciliat în A., str.L. nr.89, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. cu sediul în C.-N., P-ța A. I. nr.19, având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizie de impunere nr. 1. emisă de D. C.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2011.
JUDECĂTOR GREFIER
R. R. D. M. T. red.RRD/AC
4 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 364/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2284/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
