Sentința civilă nr. 689/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 689/2011
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. Z. P.-A. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. A. ȘI I. și I. G. AL P. R., având ca obiect anulare act administrativ - dispoziție de sancționare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Reclamantul S. Z. P. - A. prin acțiunea în contencios administrativ promovată în contradictoriu cu MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. A. ȘI I. și I. G. AL P. R. a solicitat anularea în totalitate a O.ui M. A. și I. II/2702/(...) și a dispoziției Inspectorului G. al P. R. nr.1481/(...).
Reclamantul a învederat că actele atacate sunt nelegale și netemeinice întrucât în cadrul dispoziției a fost reținută o stare de fapt care nu corespunde realității și au fost omise dispoziții necesare a fi cuprinse în mod obligatoriu potrivit disp. art.62 alin.2 lit.c din O. MAI 400/2004.
O. în analizarea temeiniciei dispoziției sub aspectul faptei reținute nu a realizat o analiză efectivă a apărărilor contestatorului și nu a precizat care sunt argumentele care au stat la baza convingerii organului de soluționare că apărările reclamantului sunt nefondate.
Pârâtul IGPR prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât faptele reținute au fost săvârșite iar actul atacat cuprinde o secțiune distinctă denumită apărările formulate de polițist în timpul cercetării prealabile și motivele pentru care au fost înlăturate.
Pârâtul MAI apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată arătând că faptele reținute există și au fost corect încadrate fiind respectate prev. art.62 lit.c din O. MAI Nr.400/2004 contrar susținerilor reclamantului.
Pârâtul M. A. și I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește arătând că în mod greșit reclamantul a chemat în judecată pe lângă o autoritate care acționează în regim de putere publică și anume Ministerul Administrației și Internelor și o persoană fizică aflată în raporturi de funcție cu această instituție iar pe fond a invocat aceleași apărări ca și Ministerul Administrației și Internelor.
Analizând acțiunea formulată în raport de susținerile și apărările evidențiate Curtea reține următoarele:
M. A. și I. prin O. II/2702/(...), privind contestația comisarului șef de poliție S. Z. P. - A. din I. de P. J. B. - N., împotriva Dispoziției Inspectorului G. al P. R. nr. 1481/(...), prin care a fost sancționat cu "mustrare scrisă", conform art. 58 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, pentru "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", abatere disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 alin. (1) lit. b) din O. ministrului administrației și internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.L, ambele cu modificările și completările ulterioare, pentru deficiențele reținute în sarcina sa prin R. de cercetare prealabilă nr. 1. din (...), a reținut următoarele :
Contestatorul a verificat superficial N. nr. S/3782/(...), în sensul că nu a solicitat rapoarte privind colectarea unor sume de bani, detalii suplimentare structurii care a făcut sesizarea și nu au fost lămurite aspectele privind protecția acordată unor persoane care ar fi săvârșit infracțiuni, lucrarea fiind clasată;
A efectuat verificări formale în N. nr. S/3642/(...), rezumându-se doar la obținerea unei declarații de la partea vătămată, lucrarea fiind înaintată ulterior P.ui competent, dar nu s-a clarificat modul în care au fost respectate procedurile de lucru interne, împrejurările săvârșirii unor abateri disciplinare de către persoanele la care se făcea referire în nota precizată, nu s-a propus declanșarea cercetării prelabile față de ofițerul reclamat ori suspendarea acestei proceduri până la soluționarea cauzei de către parchet și reluarea acesteia în funcție de soluția dispusă de procuror, lucrarea fiind clasată.
În drept, polițistul a încălcat prevederile art. 10 și pct. 16 din Anexa nr.
3 la O. nr. 1. privind metodologia de verificare și cercetare a reclamațiilor îndreptate împotriva personalului M.A.I. și sarcinile prevăzute la pct. 1 și pct.
2, cap. E. "Standarde asociate postului" din fișa postului nr. 50150/2009.
Urmare analizei efectuate, inspectorul general al P. R., prin R. motivat nr. 1. din (...), a înlăturat susținerile contestatarului, astfel: Cu privire la primul aspect, susținerea polițistului referitoare la faptul că a solicitat două rapoarte comisarului de poliție B. C., respectiv agentului de poliție B. V. și o declarație de la numitul C. G., iar în raportul de cercetare prealabilă și în materialul de sesizare nu se menționează de la cine ar fi trebuit să solicite astfel de rapoarte, este respinsă, întrucât acesta avea obligația, potrivit pct.
10 din Anexa nr. 3 la O. nr. 1. privind metodologia de verificare și cercetare a reclamații lor îndreptate împotriva personalului M.A.I., să strângă toate probele necesare cu privire la persoana reclamant existenta sau inexistența abaterilor, gravitatea acestora, pentru a se constata și aprecia dacă este cazul sau nu să se propună măsuri împotriva acesteia. În acest sens vor fi desfășurate activităti pentru completarea datelor și informatiilor obținute. (. ..
) cu respectarea prevederilor legale în vigoare."
Din prevederile sus-menționate, rezultă că ofițerul nu a depus toate diligențele în vederea lămuririi situației de fapt.
De asemenea, acesta mai afirmă că a ales varianta de a face verificări cu privire la datele concrete prezentate în notă și informarea structurii care a făcut sesizarea despre actele întreprinse, precum și solicitarea de date noi pe această temă.
Astfel, a considerat că, prin obținerea de noi date, verificarea va fi mai eficientă, fiind singura posibilitate de a identifica și audia persoanele care ar putea avea cunoștință de acele fapte. Informarea structurii cu privire laactivitățile derulate și solicitarea de date noi s-a efect printr-un formular
D.G.I.P.I.
Contestatorul precizează că a menționat despre acest formular cu ocazia cercetă disciplinare, însă ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă nu a instrumentat această probă acesta reținând în sarcina comisarului șef de poliție S. P. - A., în mod eronat, că nu a solicitat detalii suplimentare structurii care a făcut sesizarea și că "nu au fost lămurite aspecte privind protecția acordată unor persoane care ar fi săvârșit infracțiuni";
Apărările polițistului sunt neîntemeiate, Întrucât la prezentarea raportului de cercetare prealabilă, nu a avut de formulat obiecțiuni și noi cereri în apărarea sa, fapt consemnat în procesul verbal încheiat la data de (...).
Cu privire la cel de-al doilea aspect, comisarului șef de poliție S. P. - A. i s-au reținut următoarele:
- "s-a rezumat doar la obtinerea unei declarații de la partea vătămat~ lucrarea fiind înaintată ulterior P.ui competent", acesta motivând că plângerea părții vătămate M. Ion A. a fost consemnată conform prevederilor art. 222 alin. (4) c.p.p. și înregistrată în evidenta lucrărilor penale.
Totodată, polițistul susține că nu avea cum să înainteze nota la P. competent.
În realitate, acesta "a declinat lucrarea penală nr. 65.506/(...) la P. de pe lângă Curtea de A. C.. Întrucât fapta reclarnată era de natură penală și comisă de un ofițer superior, iar în cauză s-a înregistrat un dosar penal, contestatarul consideră că nu mai avea nicio competență de a efectua verificări în legătură cu acest aspect, "nici măcar în cadrul notel.
Susținerile ofițerului sunt nefondate, întrucât avea obligația de a finaliza verificările solicitate prin notă, prin întocmirea unui document din care să reiasă aspectele menționate mai sus, acesta, în mod eronat, considerând că nu mai avea nicio competență de a efectua verificări.
- "nu s-a verificat modul în care au fost respectate procedurile de lucru interne";
În apărarea sa, ofițerul menționează că materialul de cercetare nu a fost formulat în sensul prezentării unei proceduri concrete care să nu fi fost respectată și, prin urmare, " această abatere nu există".
Apărarea polițistului este neîntemeiată, Întrucât Serviciul J. de I. și P. I. B.-N., prin N. nr. S. a semnalat faptul că subcomisarul de poliție B. C. - șeful P. O. N., comite abuzuri și ilegalități în îndeplinirea atribuțiilor funcționa le, constând în acte de violență fizică și verbală asupra unor persoane, aspect care discrediteză imaginea P. R..
În vederea soluționării acestei lucrări, comisarul șef de poliție S. P. - A. s-a rezumat la întocmirea unui proces-verbal, ca urmare a discuțiilor purtate cu Varga Anatol (persoană nominalizată în notă) și anexarea la lucarea de bază a procesului-verbal de căutare a numitului Z. A. (cercetat sub aspectul săvârșirii unor fapte penale).
La data de (...), contestatarul a întocmit un raport cu propunere de clasare a lucrării nr. S/3642/(...), acesta fiind aprobat de șeful I. B.-N.
În mod evident, procedurile de lucru interne, la care se face referire în actul administrativ de sancționare, sunt procedurile despre care se preciza în conținutul notei că sunt încălcate de șeful P. O. N., prin comportamentul său față de subordonați.
- "nu s-au verificat împrejurările săvârșirii unor abateri disciplinare de către persoanele la care se făcea referire în nota precizată, nu s-a propus declanșarea cercetării prealabile fată de ofiterul reclamat ori suspendareaacestei proceduri până la solutionarea cauzei de către parchet și reluarea acesteia în funcție de solutia dispusă de procuror, lucrarea fiind clasată";
În apărarea sa, comisarul șef de poliție S. P. - A. precizează că, atât în notă, cât și în procesul verbal de consemnare a plângerii verbale a părții vătămate M. Ion A., împrejurările relatate evidențiau o faptă de natură penală, care, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din O. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., cu modificările
și completările ulterioare, are întâietate în soluționare față de abaterile disciplinare, procedând la înregistrarea unei lucrări penale și declinarea acesteia unității de parchet competente.
Mai mult, acesta susține că art. 23 alin. (1) din ordinul sus-menționat l- a interpretat în sensul că, atunci când există o cercetare prealabilă în lucru, aceasta se suspendă dacă fapta respectivă are caracter penal.
În situația analizată, acesta afirmă că a aplicat prevederile art. 23 alin. (4) din O. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, respectiv "existenta răspunderii penale /contravenționale/materiale a faptei săvârșite nu elimină răspunderea disciplinară. "
Acesta precizează că, de fiecare dată când s-a aflat într-o astfel de situație, a urmărit soluția dată de procuror, după care a propus declanșarea cercetării prealabile. În mod similar a procedat și în situația comisarului de poliție B. C., împotriva căruia s-a dispus declanșarea cercetării prealabile ulterior finalizării cercetărilor efectuate de P.
Polițistul arată că aceste probe nu au fost administrate în cursul cercetării disciplinare.
Apărările ofițerului referitoare la faptul că aceste probe nu au fost administrate în cursul cercetării disciplinare sunt nefondate, întrucât, din conținutul materialului de cercetare disciplinară se constată că acesta, la prezentarea raportului de cercetare prealabilă, nu a avut de formulat obiecțiuni și noi cereri în apărarea sa, fapt consemnat prin procesul-verbal încheiat la data de
(...).
De asemenea, polițistul apreciază că interpretarea sa referitoare la prevederile art. 23 alin. (1) din O. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, nu a avut nicio consecință juridică, întrucât comisarul de poliție B. C. a răspuns și din punct de vedere disciplinar pentru faptele comise.
Cu privire la acest aspect, s-a apreciat că ofițerul a interpretat în mod greșit prevederile sus-menționate, întrucât art. 23 alin. (1) din O. nr.
400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, stipulează că "declanșarea procedurii cercetării prealabile se face și în situatia în care fapta săvârșită are caracter penal, dar se suspendă în conditiile art. 24 din prezentul ordin până la solutionarea definitivă a cauzei penale. "
Totodată, comisarul șef de poliție S. P. - A. consideră că art. 3 din O. nr.
1. prevede în mod expres că răspunderea privind legalitate soluțiilor date în petiții (în speță, note) revine șefilor structurilor M.A.I. și nu personalului de execuție însărcinat să efectueze lucrările.
Susținerea ofițerului este nefondată, întrucât acestuia nu i s-a reținut ca abatere disciplinară nelegalitatea clasării, ci faptul că a efectuat verificări superficiale în Notele nr. 5/3782/(...), respectiv nr. 5/3642/(...).
Polițistul sancționat a încercat să diminueze răspunderea sa disciplinară, opinând că și alte persoane răspund disciplinar, cu toate că art.
11 din O.M.A.L nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.L, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că "Încălcarea de către polițist, cu vinovăție/ a normelor etice și deontologice specifice și/sau a celor referitoare la îndeplinirea atribuțiilor/îndatoririlor profesionale constituie abatere disciplinară și angajează răspunderea sa disciplinară."
Afirmația comisarului șef de poliție S. P. - A. referitoare la faptul că nu au fost respectate prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, întrucât i s- a aplicat o sancțiune prea aspră, este nereală.
Actul de sesizare l-a constituit raportul nr. 5/259095 din (...) cu principalele concluzii rezultate în urma controlului tematic efectuat la L. B. -
N. de către C. de C. al M. în perioada 06.09.-(...).
Conform procesului - verbal de prezentare a conținutului raportului de cercetare prealabilă din data de (...), comisarul șef de poliție S. P. - A. nu a formulat cereri în apărarea sa ori obiecțiuni cu privire la modul în care s-a desfășurat procedura cercetării prealabile.
Potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din O. ministrului administrației și internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.L, cu modificările și completările ulterioare, conținutul raportului de cercetare prealabilă a fost adus la cunoștința ofițerului cercetat și prezentat ulterior conducerii P. R., care a dispus în conformitate cu art. 36 lit. b) coroborat cu art. 18 alin. (3) din același ordin, sancționarea comisarului șef de poliție S. P.
- A. cu "mustrare scrisă".
Având în vedere aspectele prezentate, în temeiul art. 61 din Legea nr.
360/2002 privind Statutul polițistului, art. 65 alin. (5) și art. 66 alin. (3) lit. a) din O. M.A.L nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.ui A. și I., ambele cu modificările și completările ulterioare, a decis respingerea contestației ca neîntemeiată.
Dispoziția Inspectorului G. al P. R. reține aceleași aspecte fiind reluată în cuprinsul O.ui evidențiat anterior.
Aserțiunile reclamantului referitoare la împrejurarea că în ceea ce privește fapta menționată la pct.1 din cadrul dispoziției nr.1481/2011 starea de fapt relevată și încadrată ca reprezentând abaterea reținută nu sunt reale.
Contrar susținerilor reclamantului potrivit cărora a efectuat toate verificările și demersurile necesare cu privire la nota S/3782/(...), cuprinsul acesteia și înscrisurile existente în dosarul comunicat relevă că nu au fost efectuate toate cercetările necesare având în vedere conținutul în concret al acesteia și faptele relevate ca fiind presupus a fi săvârșite care impuneau efectuarea unor cercetări în cadrul structurii fără a se limita la audierea persoanelor nominalizate în cuprinsul acesteia.
Susținerile reclamantului referitoare la împrejurarea că nu s-a evidențiat în mod concret în cuprinsul dispoziției și a ordinului care au fost omisiunile sunt nereale întrucât se menționează în mod expres omisiunea solicitării de rapoarte persoanelor despre care s-a făcut referire în nota indicată și omisiunea lămuririi tuturor aspectelor evidențiate în cuprinsul acesteia.
Contrar susținerilor reclamantului completarea formularului DGIPI nu s-a realizat în maniera afirmată de acesta în scopul relevării unor date suplimentare ci prin completarea rubricilor fără solicitarea expresă a unor lămuriri.
În concluzie fapta reținută în cuprinsul celor două acte contestate există a fost corect determinată și încadrată astfel că motivul de nelegalitate invocat de reclamant în ceea ce privește acest aspect nu poate fi reținut.
Fapta indicată la pct.2 din cadrul dispoziției nr.1481/2011 și contestată de reclamant sub aspecte ce privesc nota S/3642/(...) s-a rezumat la obținerea declarației de la partea vătămată fără a se verifica dacă au fost respectate procedurile de lucru interne împrejurările săvârșirii unei abateri disciplinare de către persoanele la care se făcea referire în nota precizată și a faptului că nu s-a propus declanșarea cercetării prealabile față de ofițerul reclamat ori suspendarea acestei proceduri până la soluționarea cauzei de către parchet și reluarea în funcție de soluția impusă de procuror, există de asemenea în materialitatea ei așa cum evidențiază înscrisurile prezentate de către pârâți.
Apărarea reclamantului potrivit căreia omisiunea respectării disp. art.23 alin.1 din O. MAI nr.400/2004 nu a produs efecte în concret nu poate fi reținută întrucât aplicarea dispozițiilor legale invocate se realizează în mod efectiv și prioritar și nu subsidiar cum afirmă acesta.
Contrar susținerilor reclamantului în raport de nota indicată verificarea respectării procedurilor de lucru interne trebuia realizată astfel că sub acest aspect starea de fapt reținută corespunde realității iar referitor la omisiunea sesizării necesare pentru declanșarea cercetării prealabile chiar reclamantul recunoaște că a fost realizată invocând însă interpretarea eronată a dispozițiilor legale.
Confirmarea rapoartelor de clasare nu presupune legalitatea acestora sau neîndeplinirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare reținute nefiind unul din motivele de exonerare.
Aserțiunile referitoare la nerespectarea exigențelor art.62 lit.c din OMAI nr.400/2004 nu pot fi primite întrucât așa cum au evidențiat în mod corect și pârâții actul contestat cuprinde în mod expres înlăturarea fiecăruia dintre apărările formulate precum și evidențierea în mod expres a motivelor pentru care apărările au fost înlăturate mențiunea lipsei obiecțiunilor fiind realizată doar în subsidiar.
Analiza excepției invocate de pârâtul M. A. și I. în ceea ce îl privește arătând că în mod greșit reclamantul a chemat în judecată pe lângă o autoritate care acționează în regim de putere publică și anume Ministerul Administrației și Internelor și o persoană fizică aflată în raporturi de funcție cu această instituție iar pe fond a invocat aceleași apărări ca și Ministerul Administrației și Internelor, Curtea reține că în fapt s-a procedat la legitimarea calității procesuale pasive a pârâtului M. A. și I. în relație de raporturile de drept material care justifică demersul reclamantului.
Calitatea de pârât a M. A. și I., ca instituție și nu ca persoană fizică așa cum susține acesta din urmă este legitimată în raport de împrejurarea că pârâtul este emitentul actului atacat prin acțiunea în contencios administrativ respectiv O. II/2702/(...), emis de instituția împrocesuată pasiv, distinct de persoana fizică care îndeplinește în mod efemer această funcție.
Legitimarea procesuală pasivă a fost justificată de către reclamant prin invocarea actului contestat astfel că această apărare a pârâtului urmează a fi înlăturată iar excepția lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respinsă.
Actele administrativ atacate în consecință sunt emise cu respectarea dispozițiilor legale care le guvernează de către autoritatea îndreptățită în limitele drepturilor și obligațiilor stabilite în sarcina acestora sunt în consonanță cu probațiunea administrată în etapa cercetării prealabile, astfel, reținând că acțiunea apare ca fiind neîntemeiată în baza art.18 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Z. P.-A. domiciliat în B. , str S. H. , nr 4 , sc B et III , ap 22 , JUD B. N. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. A. ȘI I. , cu sediul în B. , P. R. , nr 1 A , sector 1 și I. G. AL P. R., cu sediul în B. , str M. V. nr 6 ,sector 6 , având ca obiect anulare act administrativ - dispoziție de sancționare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F.
Red.A.C./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 3342/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 222/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
