Decizia civilă nr. 837/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 837/2011
Ședința publică de la 25 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. P. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. împotriva sentinței civile nr. 4262 din (...) pronunțată în dosarul nr. 2796/84/200 al Tribunalului S., privind și pe intimatul-reclamant B. A.-M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare OUG nr. 5..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Curtea, din oficiu, având în vedere data comunicării hotărârii recurate către A. F. pentru M. și data formulării de către acesta a recursului care face obiectul prezentului dosar, în temeiul art. 301, raportat la art. 101, alin. 1 C. Pr. Civ. invocă excepția tardivității recursului și rămâne în pronunțare pe excepția invocată, iar în ce privește recursul declarat de D. S., rămâne în pronunțare pe fond. CURTEA Prin sentința civilă nr.4264 din 16 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului S., s-a admis acțiunea reclamantului B. A. M., împotriva ADMINISTRAȚIEI F. P. Z., și D. S. s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de D. S. în contradictoriu cu AFMși au fost obligate pârâtele , alături de chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 3. reprezentând taxă poluare, cu majorările legale aferente calculate de la data plății până la restituirea efectivă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că OUG 50//2008 nu este conformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și ca reprezentant al A. F. P. Z. solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. 1.În motivele de recurs se arată că, decizia de calcul a taxei pe poluare trebuia atacată cu contestație administrativă și doar decizia pronunțată pentru soluționarea contestației administrative putea fi atacată cu acțiunea în contencios fiscal conform art.218 C.proc.fiscală. Se arată că reclamantul nu a urmat această procedură și drept urmare acțiunea este inadmisibilă.Practic, instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar instanța de contencios administrativ nu poate pronunța o astfel de soluție, aceasta fiind chemată să cenzureze doar legalitatea actelor administrative emise de autoritățile publice. Recurenta arată că potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori, într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată";. R. este obligat să determine, prin cererea de chemare în judecată, obiectul, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța fiind obligată să respecte aceste limite ale investirii sale. Pârâta învederează faptul că, între condițiile de exercitare a acțiunii directe în contencios administrativ, se numără și acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art.2 alin.(1) lit.c) și art.2 alin.(2) al Legii 554/2004 și, respectiv, că acest act să vatăme un drept subiect sau un interes legitim privat ori public. Potrivit art.2 alin.1 lit.c teza I din Legea 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Recurenta arată că fără o analiză a actului administrativ prin care s- au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. 2.Totodată recurenta învederează că, OUG 5. stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venituri la B. F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art.4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din UE ci, tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Această realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național, împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent, propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art.90 din T. de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. În speță se susține că dispozițiile OUG 5. cu privire la taxe pe poluare nu sunt în contradicție cu dispozițiile art.25,28,90 paragraf 1 din T. privind instituirea C. E.. Art.25 din T. constitutiv al UE interzice între statele membre taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art.28 din T. constitutiv al UE interzise între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și măsuri cu efect echivalent. Conform art.90 paragraf 1 din T. constitutiv al UE nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare. Pârâta-recurentă arată că atât timp cât OUG 5. nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent, nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă și cea externă Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 5., varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului, actul normativ român, respectă exigențele de compatibilitate cu art.90 paragraf 1 din T. CE. Față de aceste împrejurări, rezultă că taxa de poluare reglementată de OUG 5., varianta în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului de către reclamanta, nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art.90 paragraful 1 din T. CE și se poate concluziona că OUG 5. respectă exigentele de compatibilitate cu art.90 paragraful 1 din T. C. E.. 4.Ea critică sentința recurată și sub aspectul modului în care a fost soluționat capătul de cerere privind acordarea majorărilor legale aferente sumei achitate de reclamant, având în vedere că dispozițiile Codului de procedură fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr.1899/2004 reglementează strict procedura de restituire și de rambursare a creanțelor bugetare încasate dar nedatorate bugetului. Prin recursul declarat de A. F. pentru M. solicitată reformarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. În privința analizei taxei prin prisma art.90 din T. C. E., atunci când și o astfel de exigență a fost supusă analizei, învederează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul și întinderea art.90 din T. C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. Art.90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din Tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. În privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de J., s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din T. C. europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente. Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele în ceea ce privește recursul exercitat de recurenta D. S. Prin chitanța TS6 nr.6169113 din (...) reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 3577 lei, cu titlu de taxă pe poluare. R. s-a adresat pârâtei AFP Z. cu o cerere de restituire a acestei taxe, aceasta din urmă comunicând prin adresa nr.22226 / 2010 că refuză restituirea acestei sume întrucât ea a fost prelevată în mod legal. R., în cadrul demersului său judiciar, a făcut critici generale cu privire la OUG nr. 5. considerând-o discriminatorie și nelegală în raport cu tratatele constitutive ale UE. În această procedură autoritatea fiscală îi reproșează însă că nu a solicitat în mod expres organelor fiscale anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, adresându-i-se acesteia direct cu o cerere de restituire a taxei pe care o consideră contrară dreptului comunitar. 1.Rămâne de analizat în ce măsură neîndeplinirea acestei proceduri atrage inadmisibilitatea cererii sale. În ceea ce ne privește, socotim că, în circumstanțele concrete ale cauzei, neexercitarea recursului administrativ după procedura reglementată de art.205 și următoarele C.proc.fiscală, nu atrage inadmisibilitatea acțiunii. Concluzia se sprijină pe următoarele considerente: chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, ne urmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune. Recursul administrativ, este justificat din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. În materia recursurilor administrative, având ca obiect reclamațiile adresate administrației pentru prelevarea nelegală a taxei de poluare, practica administrației este clară, răspunsurile nefavorabile reprezentând o constantă în această materie. Această optică a fost exprimată de autoritate și pe parcursul derulării procesului când s-a susținut că taxa a fost prelevată în mod legal, ea necontravenind prevederilor din T. privind instituirea Uniunii E.. Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. D.ul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. S. că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut. Ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice. A. limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive. Curtea recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Curtea apreciază că această apărare, a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat. Curtea nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile ,atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă. Chiar și la momentul procesual al soluționării recursului recurenta neagă existența unor incompatibilități ale OUG 5/2008 cu normele dreptului comunitar. De aceea, Curtea a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive. Și asta deoarece ele sau îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios. Pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere și faptul că neparcurgerea acestei proceduri nu a afectat celeritatea procesului, iar parcurgerea ei nu ar fi condus la descongestionarea instanței . Litigiul dintre stat și particular oricum ar fi avut loc atât timp cât și în prezent autoritatea susține că această taxă are caracter legal, fiind refuzată la restituire. De aceea, autoritatea publică emitentă nu poate să invoce că ar fi fost vătămată prin aceea că nu i s-a dat șansa de a-și repara eventuala greșeală într-un mod mai rapid . Mai mult formele inerente configurării clare a litigiului și cele necesare pentru buna administrare a acestuia sunt reperabile și,în circumstanțele date, curtea a decis că cercetarea fondul raportului juridic litigios este admisibilă chiar în absența neparcurgerii procedurii prealabile privitoare la anularea deciziei prin care s-a calculat taxa de poluare. Curtea a pus în balanță interesele procesuale ale părților și posibilitățile lor efective de a le valorifica și a decis să acționeze în sensul prevenirii oricăror forme de dezechilibru procesual, eliminând obstacolele care puteau vicia substanța principiului egalității. Pentru ipoteza concretă, instanța a procedat la o interpretare teleologică și dinamică a normelor în discuție, acționând în sensul de a le conferi acestora utilitate și finalitate. Instanța a ales să aprecieze de această dată rezonabil exigențele formale ale judecății și s-a delimitat de formele excesive, reținând că în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și fermă de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Din acest motiv parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, și nu se mai poate vorbi de imperativele respectării celerității procedurii, ci,din contră, s- ar putea vorbi de o prelungire nejustificată a rezolvării litigiului între stat și particular dacă procedura ar mai fi urmată1. De aceea, conchidem că o astfel de procedură nu este o procedură caresă realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune. 2.În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele: Din cuprinsul OUG nr. 5. rezultă însă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE; Astfel, determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanți - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficienți lor din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului deținut de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel achiziționat de către acesta și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatricularea celui dintâi , exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată În aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Curtea E. de J. (CEJ) a afirmat în 1 Nici problema decongestionării instanțelor nu se pune, atâta timp cât oricum s-aajuns la rezolvarea judiciară a problemei legalității actului administrativ.repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu conditia ca respectivele taxe să respecte dispozitiile articolului 90 din T. CE. Astfel, niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. De asemenea, Curtea a hotărât că taxe de înmatriculare plătite pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CEJ Nunes Tadeu, C-345/93, C./Danemarca, C-47/88 și C./Republica E., C-375/95). Următorul exemplu ilustrează aplicarea acestor norme: taxa de înregistrare a unui autovehicul de X ani importat într-un stat membru nu poate fi mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat acum X ani în respectivul stat membru. Taxa în vigoare până la aprobarea OUG nr. 5., aplicată autovehiculelor uzate, nu era redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă. Dimpotrivă, valoarea taxei creștea numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare a autovehiculelor din R. era percepută o singură dată, autovehiculele cele mai impozitate erau, implicit autovehiculele second-hand importate. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei contraveneau dispozițiilor art. 90 din T. CE, astfel cum a fost interpretat de C. T. pentru a înlătura aceste neajunsuri a fost modificată taxa. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că art. 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea C./Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p.I-1327, punctul 21, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002.Pentru aplicarea art. 90 CE este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză. R. ar fi trebuie să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. Așa-zisele discriminări întemeiate pe alte motive nu pot avea legătură cu art. 90 din T. CE. discriminarea există doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari, aspect nedovedit în cauză . Pentru toate aceste considerente întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.pr. civ va aprecia recursul declarat de pârâta D. S. în nume propriu și în calitate de reprezentant al AFP Z. drept fondat și în consecință îl va admite. În ceea ce privește recursul exercitat de AFM aceste urmează să fie respins pentru considerentul tardivității. În ședința publică din (...), Curtea, din oficiu, având în vedere data comunicării hotărârii recurate către A. F. pentru M. și data formulării de către acesta a recursului care face obiectul prezentului dosar, în temeiul art. 301, raportat la art. 101, alin. 1 C. Pr. Civ. a invocat excepția tardivității . Excepția este întemeiată întrucât hotărârea recurată a fost comunicată cu chemata în garanție la (...), recursul fiind înregistrat la (...), după împlinirea termenului legal. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și ca reprezentant al A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.4262 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B. A. și cererea de chemare în garanație formulată de D. G. a F. P. S. Respinge ca tardiv recursul declarat de A. F. pentru M. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011 { F. | Președinte, D. M. Judecător, S. Al H. Judecător, D. P. Grefier, A. B. } Red./S.Al H. (...) Jud.fond.M. S.
| ← Decizia civilă nr. 3914/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6095/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
