Sentința civilă nr. 723/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

SENTINȚA CIVILĂ NR. 723/2011

Ședința publică din data de 07 D. 2011

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: M. B.

GREFIER: D. C.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. M.-L. în contradictoriu cu pârâtele U. N. A N. P. DIN R. și C. N. P. C., având ca obiect - anulare act administrativ Legea nr. 36/1995 privind notarii publici.

Prin Serviciul Registratură, la data de (...) pârâta U. N. a N. P. din R. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise însoțite de nota de cheltuieli și copiile dovezilor cu privire la cheltuielile judiciare.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).

CURTEA

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamanta C. M.-L. în contradictoriu cu pârâtele U. N. A N. P. DIN R. și C. N. P. C. s-a solicitat pronunțarea unei sentințe legale și temeinice, prin care să se dispună

- anularea hotărârii nr. 138/(...) pronunțată de C. U. in dosar nr.2/2011 in ceea ce privește soluția dată contestației formulată de către reclamantă, cu consecința, Înlăturării dispoziției prin care a fost menținută sancțiunea aplicată de C. de disciplină prin hotărârea nr. 2/(...).

- admiterea contestației formulată de către reclamantă in contra hotărârii nr. 2/(...), pronunțată În dosar 4/2010 de C. de disciplină al U. N. a N. P. din R., anularea acestei hotărâri și, prin urmare,

- să se dispună respingerii acțiunii disciplinare exercitată de C. D. al

Decizia civilă N. P. C.

În motivare s-a arătat că, prin hotărârea nr.2/(...) pronunțată de către C. de disciplină, se admite actiunea disciplinară formulată de C. director al C. N. P. C. impotriva reclamantei notar public, iar in baza prev. art.41 lit.a din Legea nr.36/1995 raportat la art.39 lit.a din același act normativ, se aplică reclamantei sancțiunea disciplinară - observație scrisă.

Împotriva hotărârii sus evocate, in termen legal, a exercitat contestatie, iar instanța de disciplină superioară ierarhic, C. U., investită cu soluționarea acesteia, prin hotărârea nr.138/(...) respinge calea de atac și menține prima hotărâre.

Față de modul de soluționare, a ințeles să demarez prezentul demers procesual in contra celor 2 hotărâri sus evocate in fața instanței de control judiciar, apreciind că sancțiunea "observație scrisă" i-a fost aplicată pe nedrept de către instanțele disciplinare, fără a reține vreo probă pertinentă din care să rezulte neglijenta in efectuarea actului autentificat sub nr.2412/(...) in sensul prev. de art.39 lit.a din Legea nr.36/1995.

Consideră că hotărârea atacată cu nr.138/2011, care menține În totul hotărârea C. de disciplină nr.2/2011, nu poartă atributele de legalitate și temeinicie, ințelegând să contest vehement ambele hotărâri pentru motivele invocate in cele ce urmează:

Ab intio, se observă că ambele hotărâri sunt practic nemotivate În raport de susținerile/criticile aduse, făcând referiri generice, reluate din Nota de control nr.2204/(...) și fără suport probator din care să reiasă in concret așa zisa culpă a reclamantei la autentificarea actului notarial.

Este de principiu că orice instanță chiar disciplinară, deci inclusiv pârâtele, avea obligația de a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate de părți și de a motiva pentru ce le admite sau respinge În totul sau În parte. Respingerea nemotivată a acestora face ca hotărârea să fie nelegală, deoarece nu se poate verifica rațiunea pentru care argumentul adus nu a fost primit.

Din punct de vedere al normelor comunitare, prin respingerea generică se concluzionează că actiunea/contestatie pe care „le-au solutionat" pârâtele nu au fost examinate în mod echitabil, fiind respinse de plano toate argumentele și apărările reclamantei, fiind astfel incălcate disp. art. 6 parag.l din Convenția E. a Drepturilor Omului (hotărârea CEDO din (...) cauza Albina c/a României).

Așadar, rămâne a se cerceta și de către instanța de judecată in ce măsură introducerea sintagmei <sarcini radiabile> constituie sau nu in accepțiunea actelor normative care reglementează activitatea notarială o incălcare (doar PRIMA și SINGULARĂ, nicidecum cu caracter repetat) a obligațiilor profesionale de așa gravitate incât să conducă la forma extremă de răspundere și anume sancționarea disciplinară a reclamantei.

Neîntemeiat se reține că această sintagmă nu este acceptată in practica notarială, intrucât orice act juridic autentificat nu trebuie să se supună unor formalități stereotipice de conținut și clauze, expresia uzitată nefiind o creație "sui generis", când sediul materiei cu privire la această sintagmă este consacrat de legislația privitoare la cartea funciară

(Decr.nr.115/1938, iar mai actual Legea nr. 7/1996, precum și Ordinele date in aplicarea acestei din urmă legi - Ordinul nr. (...), Ordinul nr.(...), Ordinul nr. 633/2006, Ordinul nr.634/2006, etc.).

Pe de altă parte, făcând uz de principiile interpretării gramaticale, sintagma <sarcini radiabile> se explicitează in sensul că -intr-o coală funciară pot exista anumite sarcini notate În foaia C, care (tocmai in lipsa unor cereri exprese sau a existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile, după caz) incă figurează, dar juridic sunt susceptibile de a fi radiate -, fiind indeplinite condițiile din normele legale incidente în aceste situații.

Din p.d.v. juridic, aceste drepturi de uzufruct viager, în acord chiar și cu denumirea lingvistică, sunt limitate în timp, adică exclusiv pe timpul vietii beneficiarului, iar în cauza de față - în raport de anul întabulării, 1899 și 1907 - se poate deduce că uzufructuarii sunt numai formal neradiați, În realitate fiind șanse mari ca ei să fie decedați, În caz contrar ar trebui să aibă peste un secol de viată ?!, Î. în lipsa actului de stare civilă care să ateste decesul nu au fost radiați; altminteri, ar însemna că înscrierea dreptului de uzufruct să aibă caracter perpetuu și o existentă juridică mai lungă decât viata persoanei în favoarea căreia s-a înscris acest drept, deși moartea este

"un eveniment juridic care intervine sigur, incert fiind doar momentul de timp când se produce, ceea ce nu poate fi admis. În concluzie, persoanele uzufructuare sunt decedate, iar radierea lor din cf este doar o chestiune de timp, o formalitate, știut fiind că faptele notorii nu trebuie dovedite.

Pe cale de consecință, reținerea în sarcina reclamantei a acestei fapte nu are suport legal și nu este argumentată prin probe valide, conducând În final la înlăturarea acestei pretinse fapte disciplinare.

Tot ca un corolar, sarcinile radiabile "nu afectează intinderea dreptului de proprietate dobândit", așa incât motivarea hotărârilor contestate prin indicarea art. 6 din Legea 36/1995 este străină de natura pricinii, subsemnata reclamantă, in calitate de notar, explicându-le părților despre natura actului juridic incheiat și autentificat cât și despre existența și efectele acestei sarcini radiabile.

Conform art.6 mai sus menționat, În calitate de notar public, reclamanta a avut obligația de a verifica ca tocmai actul pe care l-a instrumentat să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să solicite și să dea părților contractante lămuriri asupra conținutului actului, având convingerea intimă că acestea înțeleg sensul și au acceptat efectele actului, aspecte pe care le-a Î. nemijlocit, de aceea cele Învederate nu pot constitui "neglijență În efectuarea lucrării" În sensul art.39 lit.a din Legea nr.36/1995, cu consecința exonerării reclamantei de aplicarea vreunei sancțiuni disciplinare.

Nici neglijența și nici superficialitatea nu pot fi retinute ca și atribute negative care să conducă la reținerea abaterii disciplinare, cu atât mai mult cu cât aceste elemente sunt analizate În raport de un act străin, autentificat de un alt notar public, cunoscute fiind forța probantă a actului notarial cât și imposibilitatea formulării unor critici față de un act notarial Î. de către un alt notar public.

Nu se precizează În motivarea hotărârilor care ar fi fost remediul ce ar fi trebuit urmat În raport de antecontractul de vânzare-cumpărare Î. de către notarul public S. Tudor-Dan cât și baza legală a acestui remediu procesual, În care reclamanta, În calitate de notar public instrumentator al unui alt act juridic subsecvent, să poata să formuleze așa-zisele obiecțiuni față de actul

Î. de către notarul sus-amintit.

Argumentarea formală potrivit căreia instanțele disciplinare au constatat că actul autentificat "va da naștere cu certitudine unor litigii" denotă inconsistență, iar din punct de vedere juridic o astfel de motivare nu poate fi sustinută.

Interesează - pentru a cerceta dacă actul juridic este legal Î. sau nu - respectarea condițiilor strict la momentul autentificării, fără a avea importanță eventualele acțiuni posterioare ale vreuneia dintre părțile contractante (și nu numai, În situația când se invocă nulitatea absolută, regimul juridic În acest caz recunoscând și terțior posibilitatea de a ataca actul), știut fiind că dreptul de a se adresa instanței sau oricărui organ cu activitate jurisdicțională este consacrat prin normă constituțională internă

(art. 21) cât și prin norma comunitară (art. 6 din CEDO).

In esență, orice act juridic autentic poate fi atacat În justiție, În considerarea principiului disponibilității, Î. această Împrejurare nu conduce de plana la crearea unei prezumtii de abatere disciplinară fată de notarul public instrumentator, În condițiile În care În cele din urmă instanța investită cercetează, pe baza unui vast probatoriu, dacă pretenția supusă judecății este Întemeiată sau nu, cunoscută fiind și situația În care, de cele mai multe ori, o astfel de acțiune se soluționează prin respingere.

În final, reținând că oricărei abateri disciplinare Îi corespunde anterior o anumită faptă imputabilă unei persoane, după cum În speță În sarcina reclamantei neputând fi retinute astfel de fapte, cele indicate de către pârâteurmează a fi Înlăturate pentru argumentele mai sus arătate. Rezultă că nici aplicarea sancțiunii, chiar În forma cea mai ușoară, nu se justifică.

Apreciază că indiferent de sanctiunea disciplinară aplicată in concret reclamantei, care din punct de vedere al sancțiunilor legale este prima și cea mai ușoară, urmează a analiza actiunea disciplinară din perspectiva actului Î., cu descifrarea legală a sintagmei "sarcini radiabile", fără a putea constitui, așa cum se indică În motivare, <un Început de abatere disciplinară> lipsa de experiență În profesie a reclamantei, pentru cel puțin două motive:

- pe de o parte, legea cadru a notarilor publici nu precizează un termen in funcție de care notarul are facultatea de a Î. un anumit gen sau tip de acte juridice, iar,

 pe de altă parte, cunoștințele juridice dobândite in urma absolviriifacultății au fost fructificate În mod continuu pe durata unui deceniu de activitate, in care a exercitat profesia de avocat, ocazie cu care a constatat în mod nemijlocit incidenta instituțiilor juridice de drept civil material și procesual în astfel de situații.

Reclamanta C. M.-LlLlANA a depus o completare stării de fapt

(sub aspectul invocării unor motive de ordin procedural) prin care arată următoarele:

Verificând din perspectivă procedurală hotărârea nr.138/2011 pronunțată de C. U., consideră că această este lovită de nulitate sub 2 aspecte, dezvoltate în cele ce succed:

1. Pronunțarea hotărârii cu nesocotirea prevederilor legale aferente rezolvării incidentului privind abținerea dlui notar Buran D.I.

 Rezultă cu puterea evidenței, atât din practicaua hotârării cât și dinfinalul considerentelor, compunerea completului de judecată

(printre care a figurat și dl Buran- abtinere) și că soluția s-a dat cu majoritate de voturi pentru și o abtinere.

 Din p.d.v.procedural, abținerea reprezintă declarația olografă făcută de un membru al completului privitor la neparticiparea sa in cauză, declarație care trebuie soluționată anterior termenului din

29 aprilie 2011, iar în funcție de soluție se impunea sau nu retragerea acelui membru din complet.

 Din hotărârea nr.138/2011 reiese că dl notar a făcut parte din complet, dar numai la soluția a înțeles că se abține, fără a exista o declarație în acest sens, ceea ce nu poate fi admis pentru cele redate anterior (fie se abținea de la început, cu o declarație scrisă, care în caz de admitere, impunea neparticiparea membrului În complet, fie în situația respingerii se impunea participarea notarului ca și membru în complet, fără putința de a se abține doar de la soluție).

 Dând eficiență textelor lega le incidente, art.27 și urm. C. proc.civ care sunt de natură imperativă, consideră că soluționarea declarației de abținere trebuia făcută separat, În care să se menționeze expres admiterea ei cu toate consecințele juridice specifice.

 Cum în cauză nu s-au respectat prevederile citate mai sus,apreciază că hotărârea atacată este nelegală.

2. Hotărârea nr. 138/2011 este lovită de nulitate absolută, având În vedre că nu este semnată de toți membrii completului de judecată În conformitate cu art. 261 alin.1 pct.8 C.proc.civ. raportat la art. 104 din Legea nr.36/1995.

 Analizând această hotărâre prin prisma acestui motiv de nulitate

(hotărârea fiind depusă În copie certificată în dosarul disciplinar comunicat instanței, rezultă cu puterea evidenței că În finalul dispozitivului semnează exclusiv președintele completului de judecată (președinte Ciovică G.) alături de secretar (Rogojanu OV.)

 În situația, cum este cazul speței, În care completul de judecată este format din mai mulți membri, președintele nu poate semna pentru toți membrii, așa Încât o astfel de hotărâre care a fost semnată doar de președinte este nulă absolut, fiind determinată de faptul că responsabilitatea privind motivarea hotărârii nu poate aparține celui care a semnat ci, ÎNTREGULUI COMPLET DE JUDECATĂ, al cărui membri erau obligați să semneze hotărârea.Așa fiind, semnătura tuturor membrilor completului este necesară pentru a oferi garantia că hotărârea adusă este rodulgândirii tuturor membrilor completului, absența acestor semnături impunând sancțiunea nulității.

Pentru cele ce preced, solicită admiterea prezentei acțiuni, așa cum este formulată, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtelor.

Pârâta C. N. P. - C. D. a formulat întâmpinare prin care solicită să se respingă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată decătre petenta C. M.-L..

Pârâta a aratat ca nu deține calitate procesual pasivă in prezenta cauză raportat la formularea acțiunii obiect al prezentului dosar, prin prisma dispozițiilor speciale exprese în materia contenciosului administrativ, în mod evident C. D. al C. N. P. nu poate avea calitate procesual pasivă. Ulterior, aceasta pozitie a fost circumstantiata, in sensul in care aceasta parata nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, nefiind in culpa procesuala.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta U. N. a N. P. din R. a depus întâmpinare și concluzii scrise, pe care solicită a se respinge acțiunea, astfel cum a fost ea precizată și completată.

Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...) de reclamanta C. M.-L., în contradictoriu cu pârâtele U. N. A N. P. DIN R. și C.

N. P. C., s-a solicitat pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună

- anularea hotărârii nr. 138/(...) pronunțată de C. U. in dosar nr.2/2011 in ceea ce privește soluția dată contestației formulată de către reclamantă, cu consecința înlăturării dispoziției prin care a fost menținută sancțiunea aplicată de C. de disciplină prin hotărârea nr. 2/(...).

- admiterea contestației formulată de către reclamantă in contra hotărârii nr. 2/(...), pronunțată în dosar 4/2010 de C. de disciplină al U. N. a N. P. din R., anularea acestei hotărâri și, prin urmare, să se dispună respingerii acțiunii disciplinare exercitată de C. D. al C. N. P. C.

În fapt, prin hotărârea nr.2/(...) pronunțată de către C. de disciplină al U. se admite actiunea disciplinară formulată de C. director al C. N. P. C. impotriva reclamantei notar public, iar in baza prev. art.41 lit.a din Legea nr.36/1995 raportat la art.39 lit.a din același act normativ, se aplică reclamantei sancțiunea disciplinară - observație scrisă.

Împotriva hotărârii sus evocate, in termen legal, a exercitat contestatie, iar instanța de disciplină superioară ierarhic, C. U., investită cu soluționareaacesteia, prin hotărârea nr.138/(...) respinge calea de atac și menține prima hotărâre.

Reclamanta a ințeles să demareze prezentul demers procesual împotriva celor 2 hotărâri sus evocate, apreciind că sancțiunea "observație scrisă" i-a fost aplicată pe nedrept de către instanțele disciplinare, fără a reține vreo probă pertinentă din care să rezulte neglijenta in efectuarea actului autentificat sub nr.2412/(...) in sensul prev. de art.39 lit.a din Legea nr.36/1995.

În susținerea acțiunii, au fost invocate, conform precizărilor depuse de reclamantă pe parcursul soluționării cauzei, două motive de nulitate a hotărârii nr. 138/2011, derivate din încălcarea formelor de procedură, respectiv a prev. art. 104 din Legea nr. 36/1995 și a art. 27 și 261 alin. 1

C.pr.civ.

În esență, s-a arătat că actul atacat a fost dat cu nesocotirea prevederilor legale aferente rezolvării incidentului privind abținerea dlui notar Buran D.I., apreciindu-se că nu exista posibilitatea ca acesta să se abțină doar de la vot, ci doar de la întreaga procedură, caz în care declarația de abținere trebuia să fie soluționată în acord cu prev. art. 27 și urm. C.pr.civ., la dosarul disciplinar, trimis instanței în original, neexistând vreo încheiere care să fie emisă în acord cu aceste prevederi legale.

De asemenea, s-a învederat că nesemnarea hotărârii de către toți membrii completului este un alt motiv de nulitate absolută, semnătura președintelui nefiind în măsură să acopere acest viciu procedural.

Curtea consideră că aceste motive de nulitate nu pot fi reținute, iar pentru a dispune astfel, a validat apărările formulate de către pârâte conform cărora în speță nu este vorba despre o hotărâre judecătorească supusă strict rigorilor C. de procedură civilă.

Se invocă două vicii de procedură a unui act administrativ jurisdicțional, dar administrația nu funcționează după același tipar ca justiția, actele administrativ-jurisdicționale fiind acelea care, organic, sunt administrative, pentru că provin de la administrație și material sunt jurisdicționale pentru că tranșează un litigiu. În acest context, Curtea apreciază că nu trebuie respectate toate regulile pe care le urmează și justiția, administrația având propriile sale reguli și propriile sale proceduri.

În acest context, se constată că art. 34 din Ordinul MJ nr. 710 din 5 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, prevede că:

"(1) C. U. N. a N. P. solutioneaza contestatiile impotriva hotaririi C. de disciplina cu citarea partilor.

(2) Decizia C. U. N. a N. P. se pronunta cu majoritate de voturi, se redacteaza in termen de 15 zile de la pronuntare si se comunica partilor.";

Or, în aprecierea Curții abținerea reprezentantului CNP C., indiferent dacă ea a vizat, efectiv, întreaga procedură, sau doar pe cea a votului, își găsește fundamentul legal în aceste prevederi, speciale și derogatorii de la cele ale dreptului comun, fiind suficientă o simplă comparare a acestor dispoziții cu cele ale art. 256-258 C.pr.civ., pentru a sesiza diferențele de reglementare.

A. se explică prin trăsăturile diferite ale celor două proceduri, C. U. fiind format din reprezentanți ai fiecărei camere, inclusiv a C. N. P. C., iar întrunirea membrilor C. U. făcându-se în considerarea diverselor probleme administrative care apar înscrise pe ordinea de zi a ședinței respective.

În cazul de față, notarul Buran D nu a participat la luarea hotărârii, acesta abținându-se, fiind reprezentantul C. C. Nu este vorba despre oabținere strict determinată de prevederile C. de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât C. U. fiind forul superior, nu există un alt organism care să soluționeze cererea de abținere, în sensul indicat de reclamantă.

Pârâta a mai relevat că există însă o minută semnată de către membrii C., mai puțin de d-l notar Buran D. Ca urmare a declarației de abținere, d-l notar s-a abținut de la toată procedura, inclusiv de la deliberări, astfel încât acea declarație de abținere nu era necesar a fi încuviințată, în sensul pe care această noțiune o are în Codul de procedură civilă.

De altfel, instituirea posibilității adoptării hotărârii cu majoritate de voturi, o implică și pe aceea a abținerii de la vot, sau de la întrega procedură, fără a fi însă necesară preluarea integrală și ca atare a prevederilor dreptului comun în materie, date fiind particularitățile mai sus relevate.

În plus, pârâta CNP C. a arătat în mod corect că, în ce privește abținerea, ea nu ar trebui să funcționeze în administrație în sensul indicat în Codul de procedură civilă, existând deosebiri de esență între aceasta și justiție, iar viciile de procedură invocate, nu sunt esențiale și nu o vatămă pe reclamantă, prin ele însele, de o manieră care să ducă la anularea actului.

Aceste ultime considerente sunt valabile și în ceea ce privește semnarea hotărârii, în extenso, doar de către președintele C., din moment ce minuta, care reprezintă rodul deliberării, poartă semnătura tuturor celor care au participat la deliberări.

Chiar dacă s-ar achiesa poziției reclamantei, în sensul în care trebuie preluate și aplicate ca atare prevederile dreptului comun, cu privire la acestea, s-a arătat în doctrină că, în cazul în care, după pronunțare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea sau motivarea , președintele instanței o va semna în locul său, iar neindicarea motivului de împiedicare nu este motiv de nulitate, dacă nu se dovedește o vătămare.

Este nulă numai hotărârea semnată de președintele instanței, care nua participat la judecată, în locul tuturor judecătorilor, ceea ce nu este cazulîn speță, din moment ce președintele C. a participat atât la judecată, cât și la deliberare.

Deși, în principiu, hotărârea trebuie semnată de toți judecătorii care au luat parte la pronunțarea ei, nesemnarea de către unii dintre aceștia nu atragenulitatea ei, dacă minuta este semnată de toți judecătorii, iar hotărârea nu e contrară minutei și dispozitivul ei are un conținut identic și necontestat cu al minutei.

În cazul de față, motivul împiedicării a fost explicat în mod pertinent ca fiind legat de rațiuni practice, în condițiile în care C. U. nu se întrunește la o dată stabilită, ci doar atunci când este sesizat cu anumite chestiuni juridice, neexistând o previzibilitate a practicii administrative, care să garanteze respectarera termenului instituit de prev. art. 34 alin. 2 din ordin, mai sus redate.

În plus, în sensul apărărilor formulate de către pârâte sunt și prev. art. 25 din Hotarârea C. U. nr.96/(...) pentru aprobarea Regulamentului de functionare a C. U. N. a N. P. din R.:

"În urma dezbaterii, se supune la vot admiterea sau respingerea contestației și, cu majoritate de voturi, se adoptă hotărârea, care se consemnează de către secretar sau persoana desemnată de președintele de ședință, în rezumat, într-o minută, pe una din filele dosarului, cu precizarea căilor de atac și a termenelor.

Minuta se semnează de președintele de ședință și de toți membrii prezenti, precum și de secretar sau persoana care a consemnat în scris minuta."

De asemenea, art. 28 din aceași hotarâre, specifică clar ca:

"Hotărârea C. U. va menționa și voturile cu care s-a obținut soluțiasub semnatura președintelui de ședintă și a secretarului C.. ... "

Pe fondul cauzei, se constată că, în urma unei sesizări a C. N. P. C., făcute de către reprezentantul societății SC P. SRL, s-a dispus efectuarea unui control la biroul notarului public C. L., care s-a finalizat printr-o notă de control din august 2010. C. de disciplină al CNP C., în baza notei de control și a procesului-verbal de cercetare prealabilă a promovat acțiunea disciplinară și a solicitat sancționarea notarului public cu amenda prevăzută de art. 41 lit. d, ulterior C. U. soluționând acțiunea disciplinară și aplicând doar sancțiunea observației scrise.

Reclamanta critică hotărârile atacate pe motiv de nelegalitate, invocand nemotivarea acestora, precum si încalcarea normelor comunitare, respectiv dreptul la aparare si egalitatea armelor.

Curtea constată că nici aceste argumente nu pot fi validate, modul în care pârâta a procedat la motivarea hotărârii fiind conform standardelor stabilite de către Curtea E., care a statuat că obligația tribunalelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului, întinderera acestei obligații variind în functie de natura deciziilor.

Mai mut, criticile și argumentele aduse de reclamantă au fost avute în vedere, neputându-se astfel invoca încălcarea dreptului la apărare, dar nu au fost in masura sa conduca, în opinia pârâtei, la concluzia inexistentei abaterii.

Curtea va achiesa însă la motivele care vizează netemeinicia hotărârii

C. nr. 138/2011, constatându-se că probațiunea administrată nu este de natură să ateste că în sarcina reclamantei poate fi reținută săvârșirea abaterii disciplinare pentru care a fost sancționată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 39 lit. a) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, răspunderea disciplinară a notarilor publici intervine, între altele, pentru întârzierea sau neglijența în efectuarea lucrărilor.

În sarcina reclamanei s-a reținut neglijența în efectuarea lucrărilor, mai precis cu referire la manierea de instrumentare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la (...).

În speță, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr.

36/1995, notarii publici care desfășoară activitate notarială, au obligația sa verifice ca actele pe care le instrumentează sa nu cuprindă clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge ca le-au înțeles sensul si le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

Curtea reține că în primul rând este necesară stabilirea și sfera conținutului faptei de neglijență ca abatere disciplinară ce poate fi reținută în sarcina unui notar public, ulterior rămânând de văzut dacă în raport de datele speței reclamantei i se poate reține în sarcina această faptă.

Îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu condiționează buna desfășurare a activității de serviciu, faptele de încălcare a acestor îndatoriri prezentând atunci când sunt săvârșite din { HYPERLINK "http://www.euroavocatura..".

Astfel, poate constitui abatere disciplinară { HYPERLINK "http://www.euroavocatura.." public ce constă în încălcarea din culpă, a unei obligații profesionale, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă dacă prin aceasta s-a creat o vătămare unei persoane.

Analizând elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, cu trimitere la datele speței, Curtea reține că printr-o cerere notarul public a fost învestit să autentifice un contract de vânzare -. încheiat între numiții P. S. și P. G. M., în calitate de vânzători, și SC

Aristos Industrial SRL, având ca obiect patru suprafețe de teren, constând în cota de 6. din 23.307 mp, din CF 70.174 Almașu Mare, 14.099 mp, din CF

70.184 Almașu Mare, cota de 3/4 din 7.194 mp, din CF 70.239 Almașu

Mare și 8.631 mp, din CF 70.187 Almașu Mare.

În cuprinsul contractului se menționează că imobilele sunt grevate de

„. radiabile";, respectiv de dreptul de uzufruct viager , în favoarea lui Cuc S. și N., respectiv U. S. și C. N. A. mai sunt grevate de un proces notat în foaia C, precum și de un contract de vânzare cumpărare nr. 2697/2009 autentificat de notarul public S. Tudor Dan, iar cumpărătoarea acceptă să cumpere în aceste condiții terenurile.

Prețul fixat pentru această tranzacție a fost de 24.000 lei.

Așadar, rămâne a se cerceta și de către instanța de judecată in ce măsură introducerea acestei sintagme constituie sau nu in accepțiunea actelor normative care reglementează activitatea notarială o incălcare, doar prima și singulară, nicidecum cu caracter repetat, așa cum în mod corect subliniază reclamanta, a obligațiilor sale profesionale, de așa gravitate încât să conducă la forma extremă de răspundere și anume sancționarea disciplinară.

Pe de altă parte, Curtea achisesează și apărărilor conform cărora, făcând uz de principiile interpretării gramaticale, sintagma „. radiabile"; se explicitează in sensul că, într-o coală funciară pot exista anumite sarcini notate în foaia C, care, tocmai in lipsa unor cereri exprese sau a existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile, după caz, încă figurează, dar juridic sunt susceptibile de a fi radiate -, fiind indeplinite condițiile din normele legale incidente în aceste situații.

Așadar, trebuie să prevaleze situația juridică (sarcini susceptibile de radiere) in detrimentul unei situații deduse din simpla lor existență grafică (în coala de cf), cu atât mai mult cu cât aceste drepturi de uzufruct viager sunt limitate în timp, exclusiv pe timpul vietii beneficiarului, iar în cauza de față, în raport de anul întabulării, 1899 și 1907, se poate deduce că uzufructuarii sunt numai formal neradiați, în realitate fiind șanse mari ca ei să fie decedați, în caz contrar ei trebuind să aibă peste un secol de viată, ceea ce este foarte puțin probabil, cu atât mai mult cu cât nu există nicio mențiune referitoare la minoritatea beneficiarilor.

O interpretare contrară ar fi de natură să ducă la concluzia că înscrierea dreptului de uzufruct viager are caracter perpetuu și o existență juridică mai lungă decât cea a beneficiarului, ceea ce nu poate fi acceptat.

În concluzie, persoanele uzufructuare sunt decedate, iar radierea lor din CF este doar o chestiune de timp, o formalitate, știut fiind că faptele notorii nu trebuie dovedite.

De altfel, reținerea pârâtei conform căreia această noțiune nu își găsește reglementare legală este contrazisă de lecturarea actelor normative indicate de către reclamantă, cum ar fi art. 78 lit. b din Ordinul nr.

633/2006 pentru aprobarea Reg. de O. și F. a B. de C. și P. I..

Tocmai în considerarea acestui caracter de opozabilitate, practica judecătorească în materie civilă este constantă, în sensul de a pronunța hotărâri prin care constată calitatea de „. radiabile"; în astfel de situații, în acelați sens fiind și cele consemnate în minuta C5M pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de (...), conform cărora, judecătorul, apelând la o prezumție simplă, potrivit căreia o persoană nu trăiește 120, 130 sau chiar 140 de ani (fapt de notorietate care nu trebuie dovedit) poate prezuma că o persoana este decedată la data introducerii acțiunii.

Ca atare, nu pot fi validate nici cele imputate, referitoare la întinderea drepturilor ce puteau fi transmise cumpărătoarei.

În ceea ce privește nemenționarea modului de dobândire a proprietății

și a coindivizarilor, Curtea constată că deși cele reținute sunt reale, această împrejurare, în sine, nu este de natură să ducă la concluzia săvârșirii abaterii disciplinare, ea neîntrunind elementele constitutive necesare.

În plus, orice coindivizar este liber să dispună de cota sa de proprietate, iar notarul public a pretins prezentarea titlurilor de proprietate ale instrăinătorului, împrejurare ce rezultă din menționarea la finalul actului a celor ce au constituit anexe, printre care și cele 3 contracte (f.44-47 ds. disciplină) autentificate de BNP Dan A. D.

În ceea ce privește cesiunea, în condițiile în care cumpărătoarei îi sunt cesionate toate drepturile ce rezultă din semnarea antecontractului autentificat de notarul S., s-au imputat reclamantei mai multe aspecte.

Primul dintre acestea se refră la faptul că cesiunea nu este taxată conform normativelor legale, dar Curtea constată că nu s-a probat, conform art. 28 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 36/1995, care sunt onorariile minimale și nici cum ar putea fi, în speță, valorizat onorariul în funcție de criteriile prevăzute la art. 28 alin. 2 din Regulament.

Pe de altă parte, se afirmă că dobânditoarea plătește 24.000 lei dar își asumă "obligația" de a înstrăina terenurile contra sumei de 2.600.000.Euro

și că, față de debitorul cedat și față de terți, cesiunea devine opozabilă numai după ce a fost notificată debitorului sau a fost acceptată de acesta prin act autentic.

Reclamanta arată însă corect că este vorba despre o eroare de judecată din partea pârâtei, deoarece, în concret, se indică suprafața totală a terenurilor din actul N. S. ca fiind de 27.250 mp, în dezacord cu mențiunea inserată expres în antecontractul din (...) (f. 40 ds. disciplină), când real suprafața este de 272.500 mp (echivalentul a 27,25 ha), premisă care, prin raportare la suprafața de 42.109 mp, din actul autentificat de către reclamantă la (...) (f.50 ds. disciplină), conduce automat la necesitatea existenței unei diferențe de preț.

În ceea ce privește problema notificării cesiunii, pârâta nu explică de ce aceasta ar fi o condiție de validitate a actului autentificat de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât aceasta a solicitat instanței și analiza condiției referitoare la cauzarea unui prejudiciu, prin raportare la calitatea persoanei care a formulat sesizarea inițială.

Astfel, această sesizare este semnată de către dl W. M. A. (f.12-16, ds. disciplinar), care arată că a acționat în calitate de administrator al SC P. SRL, dar ulterior, la data de 15 iulie 2010 societatea din urmă, prin administrator P. S. (f.52, dosar disciplinar), a comunicat C. N. P. C. și U. N. a N. P. C. un script înregistrat sub nr.483/(...), în care se menționează "SC P. SRL nu recunoaște și nu este de acord cu sesizarea formulată, care... nu reprezintă pe fond punctul de vedere al subscrisei societăti";.

Mai mult, se relevă că: "În concluzie, arătăm că subscrisa societate nu a fost prejudiciată în vreun fel de actele întocmite de notarii publici menționați și nu solicităm efectuarea nici unei investigații și nici tragerea la răspundere a notarilor menționați";.

Ca atare, nici condiția referitoare la cauzarea unui prejudiciu efectiv și concret nu este îndeplinită în cauză, fiind neavenite și orice referiri la „. unor viitoare litigii";, reclamanta relevând cu temei că interesează - pentru a cerceta dacă actul juridic este legal întocmit sau nu - respectarea condițiilor strict la momentul autentificării, fără a avea importanță eventualele acțiuni posterioare ale vreuneia dintre părțile contractante sau ale unor terți.

Reclamanta susține corect și că nici neglijența și nici superficialitatea nu pot fi retinute ca și atribute negative care să conducă la reținerea abaterii disciplinare, cu atât mai mult cu cât aceste elemente sunt analizate în raport de un act străin, autentificat de un alt notar public, cunoscute fiind forța probantă a actului notarial cât și imposibilitatea formulării unor critici față de un act notarial întocmit de către un alt notar public.

Astfel, nu se precizează în motivarea hotărârilor care ar fi fost remediul ce ar fi trebuit urmat în raport de antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit de către notarul public S. Tudor-Dan, cât și baza legală a acestui remediu procesual, în care reclamanta, în calitate de notar public instrumentator al unui alt act juridic subsecvent, să poata să formuleze așa- zisele obiecțiuni față de actul încheiat de către notarul sus-amintit.

Trebuie notat oricum că, în cuprinsul contractului, părțile contractante au declarat explicit că au citit personal cuprinsul acestuia constatând astfel că el corespunde voinței și condițiilor stabilite de acestea, cumpărătoarei fiindu-i explicată situația juridică a imobilelor și fiindu-i prezentat actul autentificat de N. S., orice referire la prev. A. 6 și 46 din Legea nr. 36/1995 fiind, drept consecință, neavenita, Curtea nereușind să identifice care ar fi acele „clauze contrare legii și bunelor moravuri";, care ar fi fost inserate în actul autentificat.

Așa fiind, Curtea nu poate întrevedea care este natura și conținutul neglijenței imputate reclamantei în activitatea de instrumentare a autentificării contractului, iar inexistența unei fapte imputabile duce la concluzia conform căreia, nici aplicarea sancțiunii, chiar în forma cea mai ușoară, nu se justifică.

Așa fiind, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă și se va anula Hotărârea nr. 138/(...), adoptată de C. U. și, pe cale de consecință, se va anula Hotărârea nr. 2/(...), pronunțată de C. de D. al U. N. A N. P. DIN R., fiind înlăturată sancțiunea disciplinară a observației scrise, aplicată reclamantei.

În baza prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta U. N. A N. P. DIN R. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3008,3 lei, taxă de timbru și onorariu avocațial.

În legătură cu limitele în cadrul cărora se poate pronunța instanța, ca urmare a sesizării reclamantei, inclusiv din perspectiva părții care poate fiobligată la cheltuieli, Curtea achiesează apărărilor formulate de către pârâta CNP C., conform cărora singurul petit formulat în contradictoriu cu pârâta se referă la "respingerea acțiunii disciplinare exercitată de C. D. al C. N. P..

Astfel, introducerea în cauză a acestei pârâte se impune numai pentru considerente legate de opozabilitatea hotărârii și în vederea respectării prev. art. 32 alin. 3 și art. 33 din Ordinul nr. 710/1995, raportate la cele ale art. 40 alin. 6 din legea nr. 36/1995.

Mai mult, raportat la dispozițiile exprese ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau in parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Prin urmare, acțiunea în contencios administrativ presupune prin excelență incidența unui act administrativ - fie unul care se cere anulat, fie unul care se cere emis, ori a unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere.

În niciun caz acțiunea disciplinară pe care pârâta a exercitat-o împotriva contestatoarei nu reprezintă un act administrativ, care să poată fi supus controlului instanței de judecată, astfel încât pârâta să poată deține calitatea procesual pasivă în cauză, în sensul tradițional al acestei sintagme.

Pe de altă parte, petitul privind respingerea acțiunii disciplinare promovate de către pârâtă este inadmisibil, raportat și la atribuțiile instanței de judecată de a dispune cu privire la respingerea unei atare proceduri. Instanța de judecată nu se poate substitui administrației pentru a respinge acțiunea disciplinară (ca procedură în sine), ci poate doar decide cu privire la legalitatea acesteia, procedând la anularea unei sancțiuni sau a unei măsuri adoptate în cadrul acestei proceduri.

În plus, pentru a se declanșa cercetarea disciplinară este nevoie de indicii din care să rezulte că persoana vizată s-ar putea face vinovată de vreuna dintre abaterile disciplinare la care se referă dispozițiile speciale în materie, iar nu certitudinea că s-a săvârșit o asemenea abatere disciplinară. Prin urmare, atâta vreme cât există împrejurări care se impune a fi verificate pentru a se constata săvârșirea sau nu a unei abateri disciplinare, pârâta are dreptul și îndatorirea de a proceda la declanșarea cercetării disciplinare și, în concret, la introducerea acțiunii disciplinare.

Aceasta nu înseamnă însă că soluția instanței s-ar putea repercuta asupra acestei pârâte în altă modalitate decât cea a autorității de lucru judecat, în sensul în care nu va fi posibilă declanșarea unei proceduri identice, pe baza acelorași împrejurări, motiv pentru care nu se poate afirma nici că ar fi în culpă procesuală, dar nici că ar fi îndreptățită la cheltuieli de judecată în fața instanței, dată fiind soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. M. L., notar public, cu domiciliul procesual ales în C.-N., C. D., nr. 3, et. I, ap. 3, jud. C. în contradictoriu cu pârâtele U. N. A N. P. DIN R. cu sediul în B., Str. G. B., nr. 41, sector 1, și C. N. P. C., cu sediul în C.-N., str. I. B. D., nr. 72, jud. C. și în consecință:

Anulează Hotărârea nr. 138/(...), adoptată de C. U. și, pe cale de consecință, anulează Hotărârea nr. 2/(...), pronunțată de C. de D. al U. N. A N . P. DIN R. și înlătură sancțiunea disciplinară a observației scrise, aplicată reclamantei.

Obligă pârâta U. N. A N. P. DIN R. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3008,3 lei.

La data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe se va comunica și M.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

JUDECĂTOR, GREFIER, M. B. D. C.

Red.M.B./dact.L.C.C.

5 ex./(...)

← Decizia civilă nr. 78/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 4831/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Sentința civilă nr. 723/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 723/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal