Decizia civilă nr. 78/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 78/2011
Ședința de la 13 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. LOCAL T., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul S. V., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă pentru intimat, avocat din cadrul SCPA Bilan, Lombrea, Moroșan și Asociații și reprezentanta recurentului, avocat P. E. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de (...) s-a depus la dosar, de către recurent, actele solicitate prin adresa emisă la termenul anterior, iar în preziua termenului de judecată, același recurent a completat probațiunea cu o serie de acte, reprezentând corespondența purtată cu reclamantul-intimat. Reprezentanta intimatului depune la dosar dovada efectuării procedurii prealabile și expedierii acesteia prin poștă. Întrebată fiind, reprezentanta recurentului arată că are cunoștință de conținutul plângerii prealabile. La întrebarea instanței, părțile arată că acțiunea în anulare nu este soluționată. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare, apreciind că, în caz contrar, s-ar produce o vătămare a recurentului sub aspectul respectării disciplinei contractuale, cu cheltuieli de judecată. Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 2. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. a fost admisă cererea formulată de reclamantul S. V. împotriva pârâtului C. LOCAL T., reprezentat prin primar și în consecință s-a dispus suspendareaexecutării H. nr. 30 emisă de pârât la data de (...) până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. (...) al T.ui B.-N. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500,30 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actul administrativ cu caracter unilateral se bucură de prezumția de legalitate și se execută din oficiu, însă de la această regulă există o situație de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului , în temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, după caz, în temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004. Însă, în ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă. Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, conform art. 2 alin.1 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul C. Europei, cât și în ordinea juridică a U. E. La soluționarea cauzei este necesar să se aibă în vedere și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de către C. de M. din cadrul C. Europei la (...) prin care se arată că executarea imediată a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate , poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului. Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor C. de M. din cadrul C. Europei invocată de reclamantă pentru că prevede atribuția instanței de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor. Simpla invocare a prevederilor legale care reglementează instituția suspendării și la recomandările C. de M. din cadrul C. Europei nu poate fundamenta prin ea însăși luarea unei măsuri provizorii pentru că suspendarea nu intervine de drept ci, în fiecare caz în parte, trebuie prezentate de către partea interesată indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube. Or, în speță, reclamantul a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube. Astfel, prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, pârâtul C. local T. a aprobat rezilierea contractelor de închiriere, în mod unilateral, a pășunilor alpine, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale și a celor prevăzute în caietele de sarcini, anexă la contracte, fiind vizată și pășunea închiriată de reclamant. R. unilaterală a celor 13 contracte de închiriere s-a făcut „în bloc";, printr-o singură hotărâre, fără să se analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate de fiecare contractant în parte, având în vedere că contractele au fost încheiate cu pârâtul C. local T. în urma adjudecării pășunilor la licitație. Sunt nereale susținerile pârâtului în sensul că prin hotărârea atacată nu se dispune rezilierea contratelor de închiriere ci doar se aprobă rezilierea acestora, hotărârea stabilind astfel numai poziția C. local față de chiriașii care nu respectă obligațiile contractuale, urmând ca ulterior, în funcție de celeconstatate pentru fiecare contractant să se ia hotărârea potrivită față de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Prin hotărârea a cărei suspendare se solicită s-a aprobat rezilierea unilaterală a celor 13 contracte de închiriere a pășunilor alpine, în articolul 2 al hotărârii menționându-se că aceasta intră în vigoare de la data comunicării, dată de la care are loc rezilierea contractelor. În contractul de închiriere încheiat între părți a fost prevăzut la art. IX 9.1. lit. c, un pact comisoriu de gradul 2, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către chiriaș, intervenind rezilierea unilaterală a contractului. O asemenea clauză se interpretează în sensul că rezilierea va opera pe baza declarației unilaterale de rezoluțiune a părții. Partea care nu și-a executat obligația poate să sesizeze instanța de judecată să constate că, deși obligația nu a fost executată la termen, totuși a fost executată înainte de a fi avut loc declarația de reziliere sau că rezilierea nu a avut loc. Astfel, instanța, a înlăturat apărările pârâtului vizând inexistența unor împrejurări de fapt și de drept care constituie indicii de răsturnare a prezumției de nelegalitate și care fac verosimilă iminența producerii unei pagube. Aceasta cu atât mai mult cu cât la aproximativ 2 săptămâni de la adoptarea hotărârii contestate, C. local T. a adoptat Hotărârile nr. 32 și 33 prin care s-a asociat cu A. C. de T. T. și cu A. C. de O. și C. B., prin darea înfolosință cu titlu gratuit, pe o perioadă de 1 an ( sezon de p ășun at 2010 ) apășunilor alpine proprietatea Comunei T., în scopul accesării de fonduri pentru îmbunătățirea calității pășunilor. În ceea ce privește adresele menționate de pârât (f.26-27) prin care a fost notificat reclamantul să se prezinte în vederea încheierii procesului verbal de primire în pastoral pentru anul 2010 și prezentării tabelelor cu efectivele de animale, tribunalul a reținut că acestea sunt ulterioare emiterii hotărârii atacate, astfel că nu pot sta la baza rezilierii contractelor de închiriere, pe cale unilaterală. Analizarea îndeplinirii în concret a obligațiilor asumate de reclamant, precum și îndreptățirea pârâtului de a efectua verificări cu privire la destinația subvențiilor obținute de reclamant de la A. se va face de instanța investită cu cenzurarea legalității actului, deoarece procedura suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului. Afirmațiile pârâtului în sensul că prin punerea în executare a hotărârii de reziliere a contractelor de închiriere nu i s-ar produce reclamantului nici o pagubă sunt neîntemeiate. Reclamantul a organizat pe pășunea închiriată o stână cu câteva sute de oi. A., în condițiile în care știa că suprafața de teren de 247,07 ha îi era închiriată până în anul 2014 nu avea motive să facă demersuri pentru a găsi o suprafață de teren echivalentă ca suprafață și destinație. În situația punerii în executare a hotărârii atacate (care apare ca iminentă în condițiile dării în folosință gratuită prin hotărârile consiliului local a pășunilor alpine în favoarea asociațiilor de crescători menționate mai sus, tot pentru sezonul 2010) reclamantul a fost nevoit să mute stâna în timpul perioadei de pășunare, prejudiciul material viitor fiind previzibil, și constând fie în pierderea de animale (pentru că nu are o altă pășune la dispoziție), fie în despăgubirile ce urmează să le plătească proprietarilor de animale în situația înapoierii acestora înainte de expirarea perioadei angajate pentru pășunat. C. și în situația în care reclamantul a evacuat pășunea închiriată, prejudiciul material viitor și previzibil descris anterior subzistă. Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a proceda la suspendarea actului, astfel că a admis ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamant. În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, tribunalul l-a obligat să-i plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 500,30 lei (496 lei onorariu avocațial, 4 lei - taxa judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. LOCAL AL COMUNEI T.solicitând admiterea recursului în baza disp.art, 304 pct.8 și 9 Cod Procedură Civilă, cu observarea disp.art. 30411 Cod procedură Civilă și ale art. 14(4) din Legea 554/2004 și modificarea în totul a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a H. C. Local T. nr. 30/(...), până la soluționarea irevocabilă a dosarului T.ui B.-N. nr. (...) ca neîntemeiată cu obligarea reclamantului R. M. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat. În motivare, pârâtul a arătat că prin sentința atacată a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamant cu privire la suspendarea hotărârii C. Local T. nr. 30/2010, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond, cu plata sumei de 500,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Consideră că sentința atacată este netemeinică și ne legală, atât cu privire la aspectele de fond ale cauzei, cât și cu privire la obligat-ea pârâtului la plata . de judecată prin prisma celor ce vom arăta în continuare. Prin motivarea sentinței cu referire corectă la textele de lege invocate se creează aparența de legalitate a acestei hotărâri, dar după o analiză atentă a conținutului hotărârii atacate și chiar a situației de fapt existente nu se poate ajunge decât la concluzia că acele texte de lege nu sunt aplicabile în cazul de față. Prin intâmpinarea depusă la instanța de fond am arătat că deoarece cele 13 persoane cu care s-a contractat închirierea pășunilor au refuzat să se prezinte pentru întocmirea procesului verbal de intrare în pastoral pentru anul 2010, ocazie cu care se putea verifica dacă s-au făcut acțiunile imunoprofilactice obligatorii, care sunt limitele locurilor de pășunat, nr.animalelor ieșite în pastoral pentru a putea stabili încărcătura muntelui și dacă sunt adevărate reclamațiile făcute de unii cetățeni ai comunei cu privire la subînchirierea unor pășuni, refuzul preluării unor animale, etc. s-a pus problema adoptării unei poziții unitate de către C. Local T. privitor la situația nou creată. Pentru a avea o poziție unitară care să exprime voința majorității consilierilor locali și întrucât și închirierea s-a T. în baza unei hotărâri de consiliu s-a convenit convocarea unei ședințe de consiliu în cadrul căreia să se ia această hotărâre unitară pentru data de 12.05.20 l O. La aceasă ședință de consiliu s-a prezentat un proiect de hotărâre prin care să se împuternicească C. Local să solicite rezilierea contractelor de închiriere în măsura în care chiriașii nu se vor prezenta să încheie procesele verbale de intrare în pastorală și nu respectă obligațiile asumate prin contract. La această ședință, observă în procesul verbal întocmit și anexat că s-au exprimat mai multe nemulțumiri din partea unor consilieri și s-a pus În discutie si folosința pășunilor în cursul acestui an. La întrebarea reclamantului R. M., dacă poate ieși în munte cu cele 700 de oi i-a răspuns atât domnul primar cât și consilierul Puica V. că în baza contractelor încheiate, contractanții au dreptul de a ieși în munte pentru anul 2010 deoarece este prea târziu a se lua alte hotărâri. Și într-o ședință ulterioară a C. Local T. din (...) s-a hotărât ca în cursul acestui an folosinta păsunilor alpine să se respecte potrivit contractelor încheiate cu respectarea clauzelor contractuale și întocmirii proceselor verbale de ieșire în pastorală (a se vedea procesul verbal anexat). Prin urmare nu s-a pus niciodată problema scoaterii chiriașilor- reclamanți din folosința terenului închiriat astfel că nu există nici un motiv de suspendare a hotărârii prin prisma susținerilor privitoare la urgență și prejudicii care se poate observa că nu există. Dar, problema nu se pune în nici un fel nici de anulare a hotărârii și cu atât mai puțin de suspendare a acesteia deoarece prin ea nu se dispune rezilierea contractelor de Î. ci doar se aprobă rezilierea contractelor pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Prin urmare această hotărâre stabilește poziția C. Local T. față de chiriașii care nu respectă obligațiile contractuale si nu dispune rezilierea contractelor în discuție urmând ca ulterior, functie de cele constatate cu privire la fiecare contractant să se ia hotărârea potrivită față de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Precizează că și ulterior acestei hotărâri toți contractanții au continuat să folosească suprafețele de pășuni închiriate deși nu și-au îndeplinit o serie de obligații contractuale și nici nu s-au prezentat pentru întocmirea procesului verbal de intrare în pastorală, în pofida adreselor inaintate de consiliu și anexate la întâmpinare. Față de cele mai sus arătate solicită să se constatați că nu există nicio pagubă iminenta și nici alte cazuri bine justificate pentru care instanța în baza disp.art. 14 din Legea nr. 554/2004 să dispună suspendarea hotărârii atacate, care la rândul său nu vizează stabilitatea contractului de închiriere, ci doar aprobă poziția unitară pe care urmează să o aibă C. Local T. fată de contl"actele de închiriere în care chiriașii nu și-au îndeplinit obligatiile contractuale. A mai arătat că hotărârea atacată nu este o hotărâre susceptibilă de punere în executare și drept dovadă nu există nici un act de executare întrucât toți chiriașii sunt în folosința terenului închiriat, iar la sfârșitul lunii septembrie se coboară de la munte, fiind încheiat anul de pășunare. În motivarea sentinței atacate (pag.4 alin. 3, teza ultimă) instanța susține că "R. unilaterală a celor 13 contracte de închiriere s-a T. "în bloc", printr-o singură hotărâre, fără să se analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate de fiecare contractant în parte, având în vedere că contractele au fost încheiate cu pârâtul C. Local T. în urma adjudecării pășunilor la licitație." Prin faptul că prin aceeași hotărâre s-a stabilit o singură poziție fără să se analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate de fiecare contractant instanța trebuia să înțeleagă că prin acea hotărâre nu s-a dispus (că nu scrie așa ceva în hotărâre) rezilierea contractelor ci s-a aprobat poziția poziția C. Local T. față de chiriași, care se va constata că nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale. Tocmai de aceea imediat după darea hotărârii au fost somați repetat toți chiriașii ( a se vedea cele două adrese pentru fiecare chiriaș din luna iunie și iulie 2010) să se prezinte cu documentele justificative pentru a se putea verifica îndeplinirea condițiilor contractuale. Ori, cu privire la adresele menționate de noi, instanța reține (pag.5 alin.2) că "acestea sunt ulterioare emiterii hotărârii atacate și nu pot sta la baza rezilierii contractului de închiriere, pe cale unilaterală" Instanța a interpretat greșit conținutul acestor adrese, cât și a hotărârii C. Local T., astfel fiind dat motivul de recurs de sub ati. 304 pct.8. Pârâta nu a spus niciodată că cele două adrese justifică luarea H. nr. 30/2010, ci dimpotrivă, ele justifică scopul acestei hotărâri, în sensul că după efectuarea verificărilor indicate în cele două adrese C. Local T. urma săstabilească individual și să ia hotărârea menținerii, ori rezilierii fiecărui contract. Prin admiterea cererii de suspendare instanța nu a făcut altceva decât a confirmat abuzurile chiriașilor cărora le-a dat impresia că ei fac bine când au o conduită de pe poziții de forță și nu răspund nici unei solicitări a proprietarului pentru a putea verifica respectarea obligațiilor contractuale. Mai susține instanța că "Afirmațiile pârâtului în sensul că prin punerea în executare a hotărârii de reziliere a contractelor de închiriere nu i s-ar produce reclamantului nici o pagubă sunt neîntemeiate". Pârâtul nu a susținut niciodată că punerea în executare a hotărârii nu i- ar produce reclamantului nici o pagubă, ci a susținut că prin hotărârea atacată nu s-a dispus rezilierea unui anume contract, ci doar s-a aprobat poziția C. Local T. față de chiriașii ce nu și-au îndeplinit obligațiile și că această hotărâre nu este susceptibilă de executare. Numai că acest aspect esențial în soluționarea legală a cauzei instanța nici nu l-a luat în analiză și a evitat să observe conținutul procesușui-verbal de ședință din (...) când s-a luat hotărârea, cat și a celui de la ședința din (...), ulterioară luării hotărârii. Ori, atât cu ocazia luării hotărârii cât și la ședința din (...) s-a hotărât și este consemnat expres acest aspect în procesul-verbal, că nu se pune problema scoaterii chiriașilor din pășunat în cursul acestui an și că ei își pot continua pășunatul. Este de neînțeles cum în prezența acestor prevederi exprese și a lipsei dovezii oricărui act de executare instanța a dispus suspendarea unei hotărâri care nu numai că nu creează nici un prejudiciu, dar nici nu este susceptibilă de executare. Ba mai mult, pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată fără ca la judecarea în fond să existe vreo dovadă întrucât mandatarul a susținut , fără delegație, în a formula cererea în baza delegației din dosarul de fond. Față de cele mai sus arătate solicită să se constate că sunt date motivele de recurs prevăzute de dispozițiile alt. 304 pct.8 și 9 Cod Procedură Civilă și să admiteți recursul în sensul celor solicitate. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 noiembrie 2010, reclamantul S . V. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul C. Local T., ca nefondată și în baza dispozițiilor art.274 C.pr.civ., să fie obligat recurentul la plata sumei de 1.240 lei în favoarea intimatului cu titlu de cheltuieli dejudecată în recurs. În motivare, reclamantul arată că recursul declarat în cauză este nefundat și urmează să fie respins ca atare. Susținerile recurentei in sensul ca prin hotararea sa C. Local T. nu ar fi reziliat contractele de inchiriere sunt consecinta unei lecturi superficiale a hotararii. Asa cum a statuat si instanta fondului in considerentele hotararii sale, prin art.2 din Hotararea nr.30 din data de (...) se stipuleaza ca "P. hotarare intra in vigoare de la data comunicarii. data de la care are loc rezilierea contractelor". Mai mult, prin art.3 din aceeasi hotarare s-a imputernicit vice primarul comunei T. sa incheie procesele - verbale de preluare a pasunilor alpine de la titularii contractelor rezi/ia te. Dupa adoptarea si comunicarea acestei hotarari, C. Local T. a emis hotararile cu nr.32 si 33 din data de (...) prin care a transmis cu titlu gratuit pasunile din litigiu A. C. de O. si C. B. si A. C. de T. T. In data de (...) C. Local T . a incheiat cu aceste asociatii contracte de comodat pentru aceste pasuni, in vederea accesarii de fonduri pentru imbunatatirea calitatii pasunilor alpine. Prin adresa nr.2170 din data de (...) Primaria comunei T. a comunicat A. ca in sedinta extraordinara din data de (...) a C. Local al comunei T. s-a adoptat Hotararea nr.30/2010 privind rezilierea contractelor de inchiriere a pasunilor alpine. La aceasta adresa a fost anexata si hotararea din litigiu. In aceste conditii este evident ca prin hotararea nr.30/2010 C. Local T. a dispus rezilierea unilaterala a celor 13 contracte de inchiriere a pasunilor alpine. In ipoteza in care C. Local T. l-ar fi imputernicit pe primar sau un alt consilier sa promoveze o actiune in instanta pentru rezilierea acestor contracte de inchiriere trebuia sa se faca mentiune expresa in acest sens. Atata vreme cat s-a facut mentiunea in continutul hotararii ca aceasta intra in vigoare de la data comunicarii si ca viceprimarul este imputernicit sa preia pasunile de la chiriasi, este indiscutabil ca recurenta a reziliat aceste contracte prin hotararea atacata. Afirmatiile recurentei in sensul ca hotararea nu ar fi susceptibila de executare, sunt facute cu rea credinta. Asa cum am precizat, prin art.3 din hotararea atacata, vice primarul comunei a fost imputernicit sa preia pasunile de la chiriasi. In fapt, mai multi chiriasi au fost "alungati" de pe pasunile inchiriate de catre noii titulari ai contractelor de comodat, respectiv cei din cele doua asociatii. Dupa ce titularii contractelor de inchiriere au promovat actiunile pentru anularea hotararii, C. Local T. le-au facut tot felul de invitatii si somatii pentru a incheia contracte de pastoral pentru pasunile din litigiu. Aceste adrese sunt facute cu rea credinta si in ideea de a-si preconstitui probe in aceste cauze. Contractele de pastoral nu se incheie in luna iulie. Stanile au urcat in munte in luna mai. In aceste conditii este evident ca aceste invitatii sunt pur formale. Prin hotararea atacata, contractele de inchiriere a pasunilor alpine au fost reziliate in mod unilateral de C. Local T. in data de (...). Prin hotararile nr.32 si 33 pas unile din litigiu au fost date in folosinta celor doua asociatii inca din data de (...). Atata vreme cat pasunile erau deja transmise altor titulari evident ca nu se puteau incheia procese verbale de intrare in pastoral in luna iulie 2010. Sustinerile recurentei in sensul ca in speta reclamantul nu ar fi facut dovada indeplinirii conditiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ, sunt nefondate. Din probatiunea administrata in cauza, rezulta in mod cert ca actul administrativ atacat este emis in dispretul legii. Pentru a inchiria pasunile din litigiu, C. Local T. a organizat o licitatie. Intimatul S. V. a participat la aceasta licitatie si a adjudecat pasunea din litigiu. Ulterior, pe baza acestei licitatii s-a incheiat contractul de inchiriere a pasunii alpine. In momentul incheierii contractului de inchiriere pe baza licitatiei publice, actul administrativa intrat in circuitul civil. In aceste conditii C. Local T. nu putea rezilia contractul de inchiriere in mod unilateral prin-un act administrativ. R. contractelor de inchiriere s-a facut "in bloc" pentru toti cei 13 titulari. In preambului hotararii i se imputa lui R. M. ca ar fi refuzat sa primeasca in stana sa cateva oi ale cetatenilor din comuna. C. daca aceasta acuzatie ar fi reala, nu se puteau rezilia contractele de inchiriere ale celorlalti 12 titulari. Cum de altfel nici contractul lui R. M. nu se putea rezilia pe baza unei simple afirmatii a unui" binevoitor ". Aceste argumente sunt suficiente pentru a demonstra ca actul administrativ este profund nelegal. Prin emiterea acestei hotarari titularilor contractelor de inchiriere li s-au cauzat serioase pagube. Intimatul S. V. a fost "evacuat" de pe pasunea care a format obiectul contractului de inchiriere. D. nu a avut un loc amenajat pentru pasunatul animalelor i-au murit sau au [ost luati de animalele salbatice 50 de vitei. R. M. a fost si el "evacuat" de pe pasunea care a format obiectul contractului de inchiriere. D. acesta nu a avut o alta pasune i-au murit 80 de oi. Și ceilalti titulari ai contractelor de inchiriere au suferit serioase pagube deoarece au fost evacuati de pe pasunile inchiriate. In cursul anului 2010 toti cei 13 titulari ai contractelor de inchiriere au depus documentatia la A. pentru accesarea de fonduri europene. Urmare adresei Primariei comunei T. A. a sistat solutionarea cererilor acestora. In acelasi timp, titularii celor doua asociatii au depus si ei cereri pentru accesarea fondurilor europene in baza contractelor de comodat incheiate pentru aceleasi pasuni. D. contractele de inchiriere ale celor 13 titulari au fost reziliate prin hotararea atacata este indiscutabil ca acestia au suferit o paguba prin imposibilitatea accesar;; fondurilor europene. Miza acestor pasuni sunt de fapt fondurile europene. In cursul anului 2009, intimatul impreuna cu ceilalti 12 titulari ai contractelor de inchiriere au depus documentatia in vederea accesarii fondurilor europene in baza Legii nr.139/2007 de aprobare a OUG nr.12S/2006. Dupa acordarea subventiilor C. Local T. a pretins sa-i cedam toate sumele incasate pentru a fi folosite in interesul C. Local T. D. am refuzat cu motivarea ca fondurile europene accesate sunt destinate pentru scopul pentru care au (ost acordate, ni s-a comunicat ca ne vor rezilia contractele de inchiriere. In aceste conditii este evident ca aceste contracte de inchiriere a pasunilor alpine au fost reziliate nu pentru ca titularii lor nu ar fi respectat conditiile din caietul de sarcini ci in scopul exclusiv ca acest C. Local printr-o asociatie interpusa se incaseze fondurile europene. Acestea sunt considerentele pentru care in opinia reclamantului hotararea instantei de fond este legala si temeinica sub toate aspectele, impunandu-se respingerea recursului declarat, ca nefondat. Solicită obligarea recurentei si plata cheltuielilor de judecata specificate si justificate in petitul prezentei intampinari. Asupra recursului, Curtea va reține următoarele: Instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a normelor legale incidente în cauză nefiind astfel motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct.l 9 C.pr.civ. Între C. local T. și reclamantul S. V. a fost încheiat la data de 21 mai 2008 contractul de închiriere nr. 2467/(...) a ½ a trupului de pășune M. B. în suprafață de 247,07 ha pe o durată de 6 ani și 7 luni respectiv, de la data de (...) până la (...) (f. 36-41). Potrivit anexei 54 al HG 915/2002 terenul care face obiectul acestui contract face parte din domeniul public al comunei T. (f. 47-49). Prin HCL 30 din (...) C. local al comunei T. a aprobat rezilierea contractelor de închiriere a pășunilor alpine printre care s-a aflat și contractul de închiriere nr.2467/(...) (f. 22-25 dos. fond). R. a avut loc conform acestei hotărâri ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în caietele de sarcini anexă la contracte cu privire la declararea tuturor animalelor și înscrierea acestora în tabel a scoaterii lapășunat cu prioritate a animalelor proprietatea cetățenilor comunei T., asigurarea pășunatului la capacitatea muntelui și nerespectării clauzelor speciale în care sumele încasate în baza OUG 125/2006 nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost acordate și nu au avut acordul consiliului local. Această hotărâre a fost comunicată de către C. local cu A. B.-N. iar reclamantului i s-a adus la cunoștință (f. 26-27 dos. fond) că pășunile urmează să facă obiectul unei noi repartizări, repartizare care a fost făcută prin hotărârea HCL 3. prin care s-a dispus asocierea C. local T. cu două asociații de crescători de animale. În aceste condiții, Curtea de A. va aprecia că HCL 30/2010 a produs efecte juridice în sensul prevăzut de art. 2 alin.1 lit. c) din Legea 554/2004 prin acest act administrativ fiind dispusă rezilierea unilaterală a contractului de închiriere încheiat cu reclamantul iar hotărârea a fost pusă în executare în sensul atenționării reclamantului că folosește abuziv pășunea alpină și a asocierii consiliului local cu alte două asociații de crescători de animale. Prin urmare, susținerea consiliului local al comunei T. în sensul că această hotărâre nu a produs efecte juridice, nu este reală, ea producând efecte juridice și existând posibilitatea pentru reclamant a producerii unei pagube iminente în cazul evacuării de pe pășunea alpină a stânei pe care o deține precum și prin faptul că acesta nu mai poate accesa fondurile ca urmare a folosirii acestei pășuni de la A. B.-N. Prin urmare condiția existenței unui act administrativ a cărui efecte pot fi solicitate să fie suspendate pe cale judecătorească este îndeplinită în cauză, nefiind de admis teza recurentului conform căruia o astfel de hotărâre nu produce efecte executorii și nu are înrârurire asupra sorții contractului de închiriere. În ce privește cazul bine justificat, acesta constă în lipsa dovezii de încălcare a obligațiilor contractuale alăturate actului administrativ ceea ce poate duce la concluzia că nu s-a făcut o analiză a fiecărui caz în parte și de arătare în concret pentru fiecare persoană a obligațiilor încălcate. Această împrejurare este într-adevăr de natură să creeze o îndoială asupra legalității actului administrativ care alături de posibilitatea producerii unei pagube iminente la adresa reclamantului se constituie în motive care pot duce la suspendarea actului administrativ conform art.14 și 15 din Legea 554/2004 raportat la art.2 alin.1 lit. ș) și t) din același act normativ. Cât privește critica conform căreia cheltuielile de judecată la instanța de fond au fost acordate nejustificat, curtea observă că reclamantul a suportat cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru de 4 lei (f. 28 dos. fond) și timbru mobil judiciar aplicat pe versoul filei întâi și al filei 28 din dosarul instanței de fond precum și suma de 496,00 lei plătiră cu titlu de onorariu avocațial conform chitanței nr. 1271/(...) (f. 38 dos. fond). Din această perspectivă și având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții în fața instanței de fond în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. Așa fiind, Curtea va aprecia că recursul este nefondat și că nu sunt îndeplinite condițiile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., instanța de fond făcând o analiză corectă a actului juridic și a consecințelor sale în cauza ce face obiectul judecății. În conformitate cu art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatului J. G. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocațial (f. 20-21). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE R espinge recursul declarat de pârâtul C. LOCAL T. împotriva sentinței civile nr. 2. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime. Obligă recurentul să plătească intimatului S. V. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 13 ianuarie 2011. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.L.T.B.
| ← Sentința civilă nr. 616/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 723/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
