Decizia civilă nr. 4836/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4836/2011
Ședința publică de la 18 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
J.ecător S. Al H.
J.ecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva Sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimat D. G. A F. P. A J. C., intimat A. F. P. A M. C.-N., intimat A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. A. în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. referatul} cauzei de către { F. după care,
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19.5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu are alte cereri de formulat. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Reprezentanta recurentului solicită admitere a recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1.285 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. C.-N. Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.-N. și ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă față de pârâta D. G. A F. P. A J..C.. De asemenea, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. C.-N. împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M., ca fiind lipsită de obiect. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E. 2, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul OUG 5., o taxă de poluare în cuantum de 1009 lei la AFP C.-N., la data de (...). La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, întrucât nu a contestat decizia de calcul a taxei pe poluare. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția invocată de către pârâtă, instanța de fond a respins-o, pentru următoarele argumente: Instanța a observat că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. R. a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator - AFP C.-N., cerere respinsă, împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. A., din analiza dispozițiilor OUG 5. în forma în vigoare la acel moment, instanța de fond a apreciat că norma de drept intern nu este neconformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE. Obligația de plată a taxei revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R., fără a se face nici un fel de diferențiere pe criterii de proveniență a autovehiculului, iar din sumele colectate se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului; chiar preambulul actului normativ afirmă necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. A., fiind tribunalul a concluzionat că reglementată în acest mod, taxa pe poluare nu mai apare a fi destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Scopul general al art.90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță. Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că taxa solicitată de reclamant nu apare ca fiind neconformă cu art.90 TCE (110 din TFUE), motiv pentru care cererea sa este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, iar pe cale de consecință, în temeiul art. 60 C.pr.civ. s-a respins și cererea de chemare în garanție ca fiind lipsită de obiect întrucât A. C.-N. nu a căzut în pretenții. Cum instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. C., acțiunea a fost respinsă față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei sentințe, reclamantul B. I. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul admiteri acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 90 alin 1, în prezent art. 101 din Tratatul C.E. În acest context, solicită a se constata că taxa de poluare a cărei restituire o solicită contravine reglementărilor comunitare, iar refuzul pârâtei de a restitui aceasta taxa este în contradicție cu aceste dispoziții, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. T. de poluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în R., condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară prevalează legii interne, astfel că dispozițiile Tratatului au prioritate față de dispozițiile O. nr. 5., cu toate modificările și completările ulterioare. Trebuie enunțat în acest context, a considerat reclamantul, și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în R., indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin actul normativ enunțat, O. 218/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. „. Ml cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele NI cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în R., o noua dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Invocând dispozițiile Tratatului de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curții E. de Justiție, reclamantul susține că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: R. recurent a achitat potrivit chitanței seria TS7 nr. 0565513/(...) suma de 1.009,00 lei cu titlu de taxă de poluare stabilită prin decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 815076/(...) de A. C.-N. R. a formulat contestație împotriva acestei decizii însă pârâta A. F. P. C.-N. a refuzat restituirea acestei sume, comunicând reclamantului că aceasta este datorată în conformitate cu prevederile OUG nr. 5.. Prima instanță, prin sentința recurată, a verificat compatibilitatea acestei taxe cu prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. și a conchis că taxade poluare percepută în baza OUG nr. 5., în forma inițială, nu contravine normelor de drept comunitar. Această concluzie nu mai este de actualitate în condițiile în care după pronunțarea instanței de fond și până la soluționarea recursului promovat de reclamant, Curtea de Justiție a U. E. a adoptat un punct de vedere diametral opus în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O. nr. 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în R., fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția R., instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în C. T.. Întrucât Guvernul român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în C. T. produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare, de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. De altfel, trebuie subliniat faptul că începând cu data de 7 aprilie 2011 Curtea de A. C. a revenit asupra jurisprudenței pe care a adoptat-o în ce privește modul de soluționare a cererilor de restituire a taxelor de poluare achitate în perioada 1 iulie -14 decembrie 2008 și ulterior datei de (...) tocmai ca o consecință a concluziei exprimate de Curtea de Justiție a U. E. în cauza T.. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul reclamantului B. I. este întemeiat, impunându-se modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtei A. F. P. C.-N. la restituirea sumei de 1.009,00 lei, cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS7 nr. 0565513/(...), cu dobândalegală în materie civilă aferentă, calculată de la data de (...) și până la restituirea efectivă. Solicitarea de acordare a dobânzii legale este întemeiată întrucât suma de 1.009,00 lei a fost încasată și folosită fără să existe temei legal. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într- o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Prin urmare, pârâta datorează reclamantului dobânda legală în materie civilă calculată începând cu data de (...) și până la data plății. De asemenea în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată la plata sumei de 1.009 lei în favoarea A. C.-N. reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății și până la restituirea efectivă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 1.285 din 11 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta A. F. P. A M. C.-N. să restituie reclamantului suma de 1.009,00, reprezentând taxă de poluare, achitată de reclamant cu chitanța seria TS7 nr. 0565513/(...) , cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății și până la restituirea integrală. Admite cererea de chemare în garanție. Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1.009,00 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data plății și până la restituirea efectivă. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 18 noiembrie 2011 { F. | Președinte, G.-A. N. J.ecător, S. Al H. J.ecător, M.-I. I. Grefier, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./3 ex. J..fond: C. P.;
← Decizia civilă nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1888/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
---|