Decizia nr. 633/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 633/2012
Ședința publică de la 27 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. L. O. C. împotriva sentinței civile nr. 2907/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimat C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ L. nr.95/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic
A. B. pentru intimata C. C., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de 26 ianuarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatei depune la dosar practică judiciară relevantă și arată că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Intimata CAS C., prin reprezentant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, reiterând în susținerea poziției procesuale argumentele prezentate pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.2907 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.-L. O. C. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a jud.C., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2009, reclamantei, care desfășoară activitatea de avocat, i s-a stabilit o contribuție datorată la F. în cotă de 6,5% din venitul net estimat prin declarația care a stat la baza emiterii deciziei de impunere de mai sus.
Împotriva celor de mai sus reclamanta a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă de pârâtă prin D. nr.E145/(...).
S-a reținut că problema de drept care se impune a fi lămurită în speța de față este dacă pentru anul 2009 persoanele care desfășoară o profesie liberală și care obțin venituri impozabile datorează o cotă de contribuție pentru asigurările de sănătate de 5,5% sau de 6,5 %.
În acest sens, art. 257 din L. nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății arată care sunt veniturile după care se datorează contribuție, încadrându- le în mai multe grupe, în funcție de calitatea celui care plătește această contribuție. Cota datorată a fost stabilită pentru fiecare grupă în parte, iar în cadrul grupelor respective a fost aceeași pentru fiecare categorie de venit, stabilind la modul general că, contribuția lunară a persoanei asigurate este în cuantum de 6,5% din venitul net realizat.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca anual aceste cote de contribuție să poată fi modificate iar pentru anul 2009 prin OUG 2. s-a procedat la fel, legiuitorul stabilind o cotă de contribuție de 5,5 % din veniturile realizate după cum urmează: a). 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din L.
95/2006; b). 5,2% pentru cota datorată de angajatori prevăzută la art. 258 din L.
95/2006; c). 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin.6 din
L. nr.95/2006.
Din cele de mai sus a rezultat că aceste cote au fost modificate doar pentru unele categorii de contribuabili, cota de 5,5% fiind așadar aplicabilă doar persoanelor care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, nefiind aplicabilă persoanelor care obțin venituri dintr-o profesie liberală.
În raport de toate cele anterior menționate și de prevederile art. 1 din OUG nr.2., art. 8,18 din L. nr.554/2004Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. L. O. C. solicitând admiterea recursului în temeiul art.304 pct.9 C., modificarea sentinței recurate și admiterea în întregime a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a învederat că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii .Textul art.257 alin.2 din L. 95/2006 a fost modificat prin L. nr.388/2007 care la art.9 alin.3 lit.b prevede o cotă de 5,5% începând cu 1 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art.257 din L. nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare";. Prin urmare, cota de contribuție pentru toate categoriile de venituri prev.de art.257 din L. 95/2006 s-a modificat la 5,5%.
Prin art.1 alin.1 lit.a din OUG nr.226 din (...), pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate prevăzute de L. nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății au fost modificate, stabilindu-se pentru angajat o cotă de 5,5%. Pentru celelalte categorii de persoane care au obligația plății contribuției direct sau cu plata din alte surse, în lipsa unei stipulații contrarii, a rămas în vigoare cota de 5,5% stabilită prin L. nr.388/2007.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a stabilit că pentru categoriile de persoane nemenționate în OUG nr.226 din (...) a rămas în vigoare cota de 6,5% prevăzută de varianta inițială a Legii nr.95/2006 câtă vreme aceasta a fost modificată prin L. nr.388/2007, stabilindu-se prin aceasta cota de contribuție de
5,5%.
Pârâta C. de A. de S. a jud.C. prin întâmpinarea ppeusă la dosar solicită respingerea recursului, învederând faptul că potrivit prevederilor OG nr.226 din (...) privind unele măsuri financiar-bugetare, cotele de contribuție la asigurările de sănătate, pentur anul 2009, au fost modificate pentru unele categorii de contribuabili, în speța 5,5% în cazul persoanelor care obțin venituri din salarii
(angajați), 5,2% pentru persoanele fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații, respectiv 10,7% pentru persoanele care se asigură facultativ.
Prin urmare, cota de contribuția la F. pentru anul 2009, în cazul veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente a rămas aceea prevăzută în legea bugetului de stat pe anul 2008 la nivelul unui procent de
6,5%.
Consideră că decizia de impunere nr.278002/(...) pentru stabilirea contribuției datorate la F. pe anul 2009, a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale în materie. Din aceleași considerente, Decizia nr.E145/(...) este legală și temeinică.
Pârâta își întemeiază susținerile pe prev.Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Ordinul 617/2007 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, C. de proc.fiscală.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Curtea trebuie să lămurească dacă reclamanta datorează contribuția la F. pentru anul 2009 sub forma unei cote procentuale de 5,5% care se aplică asupra venitului impozabil realizat sau dacă cota procentuală de 6,5% calculată de C. de A. de S. a J. prin decizia de impunere nr.278002/(...) este cea corectă.
Curtea reține că reclamanta desfășoară activități independente de avocatură și are calitatea de asigurat fiind obligată potrivit art.257 alin.2 lit.b din L. 95/2006 la plata unei contribuții sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate.
Reclamanta susține că această cotă procentuală este de 5,5%, în timp ce intimata, prin decizia de impunere, contestată a stabilit că procentul de contribuție la asigurările de sănătate pentru anul 2009 în cazul reclamantei este de 6,5%.
La data adoptării sale L. 95/2006 prevedea o cotă de contribuție de 6,5% pentru toate categoriile de contribuabili avute în vedere de art.257.
Potrivit prevederilor OUG nr. 226 din (...) cotele de contribuție la asigurările de sănătate pentru anul 2009 au fost modificate doar pentru unele categorii de contribuabili și anume, legiuitorul a prevăzut o cotă procentuală de 5,5% în cazul persoanelor care obțin venituri din salarii, 5,2% pentru persoanele fizice și juridice la care își desfășoară activitatea asigurații respectiv 10,7% pentru persoanele care se asigură facultativ. Prin urmare, cota de contribuție la F. pentru anul 2009, în cazul veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, a rămas aceea prevăzută de legea bugetului de stat pe anul 2008, la nivelul unui procent de 6,5%.
Apărările evocate de recurentă, apărări potrivit cărora prin L. nr.388/2007 cota procentuală de contribuție de 6,5% ar fi fost modificată la nivelul procentului de 5,5% începând cu 1 iunie 2008, nu sunt fondate. Dispozițiile legale anterior citate reglementează reducerea cotei de contribuție de la procentul de 6,5% la procentul de 5,5% numai pentru o anumită categorii de contribuabili și anume, contribuabilii care realizează venituri din salarii sau venituri asimilate salariilor. Or, veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități independente.
Constituie venituri din profesii libere și veniturile obținute din exercitarea profesiei de avocat (art.46 C.fiscal).
Reglementând categorii de venituri supuse impozitului pe venit, legiuitorul a făcut o distincție clară între veniturile din activități independente definite conform art.46 și veniturile din salarii definite conform art.55 din C. fiscal. (art.41 din C. fiscal).
Or, potrivit art.55 din C. fiscal sunt considerate venituri din salarii toate veniturile obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor, ori de forma sub care ele se acordă inclusiv indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă.
Chiar dacă inițial legiuitorul a ales să așeze această sarcină fiscală în procent egal pentru toate categoriile de contribuabili, ulterior a instituit un tratament inegal între categoria contribuabililor care realizează venituri din salarii și categoria contribuabililor care realizează venituri din activități independente.
Astfel, reducerea procentului de 6,5% la 5,5% s-a făcut numai pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii. Principiul egalității în materie fiscală nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații deosebite, deoarece acest principiu nu înseamnă uniformitate (a se vedea Curtea Constituțională, decizia nr.53/1994). Scopul prezentului demers nu a fost însă acela de a identifica criteriile care au condus legiuitorul la o atare abordare. Cu toate acestea, Curtea a simțit nevoia să realizeze o analiză și din această perspectivă. Este știut că marja de manevră a legiuitorului în stabilirea categoriilor de contribuabil, se poate fundamenta numai pe criterii obiective și rezonabile de diferențiere. P. contributivă, volumul activității economice sunt unele dintre aceste criterii. Prin urmare, abordarea legiuitorului, prin reglementarea unor cote diferențiate de contribuție pentru salariați și pentru cei ce obțin venituri din activități independente, nu a condus la rezultate greu de justificat pe criterii raționale și obiective.
Întrucât nu existau indicii că principiul egalității în materie fiscală a fost încălcat, Curtea a apreciat că actul de impunere respectă litera și spiritul legii. O interpretare extensivă a normei care a redus procentul de contribuție pentru angajați la situația contribuabililor care realizează venituri din activități independente nu este admisibilă. Nici argumentul a fortiori, nici argumentului de analogie nu-și găsesc aplicarea. Rațiunile care au fost avute în vedere la edictarea normei nu se regăsesc cu și mai multă tărie în cazul reclamantei și neexistând aceleași rațiuni nici argumentul de analogie nu poate funcționa. De altfel, având în vedere faptul că normele speciale sunt de strictă interpretare și aplicare, aceste norme care au redus procentul de contribuție numai pentru angajați nu pot fi aplicate prin analogie. A. interpretare este validată si de regula de interpretare logică exprimată prin adagiul ubi lex non distinquit , nec nos distinquere debemus.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe dispoz.art.312 C., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C. L. O. C., împotriva sentinței civile nr. 2907/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. AL H. M. I. I. G. A. N. A. B.
red.S.Al H./A.C.
2 ex. -(...)
jud.fond.C. C.
