Decizia nr. 665/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ S. A II-A CIVILĂ,
DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 665/2012
Ședința de la 31 I. 2012
PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. F. P. R. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3381 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimații A. G., B. I., C. A., D. F., L. G., M. S. E., M. A., M. D., M. M. F., P. G. C., P. D. S., R. A. V., R. A., U. S. având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru .
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimaților - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin. 4 din C.pr.c. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare asupra înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3381 din 11 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a admis acțiunea precizată a reclamanților A. G., B. I., C. A., D. F., L. G., M. S. E., M. A., M. D., M. M. F., P. G. C., P. D. S., R. A. V., R. A. și U. S. împotriva pârâților I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., M. I. SI R. A., M. F. P. privind și pe chematul în garanție M. F. P., pârâtul M. F. P. la D., și în consecință, a fost obligat pârâtul I. de P. C. și M. I. și R. A. sa plătească reclamanților dobânda legală pentru sumele datorate cu titlu de ajutor de la data scadenței și pana la ziua plății. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul I. de P. C., iar pârâtul M. F. P. a fost obligat să includă sumele datorate de pârâți în bugetul M. I. și R. A.. În final, pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 1404, 3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați ai I.PJ. C. la data pensionării, iar potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 și ale art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la L. nr. 2., fiecare urma să primească la data încetării raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, un ajutor bănesc în funcție de vechimea efectivă a fiecăruia în structurile. Pârâtul I. de P. C. a întârziat plata acestui ajutor către reclamanți.
Cu privire la calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat că în baza atribuțiilor ce-i revin conform Legii nr. 500/2002 și ale H.G. nr.208/2005, bugetul de stat este gestionat de M. În temeiul prevederilor art. 30 alin. (2) din L. nr.500/2002 privind finanțele publice „Fondul de rezervă bugetară la dispoziția G. se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale G., pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar".
Cu privire la calitatea procesuală a pârâtului M. I. și R. A. s-a apreciat că ordonatorii principali de credite nu pot angaja cheltuieli în afara creditelor aprobate. Ministerul Finanțelor Publice . este cel care coordonează acțiunile ce sunt de responsabilitatea G. cu privire la pregătirea legilor de rectificare a bugetului, la propunerea ordonatorilor principali de credite. Ca atare, suma pretinsă de reclamanți trebuie prevăzută în bugetul de cheltuieli, aspect ce presupune ca prezenta hotărâre să- i fie opozabilă atât M. I. și R. A. cât și Ministerul Finanțelor Publice pentru rectificarea bugetului de stat.
Pe fondul cauzei, potrivit art. art.1088 C. civ., „La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Acestea nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Această dobândă legală are natura unor daune moratorii, menite să acopere prejudiciul suferit de reclamanții prin executarea cu întârziere a unei obligații, având în vedere ca obligațiile ce au ca obiect plata unei sume de bani sunt totdeauna susceptibile de a fi executate in natura.
Actualizarea cu indicele de inflație reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul efectiv suferit de intimații reclamanți prin neexecutarea unei obligații pecuniare, prejudiciu determinat de diminuarea valorii reala a acestei sume din cauza realităților economice.
Ambele modalitatea de reparare a prejudiciului reprezintă, așadar, despăgubiri pentru un prejudiciu efectiv cauzat creditorilor unei obligații pecuniare, si, pe cale de consecința, cumulul acestora echivalează cu o dubla reparare a aceluiași prejudiciu, dat fiind faptul că au aceeași natura. Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanții sunt în drept să primească numai dobânda legala calculata de la data scadenței plații pentru fiecare reclamant.
Culpa procesuală a fost reținută în sarcina pârâților, în temeiul prevederilor art. 274 din codul de procedură civilă pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata în sumă de 1404,3 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și M. F. P. reprezentat prin D. G. A F. P. A J. C. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
În recursul declarat de pârâtul I. DE P. AL J. C. se solicită, în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiat, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ., pârâtul critică sentinței instanței de fond pentru netemeinicie, fiind dată cu aplicare greșită a legii, iar reclamanții prin acțiunea promovată au urmărit să obțină un titlu executoriu a cărui punere în executare să oblige instituția la plata drepturilor într-un termen relativ mai scurt decât cel până la care, în circumstanțele economice actuale, ar fi alocate fondurile necesare onorării acestor obligații.
In ceea ce privește competenta ordonatorului secundar de credite de a solicita deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților, corelată cu responsabilitatea acestuia, pârâtul invocă dispozițiile art.22 alin.l din L. nr. 500/2002, apreciind că buna-credință în executarea obligației și limitele legale impuse M. A. și I. nu pot fi contestate, culpa în neexecutarea obligației revenind M. F. P. care nu a alocat fonduri în vederea efectuării plăților pretinse, întrucât conform Legii nr.500/2002 are atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului de rectificare a bugetului, cât și aprobarea contului general de execuție.
Recursul se mai întemeiază și pe faptul că în conformitate cu prevederile art.22 alin.l din OUG nr. 30/2007 privind organizarea si funcționarea M. I. si R. A. fondurile necesare desfășurării activităților in M. I. si R. A. se asigura de la bugetul de stat, precum și pe dispozițiile art.57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Față de aspectele învederate, recurentul apreciază că buna-credință în executarea obligației și limitele legale impuse M. nu pot fi contestate, culpa în neexecutarea obligației revenind unui terț, datorită faptului că I. C. nu a avut fondurile alocate pentru a efectua și această plată decât la data la care au fost efectiv achitate, iar instanța de fond în mod neîntemeiat nu a reținut buna sa credință în executarea acestor obligații. În acest context, apreciază că este injust să fie obligat în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În recursul declarat de pârâtul I. G. AL P. R. (I.G.P.R) se solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în principal, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea sa la plata dobânzii legale pentru sumele datorate, și, în subsidiar, la obligarea sa la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare in judecată și până la data plății efective.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ., pârâtul susține că este nelegală admiterea acțiunii reclamanților sub aspectul obligării I. la plata dobânzii legale de la data trecerii în rezervă și până la achitarea integrală a debitului, deoarece în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 din O.G. nr.
9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, Or, cu privire la suma datorată reclamanților nu există o prevedere legală în a sensul plății de dobânzi, și nici nu s-a stabilit printr-o convenție dobânda legală.
Raportat la motivația instanței de fond, conform căreia dobânda legală a fost acordată pentru a "asigura o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamanți", pârâtul susține că nici în cererea de chemare în judecată și nici pe parcursul dezbaterilor, reclamanții nu au invocat și nici nu au dovedit niciun prejudiciu și nu au dovedit culpa sa pentru plata cu întârziere a sumelor respective. A., în condițiile în care reclamanți nu au cerut constatarea întârzierii, aceștia sunt prezumați că nu au fost păgubiți prin aceasta. De asemenea, instanța de fond nu a indicat nici un temei legal pentru acordarea dobânzii legale, în contextul în care reclamanții au invocat prevederile O.G. nr. 9/2000, act normativ care stabilește dobânda legală pentru obligații bănești, fără să menționeze vreun prejudiciu și, de asemenea, instanța de fond nu a menționat motivele pentru care au fost respinse apărările I.
În acest context, pârâtul arată că nu există nicio prevedere legală și cu atât mai puțin o prevedere contractuală care să-l oblige la plata dobânzii legale, iar în acest sens s-a pronunțat și Î. Curte de C. și J. - S. C. A. și F., prin decizia nr. 1051/(...) - punctul 2 din considerente.
Pe de altă parte, pârâtul susține că acordarea dobânzilor legale de la data trecerii în rezervă și până la data plății efective, contravine și prevederilor art. 1079 și art. 1088
C.civ., dispoziții care guvernează punerea în întârziere în obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, în nici un caz instanța de judecată nu putea considera pârâții de drept în întârziere la data trecerii în rezervă a intimaților-reclamanți, prin convertirea unui simplu fapt juridic într-o consecință juridică. Apoi, întârzierea în executarea obligației de către pârât nu produce efecte juridice specifice, fără a fi constatată în formele prevăzute de lege, deoarece reclamanți nu au cerut constatarea întârzierii și astfel sunt prezumați că nu au fost păgubiți prin aceasta.
În consecință, trecerea în rezervă a intimaților nu pune în întârziere I., în absența manifestării de voință a acestora de a pretinde executarea obligației, adică de a o pune în întârziere, prin cererea de chemare în judecată.
Pârâtul M. A. SI I. prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, fie ca neîntemeiată.
Un prim motiv de recurs este dat de faptul că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deși a constatat faptul că ordonatorii principali de credite, respectiv M., nu pot angaja cheltuieli în afara creditelor aprobate. Or, calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamanți, s-a făcut și se va face exclusiv de către I. C., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite, în conformitate și cu prev. art. 7 alin. (2), art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. A. și I., cu modificările și completările ulterioare Apoi, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea I. ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 10 la O. M. nr. S/263/(...) privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M., în forma în vigoare în perioada de referință, șeful I. C. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
De asemenea, anexa nr. 17 la același ordin stabilea drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din Ministerul Administrației și Internelor. Conform pct. 2 lit. a), ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
În altă ordine de idei, a precizat pârâtul, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, Ministrul A. și I., în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte din cadrul I. C. sunt în competența exclusivă a șefului acestui inspectorat, care este ordonator terțiar de credite.
Raportat la aceste aspecte și la statuările Î.C.C.J. în cuprinsul deciziei civile nr.
2., pârâtul învederează că în soluționarea problemei calității sale procesuale pasive trebuie analizate și dispozițiile art. 109 din L. nr. 188/1999 republicată, care prevăd că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios-administrativ, astfel că numai autoritatea cu care este încheiat raportul de serviciu va avea calitate procesuală pasivă. Un al doilea motiv de recurs privește dispoziția instanței de fond referitoare la obligarea sa alături de I. C. la plata către reclamanți a dobânzii legale pentru sumele datorate cu titlu de ajutor de la data scadenței și până la zi, pe care o apreciază ca neîntemeiată.
În această privință, pârâtul arată că M. A. si I., I. de P. C. prin adresa nr. 5. din (...) a comunicat sumele achitate, reprezentând ajutoarele acordate la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie, precum si data efectuării plații din care rezulta că sumele au fost achitate integral precum si data plătii acestora reclamanților, astfel că ulterior lunii martie 2011 nu se mai poate aprecia sub nicio formă cu privire la existența vreunor debite ale I., C. față de intimați .
Referitor la pretențiile reclamanților privitoare la actualizarea sumei cu plata dobânzii legale, calculate de la data scadenței până la efectuarea plății, pârâtul precizează că sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare aduse de L. nr. 3. care la art. 1 coroborat cu art. 8 prevăd că părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Or, în speță, nu numai că nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul care i-a fost aprobat se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. În concluzie, raportat la dispozițiile art. 5 din L. nr. 3. și ale art. 968 C.civ. ;i contrar celor reținute de instanța de fond , pârâtul consideră că nu există temei legal care să permită achitarea dobânzii legale la suma reprezentând ajutorul stabilit în raport cu salariul de bază net avut în ultima lună de activitate a reclamanților.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D. G. A F. P. A JUD.C. în recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererii de chemare în garanție.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 7, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., acest pârât a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, aceasta interpretând greșit actul juridic dedus judecății, iar susținerea sa este confirmată ca fiind legală de recursul în interesul legii promovat de P. general de pe lângă Î. Curte de C. și J. precum si de solutia dată acestuia de către instanța supremă, stabilindu-se că în aplicarea dispozitiilor art. 60 din C.pr.civ. raportat la art. 19 din L. nr.
500/2002 privind finanțele publice si art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice. stabilire prin titluri executorii, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale, nu îndeplinește conditiile cerute de textul de lege (decizia 10/(...) - Dosar nr. 12/2011).
În aceste condiții, pârâtul consideră că cererea de chemare în garanție se impune a fi respinsă ca atare, iar în ceea ce privește calitatea sa de pârât în cauză sunt aplicabile, prin analogie, decizia Înaltei Curți de C., sens în care apreciază că cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă ca atare. A., acțiunea introductivă formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice este inadmisibilă, acesta din urma neavând calitate procesuală pasivă, deoarece nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., argumentele invocate prin calea de atac declarată sunt neîntemeiate. A., chiar dacă M. nu participă în mod direct la raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritatea publică corespunzătoare, calitatea procesuală pasivă a M. este justificată de atribuțiile pe care le are în materia planificării și administrării finanțelor publice. Ministerul Administrației și Internelor nu poate dispune de alte fonduri decât în limita creditelor bugetare aprobate, astfel că asumarea unui angajament nu se poate face decât în cadrul unui angajament bugetar, iar în cadrul unui astfel de angajament M. F. P. îi revine sarcina de a elabora fișa financiară, ca document necesar, pentru dezbaterea proiectului de modificare a legii bugetului (art. 15 din L. nr. 500/2002).
În plus, din întreaga economie a art. 19 din L. 500/2002 reiese legitimarea procesuală pasivă a M., aceasta fiind autoritatea care, ulterior aprobării bugetului cu clasificațiile corespunzătoare, pentru situații excepționale, cum este și aceasta de a plăti drepturi salariale sau accesorii ale acestora necuprinse în bugetul inițial, are obligația de a propune și justifica rectificarea bugetului de stat.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a M. A. și I., instanța de recurs reține că obligația de plată a drepturilor bănești restante și a accesoriilor acestora este o obligație solidară, solidaritate pasivă care se naște din prevederile art. 5 din L. 218/2002 conform cărora pârâții sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale (principal, secundar, terțiar). Drepturile bănești nu pot fi plătite decât după ce au fost aprobate de către toți acești pârâți pentru plata uneia și a aceleiași sume, deci răspunderea lor este solidară.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, trebuie precizat ,,ab initio,, faptul că pe parcursul derulării procesului debitul principal solicitat constând în ajutoare acordate la încetarea raporturilor de serviciu au fost achitate reclamanților intimați în intervalul (...) - (...). În consecință, obiectul litigiului a fost precizat în conformitate cu această nouă situație (f. 47 - 48), reclamanții intimați solicitând obligarea în cotinuare a pârâților la despăgubiri pentru plata cu întârziere a acestor sume la care erau îndreptățiși, pentru intervalul dintre data scadenței (data trecerii în rezervă a reclamanților intimați) și data plății. Soluția instanței de fond a fost pronunțată în conformitate cu această precizare de acțiune și desigur că și calea de atac declarată nu poate viza decât aceste aspect.
Prin recursul declarat și motivat de către I. se susține că nici prin cererea de chemare în judecată și nici pe parcursul dezbaterilor, recla ma n ții n u a u in vo cat și n ici nu
a u d o ved it n iciu n p reju d iciu și n u a u d o ved it cu lpa sa p e ntru p lat a cu în tâ r ziere a sumelor respective. Mai mult, în condițiile în care reclamanți nu au cerut constatarea întârzierii, aceștia sunt prezumați că nu au fost păgubiți prin aceasta.
În realitate, orice lipsire de o sumă de bani produce în sine un prejudiciu prin simpla imposibilitate de utilizare a sumei. Potrivit art. 1088 cod civil „La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Acestea nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept". În consecință, suntem în prezența unei evaluări legale a prejudiciului produs prin executarea cu întârziere a unei obligații bănești, evaluare prin care prejudiciul este cuantificat la dobânda legală.
Această dobândă legală are natura unor daune moratorii, menite să acopere prejudiciul suferit de reclamanții intimați prin executarea cu întârziere a unei obligații, având în vedere ca obligațiile ce au ca obiect plata unei sume de bani sunt totdeauna susceptibile de a fi executate in natura. Actualizarea cu indicele de inflație reprezintă despăgubiri pentru prejudiciul efectiv suferit de intimații reclamanți prin neexecutarea unei obligații pecuniare, prejudiciu cauzat strict prin diminuarea valorii reala a acestei sume din cauza realităților economice. Altfel spus, actualizarea cu rata inflației menține doar valoarea sumei în conformitate cu noile realități economice, fără a constitui o reparație în sine pentru întârzierea la plată, reparație care trebuie să se adauge sumei, așa cum se întâmplă în cazul dobânzii legale.
Potrivit legislației muncii care completează L. funcționarilor publici 188/1999 conform art. 117 din acest act normativ și indirect și L. 360/2002 privind statutul polițistului care se completează cu L. funcționarilor publici ,,întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului,, (art. 161 alin. 4
Codul Muncii în forma în vigoare în perioada analizată).
Cu privire la cheltuielile de judecată soluția primei instanțe este deasemenea corectă deoarece plata a fost făcută după introducerea cererii de chemare în judecată, culpa procesuală a pârâților fiiind astfel evidentă și atrăgând incidența art. 274 alin. 1
Cpc. Dacă plata ar fi fost realizată înainte de introducerea cererii de chemare în judecată poziția recurentelor cu privire la aceste aspect ar fi fost una întemeiată.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursurile declarate de I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și M. F. P. reprezentat prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3381 din 11 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și M. F. P. reprezentat prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 3381 din 11 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: Alex.Rădulescu.
