Autorizatie de construire. Lipsa titlului de proprietate al solicitantului. Anulare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 986 din 3 februarie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 4993/23.09.2013, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul I.S..
S-a admis acţiunea formulată de către reclamanta S.I., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Giuleşti - prin Primar şi I.S. şi în consecinţă :
A fost anulată autorizaţia de construire nr. 1/14.01.2013 emisă de Primăria Giuleşti.
Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reţinut că prin cererea sa, reclamanta S.I. a chemat în judecată pârâţii primăria Giuleşti prin primar şi pe I.S. solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceştia, să constate nelegalitatea Certificatului de urbanism nr. 33/1.10.2012 emis de intimatul de rândul 1 şi pe cale de consecinţă a se dispune anularea acestuia şi nelegalitatea Autorizaţiei de construire nr. 1/14.01.2013 emisă de Primăria Giuleşti şi pe cale de consecinţă a se desfiinţa acest act.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a cumpărat suprafaţa de 700 mp teren situat în F. nr. 21 (20/A) proprietatea defunctului său tată M.P. prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere din data de 17.11.2997 având ca obiect */2 parte casă din lemn şi anexe gospodăreşti şi terenul situat la locul numit „Dobriţa” în suprafaţă de 1.500 mp.
Cu toate acestea pârâtul I.S. a început construirea unei clădiri pe terenul proprietatea reclamantei.
S-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2568/14.06.2010 în dosar nr. .../307/2010 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 11/R/2011 a Tribunalului Maramureş, instanţa pe cale de ordonanţă preşedinţială a sistat lucrările de construcţie la imobilul
situat în F., nr. 21, hotărâre care a fost pusă în executare prin procesul-verbal în dosar nr. 19/2011 la data de 17.02.2011.
Cu toate că, problema regimului juridic a al terenului pe care este amplasată construcţia nu a fost rezolvată, Primăria Giuleşti încalcă fragrant orice normă legală şi deontologică şi emite în aceleaşi condiţii o nouă autorizaţie de construcţie, favorizând activitatea ilegală a numitului I.S. prin încercarea de al plasa pe acesta într-un con de legalitate printr-o nouă ilegalitate.
Formal, Primăria Giuleşti, întocmeşte un proces-verbal de contravenţie sesizată în urma constatărilor efectuate de către Inspectoratul de Stat în Construcţii Maramureş, la sesizarea reclamantei.
Actele emise încalcă dispoziţiile art. 6 şi 7, pct. 1 lit. „b” din Legea nr. 50/1991 modificată, precum şi normele de aplicare ale Ordon. 839/2009.
Documentaţia pentru astfel de lucrări, trebuia să prevadă, avizul Inspectoratului de Stat în Construcţii, pentru lucrările de mansardare a unei clădiri deja edificate, lucrări efectuate care depăşesc proiectul iniţial.
Prim emiterea celei de-a doua autorizaţii de construire în favoarea intimatului I.S. s-a încălcat grav ordinea de drept, creând astfel o aparenţă de legalitate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (fila 54 dosar) pârâtul I.S. a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, invocând pe cale de excepţie neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2001.
S-a arătat că întrucât i-a fost eliberată autorizaţia de construire nr. 7/23.02.2011 de către Primăria Giuleşti pentru casă de locuit în regim P+M iar mai apoi i-a fost eliberată o altă autorizaţie de construire pentru schimbare de destinaţie construcţie pentru pensiune turistică P+E+M extindere pe orizontală şi verticală, autorizaţia nr. 1/14.01.2013.
Autorizaţia de construire nr. 7/23.05.2011 a făcut obiect al dosarului .../100/2012 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3121/15.05.2013, împotriva căreia este în prezent declarat recurs.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei invocate, potrivit art. 248 NCPC, tribunalul a reţinut că aceasta nu este întemeiată întrucât reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile depuse la fila 8 şi respectiv 26, că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Analizând documentaţia înaintată de Primăria Giuleşti ce a stat la baza emiterii actului analizat, date fiind şi susţinerile părţilor, instanţa a constatat că autorizaţia nr. 1/14.01.2013 emisă de Primarul comunei a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 7 lit. b din Legea nr. 50/1991.
Potrivit textului de lege menţionat, autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei, care cuprinde dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Din textul legii rezultă cu evidenţă faptul că unul dintre documentele obligatorii pentru eliberarea autorizaţiei de construire este titlul pe care pârâtul îl deţine şi cu ajutorul căruia probează dreptul său de dispoziţie materială asupra imobilului.
Pârâtul I.S. nu se află în posesia unui astfel de titlu. După cum rezultă din documentaţia înaintată în copie de către Primăria Giuleşti, pârâtul se prevalează în dovedirea dreptului să de proprietate asupra terenului, de testamentul autentic prin care defuncta M.A. testează în favoarea fiului său M.A. întreaga sa avere mobilă şi imobilă (f. 99). La fila 58 din dosar pârâtul a depus în copie actul sub semnătură
privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” prin care legatarul M.A. „vinde”, iar pârâtul I.S. „cumpără” teren şi construcţii.
Toate aceste acte nu fac dovada dreptului de proprietate pe care pârâtul pretinde că îl deţine asupra terenului pe care a construit. Autoritatea emitentă nu deţinea nici o dovadă asupra faptului că testatoarea M.A. era proprietar, în înţelesul legii, asupra terenului în discuţie, pentru a-l putea transmite în mod valabil prin intermediul testamentului, iar pe de altă parte înscrisul sub semnătură privată pe care pârâtul îl prezintă instanţei, pe lângă aceea că nu se face dovada proprietăţii aşa-zisului înstrăinător, nu constituie un act translativ de proprietate.
Faptul că nici reclamanta nu dovedeşte dreptul său de proprietate asupra terenului nu presupune că pârâtul este îndreptăţit la a executa asupra acestuia construcţii care să necesite eliberarea autorizaţiei de construire.
De altfel, după cum a afirmat atât reclamanta cât şi pârâtul I.S. şi o probează şi înscrisurile de la dosar, cele două părţi se află în litigiu pentru lămurirea regimului juridic al terenului, pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei fiind înregistrate dosarele nr. .../307/2008 şi nr. .../307/2005.
În consecinţă, până în prezent pârâtul nu este în măsură să facă dovada titlului său asupra terenului şi, în consecinţă, autoritatea emitenta a actului atacat a nesocotit în mod vădit prevederile art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, ceea ce atrage nulitatea actului.
În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta solicită a se constata nelegalitatea Certificatului de urbanism, instanţa a considerat că prin anularea autorizaţiei se pronunţă implicit şi asupra legalităţii acestuia, întrucât este un înscris prealabil emiterii autorizaţiei de construire.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii PRIMĂRIA COMUNEI GIULEŞTI prin primar şi I.S..
Prin recursul propriu, pârâtul I.S. a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 496 alin. 1 din N.c.c, casarea hotărârii în temeiul art. 496 alin. 2 din C.p.c, rejudecarea procesului în fond şi, în consecinţă, respingerea acţiunii privind anularea autorizaţiei de construire; cu obligarea intimatei S.I. la cheltuieli de judecată la fondul cauzei şi în recurs.
Ca şi chestiune prealabilă, în temeiul art. 413 pet. 1 din N.c.p.c, a solicitat suspendarea cauzei, întrucât dezlegarea acesteia, depinde în tot de existenţa unui drept care face obiectul unor alte judecăţi în dos. nr. .../307/2005*, dos. nr. .../307/2012 şi dos. nr. .../307/2010 aflate pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, până la soluţionarea definitivă a cererii de întabulare a dreptului de proprietate asupra terenului, cerere respinsă de instanţă la termenul din 03.02.2014.
Arată recurentul că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente dispoziţiile art. 488 pet. 8 din N.c.c, în baza următoarelor motive:
a. In primul rând, aşa cum am arătat în întâmpinare am invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit căruia „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim print-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.''
Această prevedere se coroborează şi cu dispoziţiile art. 43 indice 2 din ata Legea nr. 50/1991 potrivit căreia înainte de a se adresa instanţei de contencios
administrativ competente, în termen de 30 zile de la data aducerii la cunoştinţa publicului a autorizaţiei de construire, persoanele interesate vor solicita autorităţii administraţiei publice locale emitente revocarea actului, în tot sau în parte.
Nici această cerinţă legală nu a fost realizată de către reclamantă.
b. Pe de altă parte, în privinţa temeiului juridic invocat de către reclamantă, la modul general, a dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 nu este suficientă, e necesar ca aceasta să indice textele de lege care reglementează toate capetele de cerere.
Normele juridice care reglementează procedura şi condiţiile legale necesare eliberării autorizaţiei de construire potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcţii. Astfel:
- potrivit art. 7 din Lege, autorizaţia de construire se emite în 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor, care cuprinde următoarele documente: a. certificatul de urbanism; b. dovada, în copie legalizată a titlului asupra imobilului teren; c. documentaţia tehnică — D.T; d. avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism; e. abrogată; fi dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism si a autorizaţiei de construire.
A se observa că toată documentaţia tehnică cerută de lege a fost realizată şi anexată cererii de eliberare a autorizaţiei, astfel că cerinţele legale sunt îndeplinite.
- potrivit art. 15 din lege prevede că în situaţia în care în timpul executării lucrărilor survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.
Pentru obţinerea unei noi autorizaţii de construire, potrivit prevederilor alin (15), solicitantul va depune o nouă documentaţie tehnică - D.T., elaborată în condiţiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea administraţiei publice locale competente să decidă, după caz.
In temeiul acestor norme juridice a fost eliberată a doua autorizaţie de construire cu nr. 1/14.01.2013, în condiţii perfect legale.
De asemenea, în considerarea dispoziţiilor art. 28 alin. 1, o dată cu aplicarea amenzii prin procesul verbal nr. 1 din 15.10.2012, s-a dispus luarea măsurilor de intrare în legalitate până la obţinerea unei noi autorizaţii cu termen de realizare a acestor măsuri pe 01.03.2013.
După efectuarea demersurilor legale prin autorizaţia nr. 1 din 14.03. 2012 s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru schimbare de destinaţie din casa de locuit din P+M în pensiune turistică P+E+M, extindere pe orizontală şi verticală.
Precizează că, în prezent, construcţia este finalizată, fiind ridicată în roşu şi acoperită, iar la parter, încă din anul 2010, funcţionează un magazin alimentar şi bar în condiţii legale.
Potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru cererile adresate instanţei în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
3. In legătură cu avizul Inspectoratului de Stat în Construcţii, acesta nu este obligatoriu (a se vedea art. 7 lit. a - f, care prevede documentele necesare), dar I.S.C. are atribuţii de control în verificarea legalităţii în construcţii, astfel că vom depune un raport al acestui organ de specialitate.
4. Cererea 9 nr. 950/13.05.2011 nu poate fi primită, pentru că nu are adresant şi nu conţine elemente de contestare a autorizaţiei.
5. Sesizarea nr. 3241 din 09.10.2012 adresată Primăriei Giuleşti, de asemenea nu poate constitui o cerere de revocare a autorizaţiei nr. 1/14.01.2013, din moment ce
se referă la sistarea lucrărilor de construire începute în baza autorizaţiei şi se solicită „sancţionarea susnumitului I.S.'.'
In probaţiune, a depus la dosar următoarele acte:
1. Sentinţa civilă nr. 1143 din 04.05.2011 din dos. nr. .../307/2011 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei prin care s-a dispus respingerea acţiunii civile înaintată de reclamanta S.I. privind evacuarea din imobil şi ridicarea construcţiei, pe motiv că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de proprietar al imobilului. Această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului.
2. testament autentic nr. 268 din 10.08.2004 eliberat de B.N.P. „...", potrivit căruia M.A. testează întreaga sa avere mobilă şi imobilă (inclusiv terenul pe care este edificată construcţia) fiului său M.A..
3. Contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în data de 04.06.2007, în temeiul căruia moştenitorul legal şi testamentar al terenului, M.A. îmi vinde terenul pe care am construit pensiunea.
4. Rezoluţia din data de 31.12.2010 din dos. nr. 1627/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.A. şi I.S. pentru infracţiunea de tulburare de posesie pe motiv că „din declaraţia părţii vătămate S.I. rezultă că nu a folosit niciodată terenul din litigiu, fiind folosit de către fratele său M.A. care la data de 04.06.2007 l-a vândut numitului I.S. cu act sub semnătură privată."
5. Adeverinţa nr. 2695 din 03.09.2012 eliberată de Primăria Comunei Giuleşti din care rezultă că „I.S. figurează în Reg. Agricol F. voi. I, poz- 26, din data de 6.01.2008 în baza unui contract de vânzare-cumpărare prezentat între el şi M.A. încheiat 4.06.2007".
În continuare, sunt susţinute notele depuse la dosar prin care au fost completate argumentele juridice privind „dovada titlului asupra terenului" pe care s-a edificat construcţia, în accepţiunea art. 7 lit. „b" din Legea nr. 50/1991, după cum urmează:
În primul rând, art. 7 lit. „b" din lege se referă la „dovada titlului asupra terenului", fără a institui obligaţia ca această dovadă să fie făcută prin extras de Carte Funciară.
Pe de altă parte, prin testamentul autentic nr. 268 din 10.08.2004 eliberat de
B.N.P. „...", potrivit căruia M.A. testează întreaga sa avere mobilă şi imobilă (inclusiv terenul pe care este edificată construcţia) fiului său M.A..
În baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în data de 04.06.2007, moştenitorul legal şi testamentar al terenului, M.A. îmi vinde terenul pe care am construit pensiunea.
Prin adeverinţa nr. 2695 din 03.09.2012 eliberată de Primăria Comunei Giuleşti se atestă că „I.S. figurează în Reg. Agricol F. voi. I, poz. 26, din data de
6.01.2008 în baza unui contract de vânzare-cumpărare prezentat între el şi M.A. încheiat 04.06.2007".
Aşadar, există acte privind dovada titlului asupra terenului în accepţiunea Legii nr. 50/1991.
Cu privire la ideea că testamentul autentic şi contractul sub semnătură privată din anul 2007 nu ar constitui dovezi ale titlului de proprietate asupra terenului, arătăm următoarele:
1. În dos. nr. .../307/2008 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei având ca obiect acţiune în constatare şi realizare, în contradictoriu cu proprietarii tabulari ai terenului (B.P. I. I. şi G. B. I.P.), vânzătorul terenului a solicitat, printre altele, constatarea eficienţei testamentului autentic, validarea contractului de vânzare-
cumpărare sub semnătură privată încheiat pe data de 04.06.2007 între M.A. şi subsemnatul recurent împreună cu soţia şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate.
2. În dos. nr. .../307/2005* al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, prin cerere reconvenţională recurentul a solicitat:
- să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta M.A., decedată la data de 01.01.2008, se compune şi din terenul situat în satul F. la locul denumit „Grădina Acasă" în suprafaţă de 1.097 m.p., valoare 3.000 lei.
- să se constate eficienţa testamentului autentic nr. 268/2004 instituit de către defunctă în favoarea subsemnatului cu privire la averea sa mobilă şi imobilă;
- să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masele succesorale, în cotele cuvenite fiecărui moştenitor, în sensul includerii în lotul moştenitorului-vânzător M.A. a terenului aferent construcţiei.
- să se dispună validarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 04.06.2007 încheiat între M.A., în calitate de vânzător şi subsemnatul I.S. cu soţia mea I.I., în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în satul F. nr. 21, în natură teren aferent în suprafaţă de aproximativ 0,10 ha (10 ari), în sensul de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu înscrierea în CF a dreptului de proprietate pe numele subsemnatului I.S. pentru imobilul descris mai sus.
Prin acest act recurentul face dovada că a încercat rezolvarea, situaţiei juridice a terenului, deci, nu are nicio culpă în nesoluţionarea acestor cereri
3. De asemenea, în dos. nr. .../307/2012 şi .../307/2010 vânzătorul terenului M.A. a formulat cereri de eficientizare juridică a testamentului autentic şi a contractului de vânzare-cumpărare, nesoluţionate până în prezent.
Având în vedere existenţa acestor patru procese pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, s-a propus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a cererii de întabulare a dreptului de proprietate asupra terenului, în temeiul art. 244 alin. 1 pet. 1 din C.p.c., cerere respinsă la termenul din 03.02.2014.
Pe de altă parte, în practica judiciară s-a reţinut că solicitantul autorizaţiei de construire/desfiinţare poate fi orice persoană fizică sau juridică deţinătoare a unui titlu asupra imobilului, care atestă dreptul de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de donaţie, certificat de moştenitor, act administrativ de restituire, hotărâre judecătorească etc), sau a unui contract de concesiune, contract de comodat, ori a unui contract de închiriere (numai pentru construcţii cu caracter provizoriu, cu acordul expres al proprietarului de drept).
Mai mult, potrivit Legii nr. 261/2009 „orice persoană interesată care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes litigiu, poate ataca autorizaţia de construire”. Din conţinutul acestei norme juridice rezultă că pentru a se dispune anularea autorizaţiei de construire, se impune ca reclamanta să invoce un interes legitim în promovarea unei asemenea acţiuni prin dovedirea dreptului său de proprietate.
Consideră că reclamanta nu poate face o astfel de dovadă, întrucât nu este proprietara terenului unde s-a edificat construcţia, astfel că este lipsită de interes şi nu poate fi considerată persoană vătămată în acecepţiunea Legii nr. 261/2009.
Invocarea unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată atacat cu cerere în constatarea nulităţii absolute în dosarele menţionate mai sus, nu poate avea valoare juridică.
Pârâta Primăria comunei Giuleşti, prin primar, a formulat recurs în contra Sentinţei civile nr. 4993/2013 din dosar nr. .../100/2013, solicitând respingerea cererii numitei S.I..
În opinia recurentului, autorizaţia de construire nr. 1 din 14.01.2013 este legală, fiind respectate prevederile art. 7 lit. b din Legea nr. 50/1991.
Petentul I.S. a depus la dosarul acte pentru teren: contract de vânzare-cumpărare prin care face dovada proprietăţii asupra terenului şi testamentul autentic al vânzătorului terenului.
Dovada întabularii în Cartea Funciară este necesară numai dacă este cazul, iar în ceea ce-l priveşte pe domnul I., acesta nu şi-a intabulat dreptul de proprietate, dar a înaintat proces de în tabulare.
La dosar au fost depuse note/concluzii de către intimata reclamantă S.I., faţă de cele doua recursuri promovate de intimaţi, atât a Primăriei Ciuleşti cât şi numitului
I.S..
Raportat la chestiunile invocate de către recurentul I.S. prin recursul promovat:
Autorizaţia de construire este in contradicţie cu dispoziţiile legale in materie de construcţii, iar atitudinea autorităţii locale un abuz, sens pentru care, consideră anularea actului ilegal emis o acţiune de stopare a înfrângerilor legale şi o metoda de a restabili ordinea de drept impusa de lege.
Chestiunile privitoare la neexistenţa dreptului asupra Suprafeţei de teren in favoarea reclamantei-intimate, nu are relevanta fata de cauza, este certa prejudicierea acesteia prin emiterea actului, neexistând o condiţie in promovarea unei astfel de acţiuni.
Din interpretarea dispoziţiilor art.7 al 1 lot. b Legea nr. 50/1991 rezulta fără dubiu daftul ca, titlul asupra terenului se refera la actul de proprietate care conferă toate prerogativele acestui drept, respectiv extrasul de carte funciara care dovedeşte proprietatea
Chiar daca, aşa cum s-ar deduce din motivele învederate de către recurent autorizaţia nr. 1/2013 ar fi fost emisa in considerentele existenţei autorizaţiei 7/23.02.2011, pentru acest act s-a constatat nelegalitatea si a fost desfiinţat conform sentinţei civile nr.3121/2013 soluţie rămasa definitiva prin Decizia civila 9834/2 013 -dosar .../100/2012 iar emiterea oricărei autorizaţii trebuie făcuta cu respectarea dispoziţiilor legale,astfel o condiţie esenţiala este ca solicitantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra suprafeţei pe care se solicita a se emite actul de construire, in considerarea faptului ca, numai proprietarul poate construi (regula) ori sa existe un acord expres al acestuia (putând fi excepţie discutabila).
Ori in speţa regimul juridic al terenului nu este stabilit, proprietarul fiind la momentul emiterii actului incert, noi pârtiile fiind in litigiu, mai mult decât atât, a-a dispus cu autoritate de lucru judecat - sistarea lucrărilor de construcţie pana la finalizarea dosarelor litigioase si stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Recurentul prin atitudinea manifestata a ignorat cu desăvârşire aceste hotărâri, iar chiar la instanţa de fond afirmă cu nonşalanta "construcţia este finalizata" in roşu, ca si cum acest aspect ar putea acoperi si nelegalităţile constatate corect de instanţa de fond.
Justificările reclamantului privind promovarea diferitelor cereri in cadrul dosarelor amintite, nu pot sa-i confere acestuia alte drepturi, fata de reclamantă, care pe lângă faptul ca este moştenitor legal al celor doi defuncţi, sora cu vânzătorul recurentului, a încheiat un contract de întreţinere cu defunctul încă din anul 1997 , act a cărui valabilitate s-a solicitat, reclamantul încheind in anul 2007 (după promovarea acţiunii din dosar .../307/2006) act sub semnătura privata cu fratele reclamantei, ulterior reclamantul intervenind in acesta cauza.
Sens in care nu se poate discuta de un drept al reclamantului si lipsa acestui drept din partea reclamantei, raportat la interesul promovării cauzei, reclamanta este evident vătămata prin emiterea actului atacat.
Fata de cele de mai sus recursul formulat apare ca nefondat, sens pentru care solicita respingerea acestuia si menţinerea ca temeinica si legala Sentinţa civila nr. 4993/23.09.2013.
Faţă de recursul promovat de către Primăria Giuleşti, acesta nu conţine elementele prevăzute de dispoziţiile art. 486 pct. a, b, d, e C.pr.civ., astfel ca se solicita respingerea acestuia.
Pentru cele de mai sus, se solicită în temeiul dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ., obligarea recurenţii lor de a achita cheltuieli de judecata efectuate cu prezentul, in suma de 1800 lei, reprezentând 1500 lei cheltuieli de judecată, iar suma de 400 lei, deplasarea la instanţa pentru avocat si parte.
Analizând recursurile declarate, Curtea reţine următoarele:
Cu privire la parcurgerea procedurii prealabile, în mod corect tribunalul a reţinut că exepţia nu este întemeiată întrucât reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile depuse la fila 8 şi respectiv 26 din dosarul tribunalului, că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Recurentul I. consideră că cele două înscrisuri nu pot fi primite deoarece nu conţin elemente de contestare a autorizaţiei, respectiv se referă la sistarea lucrărilor de construire începute în baza autorizaţiei şi se solicită doar sancţionarea susnumitului
I.S.. Curtea constată că nu există cerinţe de formă pentru procedura plângerii prealabile în materie administrativă, iar din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă nemulţumirea acesteia, iar emitentul nu mai putea oricum să-şi revoce autorizaţia emisă deoarece intrase în circuitul civil.
Şi pe fondul cauzei soluţia tribunalului este corectă, autorizaţia nr. 1/14.01.2013 fiind emisă de Primarul comunei a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 7 lit. b din Legea nr. 50/1991, în conformitate cu care autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei, care cuprinde dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Pârâtul recurent I.S. nu a demonstrat că se află în posesia unui astfel de titlu care să-i confere dreptul de a construi. În documentaţia depusă la Primăria Giuleşti, pârâtul se prevalează în dovedirea dreptului să de proprietate asupra terenului, de testamentul autentic prin care defuncta M.A. testează în favoarea fiului său M.A. întreaga sa avere mobilă şi imobilă. A mai depus la dosar pârâtul, în copie, actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” prin care legatarul M.A. „vinde”, iar pârâtul I.S. „cumpără” teren şi construcţii.
După cum corect s-a reţinut la prima instanţă, aceste acte nu fac dovada dreptului de proprietate pe care pârâtul pretinde că îl deţine asupra terenului pe care a construit. Împrejurarea că nici reclamanta nu dovedeşte dreptul său de proprietate asupra terenului nu înseamnă că pârâtul este îndreptăţit la a executa asupra acestuia construcţii care să necesite eliberarea autorizaţiei de construire şi nu creează, prin ea însăşi, un titlu în favoarea pârâtului recurent.
Prin urmare, la momentul emiterii autorizaţiei, pârâtul recurent nu a fost în măsură să facă dovada titlului său asupra terenului astfel încât autoritatea emitenta a actului atacat a nesocotit în mod vădit prevederile art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, ceea ce atrage nulitatea actului; considerentele sunt pe deplin valabile şi în cazul certificatului de urbanism.
Nu prezintă relevanţă şi nu schimbă cu nimic considerentul referitor la lipsa titlului asupra terenului pe care s-a construit, împrejurarea că prin procesul verbal nr. 1 din 15.10.2012 s-a dispus luarea măsurilor de intrare în legalitate până la obţinerea unei noi autorizaţii cu termen de realizare a acestor măsuri pe 01.03.2013. Intrarea în legalitate presupunea obţinerea titlului care să dovedească proprietatea asupra terenului, autorizaţia putând fi legal emisă doar pe baza acestuia.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursurile.
În temeiul art. 451 alin. 1 NCPC, va obliga recurenţii să plătească intimatei
S.I. suma de 1740 lei, cheltuieli de judecată în recurs, compusă din cheltuieli de deplasare, conform bonului depus, şi onorariu avocat.
| ← Regulator de competenţă. Pretenţii. Pretins contract de... | Instituţii publice. Cerere de obligare la plata de penalităţi... → |
|---|
