Litigiu între Societatea Română de Radiodifuziune şi beneficiarul serviciilor publice de radiodifuziune, având ca obiect plata taxei de radiodifuziune
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 82 din 24 februarie 2014
Prin decizia civilă nr. 1030/R/2013 pronunţată în dosarul nr. .../211/2013 la data 29 octombrie 2013, Tribunalul Cluj-Secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta S.R.R. împotriva Sentinţei civile nr. 10246 din 28.06.2013, pronunţată în dosar nr. .../211/2013, al Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că în cauză este vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesionişti, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 şi 3 C.civ., conform căruia „Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.
Arată că înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispoziţiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.
Se reţine în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenţei de soluţionare a primei categorii tribunalelor
specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte , dispoziţiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunţiativ şi nu limitativ prevăzand posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cereri în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenţei; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.
În final s-a reţinut că deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codicele de comerţ din 1887. În consecinţă, nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.
Astfel, Tribunalul Cluj-Secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei Tribunalului Cluj-Secţia civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului specializat Cluj.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Specializat Cluj a constatat că de fapt în mod corect a fost declarat apel, fată de dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă, a transpus cauza pe rol de complet de apeluri iar prin decizia civilă nr. 60/2014 pronunţată la data de 03 februarie 2014, în dosarul nr. .../1285/2013 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj de soluţionare a apelului, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de recurenta SOCIETATEA ROMÂNĂ De RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu intimata SC T.I.E. SRL împotriva sentinţei civile nr. 10246/28.06.2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. .../211/2013 în favoarea Tribunalului Cluj şi, constatând conflict de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Specializat Cluj a reţinut că a reţinut că din cuprinsul prevederilor art. 1 şi 2 din Legea nr.41/1994 reiese că Societatea Română de Radiodifuziune este persoană juridică înfiinţată ca serviciu public autonom de interes naţional, independentă editorial, sub controlul Parlamentului. Obiectul său de activitate este reglementat în cuprinsul art. 15 al legii şi constă într-o gamă largă de activităţi enumerate de la lit. a) la lit. o) constând printre altele în realizarea programelor de radiodifuziune şi transmiterea acestora, în vederea îndeplinirii obligaţiei sale stabilite prin art. 3 alin.1 al legii, constând în a asigura, prin întreaga sa activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor şi opiniilor, libera comunicare a informaţiilor, precum şi informarea corectă a opiniei publice.
A reţinut că taxa se percepe pentru un serviciu de interes public, astfel cum s-a arătat mai sus, iar conform art. 2 lit.c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice, în condiţiile în care „autoritatea publică” este definită la lit. b din Legea nr.554/2004 ca
fiind - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Arată că coroborând prevederile speciale ale Legii nr.41/1994 privind înfiinţarea şi organizarea Societăţii Române de Radiodifuziune, cu prevederile Legii nr.554/2004, tribunalul apreciază că serviciul public pe care aceasta îl oferă şi pentru care se percepe o taxă nu se circumscrie unei simple exploatări de întreprindere astfel cum e definită de art. 3 alin.3 C.civ., ci acest ultim text legal constituie cadrul legal general privind noţiunea de profesionist şi exploatarea unei întreprinderi, aplicabil pentru situaţia în care nu există prevederi speciale în domeniu.Or, Legea nr.41/1994 constituie o normă specială care instituie un raport de drept administrativ, în speţă fiind vorba despre un contract administrativ încheiat între o persoană juridică şi o autoritate publică în sensul reglementat de art. 2 alin 1 lit b din Legea nr. 554/2004.
În final reţine că întrucât taxa de radiodifuziune este distinctă ca venit al Societăţii de Radiodifuziune de venitul realizat prin obiectul de activitate al acestei persoane juridice de interes naţional, şi întrucât această taxă se percepe pentru prestarea de servicii publice, tribunalul constată că sunt aplicabile prevederile Legi nr.554/2004, competenţa de soluţionare a litigiului aparţinând secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Cluj şi nu Tribunalului Specializat Cluj, motiv pentru care în temeiul art. 131 C.pr.civ a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj- secţia mixtă de contencios administrativ, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Totodată, constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, in temeiul 135 alin.1 din Codul de procedura civila, a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Cluj, instanţă în drept să hotărască asupra conflictului ivit.
Curtea de Apel Cluj sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Cluj- Secţia Civilă Tribunalului Specializat Cluj instanţe, aflate în raza de competenţă a Curţii de Apel Cluj, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 21.03.2013 in dosar nr. .../211/2013, reclamanta Societatea Romana de Radiodifuziune a solicitat, în contradictoriu cu parata SC T.I.E. SRL:
> obligarea paratei la plata sumei de 600 lei reprezentand taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, pentru perioada aprilie 2010- aprilie 2011, iunie 2011 -decembrie 2011;
> Penalitati de intarziere in cuantum de 104,88 lei;
> Cheltuieli de judecata.
In fapt, a aratat ca taxa este datorata in temeiul art.40 alin.3 din legea nr.41/1994. In aplicarea art.40 alin.4 din aceeasi lege a fost adoptata HG nr.977/2003, hotarare care este aplicabila in cauza. Prin aceasta s-a stabilit modul in care se percepe taxa, si anume, odata cu plata energiei electrice consumate. Pentru neplata taxei se platesc penalitati de intarziere, calculate in conformitate cu metodologia de calcul a SC Distributie si furnizare a Energiei Electrice. A mai aratat ca reclamanta este sctutita de plata de taxa judiciara de timbru si a timbrului judiciar, intrucat este vorba de colectarea unor sume ce reprezinta venituri publice.
În drept, cererea a fost intemeiata pe prevederile art.112 C.p.c., art.40 alin.3,4 din Legea nr.41/1994, HG nr.977/2003.
Curtea reţine că legea nr.41/1994 Si nici HG nr.977/2003 nu fac trimitere la Legea nr. 554/2004 pentru soluţionarea litigiilor intervenite între Societatea Română de Radiodifuziune Si beneficiarei serviciilor publice prestate de către aceasta.
În lipsa unor dispoziţii exprese imperative în legile speciale care să atribuie instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţiona litigiul promovat de Societatea Română de Radiodifuziune pentru recuperarea taxei pentru prestarea serviciului public de radiodifuziune, litigiul promovat de aceasta nu este supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004. Pentru a stabili dacă litigiul cade sub incidenţa Legii nr. 554/2004 trebuie analizate elementele acestei acţiuni prin raportare la acest act normativ, în vederea determinării naturii litigiului, ca Si criteriu obiectiv principal în determinarea competenţei după materie.
În ceea ce priveSte obiectul acţiunii în contencios administrativ acesta este definit de art. 8 al Legii nr. 554/2004, Si constă în solicitarea de a se anula în tot sau în parte actul administrativ unilateral, repararea pagubei cauzate Si, eventual, reparaţii pentru daune morale. Potrivit art. 8 alin 2, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum Si orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea Si încetarea contractului administrativ.
În cauză nu se identifică un act administrativ unilateral Si nici un contract administrativ, astfel că obiectul acţiunii deduse judecăţii nu este unul specific acţiunii în contencios administrativ.
În plus faptul că obiectul acţiunii este acela de realizare a dreptului, respectiv de a încasa "taxa" pentru serviciul public de radiodifuziune, nu conferă litigiului caracterul de "contencios administrativ" numai pentru că art. 10 din Legea nr. 554/2004 se referă la litigii, care privesc "taxe".
Taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa specială a instanţelor de contencios administrativ.
Sub aspectul stabilirii instanţei competente material nu prezintă relevanţă împrejurarea că reclamanta S.R.R. este autorizată să presteze un serviciu public, de interes naţional, atâta timp cât taxa radio se face venit la bugetul societăţii reclamante, iar recuperarea sumelor datorate se efectuează în baza unor prevederi contractuale şi nu potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Din analiza Si a celorlalte elemente ale acţiunii formulată de Societatea Română de Radiodifuziune, respectiv părţilor Si a cauzei, rezultă că litigiul nu se circumscrie contenciosului administrativ.
Faptul că reclamanta este înfiinţată la serviciul public autonom de interes naţional Si că serviciul public este definit în art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004 nu atrage competenţa instanţei de contencios, întrucât aSa cum s-a demonstrat, elementele acţiunii formulate nu corespund celor specifice unei acţiuni în contencios administrativ. Mai mult nu există nicio dispoziţie legală în temeiul căreia acţiunile în pretenţii în care o parte încadrată nici în categoria profesioniştilor, ar putea atrage competenţa funcţională a Tribunalului Specializat Cluj.
Astfel fiind, competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine instanţei de drept comun, determinată în raport cu valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, conform prevederilor art 94 pct 1 lit j cod procedură civilă, ca atare competenţa de soluţionare a apelului aparţine Tribunalului Cluj-Secţia Civilă.
Pentru considerentele enunţate, Curtea va stabili potrivit disp. art. 135 C.pr.civ. competenţa de soluţionare a prezentului apel, în favoarea Tribunalului Cluj-Secţia Civilă.
| ← Litigiu între Societatea Română de Radiodifuziune şi... | Regulator de competenţă. Pretenţii. Pretins contract de... → |
|---|
